După ce Vasile Bănescu, purtătorul de cuvant al Patriarhului BOR, a spus despre certificatul verde că „are o rațiune intrinsecă de convingere, nu de constrângere", devine limpede că avem la Patriarhie un reprezentant #rezist, un userist cu morgă religioasă, care intretine focul „plandemiei" acolo sus, insinuat pe Colina Bucuriei (sic!).
Faptul că poate debita asemenea orori poate fi considerat un acces de vioiciune totalitară intrinsecă pentru un intelectual „de dreapta" (cu care este împănat Trinitasul și care fac parte din anturajul dlui V.B.), însă domnul în cauză este preluat de toată presa progresist-globalistă ca fiind cel ce emană ideile Patriarhiei. Nu că ar fi părerea lui personală, care, în fond, paraziteaza (voit?) discursul Bisericii. Mesajele apar ca atare în presa globalistă, G4media, Hoitnews, Libertatea șamd. , ca fiind comunicate provenite din Deal. O confuzie ce nu este firească și nici propice. Voi explica mai departe motivul.
Ieri, 3 decembrie, a apărut și comunicatul instituției, asumat de Cancelaria Sf. Sinod (atenție, NU DE SF. SINOD, aici este vorba de un birou administrativ ce depinde direct de Patriarh), care nu observă nicio virtute în acest act cu damf nazist care poate distruge viața unui om ce nu acceptă o terapie medicală făcută silit.
Cum te poate "convinge" nazipass-ul ca să te faci bine de covid? El este doar un instrument de forțare a vaccinării, iar vaccinatul Bănescu știe, probabil, foarte bine asta.
Revenind la chestiune, comunicatul Cancelariei Sf. Sinod (care exprimă voința Patriarhului BOR) este foarte succint și cere guvernanților ca "să nu introducă obligativitatea certificatului digital UE privind Covid-19 pentru clerici sau credincioși ca o condiție pentru a participa fizic la slujbele religioase". Motivele le puteți citi în comunicat, sunt de bun simț - în principal fiind faptul că "participarea fizică a credincioșilor la slujbe în lăcașurile de cult răspunde unei nevoi esențiale, de hrană spirituală și sănătate pentru suflet".
Nu se poate trece cu vederea faptul că acest comunicat vine DUPĂ declarația foarte tranșantă a IPS Teodosie, făcută cu o zi înainte, din care spicuim:
"Cel care conduce Biserica este Mântuitorul Iisus Hristos. Acesta este un abuz, o imixtiune în treburile Bisericii. Nu trebuie să împărțim lumea în vaccinați și nevaccinați. E prea mare această tendință de dezbinare. Statul are datoria să ne unească, nu să ne dezbine", și "Când un stat vrea să stăpânească cele ale lui Dumnezeu, e semnul limpede că începe statul totalitar".
Până la declarația Arhiepiscopului de Tomis, Patriarhia ieșise în public exclusiv cu declarația smintitoare a lui Vasile Bănescu.
Ca semnatar al scrisorii deschise trimisă ierarhiei BOR, aștept însă un punct de vedere asupra certificatului covid ca instrument de lichidare a libertăților cetățenești și a dizolvării voinței persoanei prin spectrul foamei, adus de faptul că românii vor putea fi dați afară din locurile de muncă.
După Vasile Bănescu, așa vor autoritățile să ne "convingă". Nici vorbă de constrângere. Cine vede altfel exercițiul totalitar al vaccinării forțate, cine "incită public la discreditarea unui act medical (vaccinarea cu serul genic - nota mea) nu doar că nu reprezintă poziția Bisericii din care fac parte, ci se și autodiscreditează moral în societate."
Nu știu dacă Prea Fericitul Patriarh Daniel este conștient că prin vocea purtătorului Său de cuvânt, care are entuziasmul unui premiant cu inimă de userist în noua Cântare a Plandemiei, poate să câștige timp în fața Cezarului implacabil, dar pierde încrederea unui mare segment de credincioși (până acum, peste 60% dintre români nu s-au vaccinat), care sunt intrigați de fervoarea provaccinistă a purtătorului Său de cuvânt.
Care ori vorbește în nume propriu, ca particular, dar care nu mai are legături contractuale cu Patriarhia BOR, ori este portavocea Patriarhului României, și atunci P.F. Daniel își asumă total derapajele totalitare ale progresistului „de dreapta" Vasile Bănescu.
Aici, și mai ales în aceste timpuri, nu merg ambiguitățile șerpuitoare cu iz de strategie orientală, genul "O mie și una de nopți".
Mai ales că însuși Mântuitorul ne cere, în Sfânta Evanghelie după Matei (cap.5; 37) ca să avem o linie fermă în conduită: "Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este."
În decembrie 1989, când încă nu se uscase sângele din piețele unde tinerii strigaseră „Vom muri și vom fi LIBERI!", Ieromonahul Daniel Ciobotea lua parte la constituirea "Grupului de reflecție pentru înnoirea Bisericii", alături de alți clerici și laici care nu fuseseră expuși colaborării cu regimul comunist.
După cum declara T. Baconschi, probabil cel mai tânăr membru la acea vreme, grupul „își propunea să contribuie, moderat și realist, la primenirea necesară a ierarhiei", iar consecința directă a presiunilor din interiorul Bisericii, coroborate cu cele din societate, au dus la prima demisie a unui Patriarh din istoria țării: vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist s-a retras la Mănăstirea Sinaia.
I se reproșa tocmai o prea mare obediență față de regim într-o perioada în care Ceaușescu își construia soclul și edificiile faraonice pe model asiatic, iar distrugerile din București, unde a dispărut în aproximativ doi ani o treime din orașul istoric, au afectat zeci de biserici, unele de o importantă deosebită. Trebuie menționat imediat faptul că lăcășuri sfinte de talia ctitoriei voievodale a Mavrocordatilor, Mănăstirea Văcărești, sau splendida biserică Enei de lângă Arhitectură, fuseseră demolate deja de furia oarbă a lui Ceaușescu, absolut gratuită dpdv edilitar, în timpul Patriarhului Iustin, și anunțau demența urbanicidă care a ras probabil cel mai pitoresc cartier al Bucureștiului, Uranus și prelungirea spre Unirii, unde se găseau Așezămintele Brâncovenești, și actuala Piață Alba Iulia, împreună cu alte zeci de biserici, printre care celebra ctitorie a lui Matei Basarab, biserica Sf. Vineri.
Dar nu despre Preafericitul Teoctist vreau să vorbesc, cel care a condus apoi corabia pe valurile furtunii tranziției și și-a luat asupra sa, mucenicește, tot răul aruncat în spatele BOR, ci despre maximalismul moral cu care a fost judecat acesta, inclusiv de acest grup.
Or, nu aș vrea să cred că, la un moment dat, vom avea un alt grup care să judece, în oglindă, modul în care Patriarhul Daniel încearcă să acomodeze Biserica la o tiranie – biomedicală - cu mult, infinit mai perfidă decât comunismul.
Dumnezeu să dea putere de mărturisire Patriarhului Bisericii noastre, în acest ceas de cumpănă, în care terorismul medical - cu o componentă demonică evidentă, închipuind grija față de semeni - se insinuează în toată lumea această, într-un grăbit zenit eshatologic.
Se întâmplă, de fapt, ceea ce au prevăzut mucenicii din închisorile comuniste inclusiv în scrieri și în mărturii orale, ei fiind stâlpi ai Bisericii profetice și mărturisitoare, chiar dacă nu sunt trecuți încă, din considerente corect politice, în sinaxare.
Lipsită de aceste dimensiuni (profetică și mărturisitoare), BOR poate să supraviețuiască ca instituție umană, dar prețul va fi acela al deșertificării duhovnicești, iar Biserica va trebui să supraviețuiască în catacombe, așa cum a mai facut-o, promisiunea Domnului fiind limpede: „Porțile iadului nu o vor birui" (Matei - 16;18)
