O poveste. Eu i-aș zice, o situație cu c(a)rul în sus

LINA MĂRCULESCU MATIȘ


29 iulie 2021


Cătălin Fodor avea 7 ani când tatăl lui a plecat la muncă în Italia, în 1994. La fel ca mulți români din diaspora, tatăl lui Cătălin a ajuns în Italia urmând întocmai traseul unui vecin. Așa se pleca – în mare, așa se pleacă și acum: folosind un drum pe care a pășit măcar o persoană din comunitatea ta. Saltul în necunoscut e mai ușor așa. „La început, nu ne-am văzut un an și ceva, până a reușit el să-și facă documente”, își amintește fiul.


Câteva veri la rând, Cătălin și mama lui l-au vizitat pe domnul Fodor, la Roma. Încercau, de fapt, să vadă dacă se pot muta și ei acolo. Băiatul n-a vrut. Îi plăcea mai mult viața din Târnăveni, unde mama lui avea un magazin de haine, iar el era stăpân peste o lume pe care o cunoștea, a cărei limbă o înțelegea și în care ceilalți copii nu-l considerau „altfel”.


Amintiri din copilăria italiană


Pe urmă, în 1999, când avea 12 ani, Cătălin a început să vadă Italia cu alți ochi. Așa s-a stabilit toată familia Fodor la Roma


ȚARA DE AFARĂ


Dincolo de căpșunari și badante, 8 detalii neștiute despre românii din diaspora



Amintiri din copilăria italiană


Pe urmă, în 1999, când avea 12 ani, Cătălin a început să vadă Italia cu alți ochi. Așa s-a stabilit toată familia Fodor la Roma.

„Era un moment destul de dificil pentru Italia, pentru că începuseră să apară foarte mulți imigranți. Nu a fost neapărat o primire cu brațele deschise. S-a întâmplat, de exemplu, să fiu în clasă și un coleg întindea mâna să mă salute, iar altul îi trăgea mâna ca să nu dea noroc cu mine, pentru că sunt român”. Cătălin își amintește, de asemenea, cum prima profesoară de italiană pe care a avut-o îl punea să citească cu voce tare din manualul de italiană. Asta, în condițiile în care el abia începea să învețe limba. Colegii râdeau de el când se întâmpla asta.


Cătălin spune că cele mai mari tensiuni cu localnicii sau cele mai vădite gesturi de discriminare veneau din familiile sărace de italieni. Pentru că se temeau că românii care veneau în număr tot mai mare în țara lor aveau să le ia locurile de muncă.


Până la urmă, Cătălin s-a integrat foarte bine și foarte repede în Italia. L-a ajutat, desigur, și vârsta la care și-a început noua viață.

Cătălin Fodor, împreună cu părinții lui / Foto: arhivă personală


Și-au crescut copilul în Italia, copilul s-a întors în România


15 ani mai târziu, Cătălin lucra în domeniul consultanței fiscale. La acel punct, era, poate, mai italian decât era român. Acela a fost momentul în care a primit o ofertă din partea unei firme italiene de consultanță fiscală care voia să deschidă un birou la București. A aplicat pentru acel job mai mult dintr-o joacă. A venit la București la interviu tot dintr-o joacă. Aici, surpriză: i-a plăcut orașul. Ca orice ardelean, nu se aștepta să vadă cu ochi buni Capitala.


Mai mult intrigat de idee decât dornic să se întoarcă în România, a acceptat. Părinții lui n-au fost deloc încântați să-și vadă fiul plecat la muncă în altă țară, fie ea și țara natală. Ca să-i liniștească, Cătălin i-a cerut angajatorului să-i plătească un drum la Roma în fiecare lună. Cum noi mergem în provincie să ne vedem părinții, „provincia” lui Cătălin e la Roma. Și face mai puțin pe drum (cu avionul, firește) decât mulți dintre noi, când mergem la părinți.


Dintr-o joacă, deci, și cu o condiție (drumul lunar la Roma), Cătălin s-a întors în România, ca să lucreze cu companii italiene. „Le-am zis clar că nu o să fac asta (lucratul din București, n.r.) pentru o perioadă mai mare de 6 luni. Au trecut primele 6 luni, m-au întrebat dacă vreau să stau încă 6 și tot așa”. Tot așa, de 6 ani. De 6 ani, Cătălin e, de fapt, un român între țări: „De fiecare dată, la început de an, râdem, că mă întreabă dacă mai rămân în România sau nu”.


Expat în țara în care s-a născut


La fel cum mutarea la Roma l-a obligat la o perioadă dificilă de acomodare, întoarcerea în România a avut, la rândul ei, provocări.


„De multe ori, consider că vorbesc mai bine italiana decât româna. Iar la început, când am revenit în țară – colegii știu -, făceam niște greșeli de mamă-mamă!”, se amuză Cătălin acum. Se temea că va fi considerat un fel de Răducioiu la birou, pentru că era un român care vorbea prost limba maternă. Colegii l-au înțeles, însă, și l-au ajutat să scape de româna tradusă din italiană.



Familia Fodor, în haine tradiționale / sursa: arhivă personală


Naveta la sfârșit de lună la părinți, când „provincia” e la Roma


Dacă, totuși, Cătălin nu mai pleacă din România? Vor veni părinții lui după el? „Le e foarte bine acolo, momentan nu iau în calcul să se întoarcă în țară”, spune el.


Cătălin nu e deloc migrantul tipic. A plecat de mic cu părinții într-o țară care l-a educat și l-a format ca adult. Când cei mai mulți români plecați cu copiii în străinătate se întorc în România, fie de bătrânețe sau pentru că nu mai au membri de familie de întreținut, iar copiii rămân în țara care i-a adoptat, lucrurile sunt pe dos în familia Fodor. Copilul s-a întors când a devenit adult, părinții n-au vrut.


Diaspora românească nu mai încape în stereotipuri


Da, povestea acestei familii de migranți nu e tipică, dar adevărul e că foarte multe povești de români din diaspora nu se mai înscriu de mult în șabloanele cu care operăm când vorbim de exodul românilor.


Nici măcar cele din țări precum Italia și Spania, unde credem că știm exact ce fel de diasporă avem, pentru că, nu-i așa?, am auzit cu toții că în Spania sunt căpșunarii, în Italia sunt badantele și muncitorii din construcții.


E o problemă îndelung ignorată de statul român: deși un sfert din populația țării nu e aici, încă nu ne cunoaștem diaspora. Lipsa aceasta de informații nu trebuie deplânsă din rațiuni naționaliste. Mizele economice și sociale ale ignoranței statului în ceea ce privește diaspora sunt uriașe.

P.S: Tare mult mi-a plăcut povestea și m- a pus pe gânduri. Eu am numit aceste familii de tip "plasture", cu răni vindecate dar tare vizibile la vedere. Situația este pe dos decât  una obișnuită, părinții  se întorc în țara  de origine să-și caute veșnicia în pământul strămoșesc, copiii rămân  în țara  adoptivă. 

România  are o situație dramatică.  Un sfert din populație  a emigrat. Acum, guvernanții se dau de ceasul morţii ca nu le iese pasiența cu vaccinarea. Băi,  voi chiar ne luați  de proști! Ia faceți raportarea la populația  stabilă din țară! 

Susțin concluzia articolului: Ne conduc o clică de ignoranți, papagali și mincinoși. 

A mai trecut un an, o primăvară, o toamnă....

Rugăciune

Rădăcini de urzică pentru prostată și pietre la rinichi. Acum se culeg, în noiembrie.

O zi frumoasă!

În  curtea noastră toamna își  face de cap!

De ce ne pleacă tinerii din țară. România golită.

Are 17 ani și e voluntară la FILIT, festivalul de literatură din Iași, alături de mulți alți tineri de liceu și de câțiva studenți. E implicată în cam tot ce înseamnă decizii la liceu, dar și în voluntariat de tot felul. Și nu e singura – la fel ca ea sunt zeci de mii de tineri din România, interesați să schimbe în bine lucrurile din jurul lor, să se ofere voluntari, să ajute.

Are 17 ani și peste un an va pleca din țară – probabil în țările nordice sau în Olanda. A văzut deja Europa, ca mulți tineri de vârsta ei, și știe ce i-a plăcut. Depinde unde va găsi o facultate bună, care să-i convină, dar mai ales un oraș în care să se simtă în largul ei. Învață suficient de bine încât să prindă una dintre numeroasele burse care trimit anual, peste hotare, peste 8000 de studenți. În total, peste 38.000 de studenți români învățau în străinătate în 2019, iar scurta pauză de aproape doi ani nu a schimbat lucrurile prea mult.

Practic, 10% din numărul total al studenților români se află peste hotare. O bună parte dintre ei – elitele – nu se vor mai întoarce în România, la fel cum se gândește să facă și voluntara de care vorbeam. De ce ar face-o? Să se întoarcă la ce anume?

Rămas plăcut surprins de modul în care arată centrul Iașiului (orice bucureștean va avea un șoc, atât de în urmă a rămas Capitala la acest aspect), o întreb de ce nu ar rămâne, totuși, în Iași, că orașul pare mișto. O fi, dar termini rapid atracțiile, îmi răspunde. O minte ageră vrea mai mult. Tinerii vor mai mult, nu mai sunt dispuși să facă aceleași compromisuri făcute de părinții lor – generația mea (oftat).

Iașiul este un oraș superb în centru, dar care suferă în cartiere și periferii. O problemă generală în România

Ce îi poate oferi o facultate din România? O mână de profesori străluciți, desigur, dar lipsiți de baza materială necesară și sufocați de zeci de alți profesori eșuați acolo doar pentru că n-au știut să-și practice meseria în economia reală. Cursuri axate în continuare pe memorare, predate de oameni fără talent și chemare, în timp ce afară ar face o sumedenie de proiecte și de internship-uri care să-i ajute să muncească rapid, imediat ce termină facultatea.

Perspectiva unui job de birou la o multinațională acasă la tine o fi mișto, dar când se termină programul, ce poți face? Unde să te duci, într-un mic oraș cochet, dar din care nu prea poți evada cu prietenii în natura înconjurătoare, sau vizita alte orașe aflate la mai puțin de două ore distanță?

Centrul o arăta bine, dar cartierele de blocuri sunt deplorabile – la fel ca suburbiile construite alandala. Ce să mai caute un tânăr capabil aici? Să plătească o chirie doar puțin mai mică decât cea dintr-un oraș din nordul Italiei sau din Olanda, doar ca să meargă pe străzi desfundate și să audă tot ce discută vecinii? Valabil și la Iași, dar și la Cluj, Timișoara sau Constanța, că de București nu mai zic.

Deja, pentru foarte mulți tineri, această cale nu mai este câtuși de puțin atractivă. Generația Z vrea mai mult, pentru că poate primi mai mult. Mult mai mult. Iar noi suntem cu oferta unde era Vestul la nivelul anilor ’90, dacă stăm să ne gândim bine. Atât în privința educației, cât și a felului în care se trăiește în orașele noastre poluate, gâtuite de trafic și prost întreținute.

Europa a intrat deja în epoca muncii de la distanță, așa că, la o adică, poți lucra de oriunde, atâta timp cât timp jobul tău este unul care poate fi prestat online – cum ar fi marketingul, de pildă. De ce să nu faci marketing într-o țară care te ademenește cu o bursă, unde-ți vei putea găsi un job la o multinațională sau la un start-up pentru care vei putea lucra de pe malul unui lac sau din centrul istoric impecabil al unui oraș european, aflat la mai puțin de 2 ore cu trenul sau mașina de sute de atracții incredibil de frumoase – de la castele la stațiuni, de la cluburi celebre la trasee de bicicletă și trekking?

De ce să nu faci o carieră într-o țară deja așezată, care-ți poate oferi o viață normală, și să te chinui în schimb într-o țară cu un popor nervos și medieval, cu politicieni habotnici, rasiști și sexiști, fără trenuri rapide și autostrăzi, cu orașe care abia au reușit să-și renoveze centrele vechi (când au făcut-o și pe-asta) și care te sufocă de plictiseală sau chiar la propriu, de poluare?

Ieșind din umbra statisticilor, cam astea sunt întrebările pe care și le pun tinerii de elită ai României. Spre deosebire de generația noastră, obișnuită să se desconsidere și să se mulțumească cu puțin, ei se prețuiesc mai aproape de valoarea pe care ar trebui să o aibă o persoană. Și sunt greu de mulțumit.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Să crești copii în România este un act de curaj la care se încumetă tot mai puțini români

Sigur, cererile lor sunt deseori peste ce poate oferi piața, iar unul dintre lucrurile pe care vor trebui să le învețe e că viața nu are obiceiul să-ți dea pe tavă tot ce vrei dacă nu pui serios umărul. Dar rămâne faptul că orașele din România nu sunt în stare să ofere perspectiva unui viitor interesant – nu doar pentru cei extrem de tineri, ci și pentru tot mai mulți din zona de vârstă 25-50 – „floarea vârstei" populației românești.

Într-o țară care pierde anual peste 100.000 dintre cetățenii săi – o parte prin emigrare, o alta prin declinul demografic natural – această hemoragie de creiere nu este una ușor de suportat. Dimpotrivă, este o catastrofă care se resimte tot mai mult în economie și creează un cerc vicios suplimentar.

Oricine vrea să angajeze zilele astea se confruntă cu o mare problemă: oamenii buni, competenți, harnici, capabili să se integreze rapid într-o echipă și să pună osul sunt extrem, extrem de greu de găsit. Chiar și când ridici nivelul salarial la sumele pe care le încasau șefii de echipă acum câțiva ani. Problema e valabilă atât pentru joburile care cer experiență, dar și pentru cele de juniori – cele pentru care ai apela tocmai la studenți sau absolvenți. E ca și cum aproape toți oamenii buni au plecat din țară și au rămas mai ales ciurucurile. Nu-i așa, știu, dar tendința e clară în orice domeniu – de la instalatori la jurnaliști.

În plus, acești oameni fac voluntariat în timpul liber, vor să se implice în viața cetății, nu sunt genul care să-și vadă de viață indiferenți la lucrurile din jur. Însă lipsa de perspectivă în România îi face să devină cetățeni activi în alte țări, preponderent europene. Cu alte cuvinte, nu-i vom vedea pe acești tineri nici în administrație, nici în politică și nici în toate celelalte instituții ale statului român care horcăie acum sub greutatea sutelor de mii de atârnători submediocri angajați pe pile politice sau pe grade de rudenie. S-ar putea să-i vedem în aceleași posturi, dar afară.

Politicienii au cu totul alte preocupări decât de a transforma România într-o țară respirabilă, în care să poți visa, să-ți poți face planuri, să-ți poți imagina cum vei trăi mai bine peste 5, peste 10 și peste 15 ani.

Dar edilii orașelor – primarii și consilierii – poartă prima vină pentru faptul că se pleacă pe capete din România. S-a demonstrat deja că un primar care știe să colaboreze cu un consiliu local spre binele comunității reușește să facă diferența – avem deja suficiente exemple atât în zona rurală, cât și în orașele medii și chiar mari din România.

Diferența înseamnă orașe vii, orașe atractive nu doar pentru salarii și oportunități de business, ci orașe în care-ți face plăcere să trăiești, în care ai ce face nu doar în centru, ci și în propriul cartier, înseamnă zeci de atracții la mai puțin de două ore de mers de oraș, înseamnă să-ți poți imagina un viitor sensibil mai bun pentru că vezi o predictibilitate din partea autorităților, chiar dacă momentan nu e totul cum trebuie.

Spațiile verzi sunt esențiale, dar edilii noștri încă sunt puși pe betonat sau au grijă doar de cele centrale

Aici se va da bătălia reală în următorii zece ani, cea care va decide dacă rămânem fără elite (de orice vârstă), în condițiile în care concurența va deveni acerbă din partea a zeci sau chiar sute de orașe vest-europene mult mai bine așezate. Acestea abia așteaptă să-ți muți reședința acolo și să te integrezi cât timp ești chiar și puțin peste medie în privința pregătirii. Iar internetul și conexiunile rapide de transport îți permit să-ți faci treaba repede cu costuri ale vieții apropiate de cele din orașele românești.

Dacă orașele noastre vor ști să se transforme rapid în oaze în care să-ți placă să trăiești, colaborând și cu comunele și orașele dimprejur pentru a forma regiuni atractive, dacă guvernul va reuși totuși să investească în trenuri și drumuri rapide, dacă vom ști să renunțăm la mașini și să ne transformăm orașele în care pietonii au prioritate, am putea avea o șansă să atragem înapoi măcar o parte considerabilă dintre tinerii care pleacă acum la studii în afara țării.

Până la urmă, asta ar fi soluția ideală – tineri școliți la cel mai înalt nivel, care se întorc în țară și-i oferă dinamica de care are nevoie. Sunt deja sute care fac acest lucru, dar încă nu se văd de profesorii și conțopiștii ajunși în vârful statului, care-i desconsideră și preferă să rămână în mediocritatea de furtișag, de combinație, de ghinion permanent.

Nu pot spera că între timp vom reuși să reparăm și sistemul de învățământ – România Educată este, recunosc, o utopie (ca să nu zic o glumă proastă, cu care suntem luați la mișto anual de președinte și de miniștrii Educației). Dar orașele pot fi reparate rapid. De la centru, așa cum au făcut deja Brașovul, Oradea, Iașiul, Clujul, Timișoara și multe altele (se aude, Nicușor Dan?), la periferie. E singura cale de a opri la timp hemoragia de creiere.

La 17 ani, ai toată viața înainte. Poate că și primarii și consilierii generali care vor fi citit acest text până aici vor avea o epifanie și-și vor da seama, în ceasul al treisprezecelea, că ei sunt – personal! – primii responsabili ca viața asta să fie petrecută aici și să fie plină de sens. La asta se rezumă datoria lor, indiferent de circul politic de deasupra lor și de ordinele de partid.

Iar dacă nu o vor înțelege, nu-i nicio problemă, vom mai pierde un milion de cetățeni – crema, de data asta – în următorul deceniu. Cetățeni care vor trăi și vor câștiga mai bine decât în România, așa că paguba plecării nu va fi a lor, ci a celor care vor rămâne într-o țară care se îndepărtează tot mai mult de plutonul Uniunii Europene.

Copila asta de 17 ani se uită la ei și așteaptă, alături de o generație întreagă. Eu sper că vor înțelege

Trăim în țara unde MINCIUNA are rang de virtute. Fiecare dintre noi să sancționăm astfel de derapaje!

Altex, amendată cu 50.000 de lei pentru că vindea produse la reduceri înşelătoare de Black Friday/ ANPC a propus suspendarea activității / Compania a spus că nu poate fi corectă într-o piaţă unde nimeni nu este

Compania Altex a fost amendată cu 50.000 de lei și a primit propunere de suspendare a activității de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) pentru că oferea la vânzare produse cu reduceri înşelătoare de Black Friday. Magazinul nu aplica reducerile din preţul de referinţă, fiind descoperite pe site peste 1.000 de produse cu abateri de preţ. Reprezentanții Altex au transmis inspectorilor că ei nu pot fi corecți într-o piață în care nimeni nu e.

ANPC a anunţat, marţi, printr-un comunicat de presă, că a desfăşurat, în ultimele zile, împreună cu Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Bucureşti-Ilfov, o verificare a mediului online în ceea ce priveşte modul în care se derulează campania Black Friday.

"Astfel, în data de 9 noiembrie, prin acesarea site-ului www.altex.ro, comisarii ANPC au constatat faptul că operatorul economic promova produse ca fiind la reducere de preţ, fără a aplica reducerile din preţul de referinţă (cel mai scăzut preţ practicat în acelaşi spaţiu de vânzare în perioada ultimelor 30 de zile, înainte de data aplicării preţului redus). Echipele de control ANPC au depistat peste 1.000 de produse cu abateri de preţ, afişate pe site. Reprezentanţii Altex au afirmat, cu ocazia discuţiilor pe acestă temă, că ei nu pot fi corecţi într-o piaţă în care nimeni nu e", a anunţat ANPC.

În urma neregulilor constantate, operatorul economic a fost amendat cu 50.000 de lei, fiind propusă şi suspendarea activităţii până la încetarea practicii comerciale incorecte.

"ANPC va informa autorităţile din domeniu, respectiv Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI, referitor la abaterile înregistrate, de Black Friday, la Altex, pentru a se putea preîntâmpina continuarea promovării acestui tip de «reducere de preţ» neconformă. De asemenea, ANPC va informa organele penale competente în România cu privire la cazurile de înşelăciune constatate, ca urmare a acestor controale", a mai anunţat ANPC.

Astfel, printre produse cu probleme găsite de comisarii ANPC se află un telefon mobil care era vândut cu 1.679 de lei, preţul fiind considerat redus de la 1.999 de lei, dar ANPC a constatat că în 3 noiembrie produsul era disponibil la acelaşi preţ cu care era vândut astăzi.

Aceeaşi situaţie şi în cazul unui aragaz, care era vândut cu 3.499, redus de la 3.999, dar care avea acelaşi preţ în 6 octombrie, dar şi al unui monitor, vândut cu 596 de lei de la 889, dar care în 14 octombrie costa 602 lei.

• ANPC oferă mai multe exemple de produse cu abateri de preț, afișate pe site.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor îi sfătuieşte pe consumatori să manifeste atenţie sporită atunci când doresc să achiziţioneze bunuri în perioada reducerilor, pentru a se proteja, în cazul în care apar abateri de la legislaţia în vigoare practicate de unii dintre operatorii economici.

Citește și:
Black Friday 2021 - Altex începe în 28 octombrie campania. Ce reduceri promite compania

De la cuscra mea, bulgăroaica. Divizia Baba Kovid.

Sate românești părăsite. Oare v-ar sta rău să restaurați o astfel de casă și să locuiți în ea?

E plină  țara de case părăsite. 

Un comentariu la distribuția unei postări m-a întristat:

"Copiii s-au dus în lume, bătrînii

la cer și s-a ales prafu' de toate!!!!"

Căutați case părăsite? Sunt pentru toate gusturile. Nu veți  regreta, în  final! 

Ce ziceți  de aceste case din Ardeal?

Constat că  subiectul este fierbinte. A dus la multe comentarii pe multe site-uri.  

Eu scriu din propria experiență.  Am cumpărat o casă cu 4500 mp grădină la prețul de 10800 $. Am mai investit o sumă echivalentă și  multă muncă. Rezultatul îl vedeți pe site-ul meu. Mult succes în  realizarea visurilor Dumneavoastră!

Trebuie să mai adaug câte ceva pentru cei pesimiști dar și  pentru optimiști: Noi am cumpărat casa când drumurile în sat erau neasfaltate, apă  curentă nu aveam pe proprietate, casa arata deplorabil, viața în sat era efervescentă, erau mulți bătrâni dar și tineri, școala era plina de glasurile copiilor, încă  pământul se lucra nemecanizt, cu sapa, cirezile de vaci numărau sute de animale, autoturismele străine lipseau cu desăvârșire și multe altele.  Azi casele arată extraordinar, au fost înălțate, mărite, recondiționate, avem internet de mare viteză, cabliștii se bat în oferte, încet dispar WC-urile din curte, s-au asfaltat drumurile, a fost introdus apă curentă,  gazul metan, dar si iar dar... au dispărut bătrânii, mulți tineri au emigrat, cirezile de vaci au dispărut,  nu se mai da binețe ca odinioară, sunt sute de mașini cu mărci străine, 

se văd  la fiecare pas, gardurile de fier forjat te întâmpină  pretutindeni, au apărut marketurile multinaționalelor etc.

Dau un singur exemplu similar experienței mele, rapid și la întâmplare, din bazaruldecase.ro, o casă cu 3000 mp curte și grădină:

Casa noastră  în curs de restaurare, 2008:

După restaurare, 2021:

Pentru mintea, trupul și sufletul nostru