Infantilismul politic. Cristian Diaconescu

Cristian Diaconescu, mesaj dur pentru ”cei de la vârful politicii româneşti”: ”Nu este nevoie să ne facem de râs, mereu, în plan extern”

Cristian Diaconescu – președintele Partidului Mișcarea Populară (PMP) -, fost ministru al Justiției și al Externelor, transmite un mesaj dur politicienilor de astăzi și, mai ales, celor care se află la conducerea României, reamintindu-le că România s-a integrat în NATO și UE nu numai pentru că românii împărtășesc valorile occidentale, dar și pentru că țara noastră are capacitatea de a fi "furnizor de securitate și stabilitate" în această zonă geografică.

Criza politică din ultima perioadă, care a culminat cu depunerea, de către USR PLUS (alături de AUR) a unei moțiuni de cenzură chiar împotriva guvernului din care făcea parte și cu mesaje transmise către "cancelariile străine", îl determină pe Cristian Diaconescu să noteze, pe pagina sa de socializare, că toți "cei de la vârful politicii românești de azi" nu au habar de ceea ce a însemnat integrarea României în NATO și UE.

"Nu ați contribuit", "nu ați existat politic", transmite președintele PMP, iar a te plânge în diverse "cancelarii" nu demonstrează decât "infantilism precoce".

"România s-a integrat în NATO pentru că Alianţa a înţeles şi a respectat voinţa şi capacitatea noastră de a fi furnizor de securitate şi stabilitate, în regiune şi în întreaga comunitate internaţională. România s-a integrat în UE pentru că poporul român împărtăşeşte şi doreşte să trăiască alături de valorile occidentale. Ştiu mai bine decât voi, cei de la vârful politicii româneşti de astăzi, că habar nu aveţi cum s-a ajuns aici. Nu aţi contribuit, nici nu aţi existat politic atunci când, prin voința românilor s-a trecut de răspântia dintre izolare şi lumea liberă. Am fost acolo, am muncit şi am obţinut alături de echipa de atunci această victorie. A fost greu dar a meritat", notează președintele PMP în mediul online.

"Demersul actual de a te plânge, în diverse cancelarii, de manifestările extremiste din România – pe care nu le-ai sancţionat, din calcul politic, la momentul la care s-au produs – este de un infantilism feroce, demonstrând o lipsă totală de înțelegere a ceea ce înseamnă raporturile între state partenere, în lumea civilizată"

Cristian Diaconescu, președinte PMP

Este vorba, scrie Cristian Diaconescu, de "neputință", înainte de toate – iar excepțiile pot fi numărate pe degetele de la o mână atunci când discutăm despre "politicianul român pe persoană fizică".

Norme elementare ale diplomației nu sunt înțelese, din păcate, iar ambasadele străine nu au nevoie să fie "informate" despre "păruiala dintre copiii preșcolari", așa cum par – mai scrie Cristian Diaconescu – politicienii care, azi, se află la conducerea României. Înainte de orice altceva, angajamentele pe care România și le-a asumat, în plan extern, trebuie respectate, iar "acțiunile distructive, neseriozitatea din plan intern, nerespectarea regulilor democratice nu pot fi compensate cu vorbe goale".

"Orice ambasadă monitorizează procesele politice din țara în care activează și nu are nevoie de informări făcute la nivelul «păruielii dintre copiii preșcolari». Nu înţelegeţi normele elementare. Un stat democratic respectă procesele democratice și nu intervine în acestea.

Poate ar fi mai bine ca toți politicienii români să înțeleagă că nu este nevoie să ne facem de râs mereu în plan extern. Avem nişte angajamente asumate de-a lungul timpului pe care trebuie să le respectăm și vom putea face aceste lucruri doar dacă vom avea stabilitate politică și un guvern care să lucreze în interesul țării. Acțiunile distructive, neseriozitatea din plan intern, nerespectarea regulilor democratice nu pot fi compensate cu vorbe goale. Neputinţa celor care guvernează sau au guvernat România de a prezenta în faţa UE, programe de investiţii viabile privează, numai în prezent, ţara de aproape 30 miliarde euro. În acest timp, cu toţii duc lupte de stradă în cel mai josnic mod posibil", concluzionează Cristian Diaconescu, președintele PMP.

"Cu trei – patru excepţii politicianul român – pe persoană fizică – este, din păcate, un NIMENI, în dialogul de substanţă, informal, la nivelele relevante din lumea occidentală. «Ţara plânge şi ei se piaptănă!» Din păcate!!!!"

Cristian Diaconescu

Gândul.ro 

Mișu Negrițoiu, fostul șef al lui Florin Cîțu, explică de ce l-a concediat din ING: ”Un mic satrap, foarte învechit, nu știe să lucreze în echipă”

https://www.g4media.ro/misu-negritoiu-fostul-sef-al-bancii-la-care-a-lucrat-florin-citu-un-mic-satrap-foarte-invechit-nu-stie-sa-lucreze-in-echipa.html

Bună dimineața!

Bacovia

În 1928, ajuns la vârsta de 47 de ani, Bacovia se căsătorește cu poeta Agatha Grigorescu, care avea 33 de ani, și pe care o cunoscuse cu 12 ani în urmă. Cei doi se stabilesc la București, unde ea era profesoară.

Agatha, o orfană din Mizil, este deosebit de ambițioasă. Ajunsă la 14 ani în Capitală, lucrează ca funcționară, dar se înscrie și finalizează Facultatea de litere si filozofie, studiază, scrie, muncește, se apucă de un doctorat, își publică lucrările.

La 21 de ani, l-a cunoscut pe poetul George Bacovia, care era cu 14 ani mai vârstnic. Devenită soție a poetului, își va dedica viața acestuia și operei lui, fiind secretară și asistentă a soțului ei bolnav, sprijinindu-l cu salariul de profesoară. Agatha a renunțat la propria ei carieră și și-a concentrat toate eforturile pentru a-l susține pe George Bacovia, iar când poetul este nevoit în noiembrie 1930 să revină din nou în Bacău, pentru că rămăsese fără serviciu, tenacea sa soție îl urmează.

Sursa: dosaresecrete.ro

MUZICA IN POEZIA LUI G.BACOVIA

Mai mult decat pictura ,muzica reprezinta poezia nativa a lui Bacovia. Muzicalitatea conceptuală a poetului( invocarea instrumentelor muzicale ) e transfigurata pentru a fi restituită versului, sadita în substanță acestuia. E , în primul rand un mediu sensibilizat pana la maxim, pe care poetul îl diferentiaza însa de sentimentalismul “obositor”: un pur impuls al muzicii:

Muzica sonoriza orice atom…

Dor de tine , si de alta lume,

Dor…

Plana:

Durere fara nume

Pe om …

Toti se gandeau la viata lor,

La disparitia lor.

Muzica sentimentiza

Obositor,-

Dor de tine, si de alta lume,

Dor …

Muzica sonoriza orice atom.

(Largo)

Procedeul muzical traduce direct obsesia , care nu e decat un refren al unui motiv psihic. Prin repetitie , versul devine invaluitor, insinuant ,sfredelind aerul obisnuit de torpoare, cu cate un cuvant memorabil :

Copacii albi ,copacii negri,

(Decor)

Oh, plansul talangii cand ploua!

(Ploua)

Desi… acestea sunt lucruri din trecut!

(Memento)

Liceu,-cimitiir

Al tineretii mele…

(Liceu)

Mai interesant de urmarit este insa efectul constructiv de sugestie sonora, care insoteste viziunea bacoviana cu un ritm aparte, dedublandu–i “continutul” intr-un spectru muzical. Rafinamentul poetului e atat de avansat, incat izbuteste a mladia materia verbala dupa un instinct auditiv,a o transforma intr-o fantomatica existenta secunda.Iata miscarea

arborilor in camp, in versuri care au absorbit tot suflul vantului :

Amurg de toamna pustiu , de huma ,

Pe camp sinistre soapte trec pe vant –

Departe plopii s-apleaca la pamant

In larg balabs lenevos, de guma.

(Amurg de toamna)

Picurul monoton, minor melancolic al ploii:

Singur ,singur,singur,

Intr-un han, departe –

Doarme si hangiul,

Strazile-s desarte,

Singur,singur,singur …

Ploua , ploua, ploua …

Vreme de betie -

Si s-asculti pustiul,

Ce melancolie !

Ploua,ploua,ploua …

(Rar)

Toamna redata intr-o textura de sunete metalice si vaier de frunze:

Rasuna din margini de targ

Un bangat puternic de arma ;

E toamna … metalic s-aud

Gornistii,in fund , la cazarma.

S-aude si-un clopot de scoala,

E vant , si-I pustiu , dimineata;

Hartii si cu frunze , de-a valma,

Fac roata-n varteje ,pe-o piata .

(Toamna)

sau, pe spatiu expresiv abreviat, cu o infantila miscare de voiosie:

Rasuna , trist , de glasuri ,

Campiile pustii, -

Si pocnet lung, si chiot

S-aude-n deal la vii.

C-un zmeu copii alearga,

Copil, ca ei, te vezi,

Si plangi ,, si-I frig de toamna …

Si-I pacla prin livezi.

(Alean)

Tonul tandru al celei mai fragede idile bacoveniene:

Aurora violeta

Ploua roua de culori –

Venus , plina de fiori,

Pare-o vie violeta.

(Matinala)

aerul solemn de crepuscul imperial , in verbalele falduri:

Havuzul din dosul palatului mort

Mai arunca, mai ploua, mai plange-

Si stropii cazand, in amurg, iau culori:

De sineala,de aur, de sange.

(Amurg antic)

triumfala intonatie , cadenta retorica atat de lucid adoptata si totusiaburita de o launtrica oboseala:

O noapte de sineala din vremi voevodale …

Plecase voievodul in lupte blestemate;

Iar eu o pazeam domnita incchisa in cetate –

O, noaptea , de sineala, de epoci triumfale …

(Balada)

ritmul vaporos al valsului lugubru:

La geamuri , toamna canta funerar

Un vals indoliat , si monoton …

Hai sa valsam, iubito, prin salon ,

Dupa al toamnei bocet mortuar.

(Vals de toamna)

acel stil somnoros, traind epuizarea subiectiv-obiectiva:

Uitarea venea … avenit ,

O lacrima cade jos, totul tace,

Lampa obosita a clipit,

Orice obiect atins sopteste : - lasa-ma-n pace …

De-acum …

Auzi ploaia plange pe drum,

Pe un adanc tumult,

Pe urma unui mic pantof intr-un parc de demult.

Adorm … ascult …

Afara, la fereastra, toamna a spus:

Of !…

(Nocturna)

dezorganizarea, in fine , a orcarei muzicalitati, cu vorbe vestede cazandcum frunzele:

Tacute locuri … curent

Pe podul garlei … se dezgheata –

Corbi …

Ce inteles … viata

Ce altadata, nimeni …

Crengi in violenta ceata –

Curent pe podul garlei …

Burgheze zari … viata.

(Pastel)

alcatuiesc un spatiu sonor in care poetul “compozitor de vorbe”, evolueazaca-n transa , nu fara ca ,in cele din urma ,constiinta sa artistica sa nuprefire indelung rezultatele dobandite .

 Uneori se investe insa o inadecvare intre cadenta sonora si sugestia lirica pe care a mizat poetul, o alterare a tonalitatii interioare bacoviene:

Copacii albi, copacii negi

Stau gol in parcul solitar;

Decor de doliu, funerar …

Copacii albi,copacii negri.

In parc regretele plang iar …

(Decor)

Toamna suna-n geam frunze de metal,

Vant.

In tacerea grea, gand si animal

Frant.

In odaie, trist suna lemnul mut :

Poc.

Umbre imprejur intr-un gol, tacut

Loc.

(Monosilab de toamna)

In asemenea imprejurari, tehnica , în aparenta in efectele lirismului plenar intruchipat, isi vadeste existenta prin insuficienta . Poetul recade inabisul amuzical.

Plan de idei

cuvinte introductive

procedee artistice folosit pentru redarea sunetelor

imagini din poeziile lui Bacovia care contribuie la atmosfera

intonatie

ritm

Enigmele civilizațiilor pe pamant

Misterioasele construcţii de cinci mii de ani, comparate cu piramidele egiptene. Locul neaşteptat unde se află

Arhipelagul Orkney se află în extremitatea nordică a Scoţiei şi este format din 70 de insule, din care numai 20 sunt locuite. Administrativ, Orkney aparţine Scoţiei şi implicit Marii Britanii, dar este o zonă izolată, bătută de vânturile nordului, cu foarte puţini locuitori, adică 20.000, majoritatea stabiliţi pe Mainland, cea mai importantă insulă. Pe Mainland se află şi cele două oraşe importante din insulă, dintre care Kirkwall este cel mai proeminent. Deşi pare un capăt de lume, în arhipelagul Orkney se află una dintre cele mai importante comori arheologice din Europa. Deşi acest ţinut pitoresc dar izolat, pare un loc uitat de lume, în rumă cu cinci mii de ani a fost unul dintre cele mai importante centre neolitice din Europa, cu structuri care pot egala, spun unii specialişti, prin complexitate şi valoare, piramidele din Egiptul Antic. Specialiştii care au descoperit construcţiile, mormintele şi templele din Orkney nu au găsit suficiente superlative pentru a descrie complexurile neolitice din acest loc aparent uitat de lume.

În anul 1850, o bucată mare de pământ şi nisip s-a desprins de pe ţărmurile insulei Mainland, în urma unei furtuni violente. Atunci, în acest loc care se numea Skara Brae, au ieşit la iveală structuri de piatră foarte vechi. După ce au consemnat descoperirea, autorităţile de la acea vreme au abandonat-o. Abia în 1930, după alte furtuni care efectiv scoateau la iveală de sub pământ şi nisip construcţii de piatră, au început cercetările arheologice sistematice.  La Skara Brae a fost  descoperit un întreg sat din piatră, cu locuinţe interconectate şi cu mărturiile unei civilizaţii bine structurate. S-a ajuns la concluzia că este o aşezare neolitică, veche de aproximativ cinci mii de ani, locuită de agricultori şi păstori. În total, au fost descoperite opt locuinţe, construite după acelaşi plan. Adică o cameră centrală mare, cu vatra pentru foc, un pat de o parte a camerei şi un soi de spaţiu pentru depozitare cu rafturi de cealaltă parte. Locuinţele erau interconectate cu tuneluri acoperite. Uimitor este faptul că aceste locuinţe aveau şi spaţii separate pentru nevoile fiziologice, un soi de toalete neolitice. Inventarul descoperit era bogat şi indica prezenţa unei civilizaţii neolitice înfloritoare cu artizani care făceau bijuterii, zaruri şi alte obiecte decorative. În gropile menajere au fost descoperite resturi de animale domestice, ceea ce indica faptul că cei care locuiau acest sat din piatră erau crescători de vaci şi oi, dar totodată şi vânători şi pescari.

 

Parte a satului de la Skara Brae FOTO secret-scotland.com

 

Incredibil este faptul că oamenii care au trăit la Skara Brae în urmă cu cinci milenii au confecţionat numeroase piese de mobilier, de la cufere şi până la mese sau un soi de dulapuri, exclusiv din piatră, cu o precizie uluitoare. Descoperirile de la Skara Brae au aprins scânteia în privinţa importanţei total nebănuite a insulelor Orkney în istoria veche a Europei. Pe insula Mainland au fost descoperite numeroase alte dovezi care arată că aici a fost un puternic centru neolitic, poate cel mai important din Britania şi unul dintre cele mai deosebite din Europa. Pe lângă satul de piatră de la Skara Brae, pe Mainland se află două uriaşe cercuri de pietre, de mari dimensiuni, asemănătoare celui de Stonehenge, numite Stones of Stenness şi Ring of Brodgar. În apropierea lor au fost găsite numeroase morminte din piatră, îngropate, sub forma unor camere funerare de mari dimensiuni. Cel mai impresionat este Maes Howe,  despre care arheologul Stuart Piggott spunea că este "un monument la superlativ, care prin originalitatea sa iese mult în evidenţă". Întregul Mainland este un centru neolitic de mari proprorţii, cu o misterioasă şi fascinantă aşezare, dar şi numeroase morminte unicat şi locuri de cult impresionante.  Orkney, spun mulţi specialişti, era unul dintre marile centre ale neoliticului european.

 

 

Nici cele două cercuri uriaşe de piatră, nici măcar satul de piatră sau misteriosul mormânt de la Maes Howe nu egalează însă o descoperire care a transformat Orkney într-un magnet pentru arheologi şi care efectiv a schimbat istoria neoliticului în această parte a Europei. În anul 2003, arheologii care lucrau în apropiere de Ring of Brodgar, celebrul cerc de pietre uriaşe, au dat peste o structură bizară, aflată sub o movilă de pământ. Din aproape în aproape,  pământul a fost îndepăratat, iar arheologii au dat peste un complex imens întins pe numai puţin de 2.5 hectare. Întreaga construcţie realizată din pietre uriaşe decorate se afla ca o peninsulă între două surse de apă potabilă şi conectată cu un drum, evident tot din piatră cu marele cerc de pietre din Ring of Brodgar. Întregul complex era format din 14 structuri din piatră, misterioase şi totodată fascinante. Unele dintre ele sunt unice în Europa, construite pe piloni, cu numeroase nişe şi încăperi de diferite forme. În încăperea numărul opt, au fost găsite câteva linguri de piatră, unice în neoliticul european, cu o lucrătură extraordinar de precisă şi fină. În plus, în această încăpere a fost evidenţiată urmă de culoare pe structura pereţilor, ceea ce indica faptul că încăperile sau măcar o parte a lor erau pictate pe interior. Întregul complex era apărat de două ziduri înalte de patru metri şi lungi de 100 de metri fiecare.  În interiorul complexului, dar şi în clădiri exteriore au fost găsite numeroase oase de cerb, de bovine, dar şi vase sau alte obiecte din ceramică perfect executate şi decorate. Specialiştii au ajuns la concluzia că au dat peste un templu neolitic uriaş, unicat în lumea europeană care a stârnit o adevărată efervescenţă ştiiţifică în jurul său.

 

Mai precis, un complex de cult, cu mai multe temple, unele cu pereţii decoraţi sau coloraţi, cu încăperi specifice unor ritualuri astăzi necunoscute, cu zone de sacrificiu. Tuneluri şi drumuri de piatră conectau această incintă sacră a templelor cu bucătării şi anexe gospodăreşti care deserveau complexul de cult. În plus, uriaşul complex de temple era legat printr-un drum de cercul de pietre de la Ring of Brodgar, ca parte a unei  întregi zone cultice. Acest complex de temple poartă numele de Ness of Brodgar. "Nu era un spaţiu de locuit. Era un centru ceremonial extrem de vast. Dar credinţele religioase ale celor care l-au construit rămân un mister", precizează Colin Richards, profesor la Universitatea din Manchester, pentru "The Guardian". 

Acest complex uriaş se află, specialiştii spun că nu întâmplător, între cercul cu pietre de mari dimensiuni dar şi impozantul mormânt din piatră de la Maes Howe. De altfel, cercetătorii au ajuns să compare complexul de la Ness of Brodgdar cu marile piramide egiptene, mai ales prin complexitate şi precizia execuţiei, în condiţiile în care ambele monumente au fost realizate cam în aceeaşi perioadă.Specialiştii  estimează că Ness of Brodgar a fost construit în anul 3200 îHr. Pentru specialişti, descoperirea a schimbat percepţia asupra neoliticului britanic, dar şi european. În insulele Orkney, spun aceştia, se afla unul dintre cele mai mari şi importante centre religioase din urmă cu cinci mii de ani în Europa. „Londra este, în momentul de faţă, hub-ul cultural al Marii Britanii de astăzi, dar acum 5000 de ani, Orkney era centrul inovaţiilor şi al inspiraţiei culturale şi tehnologice pentru restul insulelor britanice. Ideile de aici se propagau în celelalte locuri. Primele vase din ceramică canelate, atât de distinctive în acea epocă, au fost făcute aici. Primele "henges", acele cercuri de piatră cu şanţuri în jurul lor, au fost ridicate în Orkney.  Aici era locul unde se năşteau noile trenduri şi noile moduri de gândire ale vremii", crede Tom Muir, istoric la Orkney Museum. 

 

 

Se pune mereu întrebarea cine au fost cei care au construit complexurile din insulele Orkney, altfel spus, cine a făcut Ness of Brodgar, satul de la Skara Brae sau Ring of Brodgar şi pentru cine a fost ridicat mormântul de piatră de la Maes Howe. Momentan, nimeni nu ştie răspunsul la aceste întrebări. Întreaga civilizaţie din Orkney este un adevărat mister. Specialiştii bănuiesc că au fost populaţii neolitice care au ajuns pe insulele Orkney cu ajutorul bărcilor şi s-au stabilit pe Mainland. Şi asta în condiţiile în care, deşi bătută de vânturi, zona este prielnică agriculturii şi mai ales creşterii animalelor, cu păşuni verzi şi întinse, fiind, totodată, o zonă bună pentru pescuit. Aceste triburi neolitice ar fi ridicat toate aceste monumente. Alţi specialişti bănuiesc că în Orkney era doar o zonă sacră, unde oamenii veneau pentru a face ritualuri şi a îngropa morţii de seamă. În acest context, satul de la Skara Brae ar fi fost doar locuinţe ale preoţilor sau ale celor care deserveau complexurile. Nu se ştie nici de ce locul a fost abandonat la un moment dat, şi nici cine l-a construit. Întregul complex arheologic din insulele Orkney a fost inclus în patrimoniul UNESCO. 

 

 

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Adevărul.ro 

Biserica Mavrogheni

Biserica „Izvorul Tămădurii” Mavrogheni este o oază de liniște și adăpare sufletească într-una din cele mai agitate zone ale Capitalei, un loc în care tumultul cotidian al Pieței Victoriei se estompează pentru a da călătorului ostenit posibilitatea să se reculeagă, la umbra istoriei, în mijlocul unei naturi încântătoare. De îndată ce părăsești micuța stradă a Monetăriei și intri în curtea Bisericii Mavrogheni te întâmpină numeroase personalități ale trecutului, mai îndepărtat sau mai recent, care-și leagă numele de acest loc.

Descoperi mai întâi că artistul Horia Bernea, director al Muzeului Țăranului Român, a ales să-și doarmă somnul de veci în curtea Bisericii Mavrogheni, pentru a fi aproape de instituția căreia i s-a dedicat total. Afli apoi că sculptorul Constantin Brâncuși, al cărui portret realizat de artista Silvia Radu străjuiește drumul spre Biserică, a fost cântăreț al Bisericii Mavrogheni în perioada studiilor la Facultatea de Arte Frumoase. Chiar în fața intrării în Biserică, se află mormântul lui Ion Heliade Rădulescu al cărui periodic, „Curierul românesc”, a văzut lumina tiparului în tipografia care a funcționat în curtea Bisericii la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Biserica înseși este un monument istoric, fiind ctitorită, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, de domnitorul Nicolae Petru Mavrogheni și de soția lui Maria ca mulțimire pentru vindecarea fiicei lor atinsă de o boală gravă. În ciuda numeroaselor stricăciuni pe care le-a suferit de-a lungul timpului și care au necesitat reparații și chiar modificarea arhitecturii inițiale, Biserica păstrează mult din parfumul epocii în care a fost construită. Pelerinul care-i trece pragul simte puterea ocrotitoare a Maicii Domnului Izvorul Tămăduirilor care veghează neîntrerupt asupra Bisericii, încă de la începuturile ei.

Bravo, române! Știu bine ce înseamnă proiecte europene!

https://www.facebook.com/100000829794680/posts/4192661720771446/?sfnsn=mo

Oare cât valorează modestia în aur?

Românul cu cei mai mulţi urmăritori pe Instagram îşi prezintă locurile natale: „Am plecat de la nimic“ VIDEO

Cunoscut drept românul cu cei mai mulţi urmăritori pe

Instagram

, depăşind la acest capitol nume precum Inna, Delia sau Antonia,

Andrei Deiu

, un tânăr născut în Râmnicu Vâlcea în urmă cu 25 de ani, a postat recent pe conturile sale de socializare poze şi clipuri în care le arată fanilor unde s-a născut şi a copilărit. Imaginile au strâns în total milioane de aprecieri. 

 

Filmuleţul 

„Where I came from... Romania Vâlcea"

 de pe

You Tube

prezintă casa, familia, fotografii dinainte de plecarea din ţară, amintiri şi emoţionanta poveste de viaţă a unui copil care a plecat de la nimic şi a ajuns departe. Nu lipsesc din filmare nici antrenamentele la sală, faimosul român pregătindu-se pentru titlul de „Mr. Olympia", câştigat şi de actorul american Arnold Schwarzenegger.  

 

 

Andrei este renumit în lumea culturiştilor, activând în acest domeniu de zece ani, dar abia în ultimii cinci ani a început să câştige de pe urma acestei pasiuni. Este bodybuilder, model, trainer de fitness şi antreprenor, potrivit

„grandpeoples.com

". 

 

Clipul postat pe reţelele de socializare este realizat la finele lunii august, în limba engleză, aşa cum sunt toate filmările sale despre care a mărturisit că nu le prezintă în română pentru că are următori din toată lumea. 

 

 

Andrei Lincan Deiu şi-a început cariera de culturist când a ajuns în Anglia. Are un fizic de invidiat care i-a adus două premii, dar şi un număr impresionat de fani / urmăritori pe contul de Instagram - peste 4,7 milioane de persoane. 

 

Comunitatea formată din persoane provenite din mai multe colţuri ale lumii îl apreciază atât pentru condiţia sa fizică, cât şi pentru munca depusă şi modestia de care dă dovadă. De altfel, postează frecvent atât filmuleţe cât şi fotografii pe conturile sale de socializare, în care vorbeşte despre munca sa în principal. 

 

Anul trecut a câştigat locul cinci la competiţia profesională de culturism „Men’s Physique Olympia", premiu care i-a adus 2.000 de dolari în cont, iar în prima sa competiţie a devenit câştigătorul „Miami Pro", în 2011.

 

 

Într-un interviu acordat

„romanianaesthetics.ro"

, în 2019, povestea că s-a mutat în Anglia la 15 ani şi a început să meargă la sală ca să scape de surplusul de kilograme: „Nu ştiam ce e aia sală de culturism până să mă mut în Anglia... Eram singur, nu aveam prieteni, unde stăteam era o sală de fitness, foarte ieftină. Aşa am început, pe lângă faptul că eram foarte gras şi îmi era ruşine de cum arătam". 

 

A învăţat ce înseamnă nutriţie, să lucreze constant şi corect, până a devenit dependent. A recunoscut că, dacă n-ar fi ajuns culturist, cel mai probabil ar fi lucrat în construcţii sau ar fi devenit bucătar. În final, a ajuns să se antreneze cu un personaj celebru în această tagmă: Hany Rambond, în speranţa că într-o zi va câştiga „Mr. Olympia" - competiţia internaţională de culturism organizată de Federaţia Internaţională de Culturism şi Fitness.

 

„Mulţi nu ştiu că sunt român, pentru că pe social media postez numai în engleză, deoarece 90% din urmăritorii mei sunt din toate ţările, nu pentru că mi-ar fi ruşine că sunt roman sau pentru că sunt arogant", a mărturisit Andrei pentru 

„romanianaesthetics.ro"

. 

 

 

 

Clipul în care-şi prezintă locurile natale începe cu plecarea din Anglia, continuă cu aterizarea pe Aeroportul Otopeni unde a fost aşteptat de către cei dragi şi apoi drumul spre Vâlcea. 

 

Tânărul nu s-a sfiit să prezinte mediul modest din care provine sau locurile în care a copilărit, precum pârâul care se transforma vară de vară în „piscina" satului şi unde obişnuia să pescuiască cu mâinile goale, ori zona pe care ceilalţi copii o transformau în teren de fotbal, recunoscând că nu a fost foarte pasionat de acest sport. În schimb, a mărturisit că are amintiri plăcute de pe vremea când nu avea acces nici la Instagram, nici la social - media, ori la telefon.   

 

În imagini apare la un moment dat şi

Mănăstirea „Dintr-un Lemn"

, despre care a pomenit că este faimoasă în România, biserica veche fiind construită dintr-un stejar secular. 

 

Şi după cum şi-a obişnuit fanii, nu putea lipsi din filmare nici antrenamentul zilnic de la sala de fitness. N-a uitat nici de bunica sa. „Copilul meu frumos! Să mânânc eu guriţa ta şi mâinile tale! Îţi mulţumesc Doamne că mi l-ai adus!", i-a spus bătrâna îmbrăţişându-l cu drag. 

 

Ziua s-a încheiat la un grătar şi poveşti pe marginea unor poze din copilărie: „Multă lume nu ştie, dar şi când eram mic şi gras, eram un mare dansator, de dansuri tradiţionale", şi-a amintit tânărul. 

Fotografia făcută pe când avea 10 ani îl arată într-un grup de căluşari condus chiar de către unchiul său. „Obişnuiam să mergem în câte-un oraş mare, la competiţii cu grupuri din alte localităţi ale României", a mai povestit culturistul. A practicat dansuri populare timp de doi - trei ani, perioadă în care a strâns multe amintiri frumoase. 

 

Într-o altă fotografie, de pe când avea în jur de trei ani, apare alături de verişorii săi. „Eram micuţ, dar şi atunci tot drăguţ", a mai spus Andrei Deiu. 

Nu s-a temut să arate nici fotografia din perioada în care era complexat de kilogramele în plus, poză în care apare alături de părinţi şi sora sa. „Aveam 12 sau 13 ani şi tatăl meu urma să plece în Anglia pentru prima dată. Cred că de aceea eram atât de trist în fotografie. E plăcut să rememorez astfel de momente", a recunoscut culturistul.

 

În final, Andrei Deiu a mărturisit că viaţa sa nu a fost dintotdeauna cum este acum sau cum pare din social - media, că a plecat de la nimic şi chiar dacă acum lasă impresia că ar avea totul, că-şi trăieşte viaţa la maximum, este conştient că are doar mai mult decât la început, dar este recunoscător pentru totul şi emoţionat ori de câte ori are ocazia să-şi amintească de unde a plecat.

 

 

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Adevărul.ro