Sa fie acesta un semn al revenirii industriale românești? Aștept finalizarea unui astfel de proiect.

"Un combinat siderurgic „eco-inteligent” va fi construit de la zero în România. Investitorii sunt italieni

Potrivit Beltrame, va fi primul proiect greenfield din Europa în ultimele decenii în producţia de oţel şi va aduce noi standarde în domeniul emisiilor poluante din industria siderurgică."

Unitatea va include o oţelărie şi un laminor, dar şi un parc fotovoltaic cu o capacitate de 100 MW.

Deocamdată nu a fost aleasă locația exactă, în prezent compania are în vedere mai multe variante.

Combinatul va avea o capacitate de producţie de aproximativ 600.000 tone de oţel pe an.

Investiţia va genera aproximativ 250 de noi locuri de muncă directe la nivel local, precum şi aproape 1.000 de locuri de muncă indirecte, dintre care cel puţin 800 în faza de construcţie ṣi circa 150 în faza de producţie.

În sectorul construcţiilor, consumul intern de oţel-beton ṣi sârmă este de circa 1,4 - 1,5 milioane tone pe an. Acesta este estimat să crească în următorii cel puţin 10 ani, în special datorită investiţiilor guvernamentale în infrastructura publică, dar ṣi a investiţiilor private. În prezent, România importă aproape în totalitate cantitatea de oţel-beton necesară, în special din Turcia, iar investiția italiană ar putea schimba această stare de fapt.

Beltrame deţine în România combinatul siderurgic de la Călărăși, fostul Siderca. Compania are peste 270 de angajaţi şi exportă anual circa 180.000 tone de produse pe piaţa europeană.

În istoria postdecembristă, a mai fost în discuție o investiție importantă în siderurgie. De fapt, era un megaproiect. Grupul austriac Voestalpine a negociat cu guvernul de la București în 2008 pentru o oțelărie la Agigea, un proiect de circa 5 miliarde de euro. Criza extinsă de atunci a trimis însă tot proiectul la sertar. În țara în care siderurgia a fost constant pe pantă descedentă, ideea unei investiții de anvergură s-ar putea dovedi benefică.

Cumpăr Bibliile pe care au jurat.

Relu Fenechiu, ministru al Transporturilor (2012-2013), condamnat definitiv în 2014 la cinci ani de închisoare cu executare în dosarul „Transformatorul”.

Corneliu Dobrițoiu, ministru al apărării naționale (2012), trimis în judecată în 2013, pentru că a luat ilegal locuințe de serviciu de la Armată.

Mircea Diaconu, ministru al Culturii (2012), declarat incompatibil în 2012, întrucât a fost senator și director al Teatrului Nottara.

Aurel Pană (PD Giurgiu), a fost condamnat definitiv în august 2015 la șapte ani și șapte luni de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență în perioada în care a fost director adjunct al APIA

Șerban Brădișteanu (PNL Vâlcea), condamnat definitiv în martie 2015 la un an de închisoare cu suspendare pentru favorizarea infractorului în cazul Năstase

Cezar Măgureanu (PNL Giurgiu), trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni economice, prejudiciul fiind de 168 milioane dolari.

Dan Radu Rușanu (PNL Hunedoara), cercetat pentru favorizarea infractorului, influențarea declarațiilor, constituirea unui grup infracțional organizat și complicitate la abuz în serviciu.

Mircea Banias (PDL Constanța), trimis în judecată pentru trafic de influență și inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Tudor Chiuariu (PNL Mehedinți), condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată în dosarul "Poșta Română".

Dian Popescu (PNL Gorj), condamnat în 2014 la cinci luni de închisoare cu suspendare, pentru complicitate la abuz în serviciu, sentința nefiind definitivă

Iosif Secășan (PNL Caraș-Severin) - la 25 martie 2015 a fost condamnat la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare, pentru complicitate la dare și luare de mită

Ákos Mora (PNL Mureș), declarat incompatibil de către Înalta Curte de Casație și Justiție în 2014, decizia instanței fiind definitivă

Decebal Traian Remeș (PNL Maramureș), condamnat în 2012 la trei ani de închisoare cu executare în dosarul "Caltaboșul".

Dan Ilie Morega (PNL Gorj), condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru trei infracțiuni de folosire a influenței ori autorității de o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii de foloase necuvenite și de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, în vederea obținerii unui avantaj patrimonial pentru altul

Neculai Rebenciuc (PNL Botoșani), trimis în judecată în 2014 pentru conflict de interese.

Virgil Pop (PNL Cluj), condamnat definitiv în 2012 la cinci ani de închisoare pentru trafic de influență

Dumitru-Verginel Gireadă (PNL Botoșani), condamnat în 2012 la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu.

George Becali (PNL București), condamnat definitiv în 2013 la trei ani de închisoare cu executare în dosarul schimburilor de terenuri cu Ministerul Apărării Naționale

Gheorghe Costin (PNL Bihor), trimis în judecată pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în declarații, fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată

Grigore Crăciunescu (PNL Iași), condamnat în 2014 la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, decizia nefiind definitivă.

Hubert Petru Ștefan Thuma (PNL Ilfov), condamnat în 2014, la șase luni de închisoare cu suspendare, pentru fapte de corupție, decizia fiind definitivă

Ovidiu Silaghi (PNL Satu Mare), urmărit penal în 2013 pentru trafic de influență în formă continuată.

Theodor Nicolescu (PNL Argeș), arestat în martie 2015 în dosarul privind despăgubiri pentru imobile supraevaluate cu aproximativ 75 de milioane de euro

Steluța Cătăniciu (PNL Cluj), acuzată în 2013 de ANI de conflict de interese.

Dorinel Ursărescu (PNL Neamț), urmărit penal în 2014 pentru implicare în afaceri cu motorină.

Mircea Roșca (USL Prahova), trimis în judecată în 2015 pentru trafic de influență

Florin Țurcanu (PNL Botoșani), condamnat definitiv în decembrie 2014 la o pedeapsă de șase luni de închisoare cu suspendare pentru fals și uz de fals

Gheorghe Falcă, Arad — judecat pentru luare de mită și abuz în serviciu, a fost achitat în acest dosar, decizia instanței nefiind definitivă

Cătălin Cherecheș, Baia Mare — cercetat de DNA pentru luare de mită și trafic de influență

Cristian Poteraș, Sectorul 6, București — judecat pentru abuz în serviciu privind eliberarea unor titluri de proprietate pentru terenuri intravilane, a fost achitat în acest dosar, decizia nefiind definitivă

Sabin Ilieși, consilier județean atât din partea PNL, cât și a PDL în Bistrița-Năsăud, condamnat definitiv în iunie 2014 la trei ani și jumătate de închisoare cu executare, pentru corupție

…..

Uraaaaaaa!

Boris Johnson anunță că restricțiile vor fi ridicate, în ciuda noului val de infectări cu varianta Delta

Premierul britanic Boris Johnson şi-a prezentat luni planul pentru ridicarea, în Anglia, a restricţiilor legate de pandemie, plan care prevede între altele renunțarea la mască și la distanțare. Premierul propune însă un răgaz de două săptămâni, un test pentru a vedea dacă vaccinarea rapidă oferă suficientă protecţie în faţa variantei Delta a coronavirusului, extrem de contagioasă.

Boris Johnson a confirmat că guvernul intenţionează să pună capăt măsurilor restrictive la 19 iulie, decizia finală urmând să fie luată săptămâna viitoare, pe 12 iulie. El a spus că va elimina restricţiile privind contactul social, recomandarea de a lucra de acasă şi dispoziţia de a purta mască de protecţie. Premierul a precizat însă că, personal, va continua să poarte masca de protecție în locurile aglomerate, „ca semn de respect față de ceilalți".

În zilele următoare vor fi făcute anunțuri și despre școli, călătorii și izolarea la domiciliu.

După ce a impus cele mai dure restricţii asupra vieţii sociale din Marea Britanie de după război pentru a combate noul coronavirus, Boris Johnson mizează acum pe programul de vaccinare, care a arătat că funcționează în ceea ce privește reducerea internărilor și poate împiedica situaţia în care serviciile de sănătate ar fi copleşite de un nou val de îmbolnăviri cu varianta Delta, scrie Reuters. 

Conform planului, cluburile de noapte se vor putea redeschide şi nu vor exista limite privind capacitatea unităţilor din domeniul ospitalităţii. Regulile de distanţare socială vor fi de asemenea eliminate. Va fi permisă reunirea a mai mult de șase persoane acasă.

„Trebuie să fim sinceri cu noi înşine că, dacă nu putem redeschide viaţa socială în următoarele câteva săptămâni, când vom fi ajutaţi de venirea verii şi de vacanţa şcolară, atunci trebuie să ne întrebăm când vom putea reveni la normal", a spus Johnson într-o conferinţă de presă.

Sunt deja 16 luni de restricții în Marea Britanie. Premierul Boris Johnson stabileşte politica de sănătate pentru Anglia, dar nu şi pentru Scoţia, Ţara Galilor sau Irlanda de Nord.

Marea Britanie a avut al şaptelea cel mai ridicat bilanţ al deceselor de COVID-19 din lume, iar Boris Johnson a fost acuzat că a acţionat prea lent în implementarea fiecăruia dintre cele trei perioade de lockdown din Anglia.Însă ritmul de vaccinare a fost bun în Marea Britanie, astfel că, până luni, 86% dintre adulţi primiseră o primă doză, iar 64% primiseră ambele doze, conform datelor guvernamentale.

(sursa: Agerpres)

Editor : Luana Pavaluca

Un nou centru de comandă și acțiune. „Olga panzió - Zetelaka”

Am copilărit printre maghiari și am prieteni maghiari și atât de puțin știu despre ei. Asa că ne-am hotărât să explorăm ținuturile locuite de ei. Unii spun că sunt mirifice. Inițial vroiam județul Covasna dar în final am ales Harghita. 

Ca de obicei, ne-am informat din sursele la îndemână de pe internet, în special, www.amfostacolo.ro - plin de impresii de călătorie.

Fugim, de multe ori, departe de țară și atâtea avem de văzut prin ținuturile noastre.

Am ales, ca centru de comandă și acțiune, localitatea Zetea, o pensiune coordonată și patronată de o unguroaică, bucătărie specific maghiară. Vom fi nu departe de obiective turistice din zona maghiarilor. Ne-ar trebui timp mult câte am vrea să vizităm. Cum timpul este măsurat, vom alege câteva dintre ele, în primul rând Salina Praid, obiective din Miercurea- Ciuc, cascade renumite etc.

Zetea – renumită pentru ospitalitatea sa – se află la o distanță de 12 km de Odorheiu Secuiesc în direcția nord, pe malul râului Târnava Mare și de-a lungul drumului naționale către Brădești-Gheorgheni, în partea de vest a Munților Harghita. Aerul curat, peisajul frumos și liniștit și pădurile de conifere care înconjoară localitatea atrag turiștii.

"Numele meu este Sándor Lajosné Olga și  împreună cu familia mea mă ocup de primirea oaspeților încă din anul 1996. Am început oferirea acestor servicii cu realizarea unui lanț de pensiuni în sat. În Zetea peste 60-70 familii se ocupă de primirea oaspeților. Putem oferi cazare și servicii conexe și pentru grupuri mai mari. Casele noastre de oaspeți constă de fapt în trei case: casele de oaspeți Botond, Zsuzsa și Olga. Pot fi închiriate și camerele separat sau puteți închiria și toată casa. Casele Zsuzsa și Botond dispun de 5 camere cu câte două paturi. Familia noastră a dezvoltat serviciile hoteliere oferite, astfel am realizat un complex de case de oaspeți. 
Casele noastre de oaspeți Zsuzsi și Botond dispun de 5 camere, iar casa Olga are 2 camere. Aceste case pot fi închiriate complet sau pot fi închiriate camerele separat. Aceste case de oaspeți se află într-un mediu liniștit, în partea centrală a satului, înconjurate de o livadă mare. Dragii oaspeți se pot trezi în ciripitul păsărilor, mirosind parfumul florilor. Mașinile pot fi parcate în condiții de siguranță în curte. "

Și acum ceva haios, citit  pe net:

 La ora de română profesoara spune:

-Gyuri spune te rog o propoziție
-Duminică me duc la pedure.
-Gyuri dragă nu-i bine.
-Atunce nu me duc...

Chiar dacă unii locuitori din zona descrisă au avut ceva probleme la orele de limba și literatură română, adevărul este că zona este de vis din punct de vedere turistic.

Voi revenii cu impresii de călătorie după ce voi umple tolba cu povești. 😆😆😆😆

Spionii din turul pantalonilor

Mediafax: EXCLUSIV Marius Oprea | Cum a ajuns şef al „logisticii” spionajului din România, fostul amant al fiicei.

https://www.mediafax.ro/editorialistii/exclusiv-marius-oprea-cum-a-ajuns-sef-al-logisticii-spionajului-din-romania-fostul-amant-al-fiicei-tradatorului-pacepa-20120897

Armata dregătoriilor, nevestelor

Șef al Apărării, gl. (rz.) dr. Ciucă Ionel Nicolae, actual ministru, și-a făcut din profesionalizarea Armatei și a promovărilor care să cultive meritocrația și performanța, cheia de boltă a întregii cariere politico-militare. Da, ați înțeles bine, ministrul a fost, într-o viață de care cu greu își aduce aminte, camarad cu mulți din actualii rezerviști sau militari în activitate. Între timp este doar un politruc demagog și ipocrit. Cât despre transparență și meritocrație, mai glumește și Ciucă.

ANALIZA

În urmă cu 5 ani Armata era deja sub influența generalilor Ciucă, Hăpău și Zisu, dar intrarea în vigoare a Legii 223/ 2015 a pensiilor militare de serviciu, a oferit celor trei oligarhi ocazia de a scăpa de mulți ofițeri incomozi. Contribuția gl.mr. Lungulescu Marilen, șeful Resurselor Umane din MApN, a fost determinantă, iar răsplata pe măsură. După ce a ajuns ministru Ciucă a scăpat, imediat, de Lungulescu. În vara anului 2017, după 2 luni ca ministru al apărării, Adrian Țuțuianu aflase ceea ce anterior descoperise Gabriel Leș în aproape 6 luni de mandat. Firme căpușă care se ascund în spatele legilor speciale, avansări sau promovări în funcție de interesele camarilei generalilor, treceri în rezervă sau chemări în activitate ilegale, trafic de influență, abuz de autoritate sau cheltuirea discreționară a bugetului, erau doar cîteva din simptomele „sindromului Ucraina” pe care Armata României le manifesta tot mai evident. Țuțuianu a avut inconștiența să creadă că funcția este suficientă pentru a se lupta cu corupția și putregaiul din Armată, fără să realizeze că solidaritatea generalilor se hrănește cu abuzurile pe care le comit împreună. Leș a avut un mandat întrerupt de schimbarea premierului și un altul în care a preluat frontul luptelor dintre președinte și PSD pe tema șefului Apărări. Între cele două, Mihai Fifor a oferit condițiile, împreună cu Ciucă, pentru distrugerea Armatei.

Spionel și Izmenel, prieteni cu Ionel 

Gl. Marian Hăpău a făcut din DGIA, în cei peste 7 ani de când o conduce, o structură invidiată de toate serviciile secrete din România. Organizare, înzestrare, reglementări, buget, conducere sau resurse umane toate domeniile sunt gestionate în afara cadrului normativ general aplicabil în MApN. Serviciul secret al Armatei este, în realitate, o structură pe care nici șeful Apărării, cu atât mai puțin ministrul, nu o controlează. Influența și tentaculele DGIA, un monstru tot mai greu de gestionat, a început cu utilizarea în interes personal de către plagiatorul ministru Oprea și continuă într-un sistem pe care încearcă să și-l subordoneze Ciucă. Reformarea va fi dificilă, dacă nu imposibilă și în niciun caz nu va fi încercată sub actuala conducere a MApN. Niciunul din ultimii 3-4 miniștri nu a avut libertatea unei decizii importante fără acceptul gl. Hăpău, iar prietenia acestuia cu Ciucă a fost de notorietate și mutual benefică. Între timp, însă, Ciucă știe foarte bine puterea pe care o are DGIA și încearcă emanciparea de sub Hăpău și preluarea serviciului secret pe persoană fizică. Povestea cu Gherghe, generalul care ar fi furat fondurile pentru răsbel (!) este un atac frontal din partea lui Ciucă, pe filiera Lupulescu, iar Hăpău știe.  

Gl. lt. Cătălin Zisu se află la conducerea Logisticii Armatei de peste 10 ani. Are în responsabilitate parte din înzestrare, infrastructura de cazare și recreere, bazele logistice, transportul, Cercul Militar Național, iar uneori coordonează domenii doar pentru a le testa potențialul. Zisu a avut sau are în coordonare, printre altele, CSA Steaua, Spitalul Militar din București sau, mai nou, Direcția domenii și infrastructuri. Zisu are în subordine vile și domenii de „recreere” unde nici măcar structurile de control ale Armatei nu au acces. Imediat după instalarea lui Ciucă în fruntea MApN, unul din primele ordine semnate a fost înființarea Centrului Militar Zonal Sibiu (prin desființarea celui de la Brașov) doar pentru a-i oferi o funcție importantă fratelui generalului Zisu, un alt doctor în științe militare, colonelul Mihai Adrian Zisu. Familia de generali Cristea, Ionel și Paula, sunt persoanele de încredere ale lui Zisu, respectiv Ciucă. În ultima perioadă, aceeași dorință de independență a lui Ciucă l-a determinat pe Zisu să se retragă în umbră, fără a abandona, însă, sceptrul puterii. După ce a primit semnale, mai direct sau voalat, să iasă din scenă, asta l-a mâniat, dar își pregătește riposta. Oricum nu l-a suportat niciodată pe Ciucă.

Zisu, Ciucă și Hăpău

Gl. (rz.) Nicolae Ionel Ciucă, în cei peste 7 ani de când conduce Armata, a transformat-o în ceea ce liderii regionali de prin Nigeria sau Congo fac din formațiunile paramilitare pe care le conduc. Numirea lui Mihai Fifor, în septembrie 2017, la conducerea MApN a însemnat începutul unei perioade care a provocat catastrofe și dezechilibre pe care greu le vor elimina generațiile viitoare. Ciucă a fost, însă, fericit. Venirea lui Mihai, vechiul său prieten din Craiova, era garanția realizării condițiilor pentru controlul deplin al Armatei. Mai întâi, trebuia să scape de câțiva incomozi care nu răspundeau corespunzător comenzilor: gl.lt. Anastasof Laurian, șeful Forțelor Aeriene și gl.mr. Uifăleanu Ovidiu, șeful Forțelor Terestre. Plecarea intempestivă a amândurora de la conducerea celor mai importante categorii de forțe s-a făcut ca urmare a presiunilor lui Ciucă asupra ministrului apărării. Pe Anastasof l-a destituit Fifor, în septembrie 2017, pe motiv că nu a fost de acord să avizeze achiziția bateriilor Patriot (în mod firesc, o considera insuficient argumentată). Pe al doilea l-a „promovat” Leș consilier personal, după care a trecut în rezervă, tot pentru că nu a fost de acord cu unele din achizițiile desfășurate prin programele majore, iar „dezastrul Piranha” era doar un exemplu. În locul lui Uifăleanu Forțele Terestre au fost conduse, prin împuternicire (vedeta interimatelor lui Ciucă) de gl.mr. Dorin Blaiu, pe care Ciucă a încercat în 2 rânduri să-l impună șef al Corpului de control. De remarcat că Ciucă, Zisu și Blaiu sunt colegi de promoție. Să nu-i plângem însă nici pe Anastasof și Uifăleanu, au avut măcar grijă să-și cheme în activitate nevestele, în corpul ofițerilor.

Unii cu neveste disperate, noi cu cele „activate”

Anul 2017, cel care a însemnat în fapt punctul de plecare al domniei doctorului Ciucă, a fost marcat de câteva ordine de ministru și modificări ale cadrului legislativ care au adus Armata în genunchi.  Două dintre aceste ordine, M124/ 2017 și M175/ 2018, au produs convulsii și se află la originea multor abuzuri, unele dintre ele în zona penală. Cele două ordine sunt aberante și au provocat discriminare. Subofițerii din Armată, după o carieră de 20 de ani, după sute de exerciții și misiuni de luptă, dacă aveau vârsta peste 35 de ani nu puteau participa la concursuri în vederea trecerii în corpul ofițerilor. În schimb au putut participa rude ale unor generali care erau trecute de 45 de ani și care nu purtaseră niciodată haina militară. În situația asta au fost Anastasof, Uifăleanu, Gologan, Negrea, Blaiu și... Nicolae Ionel Ciucă. Fiecare situație este particulară, dar la fel de  reprobabilă moral sau la limită din punct de vedere legal.

Lt. Anastasof Carmen este ofițer în cadrul Institutului de Medicină Aeronautică și Spațială din București. În anul 2018 lucra tot acolo, dar ca civil. Ordinul M175/ 2018 a fost valabil doar două luni și jumătate pentru „încadrarea funcțiilor militare de psiholog din Armata României, rezultate din transformarea funcțiilor corespunzătoare de psiholog încadrate cu personal civil la momentul transformării”. Cam așa au încercat Ciucă și Fifor să reducă deficitul de psihologi, printr-un ordin în urma căruia angajați din sistem să devină, peste noapte, ofițeri. Un ordin providențial prin care ajunge și Carmen Anastasof locotenent, la 49 de ani. Dacă numărăm câți psihologi au beneficiat de prevederile ordinului (unii aflând după expirare) realizăm că a fost o compensație. Modul brutal în care Anastasof a fost schimbat de la conducerea Forțelor Aeriene avea nevoie de o reparație. Ordinul, semnat de Fifor, al cărui consilier personal era Anastasof are toate coordonatele traficului de influență și abuzului de putere. 

Cpt. Uifăleanu Adriana Mihaela a fost angajată, în august 2016, ca auditor civil în cadrul secției de audit București (soțul era comandantul diviziei din Capitală). Doi ani mai târziu, la 21.08.2018, Adriana, în vârstă de 48 de ani, era chemată în activitate cu gradul de căpitan. Direcția Audit Intern, condusă de actualul șef al Corpului de control și inspecție, gl.bg. Luca Constantin, a fost structura care a chemat în activitate cele mai multe dintre noile angajate, în grade de ofițer. Astfel, alte colege ale Adrianei au fost chiar mai norocoase. Anton Eliza, în vârstă de 44 de ani și intrată în sistem la 15.02.2017, ca civil, a fost chemată în activitate cu gradul de maior, tot pe 21.08.2018. La aceeași dată, Bereș Marinela, este chemată în activitate cu gradul de locotenent colonel, iar lista e lungă. Colegă de „promoție” cu Adriana a fost și soția gl.mr. Blaiu Dorin, Marinca, angajată în ianuarie 2016, la 49 de ani, funcționar public  în Direcția Logistică condusă de generalul Negrea Constantin. Un prieten de nădejde, coleg de liceu militar cu Ciucă, a cărui soție, Carmen Negrea, a urmat, de asemenea, cariera nevestelor ajunse ofițer. Cum am menționat în alt material, soția actualului comandant al CSA Steaua, colonelului Bichir Răzvan Ștefan, Florentina a fost angajată tot în 2016, la 42 de ani specialist (!) în achiziții la Departamentul pentru Armanente, că doar soțul era la Corpul de control. Ofițer fără nicio calitate, performanță sau realizare Bichir a reușit să-și „facă” soția ofițer, tot în 2018.

Sunt atât de multe coincidențe încât e aproape firesc să tragem concluzia că dottore Ciucă și camarila lui aveau pregătit ordinul M124 încă din 2016, așteptau doar un ministru cooperant dispus să-l semneze. Trebuie remarcat că, din informațiile unor surse credibile și demonstrate ca fiind veridice prin recentele dezvăluiri, Fifor a exploatat în interes personal prevederile M 124/ 2017, iar unele persoane din Arad știu bine despre ce este vorba. 

Lt.col. Ciucă Maria-Cristina a fost, câteva luni, ofițer în cadrul DGIA, anterior lucrând o lungă perioadă ca subofițer tot în cadrul serviciului secret al Armatei. Unde să-și ascundă Ciucă cel mai bine soția? Doar nu era să o pună la Biroul de presă. În mod normal Cristina Ciucă n-ar fi putut beneficia de prevederile ordinului M124/2017, fiind subofițer. Există însă o ilegalitate pe care Armata o tolerează atunci când e în folosul rudelor sau cunoștințelor. Soluția utilizată? Plt. adj. Ciucă Maria-Cristina a trecută în rezervă, la cerere. În aceeași zi a fost chemată în activitate locotenent colonelul Maria-Cristina Ciucă și numită șef de birou în DGIA. A avut nevoie doar de 6 luni ca ofițer pentru ca apoi să treacă în rezervă, în mod nemeritat, cu o pensie de ofițer. Ce urgență a avut Armata pentru chemarea în activitate a unui subofițer, ilegal, în grad de ofițer? Legea 223/ 2015 a pensiilor militare de serviciu este o normă care permite militarilor perspectiva unui trai decent și după trecerea în rezervă. Proiectul de lege inițiat de ministrul Leș, Plx 199, prin care se încerca eliminarea diferențelor între cei care trec astăzi în rezervă și cei care au facut-o în urmă cu 15-20 de ani, a fost îngropat de Ciucă. Leș a fost ministrul care a intuit caracterul eroului de la Nasiriah (motiv pentru care nu a propus prelungirea mandatului), dar și cel care a fost mai aproape de militari decât va reuși Ciucă vreodată. Având în vedere că Ciucă Nicolae Ionel și soția sa, Cristina au dreptul la pensie deja câștigat, de ce l-ar mai interesa și de ceilalți militari? Este un alt motiv pentru care ministrul Ciucă, fost militar, nu a luat niciodată apărarea camarazilor când au fost atacați pe tema pensiilor de serviciu, nu-l interesează. 

Nu doar legea pensiilor de servicu nu mai este de actualitate pentru Ciucă, dar nici cea a statutului cadrelor militare. Legea 80/ 1995 a fost modificată după ce clanul generalilor și-a activat nevestele cu grade de ofițer. O lege care perpetuează abuzurile, este discriminatorie, dar care urmează să fie, iarăși, modificată. 

Mai ușor cu toleranța prin minister

Cum înțelege legenda de la Nasiriah, impostorul erou al unei bătălii care nu a existat, „toleranța zero”? Perfect aplicabilă în cazul unui general al cărui fiu a fost vaccinat cu câteva zile înainte de a emite gl.lt.Petrescu ordinul prin care oricum rudele militarilor puteau să se vaccineze în sistemul sanitar militar, așa cum de altfel prevede și legea. Aplicabilă și pentru împuternicitul comandant al SMU Focșani, pentru că a respectat același ordin al șefului SMAp. Pentru generalul (rz.) doctor Ciucă Ionel Nicolae legea e flexibilă și se aplică „toleranța -/+ zero”? Anastasof, Uifăleanu sau Duican au plătit cu funcțiile și sunt în rezervă. Corect, Ciucă tot în rezervă este, dar ministru. Unul aflat în fața altei provocări. Pe 15.04.2021 și-a încheiat misiunea de 4 ani la Bruxelles gl.lt. Scarlat Dumitru, cel care ar fi trebuit să fie șef al Apărării atât în locul lui Ciucă, dar mai ales în cel al gl.lt. Petrescu. Ce funcție va primi un general cu 3 stele și o carieră impecabilă? Probabil mai nimic. Un birou prăfuit și onorifica poziție de consilier neglijat al ministrului. Până când alege să treacă, de bună voie, în rezervă. 

Cât de sub zero este toleranța ministrului Ciucă pentru gl.bg. Mircea Gologan? Un ofițer avansat la gradul de general fără să fi absolvit Colegiul Național de Apărare (condiție obligatorie). Cu o carieră presărată cu promovări ilegale sau cercetări pentru corupție, Gologan este unul din pretorienii lui Ciucă, așa că se poate. La fel ca în cazul finului doctorului Ciucă, gl.bg. Oancea Florin, ortopedul de la „Cantacuzino” și viitorul comandant al Spitalului Militar Central din București. În perioada în care gl.bg. Gologan era comandantul brigăzii de la Bistrița (o altă numire controversată a lui Ciucă) soția sa, Elena, în vârstă de 48 de ani, antrenor de fitness pe un canal de YouTube, era chemată în activitate, la data de 15.10.2018, cu gradul de... sublocotenent la un Centru de comunicații din București. Pentru că familia rămâne celula de bază, în ianuarie 2019 slt. Elena Gologan este detașată la un batalion din Bistrița. Rămâne la Bistrița și pentru un curs de engleză și o ține într-o detașare până în noiembrie când ajunge soțul în București, promovat de Ciucă șef al Direcției Planificare Strategică. Un alt abuz, dacă fișa postului presupunea cunoașterea limbii engleze, iar Elena Gologan nu îndeplinea criteriul, cum de a promovat concursul? 

Declarațiile de avere ale ministrului-general-doctor-erou sunt pline de copy-paste și erori evidente, care cad probabil și sub incidența falsului. Declarația semnată la 20.05.2019, pentru anul 2018, prezintă un salariu de 195581 lei pentru doctorul Ciucă și 50602 lei pentru soție. Peste un an de zile, la data de 06.04.2020, Ciucă semnează o altă declarație, aferentă anului 2019, care aduce în atenție venituri identice: un salariu de 195581 lei pentru „legendă” și 50602 lei pentru distinsa lui soție. Este FALS! Asta pentru că, începând cu 01.01.2019 Guvernul a aplicat o „creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie […] reprezentând ¼ din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie [...]” în baza prevederilor Legii-cadru nr. 153/ 2017. Prin urmare venitul în 2019 a fost clar mai mare decât cel din 2018 și nu identic. În 28.12.2019, proaspătul senator Ciucă Ionel Nicolae semnează o altă declarație de avere în care aduce în discuție tot veniturile din 2019. De data asta aflăm că a încasat 206103 lei din salarii și 33849 lei din pensie, iar soția 52470 din pensie de serviciu. Poate ne spune dottore Ciucă, după ce găsește și teza de doctorat pentru care a încasat venituri suplimentare atât ca ofițer activ (încă din 2003) și continuă să o facă și în rezervă, care au fost veniturile reale ale soției și dacă acestea au provenit din salariu sau pensie de serviciu. 

Haroșaia Ukraina

În Perioada 2010-2014 Viktor Ianukovici a distrus în mod deliberat armata pentru că se temea mai mult de propriul său popor decât de dușmani externi. În anul debutului crizei din Crimeea și Donbas, Armata Ucrainei era profund coruptă, prost echipată, tehnica era veche și fără posibilități reale de exploatare, iar generalii își manifestau influența cu determinarea unor baroni locali.  Scenariul se repetă în România.  „Guvernul meu”, „șeful armatei mele” sau „Parlamentul meu”, toate sunt pe persoană fizică și pe toate le reclamă drept bunuri personale președintele României. Armata este feuda lui Ciucă! Nimeni nu încearcă, măcar ca pe un simplu exercițiu de retorică, să prezinte argumente concrete, realizări sau succese reale, pentru care Ciucă ar fi și altceva decât un alt general ajuns ministru care se consideră mai presus de lege! Armata este, însă, formată, într-un procent covârșitor, din militari onești, care au jurat să-și apere țara și vor face asta fără șovăire. De ce să-i umilească niște generali corupți?

De Pan Themis

Natura ne ocrotește !

Am pendulat între două căni de cafea, una sorbită pe plaiuri bucureștene, altă pe plaiuri prahovene, acum și aici în curtea noastră. Oare credeți că este vreo diferență? Colosală ! Priviți fotografiile!

Imaginile, aerul, temperaturile, liniștea etc.

La cutie, București 

La țară, în mijlocul curții 

București , în colivie

Am timp să mă leg de unii:

Să mori tu?

Toţi proştii care scriu zii! şi noştrii îs convinşi c-aşa i-a învăţat pe ei doamna la şcoală şi că  Academia se află-n treabă inventând dicţionare tot la doi ani, ca să aibă din ce-şi lua salariile.

Bre, de 30+ ani încoace de când citesc n-am văzut nicăieri scris vre-o sau vre-un. Se scrie vreo, vreun, vreunul, vreunuia, vreuna, vreuneia, vreodată de cel puţin 59 de ani:

Conform Micului dicţionar ortografic din 1954 (cadou de la Codru – mulţumesc!)

Şi pentru toţi isteţii care se leagă de forma presupusă (asta înseamnă steluţa aia din faţă: că-i presupusă) vere-unus din latină:

În română cratima leagă cuvinte care au sens de sine stătător. Vre- nu are sens de sine stătător în română (dac-avea în latină – e treaba lui; că şi ablativ avea latina, şi uite că noi acuma nu-l mai avem şi nu sare nimerica să ceară Academiei ablativu’, că aşa avea latina de la Rîmu’ din carele ne tragem). Scriem m- pentru că vine de la mă şi poartă sens: pe mine. Vre- nu vine de la nimic şi nu înseamnă nimic.

  

La țară

Natura ne-a pregătit surprize care or să ne gâdile papilele gustative. Un ardei iute, un cățel de usturoi, o tărie, poate un vin sau o bere se pregătesc să-i însoțească. 

 

Vă place viața de globtrotter?

Să pleci hai-hui în lume, fie la muncă, fie la plimbare are bucurii dar și multe tare.

M-am plimbat în multe țări din lume, fie in interes de serviciu, fie turistic.

Văd mulți români obsedați de străinătate. Am un vecin care lucrează în aeroportul Otopeni. Mai acum câteva zile îmi zicea că au început năvalitorii, globtrotteri, turiștii români să ia cu asalt avioanele. Fug din țară ca potârnichile.  

Duduie economia!....Eu cred că aia neagră. Salarii minime o sumedenie. Taxe si impozite neplătite. 

In rest, vacanțe multe.

O duc rău românii! ... o parte consistentă. Altă parte , trai neneacă!

V-ar place ca la miez de noapte să orbecăiți în căutarea hotelului, să mănânci la un pub în colț niște sandwichuri uscate, stropite cu bere. Da, ar zice unii. Eu m-am cam saturat de astfel de episoade, și multe altele. Un exemplu: un recepționer de hotel îți spune  în miez de noapte că nu mai are tipul de cameră contractată și îți oferă altceva mai prost. ( experiență la Paris). Nu m-am lasat dus cu preșul. Am obtinut ce mi se cuvenea. Și multe, multe altele. Am o tolbă de povești. Astea, într-adevăr fac deliciul călătoriilor, plus multe imagini, impresii de călătorie ce se întipăresc pe creier.

Succes dragi români la asaltul granițelor!

O știre care mă unge la suflet. Multinaționalele în vrie.

"Acord istoric pentru taxarea cu 15% a multinaţionalelor! Guvernul Cîţu tace mîlc! România se regăseşte printre ţările care susţin o reformă fiscală de amploare pe plan internaţional! Executivul condus de 'primul economist al ţării' - Florin Cîţu - este... în tăcere! Domnule premier, ieşiţi la tablă şi explicaţi-ne! Sau este o altă reformă de care fugiţi?! Ieri s-a luat o decizie istorică de peste 130 de ţări care reprezintă nu mai puţin de 90% din PIB-ul mondial! Toate s-au aliniat OECD şi România este printre ele", a scris vineri Ciolacu, pe Facebook.

Potrivit liderului social-democrat, reforma vizează ca în special companiile multinaţionale să plătească "o parte echitabilă a impozitelor oriunde îşi desfăşoară activitatea", iar românii şi mai ales firmele străine doresc să ştie cum îi vor afecta această taxare.

"Românii - şi mai ales firmele cu capital străin care ne susţin economia - doresc să ştie cum îi vor afecta această taxare cu 15% a companiilor mari! Şi ce venituri estimaţi că vor veni la buget şi pe ce anume le veţi cheltui?!", afirmă Ciolacu.

Un număr de 130 de state au ajuns joi la un acord asupra unei reforme a impozitării companiilor multinaţionale, ce prevede în special instituirea unui impozit minim pe profit, ''de cel puţin 15%'', a anunţat Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), transmite AFP, citată de Agerpres.

Să nu rămânem niciodată cramponați în trecut, experiențe trăite. Vremurile se schimbă!

 

Ospedale P. Pederzoli Casa Di Cura Privata

@ospedalepederzoli  · Hospital

ȘTIRI ROMÂNIA Libertatea > Ştiri > Știri România

Două asistente medicale povestesc de ce au plecat în Italia: „Aici paturile nu sunt jupuite. Noi veneam de la seringi pe care le fierbeam” . Cheltuielile pentru sănătate în România continuă să fie cele mai scăzute din UE atât pe cap de locuitor (1.029 de euro, media UE fiind de 2.884 de euro), cât și ca procent din PIB (5% față de 9,8% în UE). Speranța de viață în România e printre cele mai scăzute din UE, cu aproape șase ani sub medie. Spitalele din România se confruntă și astăzi cu lipsuri, iar pacienții au de suferit.

Patru asistenți medicali și o infirmieră explică, în cele două părți ale acestui articol, care au fost motivele care i-au făcut să plece în Italia. De la lipsa materialelor sanitare, salarii proaste, la respect și empatie, lucruri care acum 20 de ani lipseau în cele din România. Unele, chiar și acum. Am vizitat Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda, în regiunea Veneto din Italia, unde lucrează mai mulți români care au plecat din țară. Am întâlnit aici medici, asistenți și infirmieri români, dar și personal administrativ sau muncitori care construiesc aripa nouă a spitalului. Intrarea pentru urgențe în Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda, Italia Patru asistenți medicali, o infirmieră și un bărbat care lucrează în administrație la Spitalul P. Pederzoli au în comun dorul de familiile din România. „Noi avem tot timpul un pic de nostalgie de acasă”, a spus asistenta Mariana Predescu când ne-am întâlnit în sala de ședințe a Spitalului P. Pederzoli.

Am discutat cu fiecare ca să înțelegem în ce constă munca lor și să-i cunoaștem mai bine înainte să vizităm spitalul și secțiile în care lucrează. Asistenta Mariana Predescu Niciunul nu s-ar mai întoarce acasă  Dialogurile au devenit emoționale când am vorbit despre România, deși niciunul nu s-ar mai întoarce niciodată în țară. „Nu este sărbătoare să nu plâng, dar nu vreau să mă întorc”, ne-a spus Ovidiu Mititel, care lucrează în administrație la spital. „După 30 de ani nu poți să te întorci acasă; ești străin în țara ta.”

 I-am urmărit pe acești români la muncă și acasă și am discutat cu ei despre motivele care i-au făcut să plece din țară și despre realitatea pe care au găsit-o în Italia, despre copiii lor care au crescut aici și despre modul în care văd România după 20 de ani. Poveștile de viață ale Marianei Predescu și Ovidiu Mititel, în partea a doua a acestui text. În prima parte, astăzi, vă spunem de ce au plecat din România și ce au găsit în Italia două asistente medicale. Ovidiu Mititel, care lucrează în administrație la casa de bătrâni de la Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda, Italia „(Când lucram în țară), mi se părea normal chiar dacă îmi lipseau seringile și materialele pentru pansat” Călina Bănete are 46 de ani și trăiește de 20 în Italia; cei doi fii ai ei, Eric, 14 ani, și Cristian, 12, s-au născut aici. Este asistentă medicală în secția de radiologie la Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda, unde lucrează din 2005.  Asistenta medicală Călina Bănete în secția de radiologie la Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda, Italia, unde lucrează din 2005 În 2001, a plecat din România „din dragoste”, ca să-l urmeze pe fostul ei soț. Primul ei loc de muncă a fost la un azil de bătrâni de lângă Vicenza, unde a lucrat întâi ca infirmieră până când diploma ei de asistentă medicală a fost recunoscută. „Faptul că dimineața se începea cu igiena pacienților mi s-o părut cel mai extraordinar lucru pe care l-am văzut aici”, povestește ea. „Așa îți dai seama de gradul de civilizație al unui popor. Pe vremea mea, nu exista așa ceva în România – ca o asistentă și o infirmieră să facă igiena pacienților.” La Spitalul Județean de Urgență din Cluj-Napoca, unde lucra Călina, aparținătorii îi spălau pe pacienți. „Nu mi se pare corect din punct de vedere sanitar să faci așa ceva”, spune ea. „Să pui mâna, să vii în contact (cu bacterii) și după aia să le duci afară să le împrăștii.” Călina a crescut la Turda și a absolvit școala postliceală sanitară la Cluj-Napoca, unde a lucrat trei ani ca asistentă. A locuit în cartierul Mănăștur, în apartamentul unei colege, pentru că nu și-ar fi permis să plătească o chirie din salariul ei. La vremea respectivă, o asistentă câștiga în România în jur de 150 de euro. În 2005, primul ei salariu la Spitalul P. Pederzoli a fost 1.500 de euro. (n.r. – în Italia, toți angajații primesc 13 salarii pe an.) În România, nu simțea lipsurile din spital, pentru că nu avea niciun termen de comparație. Abia când a ajuns în Italia și s-a angajat ca infirmieră la azilul de bătrâni de lângă Vicenza a văzut diferențele. „Nu știam că-mi lipsește, mi se părea normal chiar dacă îmi lipseau seringile și materialele pentru pansat”, spune Călina. „Erau saloane cu peste șase paturi: țin minte șasele și treiul, unde erau cei mai mulți pacienți. Ce condiții poți să ai în momentul în care ești cu alte opt persoane în salon? Nu exista baie în cameră, igiena era cum era.” Blocul operator, Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda, Italia „«Corupție» îi o vorbă destul de grea” O întreb pe Călina dacă a văzut corupție în cei trei ani în care a lucrat într-un spital românesc. „«Corupție» îi o vorbă destul de grea”, spune ea. „Era încetățenit faptul că doctorul primea bani de la pacienți. Chiar și noi, asistentele, primeam bacșișuri – pacienții îți băgau în buzunar. Mi s-o întâmplat și mie, asta era mentalitatea. Nu știam că există o altă realitate, că există civilizație.” La casa de bătrâni, Călina avea echipamente medicale și consumabile de care nici nu știa că există. „Injecțiile care existau aicea nu le mai văzusem în țară, anticoagulantele făcute subcutanat, care acum în mod sigur sunt și în România, modul de a trata pacientul în vârstă.” Bătrânii erau tratați cu respect, nu neglijați, așa cum văzuse la spitalul din Cluj-Napoca.  Călina Bănete în apartamentul ei din Castelnuovo, Italia „Noi (românii) nu suntem crescuți să fim generoși și empatici” În cei 20 de ani de când trăiește în Italia, mentalitatea Călinei s-a schimbat. Spune că nu mai are „mândria prostească” pe care o vede la unii români și impresia că le știe pe toate. „Pe parcursul timpului, m-am educat foarte mult ca să mă integrez. Nu era aceeași empatie în spitalele românești ca în Italia. Noi [românii] nu suntem crescuți să fim generoși și empatici. Eu nu gândeam așa când eram în România, pentru că nu știam că există o altă realitate.” În primăvara lui 2020, Spitalul P. Pederzoli a tratat pacienți cu COVID, iar Călina a lucrat în prima linie. „A fost traumatizant să-i vezi [pe pacienți] sufocându-se”, povestește ea. „Nu a fost ușor. Îmi era frică pentru cei de acasă, mai ales că Mario (partenerul ei) era tot în spital, în contact cu COVID. Am avut noroc că nu ne-am îmbolnăvit, dar mulți dintre colegii noștri, da (s-au îmbolnăvit).” În timpul pandemiei, casa de bătrâni de la Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda, Italia, a construit acest spațiu în care vârstnicii își puteau atinge rudele fără să existe riscul infectării cu coronavirus În prezent, Călina locuiește împreună cu fiii ei, Eric și Cristian, într-un apartament închiriat din Castelnuovo, aproape de Peschiera del Garda, unde e spitalul în care lucrează. Deși băieții merg în fiecare an în România împreună cu tatăl lor, vorbesc limba română cu dificultate și nu știu să scrie, pentru că s-au născut, au crescut și au studiat în Italia. Călinei îi e mai ușor să se exprime în italiană, limba în care vorbește toată ziua la serviciu, mai ales că nu prea are prieteni români, iar partenerul ei e italian. Vorbește cu copiii în română doar atunci când îi ceartă sau le atrage atenția, deși știe că nu e bine.  Călina Bănete și cei doi fii ai ei, Eric și Cristian, în Castelnuovo, Italia Îi e dor de ciorba de fasole făcută de mama ei în România. A adus toate ingredientele din țară, dar în Italia n-a avut același gust. Acum doi ani, tatăl ei a murit și nu poate să vorbească despre asta fără lacrimi. Mama ei, care are 76 de ani, și fratele ei încă locuiesc la Turda. „E greu când vin sărbătorile, când vin momentele fericite și tu ești aici, iar ei, acolo”, spune Călina. Detaliu în apartamentul Călinei Bănete din Castelnuovo, Italia „Paturile nu erau jupuite, pereții nu erau murdari. Noi veneam de la seringi pe care le fierbeam” Claudia Burghiu are 57 de ani și e asistentă-șefă la secția Dozzinante, o secție de lux cu 12 paturi, unde sunt internați pacienții înstăriți care plătesc ca să stea împreună cu familiile lor în aceleași condiții ca acasă. Claudia are 17 subordonați, majoritatea italieni, și face un master online în management sanitar la Universitatea din Roma. Dintre cei 30 de asistenți-șefi de la Spitalul P. Pederzoli, ea este singura româncă – restul sunt italieni.

 Asistenta medicală Claudia Burghiu în cabinetul ei, Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda, Italia În România, a lucrat trei ani la Spitalul Parhon din Iași până în 1984, când s-a mutat împreună cu soțul ei la Brăila – Costică Burghiu era militar și primise un post în acest oraș. Au locuit 14 ani la Brăila, iar Claudia a lucrat ca asistentă medicală la Spitalul Județean de Urgență. Fiica lor, Andreea, s-a născut în 1987. „Am trăit mereu numai din rate” În 2000, Spitalul P. Pederzoli era în criză de personal și un reprezentant a venit în România să caute asistenți medicali, cărora le-a oferit un contract de un an în Italia.  Intrarea pentru urgențe în Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda, Italia În 2000, familia Burghiu se descurca greu din punct de vedere financiar: plăteau rate pentru un televizor și pentru un calculator pe care-l cumpăraseră fiicei lor, iar Dacia veche de 17 ani era tot mai ruginită. „Am trăit mereu numai din rate”, spune Claudia.  „Situația financiară nu era chiar grozavă”, spune Costică, soțul ei. „Ba chiar era de râs: eu, ofițer superior, luam atunci în jur de 300 de euro, iar Claudia, asistentă medicală, avea cam o treime din salariul meu.” „Dacă trebuia să-mi cumpăr o pereche de pantofi, mă gândeam să plătesc în rate – nu puteam cumpăra cu banii în mână”, spune Claudia. „Mă uitam în vitrină: «O să mi-o cumpăr la salariul celălalt».” Detaliu în livingul familiei Burghiu, Cavalcaselle, Italia Când a plecat din țară, Claudia avea 38 de ani. Planul era să stea un an și să strângă suficienți bani cât să-și plătească datoriile, apoi să se întoarcă acasă, la fiica și la soțul ei. Nu ieșise niciodată din țară până atunci și își dorea să vadă Capela Sixtină. Primul contact cu sistemul medical italian a fost năucitor. „Aveam echipamente, aveam de toate”, povestește Claudia, căreia în România îi lipseau pansamentele sterile și improviza comprese din fâșii de tifon pe care le steriliza. „Paturile nu erau jupuite, pereții nu erau murdari. Noi veneam de la seringi pe care le fierbeam (în perioada comunismului). Eram căzute din copac și poate de-aia ne și întrebau colegele: «Dar voi aveți televizor? Aveți electricitate? Știți să faceți asta?».” Asistenta medicală Claudia Burghiu, Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda, Italia Mergea la patul bolnavului cu dicționarul  A învățat repede italiana ca să se poată descurca în spital. „Mergeam la patul bolnavului – știam că trebuie să-i iau o tensiune, dar dacă-mi spunea că-i e rău? Voia ceva, ne arăta cu degetul. Ce vrei? Perna. Unde te doare? Aici. Umblam cu dicționarul și încet-încet am învățat.” La serviciu, făcea lucruri care în România erau considerate „înjositoare”. „În România, o asistentă trebuie să facă injecții, dar aici, dacă vezi un pacient în dificultate, te duci și-l ștergi la fund, nu spui că nu e rolul tău”, explică ea. Primul ei salariu ca asistentă medicală a fost în jur de 1.000 de euro. Ca să-și poată plăti datoriile și să strângă bani pentru familia ei, și-a mai luat două servicii. Programul ei era așa: de la 8.00 până la 16.00 lucra la spital, de la 21.00 până la 24.00 servea la un bar, iar noaptea avea grijă de bătrâni. În câteva luni, a achitat ratele pentru calculator. „Am zis că aici e America”, spune ea.  „Tu ești straniera?” Locuia împreună cu cinci colege române într-un apartament cu trei camere, unde plăteau chirie 100 de euro de persoană. În prima lună petrecută în Italia, Claudia a luat trenul și s-a dus la Roma să vadă Capela Sixtină. După primul an, spitalul a prelungit contractele asistenților medicali din România. Claudia s-a hotărât să rămână. Soțul și fiica ei au reușit să vină în Italia abia în 2002, după ce au rezolvat toate problemele birocratice. Când a plecat din Armata României, Costică avea 43 de ani. N-au apucat să folosească televizorul pentru care făcuseră rate în România.  Andreea, fiica lor, avea 13 ani când a venit în Italia. I-a fost greu la început și se întorcea supărată de la școală, unde colegii o hărțuiau pentru că era straniera. Învăța însă bine și în scurt timp a început să vorbească italiana ca un nativ, apoi a intrat la unul din cele mai bune licee din Verona. Astăzi are 34 de ani, cetățenie italiană și un master în economie și comerț la Verona. Este eCommerce manager la o companie cosmetică din Trento, iar în 2017 s-a căsătorit și are o fetiță de doi ani, pe care Claudia o ajută s-o crească.  Detaliu în livingul familiei Burghiu, Cavalcaselle, Italia Toți cunoscuții lor s-au mirat atunci când Costică a plecat din Armată și a renunțat la o funcție „din care putea să iasă liniștit la pensie”. În Italia, și-a găsit greu de lucru: unii spuneau că nu au joburi pe măsura pregătirii lui, alții ridicau din sprâncene când auzeau că a fost militar. „Dacă ai lucrat în Armată înseamnă că nu știi să faci nimic”, i-a spus un italian. S-a angajat muncitor la un camping, unde a devenit mai târziu responsabil cu întreținerea. A lucrat acolo 19 ani, până pe 1 ianuarie 2021, când a ieșit la pensie la 62 de ani.  Claudia și Costică Burghiu în casa lor din Cavalcaselle, Italia De 10 ani e asistentă-șefă De-a lungul anilor, Claudia s-a confruntat cu situații de xenofobie. Când i-au auzit accentul, câțiva pacienți au întrebat-o: „Tu ești straniera?”, iar Claudia le-a răspuns: „Poate nu m-am exprimat bine. Dacă nu înțelegeți, mă puteți întreba încă o dată”. Un pacient i-a spus că a văzut la televizor că româncele se prostituează, iar altul i-a zis s-o cheme pe Beatrice. „Nu-i nicio Beatrice, sunt doar eu pe tură”, i-a răspuns Claudia. „Eu trebuie să vă fac medicația. Dacă greșesc ceva, mă reclamați, dar nu puteți să mă judecați fără să vă fi făcut nimic.” Altui pacient i-a spus: „Signore, încercați să mă cunoașteți în puținul timp pe care-l avem împreună. Noi, românii, suntem la fel ca dv., italienii: buni, răi, hoți, mincinoși sau cinstiți. Încercați să mă vedeți pe mine, Claudia, nu pe ceilalți.” Un pacient a întrebat-o: „Cu mâinile astea m-ai șters la fund și acum îmi dai de mâncare?”. Claudia, care purta mănuși și se dezinfectase, i-a răspuns: „Cu mâinile astea mănânc și eu”. Au fost însă doar câteva situații de acest fel în cei 20 de ani de când lucrează ca asistentă în Italia. De cele mai multe ori, nu a contat că e straniera și colegii ei au respectat-o și au promovat-o – cea mai bună dovadă e că de 10 ani lucrează ca asistentă-șefă.  În prezent, locuiește într-o casă cochetă din Cavalcaselle, cu o curte mică îngrijită de Costică, pentru care plătesc o rată lunară de 780 de euro. Salariul ei e în jur de 2.200 de euro și familia nu mai are greutățile financiare din România. „Acum câteva zile ne-am schimbat frigiderul și mi se pare așa o chestie să cumpărăm noi un frigider cu 280 de euro, cu banii în mână, fără să facem rată și fără să ne fie greu că ne-am dezechilibrat”, spune Claudia.  Curtea familiei Burghiu din Cavalcaselle, Italia În Libertatea de duminică puteți citi partea a II-a a acestui material: doi asistenți, o infirmieră și un român care lucrează în administrație la Spitalul P. Pederzoli din Peschiera del Garda vorbesc despre sărăcia pe care au lăsat-o în urmă în România și despre dificultățile pe care le-au depășit în Italia.

Citeşte întreaga ştire: Două asistente 0 povestesc de ce au plecat în Italia: „Aici paturile nu sunt jupuite. Noi veneam de la seringi pe care le fierbeam”