Duminica Tomii

Creștinii de pretutindeni sărbătoresc azi Paștele Morților sau Duminica Tomii ori Paștele Blajinilor, așa cum mai este cunoscută în popor. Sărbătoarea destinată celor trecuți în neființă este marcată de prima duminică după Paște.

Aceasta se mai numește și Duminica Tomii pentru că după Înviere Iisus Hristos li s-a arătat apostolilor, Toma fiind cel care nici măcar nu a vrut să creadă că Mântuitorul s-a trezit din morți.

Superstiții legate de sărbătoarea aferentă arată că ofrandele aduse de rude la morminte îi vor elibera pe cei morți de o parte din păcatele cu care au plecat pe lumea cealaltă.

Se spune că dacă cei vii îi uită pe aceia care au trecut în neființă și nu le aduc alimente sau nu oferă un obiect de pomană cu gândul la ei sufletul lor va avea de suferit. E interzisă petrecerea în rândul familiei, pentru că tocmai liniștea din lumea aceasta este azi mai mult ca niciodată ascultată de blajini.

În folclor, blajinii sunt cunoscuți și sub numele de rohmani. Blajini li se spun celor care au trecut în lumea celor drepți și care ar fi primit mântuirea lui Hristos și se află lângă El, într-o lume îndepărtată la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului, arată spusele bătrânilor.

Azi, de duminica Tomii când liniștea s-a răspândit în sat, ne uităm cu drag la cea ce a mai înflorit și la ce urmează. De obicei, păducelul înflorea de Sfântul Gheorghe. Anul acesta și - a deschis buchetele de flori în această duminică. Liliacul, moștenit de la vechii proprietari, te îmbată cu esențele sale și își trimite suavele arome, în cursul dimineții, spre ferestrele larg deschise ale casei. Spireea e într-o splendoare rochiță albă de mireasă. Și-a întins voalul alb pe câțiva metrii de gard.

Grădină de legume am pregătit-o pentru zilele călduroase ce or să vină. Așteptăm recoltele pentru a ne răsplăti munca depusă în cursul zilei de ieri. Sperăm ca cele 3 grade Celsius din cursul nopții trecute să nu le fi afectat. Răsadurile le-am cumpărat de la o familie de gospodari din comuna Pietroșani, județul Prahova. Ce-am putut să vedem în această localitate nu poate fi descris prin cuvinte. Multe vile, multe case frumoase și multe sere și solarii cu răsaduri . 

Oameni deosebit de deschiși. Au afaceri prospere. S-a schimbat mult comerțul cu  produse agricole, aici cu răsaduri. Fac vânzări în baza comenzilor, fie primite pe internet, fie telefonic. Nu mai fac deplasări cu marfa în Piața Obor din București.

Unul din localnici mi-a prezentat culturile lui, acum la a treia rotație. Are peste șase sere foarte mari. Distribuie personal, cu dubița, răsadurile. Am primit informații și sfaturi pentru îngrijirea culturii de legume. M-a plimbat prin curțile vaste. Așa de gospodari că m-am și mirat! Am crezut că sunt undeva în Ardeal sau prin fermele elvețiene. Bravo români! Ce poate fi mai îmbucurător să -ți vezi compatrioții prosperand!

Natura nu lasă nimic la intamplare. Totul este în armonie de culori, mirosuri și imagini temporale.

Tarhonul, isopul, roinița, menta, lavanda

Păducelul 

Liliacul

Spireea

Keria Japonica

La capătul drumului este casă noastră 

Plăntuțele sădite. Roșii, ardei, vinete, fasole, dovlecel

Zona centrală a curții 

Ardeii

Absurdistanul din Vest și din Est

Comentatorul francez Gérard Luçon, despre afirmațiile lui Ion Caramitru, Alexandru Rafila și Sorin Cîmpeanu: România este Absurdistanul din Est

„Acum câteva luni, în octombrie 2020, am încercat să descriu strategia anti-pandemie din 3 țări pe care le cunosc bine: China, România și Franța (

vezi link

). 

Ajunsesem la o concluzie: că Franța este Absurdistanul din Vest și că România este omonimul său din Est...

De atunci, China e bine: +16,8% din PIB în primul trimestru din 2021, și această fotografie din 3 mai a zidurilor cetății Xi’An, vechi capăt al Drumului Mătăsii și veche capitală.

Franța și România își continuă competiția de absurdități, inutil să le mai enumerăm pe cele tipic frațuzești, precum redeschiderea teleschiurilor, parcuri de distracții fără distracții și, poate, în iulie acces la mare, dar cu nisipul interzis?

La rândul ei, România nu se lasă mai prejos cu această declarație atât de revelatoare, făcută de Alexandru Rafila, fost director al campaniei de vaccinare în 2020, reprezentant al O.M.S. în România, ales în Parlament, și fiu de torționar sub vechiul regim. Tradusă, aceasta se rezumă astfel: „succesul campaniei de vaccinare Covid le va putea permite celor cu afecțiuni cronice să aibă din nou acces la spitale".

Iată textul:

În același context, ministrul Educației dorește ca studenții nevaccinați să stea în combinezoane izolante la cursuri, iar cei vaccinați să aibă prioritate în campusurile universitare...

Iată declarația lui:

Însă premiul cel mare îi revine lui

Ion Caramitru

, fost ministru, participant activ la puciul din 1989, care anunță că

Teatrul Național din București se va redeschide cu un spectacol pentru cei vaccinați: „Dineu cu proști"...

Mesaj subliminal, programare neuro-lingvistică, umor românesc? Nu știu...

„Avem nevoie, deoarece redeschidem Teatrul Național nu doar cu o singură sală, ci cu patru în același timp, de un timp de respiro pentru a face publicitate, pentru a vinde bilete. (...) Prima zi de spectacol este, deci, 14 mai, ziua în care jucăm în toate sălile. Pe 15 vom juca din nou în toate sălile plus Sala Mare, în cadrul programului-pilot,

cu spectacolul „Dineu cu proști"

, a declarat Ion Caramitru pentru Agerpres", notează comentatorul francez Gérard Luçon pentru pagina web

ReseauInternational.net

. 

 

Specialista în epilare, Ioana Mihăilă.

Ministra Sănătății vorbește de vaccinarea obligatorie a cadrelor medicale. „Sper să obținem un procent mare al personalului vaccinat așa încât obligativitatea să nu fie necesară”, afirmă specialista în epilare Ioana Mihăilă

„Nu aș discuta încă de obligativitatea vaccinării, dar sper să nici nu fie nevoie de așa ceva și să obținem un procent mare al personalului vaccinat, așa încât obligativitatea să nu fie necesară", afirmă specialista în epilare Ioana Mihăilă.

Ministra Sănătății, Ioana Mihăilă, încurajează „vaccinarea la toate cadrele medicale" într-o țară în care injectarea cu seruri experimentale Covid este „voluntară și neobligatorie", fapt recunoscut chiar și pe platforma guvernamentală de vaccinare, unde caracterul obligatoriu al vaccinării este catalogat drept „

informație înșelătoare

" (punctul 4 din top 10). Nu și pentru ministra Sănătății, care deși speră să nu se ajungă la obligativitate, nu exclude această variantă. Argumentul dezarmant prin care Ioana Mihăilă (USR-PLUS) speră să îi convingă pe medici și alți angajați „esențiali" să se vaccineze este ca „încrederea pe care o am eu și pe care o avem noi, cei care ne-am vaccinat, să fie transferată și către ei".

„Eu pot să spun mai mult experiența mea personală, nu profesională, experiența mea personală legată de vaccinare. Pur și simplu, după ce am reușit să fiu vaccinată și cu a doua doză, acel stres pe care-l aveam constant în minte legat de posibilitatea de a face infecție și de a transmite infecția celorlalți s-a diminuat considerabil. Și atunci, ce vreau să spun este că încurajez vaccinarea la toate cadrele medicale, pentru că e foarte important și pentru protecția lor, dar mai ales pentru protecția celor din jur și sper că încrederea pe care o am eu și pe care o avem noi, cei care ne-am vaccinat, să fie transferată și către ei. Nu aș discuta încă de obligativitatea vaccinării, dar sper să nici nu fie nevoie de așa ceva și să obținem un procent mare al personalului vaccinat, așa încât obligativitatea să nu fie necesară", a afirmat Ioana Mihăilă, sâmbătă, în timpul unei vizite în județul Bihor, potrivit

Știri pe Surse.

Întrebarea la care specialista în epilare definitivă propulsată de USR-PLUS la conducerea Ministerului Sănătății ar trebui să răspundă este: cine v-a făcut să credeți că românii vă consideră o persoană „de încredere"? Sau nu ați fost astfel până acum, dar sperați că ați căpătat validare publică prin vaccinare? 

 

 

10 Mai

10 Mai, sărbătoare naţională. Ce a însemnat această zi în istoria românilor

 10/05/2017

   

Declarată sărbătoare națională, ziua de 10 mai marchează trei momente istorice: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării.

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în Moldova şi Ţara Românească fusese motivul pentru care puterile europene acceptaseră unirea celor două Principate, în 1859.

Alungarea domnitorului risca să ducă la dizolvarea acestei uniuni, astfel că elitele aflate la conducere trebuiau să acţioneze rapid.

Alegerea prinţului prusac Carol de Hohenzollern-Sigmaringen era sprijinită de Napoleon al III-lea al Franţei, dar nu era bine văzută de Imperiul Habsburgic şi de cel Otoman.

La data de 10 mai 1866, prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul de credinţă în faţa Parlamentului şi a fost proclamat domnitor al României, păstrând această titulatură până în 1881.

Pe 19 mai 1877, Sentul României a votat proclamaţia de independenţă a României faţă de Imperiul Otoman, unul din cele mai importante momente ale domniei lui Carol şi act care i-a adus un prestigiu uriaş.

În martie 1881, Parlamentul a votat transformarea ţării din principat în regat, iar la data de 10 mai 1881,  Principele Carol a fost încoronat rege al României.

Ziua de 10 mai a fost Ziua Naţională a României între 1866 şi 1947.

https://www.youtube.com/watch?v=4fg_hg4hfAc

8 Mai

Cum sarbatoream 8 mai in comunism si cum sarbatorim astazi - De la cititori

de Mariana Lalescu

Duminica, 08 Mai 2011, ora 23:01

    

Foto: Arhiva

Pe data de 8 mai, in perioada regimului comunist, era o mare sarbatoare, se
aniversa infiintarea Partidului Comunist Roman. Dupa 1990, aceasta data a evoluat
total diferit, punandu-se accent pe promovarea drepturilor omului, respectarea
demnitatii umane si promovarea voluntariatului.

Cum se sarbatoarea in perioada regimului comunist? La fel ca toate celelalte sarbatori comuniste: slavirea partidului si "conducatorului unic si iubit", se spuneau cantece, poezi, aveau loc defilari, jocuri sportive, etc.

Totul era imbracat de sarbatoare, iar oamenii trebuiau sa "simta spiritul muncitoresc". Din aceasta cauza, de la niciun spectacol nu puteau lipsi dansurile tematice.

Toate institutile aveau steaguri rosii, cu secera si ciocanul, iar oamenii participau la festivitati de preaslavire a partidului si conducatorului. Cantau, spuneau poezii, dansau. Se realizau spectacole, in care participau mii de elevi (pionieri, soimi ai patriei si utecisti), sportivi si muncitori. Se realizau "spectacole grandioase".

Cu toate acestea, era si o zi de bucurie pentru oameni, intrucat magazinele erau alimentate mai bine, iar cozile erau mai mici.

Din punct de vedere istoric, Partidul Comunist Roman, cunoscut si ca PCR, era partidul unic al Romaniei, in timpul regimul comunist.

S-a infiintat inca din perioada interbelica (1921) si a functionat in ilegalitate pana in 1944. PCR a avut un rol important alaturi de partidele traditionale (PNT si PNL) si regele Mihai in realizarea loviturii de stat din 23 august 1945.

A fost un moment important pentru partid, care din acea clipa a inceput sa se afirme, iar Romania a intrat in sfera de influenta sovietica.

Dupa instaurarea comunismului in Romania, Partidul Comunist a fost forta principala (si singura) de conducere a societatii, in frunte cu conducatorul "genial, mult iubit".

Dupa 1990, PCR si-a incetat activitatea, fiind desfiintat. Membrii sai fie s-au retras din activitatea politica, fie au activat in noile partide create. In anul 2010, PCR a fost reinfiintat de cei 500 membri ai partidului Alianta Socialista, in frunte cu Constantin Rotar, presedintele partidului.

Ce mai inseamna astazi 8 mai pentru poporul roman?

Pentru nostalgicii vechiului regim, 8 mai este o zi pe care si-o amintesc cu drag, o zi in care isi amintesc "Epoca de Aur", intru-un cuvant, o zi si o sarbatoare pe care si-o mai doresc.

Chiar si astazi membrii PCR si-au pastrat obiceiul de a asculta Internationala Comunista si unii chiar au pastrat momente de reculegere pentru Nicolae Ceausescu.

In schimb, dupa prabusirea comunismului in Romania, ziua de 8 mai, "glorioasa" in trecut, a cunoscut o adevarata schimbare. Este un fel de paradox.

De la marile spectacole de preaslavire a partidului, conducatorului, a unui regim totalitar, s-a ajuns la serbarea unei organizatii umanitare ce joaca un rol important pe arena internationala in promovarea actiunilor pacifiste, dar mai ales de intrajutorare a persoanelor aflate in dificultate, de respectare a fiintei umane: Crucea Rosie si Semiluna Rosie.

In ciuda faptului ca ziua mondiala a Crucii Rosii s-a sarbatorit prima data in 1948, in Romania, aniversarea PCR pe aceeasi data a facut ca aceasta sarbatoare internationala sa fie practic "anihilata". Pe data de 8 mai trebuia sa existe doar o singura sarbatoare: cea a Partidului Comunist Roman (PCR).

Ziua de 8 mai a fost considerata Ziua Internationala a Crucii si Semilunii Rosii, intrucat practic cel care a pus temelia acestei organizatii, Henry Dunant, s-a nascut pe data de 8 mai.

Cel putin, in Romania, s-a trecut asadar de la o sarbatoare in care era preaslavit "unicul conducator" la celebrarea unei alte sarbatori total opuse, in care se aminteste si de nasterea unei persoane ce a dus la formarea uneia dintre cele mai mari retele umanitare din lume, ce atrage in fiecare an un numar imens de voluntari.

Anul acesta, conform comunicatului de presa al Crucii Rosii, cu ocazia Zilei Internationale a acestei organizatii, se pune accent in principal pe sarbatorirea voluntarilor. Se promoveaza si se recunoaste rolul important pe care l-au avut voluntarii acestei organizatii in salvarea si ajutorarea celorlalti.

9 Mai

9 mai, o triplă sărbătoare pentru români: Ziua Europei, a Independenţei României şi sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial

Published

 3 years ago 

on

 May 9, 2018

By

 Calea Europeana

• SHARE
• TWEET

Data de 9 mai are o triplă semnificație simbolică pentru România, Ziua Independenței, când România devine stat independent, Ziua Victoriei, care marchează victoria puterilor aliate în fața Germaniei naziste și Ziua Europei.

Ziua Independenţei proclamată în 1877

Foto: Wikipedia

Războiul româno-ruso-turc din anul 1877, denumit și Războiul de Independență, a dus la ruptura definitvă a țărilor române în raportul de vasalitate față de Imperiul Otoman. Armata Imperiului Rus, mult mai numeroasă, cu sprijinul militarilor români, reușesc să îi învingă pe turci. La 9 mai 1877 Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe de la acea vreme, ține un discurs în Parlament în care spune că „suntem liberi, suntem o națiune de sine stătătoare”, aspect care confirmă cele subliniate mai sus. Adunarea Deputaţilor a proclamat Independenţa de stat a României, deschizând astfel drumul spre recunoaşterea internaţională a dreptului naţiunii române de a-şi decide singură soarta.

Deși cancelariile occidentale nu dau dovadă de prea mare încântare la aflare veștii independenței, odată cu semnarea Tratatului de Berlin, un an mai târziu, îi este recunscută implicarea militară în limitarea puterii Imperiului Otoman.

Victoria puterilor aliate în fața Germaniei naziste

Foto: Wikipedia

La distanță de mai bine de jumătate de secol, pe data de 9 mai 1945, are loc capitularea celui de-al treilea Reich. Au semnat actul de capitulare Germania, prin generalul Alfred Jodl, Uniunea Sovietice, generalul-maior Ivan Susloparov şi SUA (foto dreapta), prin generalul Bedell Smith. Ziua Victoriei, care marchează finalul celui de-al Doilea Război Mondial, este serbată prin ample manifestări şi acum atât de ţările nordice, dar mai ales de Federaţia Rusă şi statele aflate sub influenţa ei.

Ziua Europei, cunoscută și sub numele de „Ziua Schuman”, este marcată în fiecare an, la data de 9 mai

La 9 mai 1950, la cinci ani după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, ministrul francez de externe, Robert Schuman, în cadrul unui discurs ţinut la Paris, propunea plasarea producţiei de cărbune şi oţel sub controlul unei autorităţi comune, pentru a se controla în acest fel producţia de armament şi posibilitatea ca un viitor conflict militar să poată fi evitat, potrivit europa.eu. Propunerea lui Robert Schuman este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene.

Foto: European Commission

Dând curs apelului lui Robert Schuman, statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie 1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE), cunoscută şi ca Piaţa Comună, şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, astăzi EURATOM). Atât Tratatul de la Roma, cât şi Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Pe parcurs, procesul de integrare economică a fost acompaniat de procesul de integrare politică a statelor membre. Ulterior, acestui complex proiect de construcţie europeană i s-a alăturat Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), în 2004, noi zece state: Cehia, Ciprul, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria, în 2007, Bulgaria şi România şi în 2013, Croaţia.

Decizia serbării Zilei Europei în fiecare an, la 9 mai, a fost luată de Consiliul European de la Milano, din 1985.

În cei 19 ani de participare cu structuri militare în acest teatru de operaţii, 27 de militari români au murit în acţiuni de luptă, iar peste 200 au fost răniţi.

Militarii români aflaţi în misiune în Afganistan încep să se întoarcă acasă

Primul contingent, alcătuit din aproximativ 70 de militari români care au fost în misiune în Afganistan, a sosit, sâmbătă, la Baza 90 Transport Aerian cu o aeronavă C 17 Globemaster III a partenerului american, informează Ministerul Apărării Naţionale (MApN).

Revenirea acestora este cuprinsă în planul de retragere din Afganistan a celor peste 600 de militari români, plan coordonat cu comandanţii din teatrul de operaţii, "astfel încât procesul să se desfăşoare coerent şi în condiţii de maximă siguranţă", scrie Agerpres.

Finalizarea procedurilor va avea loc până la 11 septembrie 2021, dar, din motive de securitate, calendarul repatrierii militarilor nu este public, însă este sincronizat permanent cu planificările celorlalţi membri ai Alianţei Nord-Atlantice, precizează MApN.

Ministerul Apărării Naţionale a demarat, de la 1 mai, procesul de retragere a trupelor, conform Declaraţiei comune a Consiliului Nord-Atlantic adoptată la recenta reuniune extraordinară comună a miniştrilor de externe şi miniştrilor apărării din statele membre ale NATO.

Primii militari români s-au întors din Afganistan. Sursa foto: MApN/Facebook

România a participat cu trupe în Afganistan încă din anul 2002, atât la Operaţia Enduring Freedom, cât şi la ISAF, în spiritul solidarităţii faţă de partenerul strategic american şi pentru consolidarea poziţiei naţionale ca partener aliat.

În ianuarie 2001, primele efective de militari români, un pluton de poliţie militară, o aeronavă C130 Hercules şi ofiţeri de legătură au fost dislocaţi în Afganistan, în cadrul operaţiei ISAF, iar în luna iulie 2002 a fost dislocat în teatrul de operaţii Afganistan primul batalion de infanterie românesc într-o misiune de luptă în afara teritoriului naţional după cel de-al Doilea Război Mondial.

Din 2002 şi până în prezent, peste 32.000 de militari ai Armatei României au participat la misiunea din Afganistan, în rotaţii de câte şase luni, atât în cadrul unor elemente de comandă şi control de nivel brigadă, cât şi în cadrul unor structuri de forţe de nivel batalion, companie, pluton, echipe operaţionale de consiliere şi legătură (OMLT), detaşamente din cadrul Forţelor pentru Operaţii Speciale, echipe de instructori ANA Training, subunităţi CIMIC.

La misiuni au luat parte şi elemente de sprijin logistic din cadrul Comandamentului Logistic Întrunit, structuri din cadrul Comandamentului Comunicaţiilor şi informaticii, structuri din cadrul Forţelor Navale Române, personal de stat major încadrat în comandamente NATO şi multinaţionale. Forţele Aeriene Române au asigurat în două misiuni diferite comanda Aeroportului Internaţional din Kabul (KAIA). Misiunile militarilor români în teatrul de operaţii din Afganistan au fost coordonate de Comandamentul Forţelor Întrunite din cadrul MApN.

În ultima perioadă, România a fost unul dintre cele mai importante state contributoare cu trupe la Misiunea Resolute Support (RSM), cu peste 600 de militari dislocaţi, iar în ultimii şase ani, participarea la RSM a constituit principala prioritate privind contribuţia Armatei României la operaţii în afara teritoriului statului român.

În cei 19 ani de participare cu structuri militare în acest teatru de operaţii, 27 de militari români au murit în acţiuni de luptă, iar peste 200 au fost răniţi.

Editor : V.M.

Noaptea bulgară

Catastrofă la graniţa cu România: Moartea şi degradarea sunt omniprezente. Oraşe întregi părăsite, obloanele trase, lacăte la uşi. Ţara vecină care moare şi dispare

Niciunde în Balcani n-am simţit mai apăsător sentimentul inevitabilităţii morţii şi al descompunerii de după ca în Bulgaria. Nici măcar în Bosnia cea ologită de război. Acolo oamenii gustă cu poftă din noua lor viaţă. În Bulgaria nu mai sunt oameni.

În Bulgaria rurală moartea şi degradarea sunt omniprezente. În sate, chiar şi în cele din apropierea marilor oraşe, şiruri întregi de case stau părăsite de-a lungul străzii principale. Obloane trase, lacăte la uşi, perdele în geam, în cazurile fericite. Altfel, locuinţe în paragină, gata să se prăbuşească, camere devastate, grădini năpădite de bălării şi copaci invazivi. Hameiul sălbatic sufocă pomii fructiferi. În Bulgaria rurală, mor până şi bisericile.

Mor şi cimitirele – nu mai există morţi care să fie îngropaţi. Satele au fost pline de viaţă odată, mărturie stau pieţele lor mari şi deschise, flancate cu magazine mixte – acum pustii –, căminele culturale şi impozantele clădiri administrative. Oamenii satului sunt doar amintiri, ce te ţintuiesc cu privirea de peste tot, de pe afişele comemorative lipite pe panouri, pe uşi, pe garduri, pe geamurile fostelor magazine, pe stâlpi, prin staţiile de autobuz.

Cei câţiva săteni rămaşi îşi fac de lucru pe la câmp, pe la câte vreo Lada antică, dar încă funcţională, iar când nu au de lucru te privesc curios, pe tine, un străin, din cârciuma sărăcăcioasă ce ţine loc de inima satului.

Devin prietenoşi când te prinzi la joacă cu pisicile care au luat locul oamenilor. Pisicile sunt omniprezente, la fel ca afişele cu feţele morţilor. Noaptea se aud din toate părţile şacalii, făpturi ale singurătăţii, temătoare de oameni. Drumurile pustii, liniştea din sate şi livezile devenite păduri le permit să se apropie. Aceste lucruri se văd foarte bine de pe bicicletă.

Aşa le-am văzut şi eu. Drumurile pustii dintre satele pustii, şoselele naţionale slab circulate, dar bune, fac din Bulgaria un paradis pentru biciclişti, iar de pe bicicletă poţi înţelege cel mai bine o naţiune: îi respiri aerul, îi simţi mirosurile, căldura sau frigul, traficul, îi saluţi oamenii. Poţi opri la fiecare cârciumă din fiecare sat.

Acolo afli, spre exemplu, că România este mai bogată, sau cel puţin mai scumpă decât Bulgaria – aceasta este impresia bulgarilor (cel puţin la nivel de preţul berii, satele româneşti şi cele bulgăreşti se aliniază perfect). Dar afli acest lucru într-o limbă internaţională constând din gesturi, cuvinte în bulgăreşte învăţate din programele de desenele animate bulgăreşti interceptate în vremurile comuniste, germane, spaniole şi în cel mai rău caz ruseşti.

România și românii la puricat

Povestea suedezei care s-a mutat la Cluj şi îi învaţă pe români să devină lideri

Maria Dofeldt are 56 de ani, este licenţiată în ştiinţe comportamentale şi e specialist în dezvoltare organizaţională şi salarizare. A ajuns în România din 2015, mai întâi în Baia Mare, iar apoi s-a mutat în Cluj. „Am venit în România în 2015 datorită soţului meu care a primit o poziţie de management la o companie din Baia Mare. Am ales apoi Cluj-Napoca pentru că aveam nevoie de o şcoală internaţională pentru copiii noştri care acum au 17 şi 20 de ani. Am cumpărat o casă aici în urmă cu trei ani, iar acum, familia noastră s-a mărit şi cu trei câini şi două pisici care au fost luaţi de pe stradă", spune Maria. 

 

Suedeza mai este trainer certificat în leadership, instructor mindfulness şi facilitator SDI® (Strengths Deployment Inventory), un instrument puternic şi eficient pentru înţelegerea motivelor şi valorilor care determină comportamentele umane. Are, de asemenea, zece ani de experienţă în IT training, tot atâţia în leadership şi dezvoltarea echipelor şi peste zece ani în coaching, şi mai e şi coach certificat (PCC) şi  CEO şi trainer la compania de coaching Coach Companion România. Altfel spus, din 2015 colindă ţara şi ţine cursuri speciale în principalele oraşe ale României. 

 

 

Înainte de a ajunge în România, ştia însă puţine lucruri despre această ţară, iar puţinele informaţii pe care le avea nu erau tocmai pozitive. Însă, dacă la început vedea România ca pe o ţară săracă şi înapoiată, nu tocmai atractivă, românii i se păreau „prietenoşi şi muncitori" şi îi erau simpatici.

 

„Cunoşteam mai mulţi români care locuiau în Suedia, am făcut şi coaching cu un domn din Iaşi la un moment dat. Românii sunt foarte prietenoşi şi foarte muncitori şi ştiam asta încă înainte de a veni aici. Când am fost tânără, îmi amintesc că am văzut un documentar despre orfelinatele din România, care m-a marcat. Din păcate, reprezintă încă o problemă pentru România", admite ea. 

 

Odată ajunsă în România, dar mai ales în Cluj, a constatat cu surprindere că a ajuns într-o ţară mai emancipată decât îşi imagina. „Clujul şi România, în general, m-au surprins dincolo de orice aşteptări. Clujul are foarte multe de oferit şi sunt fericită că mă aflu aici în această perioadă de dezvoltare a ţării. Când o să fiu bătrână o să mă uit în urmă şi o să pot să spun că am văzut cu ochii mei dezvoltarea României. Abia aştept să văd cum se dezvoltă în continuare democraţia în România şi să îi văd pe politicienii români cum pun pe primul loc nevoile populaţiei", mărturiseşte Maria. 

 

 

Chiar dacă îi place România şi îi plac românii şi vede cu ochi buni procesul de modernizare şi transformare a ţării şi a societăţii, nordica nu închide ochii nici în faţa defectelor. Infrastructura şi birocraţia sunt, în opinia sa, marile probleme care ţin pe loc România. „Îmi place foarte mult Transilvania datorită oamenilor minunaţi care trăiesc aici şi varietăţii. Românii sunt, în general, foarte curioşi şi mă întreabă mereu despre mine şi despre tradiţiile din Suedia. Nu sunt un mare fan al infrastructurii româneşti, şi nici al birocraţiei. Şi noi avem birocraţie în Suedia, însă totul se petrece în online. Aici sunt multe situaţii în care trebuie să mergi personal la ghişeu şi sunt situaţii dese în care trebuie să faci drumuri repetate pentru că lipseşte vreo hârtie sau informaţie", punctează ea.

 

În anii petrecuţi aici, Maria şi-a putut face o imagine şi despre trăsăturile de bază ale românilor. Bun psiholog şi observator, ea a remarcat calităţile şi defectele oamenilor printre care trăieşte. „Ce încerc eu să-i învăţ pe români este să fie punctuali şi eficienţi. Sunt nişte caracteristici ale culturii suedeze, însă aici am învăţat să fiu mai flexibilă şi să nu mă mai simt atât de prost dacă întârzii puţin, deşi punctualitatea pentru mine înseamnă respect. Am învăţat faptul că românii sunt nişte supravieţuitori care se adaptează extrem de repede. Poate mult prea repede uneori. E bine să fii ambiţios şi să ai standarde înalte. Pe de altă parte, îmi place atitudinea românilor, care spune că totul se întâmplă cu un motiv. Dacă e să se întâmple, se întâmplă oricum", mai spune ea. 

 

„Ce încerc eu să-i învăţ pe români este să fie punctuali şi eficienţi. Sunt nişte caracteristici ale culturii suedeze, însă aici am învăţat să fiu mai flexibilă. Am învăţat faptul că românii sunt nişte supravieţuitori care se adaptează extrem de repede" -  Maria Dofeldt

 

Spitalul 9

Guvernul, condus din Spitalul 9

„A fi membru într-un guvern timp de un an de zile seamănă cu un stagiu într-un spital de psihiatrie." Sper să fi citat corect. Declarația, de altfel plină de savoare, îi aparține lui Theodor Paleologu. Și este cât se poate de adevărată.

Pe vremuri era cunoscut sub numele de Spitalul 9. Acum i se spune „Alexandru Obregia", dar pacienții îi sunt aceiași. Cetățeni fie prea nervoși, fie excesiv de zâmbitori și glumeți sau supărați din cale afară. Nervii cetățenilor expuși la deranjul neuronilor nu trec așa de ușor. Mai cu pastile, mai cu injecții care îi turtesc zile întregi, mai cu dușuri reci sau cămașa de forță. Maladia excesului de supărare sau de veselie îi cuprinde repede pe pacienți, cu manifestări variate. Unii se cred Napoleon sau Ștefan ce Mare, alții sunt Robinson Crusoe sau galoșii scoși la plimbare pe post de câine. Dacă le spui să-i încalțe, îți spun că îi mușcă. Dacă stai un an în țara șchiopilor, teafăr fiind, pleci de acolo trăgându-ți și tu piciorul. Mare mirare dacă nu cumva și medicii, la un moment dat, nu împrumută ceva din trăirile pacienților.

Guvernul nu se mai știe din cine este format, căci personajele încep să semene cu glumeții de la Spitalul 9. Să spui că este obligatoriu să porți mască pe plajă mai treacă meargă. Dar să zici că marea este spațiu public e grav. Și mai grav este să declari că masca trebuie purtată și în apă. N-a văzut nimeni virusul făcând pluta pe spate, dar contează opinia care ajunge directivă. Nu știu de ce voioșilor din guvern nu le-a dat prin cap să impună virusului să poarte masca și să ne lase pe noi în pace. Ne-am fi uitat la fel de chiorâș la ei, e drept, dar cu mai multă înțelegere.