10 Mai

10 Mai, sărbătoare naţională. Ce a însemnat această zi în istoria românilor

 10/05/2017

   

Declarată sărbătoare națională, ziua de 10 mai marchează trei momente istorice: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării.

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în Moldova şi Ţara Românească fusese motivul pentru care puterile europene acceptaseră unirea celor două Principate, în 1859.

Alungarea domnitorului risca să ducă la dizolvarea acestei uniuni, astfel că elitele aflate la conducere trebuiau să acţioneze rapid.

Alegerea prinţului prusac Carol de Hohenzollern-Sigmaringen era sprijinită de Napoleon al III-lea al Franţei, dar nu era bine văzută de Imperiul Habsburgic şi de cel Otoman.

La data de 10 mai 1866, prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul de credinţă în faţa Parlamentului şi a fost proclamat domnitor al României, păstrând această titulatură până în 1881.

Pe 19 mai 1877, Sentul României a votat proclamaţia de independenţă a României faţă de Imperiul Otoman, unul din cele mai importante momente ale domniei lui Carol şi act care i-a adus un prestigiu uriaş.

În martie 1881, Parlamentul a votat transformarea ţării din principat în regat, iar la data de 10 mai 1881,  Principele Carol a fost încoronat rege al României.

Ziua de 10 mai a fost Ziua Naţională a României între 1866 şi 1947.

https://www.youtube.com/watch?v=4fg_hg4hfAc

8 Mai

Cum sarbatoream 8 mai in comunism si cum sarbatorim astazi - De la cititori

de Mariana Lalescu

Duminica, 08 Mai 2011, ora 23:01

    

Foto: Arhiva

Pe data de 8 mai, in perioada regimului comunist, era o mare sarbatoare, se
aniversa infiintarea Partidului Comunist Roman. Dupa 1990, aceasta data a evoluat
total diferit, punandu-se accent pe promovarea drepturilor omului, respectarea
demnitatii umane si promovarea voluntariatului.

Cum se sarbatoarea in perioada regimului comunist? La fel ca toate celelalte sarbatori comuniste: slavirea partidului si "conducatorului unic si iubit", se spuneau cantece, poezi, aveau loc defilari, jocuri sportive, etc.

Totul era imbracat de sarbatoare, iar oamenii trebuiau sa "simta spiritul muncitoresc". Din aceasta cauza, de la niciun spectacol nu puteau lipsi dansurile tematice.

Toate institutile aveau steaguri rosii, cu secera si ciocanul, iar oamenii participau la festivitati de preaslavire a partidului si conducatorului. Cantau, spuneau poezii, dansau. Se realizau spectacole, in care participau mii de elevi (pionieri, soimi ai patriei si utecisti), sportivi si muncitori. Se realizau "spectacole grandioase".

Cu toate acestea, era si o zi de bucurie pentru oameni, intrucat magazinele erau alimentate mai bine, iar cozile erau mai mici.

Din punct de vedere istoric, Partidul Comunist Roman, cunoscut si ca PCR, era partidul unic al Romaniei, in timpul regimul comunist.

S-a infiintat inca din perioada interbelica (1921) si a functionat in ilegalitate pana in 1944. PCR a avut un rol important alaturi de partidele traditionale (PNT si PNL) si regele Mihai in realizarea loviturii de stat din 23 august 1945.

A fost un moment important pentru partid, care din acea clipa a inceput sa se afirme, iar Romania a intrat in sfera de influenta sovietica.

Dupa instaurarea comunismului in Romania, Partidul Comunist a fost forta principala (si singura) de conducere a societatii, in frunte cu conducatorul "genial, mult iubit".

Dupa 1990, PCR si-a incetat activitatea, fiind desfiintat. Membrii sai fie s-au retras din activitatea politica, fie au activat in noile partide create. In anul 2010, PCR a fost reinfiintat de cei 500 membri ai partidului Alianta Socialista, in frunte cu Constantin Rotar, presedintele partidului.

Ce mai inseamna astazi 8 mai pentru poporul roman?

Pentru nostalgicii vechiului regim, 8 mai este o zi pe care si-o amintesc cu drag, o zi in care isi amintesc "Epoca de Aur", intru-un cuvant, o zi si o sarbatoare pe care si-o mai doresc.

Chiar si astazi membrii PCR si-au pastrat obiceiul de a asculta Internationala Comunista si unii chiar au pastrat momente de reculegere pentru Nicolae Ceausescu.

In schimb, dupa prabusirea comunismului in Romania, ziua de 8 mai, "glorioasa" in trecut, a cunoscut o adevarata schimbare. Este un fel de paradox.

De la marile spectacole de preaslavire a partidului, conducatorului, a unui regim totalitar, s-a ajuns la serbarea unei organizatii umanitare ce joaca un rol important pe arena internationala in promovarea actiunilor pacifiste, dar mai ales de intrajutorare a persoanelor aflate in dificultate, de respectare a fiintei umane: Crucea Rosie si Semiluna Rosie.

In ciuda faptului ca ziua mondiala a Crucii Rosii s-a sarbatorit prima data in 1948, in Romania, aniversarea PCR pe aceeasi data a facut ca aceasta sarbatoare internationala sa fie practic "anihilata". Pe data de 8 mai trebuia sa existe doar o singura sarbatoare: cea a Partidului Comunist Roman (PCR).

Ziua de 8 mai a fost considerata Ziua Internationala a Crucii si Semilunii Rosii, intrucat practic cel care a pus temelia acestei organizatii, Henry Dunant, s-a nascut pe data de 8 mai.

Cel putin, in Romania, s-a trecut asadar de la o sarbatoare in care era preaslavit "unicul conducator" la celebrarea unei alte sarbatori total opuse, in care se aminteste si de nasterea unei persoane ce a dus la formarea uneia dintre cele mai mari retele umanitare din lume, ce atrage in fiecare an un numar imens de voluntari.

Anul acesta, conform comunicatului de presa al Crucii Rosii, cu ocazia Zilei Internationale a acestei organizatii, se pune accent in principal pe sarbatorirea voluntarilor. Se promoveaza si se recunoaste rolul important pe care l-au avut voluntarii acestei organizatii in salvarea si ajutorarea celorlalti.

9 Mai

9 mai, o triplă sărbătoare pentru români: Ziua Europei, a Independenţei României şi sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial

Published

 3 years ago 

on

 May 9, 2018

By

 Calea Europeana

• SHARE
• TWEET

Data de 9 mai are o triplă semnificație simbolică pentru România, Ziua Independenței, când România devine stat independent, Ziua Victoriei, care marchează victoria puterilor aliate în fața Germaniei naziste și Ziua Europei.

Ziua Independenţei proclamată în 1877

Foto: Wikipedia

Războiul româno-ruso-turc din anul 1877, denumit și Războiul de Independență, a dus la ruptura definitvă a țărilor române în raportul de vasalitate față de Imperiul Otoman. Armata Imperiului Rus, mult mai numeroasă, cu sprijinul militarilor români, reușesc să îi învingă pe turci. La 9 mai 1877 Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe de la acea vreme, ține un discurs în Parlament în care spune că „suntem liberi, suntem o națiune de sine stătătoare”, aspect care confirmă cele subliniate mai sus. Adunarea Deputaţilor a proclamat Independenţa de stat a României, deschizând astfel drumul spre recunoaşterea internaţională a dreptului naţiunii române de a-şi decide singură soarta.

Deși cancelariile occidentale nu dau dovadă de prea mare încântare la aflare veștii independenței, odată cu semnarea Tratatului de Berlin, un an mai târziu, îi este recunscută implicarea militară în limitarea puterii Imperiului Otoman.

Victoria puterilor aliate în fața Germaniei naziste

Foto: Wikipedia

La distanță de mai bine de jumătate de secol, pe data de 9 mai 1945, are loc capitularea celui de-al treilea Reich. Au semnat actul de capitulare Germania, prin generalul Alfred Jodl, Uniunea Sovietice, generalul-maior Ivan Susloparov şi SUA (foto dreapta), prin generalul Bedell Smith. Ziua Victoriei, care marchează finalul celui de-al Doilea Război Mondial, este serbată prin ample manifestări şi acum atât de ţările nordice, dar mai ales de Federaţia Rusă şi statele aflate sub influenţa ei.

Ziua Europei, cunoscută și sub numele de „Ziua Schuman”, este marcată în fiecare an, la data de 9 mai

La 9 mai 1950, la cinci ani după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, ministrul francez de externe, Robert Schuman, în cadrul unui discurs ţinut la Paris, propunea plasarea producţiei de cărbune şi oţel sub controlul unei autorităţi comune, pentru a se controla în acest fel producţia de armament şi posibilitatea ca un viitor conflict militar să poată fi evitat, potrivit europa.eu. Propunerea lui Robert Schuman este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene.

Foto: European Commission

Dând curs apelului lui Robert Schuman, statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie 1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE), cunoscută şi ca Piaţa Comună, şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, astăzi EURATOM). Atât Tratatul de la Roma, cât şi Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Pe parcurs, procesul de integrare economică a fost acompaniat de procesul de integrare politică a statelor membre. Ulterior, acestui complex proiect de construcţie europeană i s-a alăturat Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), în 2004, noi zece state: Cehia, Ciprul, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria, în 2007, Bulgaria şi România şi în 2013, Croaţia.

Decizia serbării Zilei Europei în fiecare an, la 9 mai, a fost luată de Consiliul European de la Milano, din 1985.

În cei 19 ani de participare cu structuri militare în acest teatru de operaţii, 27 de militari români au murit în acţiuni de luptă, iar peste 200 au fost răniţi.

Militarii români aflaţi în misiune în Afganistan încep să se întoarcă acasă

Primul contingent, alcătuit din aproximativ 70 de militari români care au fost în misiune în Afganistan, a sosit, sâmbătă, la Baza 90 Transport Aerian cu o aeronavă C 17 Globemaster III a partenerului american, informează Ministerul Apărării Naţionale (MApN).

Revenirea acestora este cuprinsă în planul de retragere din Afganistan a celor peste 600 de militari români, plan coordonat cu comandanţii din teatrul de operaţii, "astfel încât procesul să se desfăşoare coerent şi în condiţii de maximă siguranţă", scrie Agerpres.

Finalizarea procedurilor va avea loc până la 11 septembrie 2021, dar, din motive de securitate, calendarul repatrierii militarilor nu este public, însă este sincronizat permanent cu planificările celorlalţi membri ai Alianţei Nord-Atlantice, precizează MApN.

Ministerul Apărării Naţionale a demarat, de la 1 mai, procesul de retragere a trupelor, conform Declaraţiei comune a Consiliului Nord-Atlantic adoptată la recenta reuniune extraordinară comună a miniştrilor de externe şi miniştrilor apărării din statele membre ale NATO.

Primii militari români s-au întors din Afganistan. Sursa foto: MApN/Facebook

România a participat cu trupe în Afganistan încă din anul 2002, atât la Operaţia Enduring Freedom, cât şi la ISAF, în spiritul solidarităţii faţă de partenerul strategic american şi pentru consolidarea poziţiei naţionale ca partener aliat.

În ianuarie 2001, primele efective de militari români, un pluton de poliţie militară, o aeronavă C130 Hercules şi ofiţeri de legătură au fost dislocaţi în Afganistan, în cadrul operaţiei ISAF, iar în luna iulie 2002 a fost dislocat în teatrul de operaţii Afganistan primul batalion de infanterie românesc într-o misiune de luptă în afara teritoriului naţional după cel de-al Doilea Război Mondial.

Din 2002 şi până în prezent, peste 32.000 de militari ai Armatei României au participat la misiunea din Afganistan, în rotaţii de câte şase luni, atât în cadrul unor elemente de comandă şi control de nivel brigadă, cât şi în cadrul unor structuri de forţe de nivel batalion, companie, pluton, echipe operaţionale de consiliere şi legătură (OMLT), detaşamente din cadrul Forţelor pentru Operaţii Speciale, echipe de instructori ANA Training, subunităţi CIMIC.

La misiuni au luat parte şi elemente de sprijin logistic din cadrul Comandamentului Logistic Întrunit, structuri din cadrul Comandamentului Comunicaţiilor şi informaticii, structuri din cadrul Forţelor Navale Române, personal de stat major încadrat în comandamente NATO şi multinaţionale. Forţele Aeriene Române au asigurat în două misiuni diferite comanda Aeroportului Internaţional din Kabul (KAIA). Misiunile militarilor români în teatrul de operaţii din Afganistan au fost coordonate de Comandamentul Forţelor Întrunite din cadrul MApN.

În ultima perioadă, România a fost unul dintre cele mai importante state contributoare cu trupe la Misiunea Resolute Support (RSM), cu peste 600 de militari dislocaţi, iar în ultimii şase ani, participarea la RSM a constituit principala prioritate privind contribuţia Armatei României la operaţii în afara teritoriului statului român.

În cei 19 ani de participare cu structuri militare în acest teatru de operaţii, 27 de militari români au murit în acţiuni de luptă, iar peste 200 au fost răniţi.

Editor : V.M.

Noaptea bulgară

Catastrofă la graniţa cu România: Moartea şi degradarea sunt omniprezente. Oraşe întregi părăsite, obloanele trase, lacăte la uşi. Ţara vecină care moare şi dispare

Niciunde în Balcani n-am simţit mai apăsător sentimentul inevitabilităţii morţii şi al descompunerii de după ca în Bulgaria. Nici măcar în Bosnia cea ologită de război. Acolo oamenii gustă cu poftă din noua lor viaţă. În Bulgaria nu mai sunt oameni.

În Bulgaria rurală moartea şi degradarea sunt omniprezente. În sate, chiar şi în cele din apropierea marilor oraşe, şiruri întregi de case stau părăsite de-a lungul străzii principale. Obloane trase, lacăte la uşi, perdele în geam, în cazurile fericite. Altfel, locuinţe în paragină, gata să se prăbuşească, camere devastate, grădini năpădite de bălării şi copaci invazivi. Hameiul sălbatic sufocă pomii fructiferi. În Bulgaria rurală, mor până şi bisericile.

Mor şi cimitirele – nu mai există morţi care să fie îngropaţi. Satele au fost pline de viaţă odată, mărturie stau pieţele lor mari şi deschise, flancate cu magazine mixte – acum pustii –, căminele culturale şi impozantele clădiri administrative. Oamenii satului sunt doar amintiri, ce te ţintuiesc cu privirea de peste tot, de pe afişele comemorative lipite pe panouri, pe uşi, pe garduri, pe geamurile fostelor magazine, pe stâlpi, prin staţiile de autobuz.

Cei câţiva săteni rămaşi îşi fac de lucru pe la câmp, pe la câte vreo Lada antică, dar încă funcţională, iar când nu au de lucru te privesc curios, pe tine, un străin, din cârciuma sărăcăcioasă ce ţine loc de inima satului.

Devin prietenoşi când te prinzi la joacă cu pisicile care au luat locul oamenilor. Pisicile sunt omniprezente, la fel ca afişele cu feţele morţilor. Noaptea se aud din toate părţile şacalii, făpturi ale singurătăţii, temătoare de oameni. Drumurile pustii, liniştea din sate şi livezile devenite păduri le permit să se apropie. Aceste lucruri se văd foarte bine de pe bicicletă.

Aşa le-am văzut şi eu. Drumurile pustii dintre satele pustii, şoselele naţionale slab circulate, dar bune, fac din Bulgaria un paradis pentru biciclişti, iar de pe bicicletă poţi înţelege cel mai bine o naţiune: îi respiri aerul, îi simţi mirosurile, căldura sau frigul, traficul, îi saluţi oamenii. Poţi opri la fiecare cârciumă din fiecare sat.

Acolo afli, spre exemplu, că România este mai bogată, sau cel puţin mai scumpă decât Bulgaria – aceasta este impresia bulgarilor (cel puţin la nivel de preţul berii, satele româneşti şi cele bulgăreşti se aliniază perfect). Dar afli acest lucru într-o limbă internaţională constând din gesturi, cuvinte în bulgăreşte învăţate din programele de desenele animate bulgăreşti interceptate în vremurile comuniste, germane, spaniole şi în cel mai rău caz ruseşti.

România și românii la puricat

Povestea suedezei care s-a mutat la Cluj şi îi învaţă pe români să devină lideri

Maria Dofeldt are 56 de ani, este licenţiată în ştiinţe comportamentale şi e specialist în dezvoltare organizaţională şi salarizare. A ajuns în România din 2015, mai întâi în Baia Mare, iar apoi s-a mutat în Cluj. „Am venit în România în 2015 datorită soţului meu care a primit o poziţie de management la o companie din Baia Mare. Am ales apoi Cluj-Napoca pentru că aveam nevoie de o şcoală internaţională pentru copiii noştri care acum au 17 şi 20 de ani. Am cumpărat o casă aici în urmă cu trei ani, iar acum, familia noastră s-a mărit şi cu trei câini şi două pisici care au fost luaţi de pe stradă", spune Maria. 

 

Suedeza mai este trainer certificat în leadership, instructor mindfulness şi facilitator SDI® (Strengths Deployment Inventory), un instrument puternic şi eficient pentru înţelegerea motivelor şi valorilor care determină comportamentele umane. Are, de asemenea, zece ani de experienţă în IT training, tot atâţia în leadership şi dezvoltarea echipelor şi peste zece ani în coaching, şi mai e şi coach certificat (PCC) şi  CEO şi trainer la compania de coaching Coach Companion România. Altfel spus, din 2015 colindă ţara şi ţine cursuri speciale în principalele oraşe ale României. 

 

 

Înainte de a ajunge în România, ştia însă puţine lucruri despre această ţară, iar puţinele informaţii pe care le avea nu erau tocmai pozitive. Însă, dacă la început vedea România ca pe o ţară săracă şi înapoiată, nu tocmai atractivă, românii i se păreau „prietenoşi şi muncitori" şi îi erau simpatici.

 

„Cunoşteam mai mulţi români care locuiau în Suedia, am făcut şi coaching cu un domn din Iaşi la un moment dat. Românii sunt foarte prietenoşi şi foarte muncitori şi ştiam asta încă înainte de a veni aici. Când am fost tânără, îmi amintesc că am văzut un documentar despre orfelinatele din România, care m-a marcat. Din păcate, reprezintă încă o problemă pentru România", admite ea. 

 

Odată ajunsă în România, dar mai ales în Cluj, a constatat cu surprindere că a ajuns într-o ţară mai emancipată decât îşi imagina. „Clujul şi România, în general, m-au surprins dincolo de orice aşteptări. Clujul are foarte multe de oferit şi sunt fericită că mă aflu aici în această perioadă de dezvoltare a ţării. Când o să fiu bătrână o să mă uit în urmă şi o să pot să spun că am văzut cu ochii mei dezvoltarea României. Abia aştept să văd cum se dezvoltă în continuare democraţia în România şi să îi văd pe politicienii români cum pun pe primul loc nevoile populaţiei", mărturiseşte Maria. 

 

 

Chiar dacă îi place România şi îi plac românii şi vede cu ochi buni procesul de modernizare şi transformare a ţării şi a societăţii, nordica nu închide ochii nici în faţa defectelor. Infrastructura şi birocraţia sunt, în opinia sa, marile probleme care ţin pe loc România. „Îmi place foarte mult Transilvania datorită oamenilor minunaţi care trăiesc aici şi varietăţii. Românii sunt, în general, foarte curioşi şi mă întreabă mereu despre mine şi despre tradiţiile din Suedia. Nu sunt un mare fan al infrastructurii româneşti, şi nici al birocraţiei. Şi noi avem birocraţie în Suedia, însă totul se petrece în online. Aici sunt multe situaţii în care trebuie să mergi personal la ghişeu şi sunt situaţii dese în care trebuie să faci drumuri repetate pentru că lipseşte vreo hârtie sau informaţie", punctează ea.

 

În anii petrecuţi aici, Maria şi-a putut face o imagine şi despre trăsăturile de bază ale românilor. Bun psiholog şi observator, ea a remarcat calităţile şi defectele oamenilor printre care trăieşte. „Ce încerc eu să-i învăţ pe români este să fie punctuali şi eficienţi. Sunt nişte caracteristici ale culturii suedeze, însă aici am învăţat să fiu mai flexibilă şi să nu mă mai simt atât de prost dacă întârzii puţin, deşi punctualitatea pentru mine înseamnă respect. Am învăţat faptul că românii sunt nişte supravieţuitori care se adaptează extrem de repede. Poate mult prea repede uneori. E bine să fii ambiţios şi să ai standarde înalte. Pe de altă parte, îmi place atitudinea românilor, care spune că totul se întâmplă cu un motiv. Dacă e să se întâmple, se întâmplă oricum", mai spune ea. 

 

„Ce încerc eu să-i învăţ pe români este să fie punctuali şi eficienţi. Sunt nişte caracteristici ale culturii suedeze, însă aici am învăţat să fiu mai flexibilă. Am învăţat faptul că românii sunt nişte supravieţuitori care se adaptează extrem de repede" -  Maria Dofeldt

 

Spitalul 9

Guvernul, condus din Spitalul 9

„A fi membru într-un guvern timp de un an de zile seamănă cu un stagiu într-un spital de psihiatrie." Sper să fi citat corect. Declarația, de altfel plină de savoare, îi aparține lui Theodor Paleologu. Și este cât se poate de adevărată.

Pe vremuri era cunoscut sub numele de Spitalul 9. Acum i se spune „Alexandru Obregia", dar pacienții îi sunt aceiași. Cetățeni fie prea nervoși, fie excesiv de zâmbitori și glumeți sau supărați din cale afară. Nervii cetățenilor expuși la deranjul neuronilor nu trec așa de ușor. Mai cu pastile, mai cu injecții care îi turtesc zile întregi, mai cu dușuri reci sau cămașa de forță. Maladia excesului de supărare sau de veselie îi cuprinde repede pe pacienți, cu manifestări variate. Unii se cred Napoleon sau Ștefan ce Mare, alții sunt Robinson Crusoe sau galoșii scoși la plimbare pe post de câine. Dacă le spui să-i încalțe, îți spun că îi mușcă. Dacă stai un an în țara șchiopilor, teafăr fiind, pleci de acolo trăgându-ți și tu piciorul. Mare mirare dacă nu cumva și medicii, la un moment dat, nu împrumută ceva din trăirile pacienților.

Guvernul nu se mai știe din cine este format, căci personajele încep să semene cu glumeții de la Spitalul 9. Să spui că este obligatoriu să porți mască pe plajă mai treacă meargă. Dar să zici că marea este spațiu public e grav. Și mai grav este să declari că masca trebuie purtată și în apă. N-a văzut nimeni virusul făcând pluta pe spate, dar contează opinia care ajunge directivă. Nu știu de ce voioșilor din guvern nu le-a dat prin cap să impună virusului să poarte masca și să ne lase pe noi în pace. Ne-am fi uitat la fel de chiorâș la ei, e drept, dar cu mai multă înțelegere.

Lupte grele peste Carpați

Vizionează „Making Natural Dandelion Flower Jam and Delicious Chicken Dish, Zəncirotu Mürəbbəsi Hazırladıq” pe YouTube

Azerbaidjan. Un canal urmărit de milioane de abonați. O familie simpla dar cu idei și o gospodărie de milioane! 

O mare de verdeață și flori.

Cand ieși din casă, la orice ora, te întâmpină mirosul florilor, ierbii, fânului, proaspăt tăiat, imagini zilnic în schimbare. O lume mirifică! 


Pe lângă gard s-a aciuat rostopasca cu beneficii mari pentru sănătate:


Rostopasca – Recoltare, uscare, preparare


Rostopasca se culege între lunile mai și aprilie, când dau primele flori galbene, și până la sfârșitul lunii noiembrie. Se taie cu un cuțit tulpinile, frunzele și florile și se pun la uscat la loc umbros și aerisit. Rostopasca este uscată complet când devine verde închis la culoare (nu negru).


Rădăcina de rostopască se poate culege primăvara, folosind o cazma. Pentru a evita pătarea pielii în galben din cauza sucului plantei, se recomandă utilizarea de mănuși. Mâna nu se duce la ochi sau la gură, deoarece planta poate provoca iritații.


Pulbere de rostopască. Se macină părțile aeriene prin râșnița de cafea și se cerne. Se ia câte un vârf de cuțit, de 3 ori pe zi (adulți). La copiii de 2-6 ani, doza trebuie înjumătățită. Pulberea se ține sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu apă.


Tinctură de rostopască. Se pun 20 de linguri de pulbere de rostopască obținută din planta uscată și râșnițată într-o sticlă cu 1 litru de alcool de 75 de grade. Se lasă 10 zile la macerat, timp în care sticla se agită zilnic. La final, tinctura de strecoară și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare.


Infuzie de rostopască. Se pune 1 linguriță rasă de plantă proaspăt culeasă la opărit (nu se fierbe) cu 2 căni de apă.


Suc de rostopască. Se spală tulpina, frunzele și florile de rostopască și se dau umede prin mașina de tocat carne. Sucul se poate extrage mai ușor prin storcătorul electric. Pentru utilizare rapidă, se rupe o tulpină de rostopască și cu sucul ei se unge locul afectat.


Tratamente cu rostopască


• Hepatită


Se bea câte ½ litru de infuzie de rostopască pe zi. La prepararea infuziei de rostopască se adaugă și o linguriță de de sunătoare și turița mare, pentru efecte maxime. Nu se modifică deloc cantitatea de apă. Are efecte bune în bolile de ficat, hepatita A li B.


Cantitatea de ceai se bea în 2 reprize: câte 1 jumătate de pahar la fiecare 2 ore. La copiii de 6-8 ani, doza se reduce la un sfert, iar la cei între 14-18 ani, doza de ceai se reduce la un două treimi. Tratamentul se face timp de 49 de zile.


• Ciroză hepatică incipientă


Se ia o linguriță de amestec de tinctură de rostopască, armurariu și pedicuță (amestecate în părți egale) cu o jumătate de pahar de apă, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face 6 luni, timp în care se ține regim pentru ficat.


• Dischinezie biliară


Se amestecă ½ lingură de tinctură de rostopască, ½ lingură de tinctură de anghinare, ½ lingură de tinctură de sovârf și ½ litru de apă. Se bea jumătate de pahar de acest amestec pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă. Amestecul nu se păstrează mai mult de 48 de ore.


• Constipație


Se ia 1 vârf de cuțit de rostopască cu 15 minute înainte de masă și se ține sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu un pahar de apă în care au fost lăsate la macerat peste noapte 1-2 lingurițe de semințe de in.


• Colesterol mare


Se amestecă în părți egale tinctură de rostopască, tinctură de anghinare și tinctură de mesteacăn. Se ia câte 1 linguriță de amestec cu ½ pahar de apă, cu 30 de minute înainte de masă, de 3 ori pe zi, timp de cel puțin o lună de zile.


• Suc de rostopască pentru hirsutism și dereglări hormonale la femei


Se amestecă 2 ml de suc de rostopască proaspăt stors din tija plantei cu 20 ml de suc de frunze de țelină, 10 ml de suc de tulpini de crețișoară și 20 ml de suc de tulpini de mărar. Se bea ½ de cantitatea de suc dimineața pe stomacul gol, și cealaltă jumătate seara, pe stomacul gol. Tratamentul se face 21 de zile. Sucul se poate păstra la frigider cel mult 24 de ore.


Are efecte bune în hirsutism, amenoree, dismenoree, boli de piele, tulburări ale gonadelor și corticosuprarenalelor.



Nu consumați rostopască în doze mari sau pe perioade lungi de timp, deoarece poate fi toxică. Cereți sfatul medicului