vineri, 9 aprilie 2021



Evacuare unui spital cu ranga

Marcel Ciolacu: Iohannis, dă-ți afară incompetenții. Ați ajuns să scoateți oamenii, noaptea, din spitale

Președintele PSD Marcel Ciolacu a publicat vineri seara un mesaj pe Facebook în care critică situația șocantă de la spitalul Foișor, unde 70 de pacienți au fost trimiși acasă, după ce autoritățile au decis ca spitalul să devină unitate COVID.

„Este criminal ceea ce faceți! Și ar trebui să înfundați pușcăriile, nu să ieșiți la televizor să explicați inexplicabilul! Ați mințit atât de mult pentru a vă ascunde prostia, hoțiile și nepăsarea până ați ajuns să scoateți oamenii, noaptea, din spitale! Pentru că luni de zile nu ați făcut nimic! Doar v-ați încurcat în propriile minciuni! Iohannis, dă-ți afară incompetenții! Numește pe cineva capabil să salveze viețile românilor, nu să îngroape cât mai mulți români!", a scris președintele PSD.

Spitalul Foișor are o secție de terapie intensivă de 21 de paturi, a declarat la Antena 3 secretarul de stat Raed Arafat, potrivit Mediafax.

„Sub jumătate din secția de terapie intensivă era ocupată. Sâmbătă dimineață spitalul va începe să primească pacienți COVID", a spus Arafat.

Secretarul de stat a precizat că situația în unitățile de primiri urgențe este serioasă, în condițiile în care pacienți din București au fost trimiși în alte zone, cu avionul. „Contează orice oră când avem pacienți de terapie intensivă în unitățile de primiri urgențe", a spus Arafat.

Ordinul de evacuare a spitalului a fost transmis în cursul zilei.

Spitalul va avea 90 de paturi COVID în secții, cu oxigen, și 20 de paturi la ATI.

Editor : R.K.

Belele și cu vaccinul Johnson&Johnson. Cotidianul.ro


Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) a anunţat vineri că a lansat un studiu cu privire la o posibilă legătură între vaccinarea cu serul împotriva COVID-19 Johnson&Johnson şi formarea unor cheaguri de sânge, după raportarea a patru cazuri, între care unul mortal, transmite AFP.

Comisia de siguranţă a EMA a "lansat un studiu" menit "să evalueze informaţii cu privire la incidente tromboembolice" la persoane vaccinate cu vaccinul companiei americane, anunţă Agenţia Europeană a Medicamentului.

Trei cazuri au fost semnalate în Statele Unite, în urma autorizării vaccinului, iar un caz a fost înregistrat într-o ţară neprecizată în timpul unei faze de testare, precizează agenţia.

UE a autorizat vaccinul Johnson&Johnson, însă acesta nu a început să fie utilizat pe teritoriul european. Acesta e administrat într-o singură doză.

Pângărirea morţilor – din nou unici pe glob. Cotidianul.ro


Una dintre „barbariile" pe care nici măcar barbarii nu le îngăduiau: pângărirea morţilor.

Cât de loviţi de amoc am putut fi în aprilie 2020 să acceptăm fără cutremur sufletesc îngroparea morţilor în pielea goală! Iată cât de tulburaţi am putut fi dacă raţiunea nu a mai fost utilă să ne spună că un trup fără viaţă nici carcalacului nu-i mai transmite nimic şi chiar dacă i-ar mai transmite niscaiva vitalitate, cadavrele nu mai au cum să respire şi astfel să împrăştie carcalaci.

Noi, tolomaci… Dar Vlad Voiculescu? Nu a auzit, în mai, în iunie, în iulie etc., că decedaţii care aveau COVID-19 când mureau erau îngropaţi în pielea goală, în sicrie sigilate? El, dimpotrivă, ca ministru, a auzit – că de citit nu a pus mâna – că nu există ordin ministerial pentru… pângărirea morţilor. Era atât de convins că a auzit bine ce a auzit încât i-a certat pe jurnaliştii care au citit acel ordin. Apoi şi-a prezentat scuzele. Nu se ştie pentru ce. Normal ar fi fost să şi le prezinte pentru crima managerială de a conduce un minister căruia nu-i cunoaşte actele administrative şi pentru roboţeala sufletească de a nu fi fost sensibil la răspândirea obiceiului de a pângări morţi.

În privinţa roboţelii, am fost cu toţii „parteneri" ai uscăciunii morale care nu mai era capabilă de cutremur sufletesc.

Acum părem a fi un pic mai lucizi, întorşi în firea noastră cât de cât. Nu şi progresiştii. Grozăvia pângăririi morţilor nu a fost semnalată de presa care ţine cu aceşti neomarxişti. Aceeaşi presă care nu-l suspectează pe ministrul Vlad Voiculescu că ar fi încercat o diversiune odioasă când a susţinut că nu Ministerul Sănătăţii a pornit pângărirea decedaţilor, ci cine ştie ce prostie generalizată în capul celor de la morgă, a celor de la pompe funebre, a popilor ori a poliţiştilor care dădeau amenzi dacă rudele mortului ar fi avut intenţia de a deschide sicriul.

Dacă nici măcar o încercare de diversiune nu a fost, atunci ce a fost? Disperarea de a se lepăda de o grozăvie pe care a conştientizat-o în cele din urmă, ca un om normal la cap şi cu sufletul neuscat de tot? Prostia de a-i crede pe jurnalişti mai proşti decât sunt? Ce a putut fi în capul acestui concetăţean al pietrelor şi al prafului de pe sufletul lor?

Nu pentru că s-a dovedit un manager nepriceput al sănătăţii publice, ci pentru că are suflet de piatră, cu emoţii de lemn, acest general al pandemiei trebuie întors la „gradul" de soldat (dacă măcar un minim stagiu militar ar fi absolvit).



Decesul printului





Le prince Philip en quelques dates


10 juin 1921 Naissance sur l’île de Corfou (Grèce)


1939 Entre dans la marine britannique


20 novembre 1947 Epouse Elizabeth


1952 Accession au trône d’Elizabeth II


9 avril 2021 Mort au château de Windsor, dans le comté du Berkshire






Le prince consort Philip est né prince de Grèce et du Danemark, le 10 juin 1921, sur l’île de Corfou (Grèce). Portrait de 1996. GLENN HARVEY/CAMERA PRESS


Epoux de la reine Elizabeth II, le prince consort Philip, duc d’Edimbourg, mort vendredi 9 avril à l’âge de 99 ans, a marqué son temps par une personnalité pour le moins complexe. De souche allemande, mais de religion orthodoxe, Philip est né prince de Grèce et du Danemark, le 10 juin 1921, sur l’île de Corfou (Grèce). Il est le cinquième enfant, mais le seul fils, du prince André de Grèce et de la princesse Alice de Battenberg. A la suite de l’exil de ses parents, il est ballotté de pensionnat en pensionnat dans toute l’Europe, notamment à Saint-Cloud, en France, et en Allemagne.


Entre l’âge de 8 ans et de 15 ans, il n’a pas vu sa mère, schizophrène, ne recevant pas non plus de courrier de sa part. En 1939, pistonné par son oncle, Lord Mountbatten, l’aristocrate de nationalité grecque entre dans la marine britannique comme cadet et prend une part active à la seconde guerre mondiale.



Le 20 novembre 1947, le jeune prince, blond et séduisant, épouse la princesse héritière Elizabeth rencontrée pendant ses études au collège naval de Darmouth. Arrière-arrière-petit-fils de la reine Victoria, par sa fille Alice qui avait épousé un grand-duc allemand, il était aussi l’un des lointains cousins d’Elizabeth. Pour ce mariage d’amour, il renonce à sa nationalité et à ses anciens titres nobiliaires, prend le nom de Philip Mountbatten et embrasse l’anglicanisme, la religion d’Etat.


Tout au long de sa vie, malgré cette conversion, le prince a gardé certaines valeurs inculquées par sa foi orthodoxe, comme le sens de la hiérarchie, le conservatisme en matière de mœurs et les préoccupations écologiques. En février 1952, la mort prématurée de son beau-père, le roi George VI, met fin à une carrière d’officier de la Navy qui le passionnait.


« Cet homme charmeur et distingué a été l’élément central de la démocratisation de la monarchie contre l’establishment. Ses origines étrangères expliquent sans doute son ouverture d’esprit. Intelligent, résolu, efficace, il a mis un peu de sel dans la vie de la reine, femme conservatrice et traditionnelle, sans jamais tenter de lui faire de l’ombre », souligne le biographe royal, Robert Lacey.


Bain de foule


Après l’accession au trône d’Elizabeth en 1952, l’époux de la souveraine a pourtant du mal à s’effacer derrière sa femme, contraint désormais à marcher deux pas derrière elle. Il ne parvient pas toujours à masquer sa frustration lorsque les officiels de Buckingham Palace, qu’il compare à « une bande de chemises amidonnées », gardent hors de portée les documents officiels.


L’intéressé insuffle un peu de nouveauté à la cour, alors compassée, en envoyant ses enfants, dont Elizabeth II lui a confié l’éducation, à l’école au lieu de les confier à des précepteurs. En 1969, il ouvre la royauté à la télévision, et la laisse filmer sa vie quotidienne dans le reportage « Royal Family », qui remporte un vif succès. C’est également lui qui a contraint la reine, dont la timidité est légendaire, à pratiquer le bain de foule.


Très tôt féru de défense de l’environnement, Philip a dirigé le World Wide Fund, le fonds mondial de préservation de la nature, de 1981 à 1996. C’est notamment grâce au prince que la Loire est restée le dernier fleuve sauvage d’Europe. On lui doit également la création, en 1956, du Duke of Edinburgh Awards Scheme pour venir en aide à la jeunesse en difficulté.


Parallèlement, ce novateur passe pour un réactionnaire bon teint, réputé pour son mauvais caractère et son machisme. Pour ses détracteurs, c’est un homme incontrôlable, borné, habitué à n’en faire qu’à sa tête. Le duc d’Edimbourg cultive un humour qui dérape parfois vers le mauvais goût, voire le racisme : en 1986, lors d’une visite à Pékin, il déclare à des étudiants anglais qu’ils auraient des yeux bridés s’ils restaient longtemps en Chine. Le Foreign Office avait été contraint de rattraper cette gaffe par de plates excuses.


Lire aussi: Philip, prince des bourdes


Titulaire du duché d’Edimbourg, il n’avait pas pour autant épargné les Ecossais. A un moniteur d’auto-école de Glasgow, cet adversaire de la langue de bois demande comment il parvient à empêcher les autochtones de boire du whisky pour obtenir leur permis de conduire.



Il avait choqué en affirmant, un peu plus tard, qu’il n’y avait plus de vrais pauvres en Grande-Bretagne. Patriote invétéré, l’ancien lieutenant de la Royal Navy, qui s’était distingué lors du conflit dans le Pacifique, s’était opposé, en vain, à son épouse et au gouvernement à propos de l’octroi de l’Ordre de la Jarretière à l’empereur Akihito du Japon.


Muflerie et idées courtes


En contrepartie de l’utilisation des médias pour leurs relations publiques, les Windsor ont dû accepter d’assouvir une curiosité de plus en plus irrévérencieuse, au point de devenir otages du droit à l’information et du culte de la célébrité. Curieusement, Philip a échappé à leur inquisition permanente. Les tabloïds sont toujours restés très discrets sur la vie privée du couple par souci, sans doute, de protéger la souveraine, chef de l’Etat, du Commonwealth, de l’église anglicane et des forces armées.


Lorsqu’un journaliste, en 1996, avait osé l’interroger sur ses prétendues aventures extraconjugales, le duc avait répondu, imperturbable : « Pendant près d’un demi-siècle, je n’ai pas pu faire un pas sans avoir un garde du corps à mes trousses. Comment aurais-je fait pour cacher une aventure sentimentale ? »


Lire aussi: A 95 ans, le prince Philip tire sa révérence


En 2001, Philip avait affirmé en privé que son fils Charles ne ferait pas un bon roi. L’héritier du trône d’Angleterre, évidemment, avait modérément apprécié les propos désobligeants d’un paternel qu’il jugeait autoritaire, cruel et brutal. Ne l’avait-il pas envoyé étudier dans son ancien collège, Gordonstoun, un pensionnat écossais dont le régime ressemblait plus à celui d’une prison que d’une école ?


Sa muflerie envers ses belles-filles, la princesse Diana ou Sarah, duchesse d’York, atteste ce manque de considération. Il collait à la peau de cet amateur de romans policiers et de musique militaire une réputation de cultiver surtout des idées courtes. Son ton péremptoire sur une voix enrouée de basse semblait d’avance interdire toute contradiction.


Mais ceux qui le connaissaient bien assuraient qu’on se trompait lourdement sur son compte. Personne ne contestait son sens du devoir, son dévouement à la fonction et l’intelligence de son rôle. Face aux critiques, le prince Philip aimait d’ailleurs citer Rudyard Kipling, le chantre de l’Empire, son auteur favori, glorifiant ceux qui savent « faire face au triomphe et au désastre et traiter de la même manière ces deux imposteurs »


miercuri, 7 aprilie 2021

Poliția, polițiști, simpli incasatori de amenzi, brațul înarmat al guvernului în culegerea de informații despre protestele viitoare, nimic altceva.

Documentul Europol: Poliția, pusă să culeagă informații despre proteste

Sindicaliștii de la Europol acuză că Poliția Română este folosită în funcție de „influențele politice". Acuzația se bazează pe o adresă trimisă de conducerea MAI prin care li se solicită polițiștilor să adune informații despre manifestațiile publice anunțate pentru perioada următoare.

„Ultima oră!

Să mai spună cineva că Poliția Română nu este folosită în funcție de „influențele politice".

O adresă transmisă la nivelul tuturor județelor, transpune solicitarea conducerii MAI, de a culege informații pentru manifestațiile publice preconizate în perioada următoare.

Ce dosare penale, ce documentare a grupărilor infracționale, ce minori dispăruți și fete traficate, ce furturi de material lemnos, nimic din aceasta nu mai contează!

Munca de poliție în vremurile acestea înseamnă să dai amenzi pentru mască, să stai în filtre și să culegi informații despre cei care vor să protesteze împotriva măsurilor Guvernului. Asta vor cei care ne conduc.

 

Odiosule Cîț! Articol din Cotidianul.

„Odiosule Cîț”, o fi bine asta?

Polițistul Bogdan Bănică, președinte executiv al Sindicatului Național al Polițiștilor din România SNPR DECUS, reclamă dubla măsură cu care au acționat autoritățile în cazul înmormântărilor, ștergând pe jos cu premierul Florin Cîțu.

„La înmormântări de interlopi ne ordonați să fim martori asistenți și la moartea unei bunicuțe sau a unui simplu român ne trimiteți să facem pe polițiștii.

O fi bine să debitezi asemenea dispoziții cu evidentă dublă-măsură? O fi bine cum îți bați joc de români și de România, odiosule Cîț?", a scris Bogdan Bănică pe pagina de Facebook, atașând imagini relevante în acest sens.

Într-un alt mesaj pe aceeași temă, referindu-se la cazul Nelu Ploieșteanu căruia familia a refuzat să-i ridice trupul de la INML, polițistul compară aglomerația de la metrou cu situația înmormântărilor.

„Primesc multe mesaje și mă întreabă mulți. Am ajuns să mă întreb și eu, ca tot românul. Cum unele personaje aka

#Cîțu

&Co acceptă/permit să mă car înghiorlănit în metrou, umăr lângă umăr cu sute de persoane, și să nu pot participa la înmormântarea unui NUME ROMÂNESC, în aer liber?

Adică în metrou stăm sardine cu sutele și când ieșim la suprafață…hopa! Doar 16 aveți voie la înmormântare! Ce e mascarada asta?

Ce e mizeria asta, acceptăm, cu capul în noroi, umili și tăcuți, aproape inconștineți, aberațiile inadmisibile ale acestui

#cîț

măscărici sinistru? Ne cam merităm soarta, atunci…

Și ca să știți, eu amenzi nu o să vă dau pentru așa ceva. Niciodată. Și îmi îndemn colegii să îmi urmeze exemplul. Nu putem amenda oameni amărâți care fără voia lor participă la un circ ieftin. Circ. Fără pâine.

De altfel, suntem doar niște melci. Săraci, orbi și obedienți. Majoritatea.

Imagini de la înmormântarea interlopului Pian și a lui Gabi Luncă

marți, 6 aprilie 2021

Trădătorii. Teritorii românești. Fragmente din Hotnews.com





Să ne reamintim
EXTRAS
„În 1997, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se gasi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și 1947). Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului”, scrie academicianul Florin Constantiniu în prefața volumului Istoria unei trădări naționale: Tratatul cu Ucraina, de Tiberiu Tudor, carte scrisă în perioada iulie 1997 – iulie 1999, imediat după semnarea tratatului cu Ucraina.
EXTRAS
„Severin (Adrian Severin, nota mea) a intrat în camera de la MAE unde se executa colaţionarea textului Acordului şi a spus că [România mai] are o propunere, la care Buteiko, şeful delegaţiei ucrainene, a avut un gest nervos, trântindu-şi ochelarii pe masă [ministrul român de externe încălcase cutuma]. Propunerea adresată de ministrul de Externe român a fost: în rândul patru de jos se pune virgulă2, după Insula Şerpilor, şi se adaugă „care aparţine Ucrainei”3. Lui Buteiko nu i-a venit să creadă şi s-a adresat în rusă - „pavtarite pajalusta” (repetaţi, vă rog!), iar Severin a reiterat fraza, după care Buteiko a reluat discuţia, în engleză, murmurând: Isle of Serpents, comma, „belongs to Ucraine”!”

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/50921
https://www.art-emis.ro/istorie/tratatul-romania-ucraina-ratificat-in-1997-un-act-de-inalta-tradare-nationala
https://ioncoja.ro/cum-ne-au-tradat-emil-constantinescu-adrian-severin-si-petre-roman-multumesc/
https://www.activenews.ro/cultura-istorie/7-iulie-1997-Ratificarea-Tratatului-cu-Ucraina.-Prof.-Florin-Constantiniu-Pentru-prima-data-de-la-constituirea-Romaniei-Mari-un-guvern-roman-a-cedat-parti-ale-teritoriului-national-fara-a-fi-amenintat-cu-agresiunea-144496
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/05/04/tratatul-cu-ucraina-din-3-mai-1997-una-dintre-cele-mai-mari-tradari-din-istoria-romaniei/
https://razboiulinformational.ro/site/2020/06/2-iunie-1997-tratatul-de-la-neptun/
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/insula-serpilor-un-conflict-incheiat
https://www.dacoromania-alba.ro/nr43/insula_serpilor.htm

Dar, să presupunem că recuperăm teritoriile (conform prevederilor din tratat, după primii 10 ani, acesta se prelungește automat din 5 în 5 ani parcă, dacă nu este denunțat de una din părți - iar românia denunță tratatul deși tare m-aș mira), ce urmează? Le luăm înapoi și gata, asta este tot? Avem noi clasa politică care să fie în stare de această măreață lucrare de dreptate istorică?


https://foaienationala.ro/romnia-trebuie-denune-tratatul-cu-ucraina.html

"- 0 prima confuzie care ne este indusa, este aceea ca URSS ne-a luat cu forta, actuala R. Moldova. Fals. URSS ne-a luat cu forta, Basarabia din cadrul actualei R. Moldova, precum si Bucovina de Nord, Herta si Bugeacul (sudul Basarabiei) din cadrul actualei R. Ucraina.
- strict legat de R. Moldova, acest stat include pe langa Basarabia smulsa de la Romania, si o enclava ruseasca integrat de rusi in R. Moldova, numita Transnistria. Ca atare, in baza dreptului istoric, noi NU putem revendica decat Basarabia din cadrul R. Moldova, dar nu si Transnistria care nu ne-a apartinut niciodata.
- o a 2-a grava confuzie care ne este indusa, este aceea ca rusii nu ne lasa sa ne reunificam cu Basarabia. Este din nou fals. In primul rand ca Pactul Ribbentrop-Molotov a fost denuntat de ultimul parlament (soviet suprem cum ii spunea pe atunci) al URSS inainte de dizolvare (prin 1991-1992) ca fiind nul. Sub motivul ca acel pact NU a fost oficializat niciodata de Sovietul Suprem al fostei URSS, fiind doar o intelegere particulara intre Stalin si Hitler, facuta probabil la betie.
- In aceste conditii si in baza orăcaielilor noastre repetate, rusii ne-au invitat in ultimii vreo 15 ani, in cateva randuri, sa nu ne mai smiorcaim cu Basarabia si sa o luam pur si simplu inapoi, in baza dreptului nostru istoric. Nemaifiind nevoie de aprobarea nimanui, de referendum, de validarea parlamentului, de recunostere de catre UE, NATO etc., find ratificata o data Unirea cu Basarabia, in 1918, atat de Parlamentul Romaniei de atunci, cat si de institutia similara din Basarabia de atunci. Neexistand o alta rezolutie a parlamentului Romaniei de a NU recunoaste unirea cu Basarabiei, ramane etern valabila unirea cu Basarabia din 1918.
- tot rusii ne-au spus sa NU confundam Basarabia cu R. Moldova, adica ne-au atras atentia ca reunificarea fara formalitati in baza dreptului istoric, se poate efectua exclusiv cu Basarabia, nu si cu Transnistria din cadrul R. Moldova. Daca dorim sa ne unim cu toata R. Moldova - incluzand Trasnistria, procedurile devin altele. Si aici este capcana in care cad multi romani: ca daca vrem unirea cu intreaga R. Moldova, noi am recunoaste ca R. Moldova este stat suveran. Adica, renuntam de buna voie la pierderea Basarabiei.
- O alta intoxicare care ne este aruncata este legata de amenintarea Armatei a XIV-a rusesti stationate la Tiraspol. A fost stationata, pt. ca Armata a XIV-a nu mai exista de mult timp. Armamente, munitii, depozite si alte resturi ale fostei Armate a XIV-a au fost preluate de ... transnistreni! Rusii nu mai au decat niste consilieri militari in Transnistria.

Asadar, Rusia ne-a dat verde sa ne luam Basarabia inapoi! Dar noi nu am facut nimic, decat sa ne smiorcaim. Si este drept ca nici basarabenii nu se agita sa se reuneasca cu noi, ba chiar se impotrivesc. Acum ce vrem? Sa ne uneasca rusii cu Basarabia, cu forta?"

- 0 prima confuzie care ne este indusa, este aceea ca URSS ne-a luat cu forta, actuala R. Moldova. Fals. URSS ne-a luat cu forta, Basarabia din cadrul actualei R. Moldova, precum si Bucovina de Nord, Herta si Bugeacul (sudul Basarabiei) din cadrul actualei R. Ucraina.
- strict legat de R. Moldova, acest stat include pe langa Basarabia smulsa de la Romania, si o enclava ruseasca integrat de rusi in R. Moldova, numita Transnistria. Ca atare, in baza dreptului istoric, noi NU putem revendica decat Basarabia din cadrul R. Moldova, dar nu si Transnistria care nu ne-a apartinut niciodata.
- o a 2-a grava confuzie care ne este indusa, este aceea ca rusii nu ne lasa sa ne reunificam cu Basarabia. Este din nou fals. In primul rand ca Pactul Ribbentrop-Molotov a fost denuntat de ultimul parlament (soviet suprem cum ii spunea pe atunci) al URSS inainte de dizolvare (prin 1991-1992) ca fiind nul. Sub motivul ca acel pact NU a fost oficializat niciodata de Sovietul Suprem al fostei URSS, fiind doar o intelegere particulara intre Stalin si Hitler, facuta probabil la betie.
- In aceste conditii si in baza orăcaielilor noastre repetate, rusii ne-au invitat in ultimii vreo 15 ani, in cateva randuri, sa nu ne mai smiorcaim cu Basarabia si sa o luam pur si simplu inapoi, in baza dreptului nostru istoric. Nemaifiind nevoie de aprobarea nimanui, de referendum, de validarea parlamentului, de recunostere de catre UE, NATO etc., find ratificata o data Unirea cu Basarabia, in 1918, atat de Parlamentul Romaniei de atunci, cat si de institutia similara din Basarabia de atunci. Neexistand o alta rezolutie a parlamentului Romaniei de a NU recunoaste unirea cu Basarabiei, ramane etern valabila unirea cu Basarabia din 1918.
- tot rusii ne-au spus sa NU confundam Basarabia cu R. Moldova, adica ne-au atras atentia ca reunificarea fara formalitati in baza dreptului istoric, se poate efectua exclusiv cu Basarabia, nu si cu Transnistria din cadrul R. Moldova. Daca dorim sa ne unim cu toata R. Moldova - incluzand Trasnistria, procedurile devin altele. Si aici este capcana in care cad multi romani: ca daca vrem unirea cu intreaga R. Moldova, noi am recunoaste ca R. Moldova este stat suveran. Adica, renuntam de buna voie la pierderea Basarabiei.
- O alta intoxicare care ne este aruncata este legata de amenintarea Armatei a XIV-a rusesti stationate la Tiraspol. A fost stationata, pt. ca Armata a XIV-a nu mai exista de mult timp. Armamente, munitii, depozite si alte resturi ale fostei Armate a XIV-a au fost preluate de ... transnistreni! Rusii nu mai au decat niste consilieri militari in Transnistria.

Asadar, Rusia ne-a dat verde sa ne luam Basarabia inapoi! Dar noi nu am facut nimic, decat sa ne smiorcaim. Si este drept ca nici basarabenii nu se agita sa se reuneasca cu noi, ba chiar se impotrivesc. Acum ce vrem? Sa ne uneasca rusii cu Basarabia, cu forta?


Adevărul.ro. :

România a pierdut, printr-un artificiu diplomatic al unui ministru sovietic, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. Acesta nici măcar nu ştia istoricul şi geografia locurilor, dar a vrut să câştige cât mai mult teritoriu pentru URSS, încercând chiar să lase România fără toată Moldova. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Adevărul crunt descoperit după 60 de ani. Cum a pierdut România 530.00... Pe 23 august 1939, acum opt decenii, cele două mari puteri dictatoriale ale Europei, Germania Nazistă şi Rusia Sovietică, încheiau un pact secret de neagresiune, dar şi de împărţire a Europei. Deşi Stalin tratase anterior cu Anglia şi Franţa, şi-a dat seama că numai Hitler îi va satisface setea de cucerire şi pretenţiile teritoriale asupra ţărilor baltice, a României, Poloniei, dar şi a Finlandei. Pactul a fost semnat la Moscova între şeful guvernului sovietic, dar în acelaşi timp şi ministru de Externe, Viaceslav Molotov, şi ministrul de Externe al Germanie Naziste, Joachim von Ribbentrop. Actul a fost semnat în prezenţa lui Stalin şi a rămas cunoscut în istorie drept Pactul Ribbentrop-Molotov, unul dintre cele mai infame acţiuni diplomatice îndreptate împotriva naţionalităţilor şi statelor est şi central europene. De pe urma lui au avut de suferit Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Finlanda şi România. Pentru ţara noastră a înseamnat pierderea Basarabiei, cu ştirea nemţilor, dar şi raptul abuziv al Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa, printr-un artificiu diplomatic. Totodată, pretenţiile Rusiei pe seama României l-au convins pe Hitler să atace URSS, doi ani mai târziu. Basarabia da, Bucovina ba La Moscova, cu ocazia semnării tratatului, s-au întâlnit şi două ideologii extreme, două doctrine care doreau subjugarea lumii şi stârpirea tuturor celor care se opuneau lor. Propriu-zis s-a întâlnit ”spaţiul vital” al Germaniei Naziste cu ”revoluţia mondială” sovietică. Hitler dorea linişte în est cât timp se ocupa cu măcelărirea Europei de Vest, în timp ce Stalin dorea să-şi extindă teritoriul, fără să piardă oameni şi resurse în mici războaie inutile. ”Măcelarii Europei, ameţiţi de băutură, îşi jucau rolurile, îmbrăţişându-se cu tandreţe şi clătinându-se pe picioare”, descrie plastic istoricul Paul Johnson întâlnirea de la Moscova. Propriu-zis, cele două forţe extremiste se angajau să nu se atace reciproc. Sferele lor de influenţă urmau a fi delimitate de linia râurilor Narev, Vistula şi San. În zona de nord, frontiera nordică a Lituaniei urma să fie limita dintre Germania Nazistă şi URSS. Prin pactul Ribbentrop-Molotov se prevedea împărţirea între cele două puteri agresoare, Finlanda, Lituania, Letonia, Estonia şi Polonia care urma să dispară ca stat independent. În zona de est, URSS dorea anexarea Basarabiei. Germania Nazistă avea interese economice în România, mai ales în zona câmpurilor petrolifere, dar şi interese politice, România fiind un stat tampon, în cazul în care URSS şi-ar fi schimbat planurile. Cu toate acestea, nemţii nu erau interesaţi de Basarabia, aşa că le-au dat-o ruşilor, fără să ezite. Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, aşa cum remarcau nemţii, erau foste teritorii ale Imperiului Austro-Ungar, deci ar fi intrat în sfera de influenţă a Germaniei Naziste. În asemenea condiţii, Hitler dorea ca acestea să rămână pe teritoriul României, stat pe care şi-l dorea ca ”vasal” în această parte a Europei, un adevărat izvor de resurse pentru purtarea războiului. Ruşii aveau însă alte planuri, iar improvizaţia lui Molotov a lăsat, până astăzi, România fără acele teritorii. ”Cum puteţi să-l cereţi” Cum au ajuns Bucovina de Nord şi Herţa la ruşi, ne spune în cartea sa de amintiri chiar Veaceslav Molotov. În lucrarea ”Molotov remembers. Inside Kremlin politics”, fostul şef al guvernului sovietic mărturisea cum, printr-un artificiu, a reuşit să lase România fără Bucovina de Nord şi Herţa, păcălindu-i pe nemţi. Aceştia din urmă nu au fost de acord cu cedarea acestor regiuni, fiind conştineţi că au aparţinut Imperiului Austro-Ungar. Molotov, aşa cum reiese din mărturiile sale, a procedat ca un jucător de poker, la bluff. Acesta recunoaştea că la aceea dată habar nu avea de istoricul şi geografia graniţelor din aceea regiune. Pur şi simplu a dorit să smulgă de la nemţi şi, implicit de la români, încă un teritoriu, apropiat de cel al Basarabiei. Deşi nemţii s-au opus şi chiar au insistat arătând că, de fapt, Bucovina nu a fost niciodată rusească, Molotov a insistat. ”Am cerut să trasăm graniţele în aşa fel încât oraşul Cernăuţi să ne aparţină nouă. Germanii mi-au spus: ”Dar voi n-aţi avut niciodată Cernăuţiul, el a aparţinut întotdeauna Austriei. Cum puteţi să-l cereţi?”, ”Ucrainenii îl cer! Sunt ucraineni care trăiesc acolo, ei ne-au ordonat să facem asta!”, ”Dar Cernăuţi n-a fost niciodată oraş rusesc, a fost întotdeauna parte a Austriei şi apoi a României!”, a răspuns Friederich von der Schulenburg, ambasadorul german la Moscova. ”Da, dar ucrainenii trebuie să se unească!”, ”Nu sunt mulţi ucraineni acolo. Hai să nu discutăm chestiunea asta!”, precizează Molotov în amitirile sale. Până la urmă, ministrul rus a reuşit să-i convingă pe ambasadorul neamţ şi mai apoi într-un fel pe Hitler. ”Trebuie să luăm o decizie. Ucrainenii sunt acum în ambele părţi, în Ucraina Trans-Carpatică şi în partea de est. Toată asta aparţine Ucrainei şi dumneavoastră vreţi să păstraţi o bucată în afara ei? Imposibil. Cum se poate asta?”, ”Cum se cheamă asta... Bukovina». Schulenburg s-a foit în fotoliu, a oftat şi apoi a zis:”Voi raporta guvernului meu”. A raportat şi Hitler a acceptat”,mărturisea Molotov. În realitate, nici ucrainenii şi nici măcar Stalin nu au cerut Bucovina de Nord şi Herţa. A fost pur şi simplu improvizaţia lui Molotov, jocul său diplomatic. De altfel, aşa cum mărturisea Molotov, a fost felicitat de tot Biroul Politic al URSS pentru această victorie diplomatică, considerată imposibilă. În vara lui 1940, URSS a pus în aplicare prevederile pactului Ribbentrop-Molotov şi printr-un ultimatum au cerut evacuarea trupelor şi administraţiei din Basarabia, Bucovina de Nord şi Herţa. Fără niciun ajutor şi la presiunile Germaniei Naziste, dar şi cu ameninţarea Armatei Roşii în faţă, România a cedat fără să crâcnească aceste teritorii. Acest act, considerat laş de o parte a armatei, a creat un val de nemulţumire în ţară. ”Deci acum vreţi toată Moldova” Îmbătătat de victoria diplomatică, Molotov ar fi încercat să pluseze şi să obţină cât mai mult de la Hitler. Sursele documentare arată însă că încercările ministrului rus l-au agasat teribil pe liderul nazist. În primul rând, aşa cum recunoaşte şi Molotov, Hitler a fost agasat de întrebările şi dorinţa rusului ca Germania să retragă trupele din România şi, totodată, să retragă şi garanţiile oferite ţării noastre în privinţa integrităţii teritoriale a acesteia. Pe scurt, ruşii dădeau impresia că se pregătesc de o invazie. În al doilea rând, ruşii au dat de înţeles că-şi doresc toată Moldova, nu doar Basarabia. Molotov i-a explicat lui Hitler că, de fapt, graniţa naturală a Rusiei era linia Carpaţilor Orientali, şi nu Prutul. Enervat, Hitler ar fi exclamat: „Deci acum vreţi toată Moldova!”. În acel moment, discuţiile s-au oprit şi se spune că Hitler a realizat că pe sovietici nu se putea baza. Mai mult, tot din această cauză, imediat după încheierea discuţiilor cu Molotov, a început să gândească planul de invazie a URSS după ce ocupa Franţa.  

Citeste mai mult: adev.ro/pwp2et



Cât îi ziulica de mare numa 22° C la răcoare! Afară-i pârjol sub soare!

 Gradina ne-o fost prăpădită de pietrele Dumnezeiești ce căzură  din norii negrii ca bolovanii într-o râpă, peste casă,  peste livadă,  pest...