Verificați diplomele și studiile angajaților ORNISS! Veți avea mari surprize!

Poziţia ORNISS în cazul Baranga: Acesta nu a fost director adjunct al instituţiei, în ultimii ani având contractul suspendat

ORNIS mai transmite că în perioada 1 octombrie 2016 – 30 septembrie 2019 contractul individual de muncă al lui Laurenţiu Baranga cu ORNISS a fost suspendat, iar începând cu data de 1 octombrie 2019, contractul individual de muncă al lui Baranga cu ORNISS a încetat.

 

„Practic, în ultimii 4 ani calendaristici, domnul Baranga Laurenţiu nu a mai avut nicio legătură cu ORNISS. În perioada în care domnul Baranga Laurenţiu a activat în cadrul ORNISS nu a îndeplinit niciodată şi sub nicio formă, calitatea de adjunct al conducătorului instituţiei", arată ORNIS într-un comunicat de presă.

 

ORNISS adaugă că va colabora cu organele de cercetare penală pentru lămurirea tuturor aspectelor relevante referitoare la activitatea lui Laurenţiu Baranga.

 

Laurenţiu Baranga a fost audiat duminică la Parchetul General, în dosarul în care a fost reţinut de procurori pentru înşelăciune, el fiind suspectat că şi-a falsificat diploma de Bacalaureat. Oficiali din Parchetul General au confirmat că el va fi dus în instanţă cu propunere de arestare preventivă, potrivit agerpres.ro. 

 

„Persoana în cauză este cercetată pentru inducerea şi menţinerea în eroare a mai multor instituţii publice, prin depunerea la dosarul de angajare a unor documente de studii falsificate şi care ulterior au fost desfiinţate de către instanţele judecătoreşti competente", au transmis reprezentanţii Poliţiei Române.

 

Anchetatorii au deschis un dosar penal după ce diploma de bacalaureat a fostului şef al (ONPCSB) a fost desfiinţată de către magistraţi, iar ca urmare toate actele sale de studii: universitare, postuniversitare şi doctorale au fost anulate. Sâmbătă, poliţiştii au făcut o percheziţie domiciliară la Râmnicu Vâlcea.

 

Potrivit autorităţilor, Baranga ar fi creat un prejudiciu de peste 640.000 de lei, reprezentând indemnizaţiile brute încasate de la unii angajatori, urmând a fi completat în funcţie de întregul material probator ce se va administra în cauză.

 

În 2021 România va alege, ori oră de iarna, ori oră de vară. Obligatoriu, conform hotărârilor UE.

Când are loc trecerea la ora de iarnă 2020

Anul acesta, vom da ceasul înapoi în ultima sâmbătă din octombrie, adică noaptea dintre 24 şi 25. Atunci, ora 4:00 va deveni ora 3:00 şi vom dormi mai mult. De asemenea, specialiştii vorbesc despre felul în care această schimbare afectează organismul. Conform medicilor, copiii şi vârstnicii resimt cel mai tare această modificare, dat fiind că poate cauza oboseală, dureri de cap sau chiar insomnii.

În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932, dar în 1943 a fost suspendată până în 1979. “Vinovat” pentru această idee la nivel mondial a fost celebrul scriitor şi om politic american Benjamin Franklin. Acesta a scris, pentru prima oară, despre asta în 1784, când credea că locuitorii Parisului nu profită deloc de lumina naturală. Prima ţară europeană care a adoptat ora de vară a fost Germania, în aprilie 1916, urmată de Marea Britanie, în luna mai din acelaşi an, şi de Franţa.

O fișă interesantă cu nume grele, unele cu mari probleme.

Libertatea.ro, 09 septembrie, 2020

https://www.libertatea.ro/autor/valeriu-nicolae

Marius Petrescu

Termină Facultatea de Mecanică în 1980. Este, pentru un an, inginer de pompe la Aversa și apoi ajunge la un departament foarte interesant pentru Securitate, la Aparataje București. Apoi, într-o epocă unde mutarea dintr-un job în altul era aproape imposibilă, și, de regulă, o formă de pedeapsă, Marius Petrescu se plimbă printr-o sumedenie de întreprinderi și ministere comuniste și funcții. De la Aversa, lucrează la Ministerul Industriei Electrotehnice, ca inginer, și face două cursuri postuniversitare care, în general, erau făcute de oameni cu legături extrem de puternice cu Securitatea. La 31 de ani, din nou, ca orice om fără legături cu Securitatea, brusc este numit director comercial la Precizia, deși nu a avut nicio funcție de conducere vreodată. Stă acolo un an și, imediat după revoluție, este, firesc, șeful Oficiului de informare documentară la Ministerul Economiei Naționale.

Să recapitulăm. Un inginer mecanic în timpul lui Ceaușescu, în 8 ani ajunge de la “service” de pompe la director comercial, după ce trece prin trei întreprinderi și două ministere. După ce, în 90, e uns la Ministerul Economiei, între 1991 și 1994 are două slujbe – redactor-șef și director general la Centrul de Informare. Se atestează în 1993 și pe informatică, și pe franceză, și pe engleză. De aici se rupe filmul rău. Expert în arme chimice fără experiență Din 1993, inginerul cu cursuri de conducere în timpul comunismului face o universitate de management și, în același timp, un doctorat la ASE, căci poate. Termină facultatea în 1996, iar doctoratul, în 1998. Din 1994 devine expert al guvernului pe arme chimice, deși are zero experiență în domeniu!

Evident că genele lui Da Vinci sunt și pe la noi. În 1997, în perioada lui Constantinescu și Ciuvică, devine președinte secretar de stat la Agenția Națională de Control al Exporturilor Strategice. Între 2000 și 2002 este și consilier al lui Geoană la Ministerul de Externe și director executiv la Autoritatea Națională de Securitate, într-un sincron aproape perfect cu cariera domnului Gabriel Oprea.

  Din 1999 omul care are funcții extrem de importante în stat la București, face încă o facultate (a treia!), dreptul, la Timișoara, un master în Republica Moldova, se atestează în SUA ca investigator, la București – ca examinator științific, își ia și două certificări în arme chimice, deși el este expert cu mai mult de 5 ani înainte, două atestate în domeniul informatic, unul în protecția datelor, două în limba engleză, dintre care unul la Chișinău, și unul în formare. A făcut Academia SRI În plus, face și Academia Națională de Informații din cadrul SRI. Nu e tot – în 1999 devine și Doctor Honoris Causa și profesor emerit la Chișinău, devine profesor universitar de Macro și Microeconomie, cercetător științific de gradul I în management economic în Timișoara și membru corespondent al Academiei Central Europene de Știință și Artă undeva în lume. Director general la ORNISS din 2002, momentul înființării „Am propria experiență, limitată și chinuitoare, în administrația publică. În guvernul tehnocrat, când am fost secretar de stat la Ministerul Muncii, nu aveam timp nici să mor. Munceam minimum 60 de ore pe săptămână și mă chinuiam să public un râs de articol la Dilema”. Domnul Petrescu era secretar de stat, avea două slujbe cel puțin la fel de importante. 

      Einstein-al-României, Petrescu devine din 2002 director general și secretar de stat la ORNISS (informații secrete), de unde nu mai pleacă. Imediat, în 2003, își mai trage un titlu de Doctor Honoris Causa la Academia Balcanică din Sofia. Din 2004 este, desigur, și ministru plenipotențiar și primește titlul de Cavaler al Ordinului Național pentru Merit. Setea lui de cunoaștere însă este neostoită. În 2007, omul cu trei facultăți, un masterat și trei doctorate, ministru plenipotențiar cu o slujbă extrem de importantă, face și cursurile Universității Naționale de Apărare și ale Academiei de Poliție și devine, firesc, conducător de doctorat. Deține Ordinul Sfinții Martiri Brâncoveni În 2008 devine membru al Asociației Internaționale de Poliție și în 2009 mai face două specializări, una de manager de proiect și una de formator. În 2010 devine membru al Academiei Europene de Management, iar în 2011 – al Societății Academice de Management din România. În 2012 câștigă, prin “concurs”, locul de director la Consiliul Studiilor Universitare de Doctorat din cadrul Valahia Târgoviște. În 2014 devine și înalt funcționar public și mai primește și Ordinul Sfinții Martiri Brâncoveni, că doar trăim într-un banc tâmpit. Din 2015 este și membru asociat al Academiei Oamenilor de Știință din România. A scris în timpul liber 49 de cărți și a publicat 92 de articole științifice Să facem un rezumat de parcurs. În aproape 20 de ani în care stânga și dreapta s-au succedat la putere, cu numele PSD, PD-L, PNL, avem un șef sublim peste datele secrete. 

Un geniu

    Acesta are 15 atestate profesionale de la arme chimice, informatică până la management de proiect, care este calificat și ca înalt funcționar public și care a făcut cursurile a două academii și șapte universități, cu specializare în SRI, poliție, management, drept, inginerie mecanică, economie și drepturile omului. Conform legii, șeful ORNISS este numit de premier, dar cu avizul Consiliului Suprem de Apărare al Țării! Vorbim despre un director general care dă raportul chiar la CSAT. Vreme de 18 ani, un asemenea om a păzit o parte a secretelor țării. Coșmarul unui singur partid care-și plimbă oamenii peste tot Soția domnului Petrescu este și ea înalt funcționar public, secretar general la o agenție națională. Împreună primesc pe an, numai din banul public, peste 420.000 de lei, adică peste 35.000 de lei pe lună. Are deja o pensie specială de aproape 100.000 pe an.

Un alt geniu, azi cercetat penal. S-a dus dracu și masoneria! 

      Mai există un doctor Barangă Laurențiu Paul, și el legat de Valahia Târgoviște – în comisia lui de doctorat a fost și domnul Badea Leonard, care i-a fost și șef la ASF, că doar e plină lumea de coincidențe. Leonard Badea a fost senator PSD, fost șef la ASF pe vreo 18.000 de euro pe lună din banul public și acum viceguvernator al BNR și mare profesor la Valahia. 

Geniile se adună. Mitică ești tare! 

Badea G.Dumitru, băiatul lui "Maghiaru", tot un vâlcean 

     Coordonatorul lui de doctorat a fost Badea Dumitru, fostul director de la Romagrimex, cei care se ocupau de exporturile de produse agricole în timpul lui Ceaușescu, desigur și el un nesecurist. Dar despre el într-un alt articol. În ultima lună mi se pare că sunt într-un coșmar. Există practic un singur partid, unul care, desigur, nu are nicio legătură cu fosta Securitate și care își plimbă oamenii peste tot. 

Citeşte întreaga ştire: 

PSD și PNL, partidul unic. Povestea lui Marius Petrescu, șeful acreditării secretelor în România, omul care a făcut două academii, șapte universități și a scris 49 de cărți!

Ce spune Mitică despre el:

Studii:
Academia de Studii Economice Bucuresti - Facultatea de FINANTE, specialitatea Finante-Credit, promotia 1973.

Activitate profesionala:
- 1973-1975 - inspector financiar la Consiliul Popular sector 4 – Administratia Financiara si stagiu militar 6 luni.
- 1975-1989 - I.C.E.ROMAGRIMEX (I.C.E.FRUCTEXPORT ROMAGRIMEX, I.C.E. FRUCTEXPORT - AGROEXPORT, prin reorganizare - fuziune), avand urmatoarele functii: economist stagiar, economist principal, sef birou, sef serviciu, director.
- In aceasta perioada m-am ocupat nemijlocit sau am coordonat diverse actiuni de export, import, cooperare economica internationala, societati mixte si administrarea creditelor BIRD si IDA, in suma totala de peste 677 mil. USD, destinate unor proiecte in agricultura, industria alimentara, imbunatatiri financiare si prevenire a inundatiilor.
- Mai 1990 si pana in prezent: Actionar si Director General al SC GEBACO SRL (fost T.A.T.Co. International SRL).
- In 1995 am fondat societatea de asigurari romano-austriaca SARA-ASIG SA, devenita ulterior SARA MERKUR, pe care am condus-o in calitate de Presedinte-Director General in perioada mai 1995-aprilie 2001, iar ca Presedinte al CA, din aprilie 2001 pana in aprilie 2003.
- 1996 -1998: membru in Comitetul National al Uniunii Generale a Industriasilor din Romania (UGIR 1903) si vicepresedinte al UGIR 1903 - filiala Bucuresti.
- Membru in Consiliul de Coordonare al Asociatiei Generale al Economistilor din Romania
- Din octombrie 2001 pana in noiembrie 2004: membru in Consiliul Director si Director Executiv al INSTITUTULUI DE ASIGURARI SI REASIGURARI – Romania.
- Din noiembrie 2004 si pana in prezent: Presedinte al Consiliului Director si Director Executiv al aceluiasi institut, unde coordonez intreaga activitate de educatie profesionala in domeniul asigurarilor si reasigurarilor pe care o desfasoara Institutul.

Carti publicate:
- Finante si credit in comert (coautor) – Litografia ASE, Bucuresti1983, ISBN: , 529 pag., Autori: Mihai ADOCHITEI, Emil NEGREA, Mihai TOMA si Dumitru G. BADEA.
- Piata de capital si restructurare economica – Editura Economica, Bucuresti 1999, ISBN: 973-590-277-X, 288 pag., Autor: Dumitru G. BADEA.
- Asigurari de persoane si reflectarea lor in contabilitate (coautor) – Editura Economica, Bucuresti 2001, ISBN: 973-590-419-5, 280 pag., Autori: Dumitru G. BADEA si Luminita IONESCU.
- Insurance and reinsurance (in limba engleza), Editura Economica, Bucuresti 2003, ISBN: 973-590-793-3, 416 pag., Autor: Dumitru G. BADEA (coordonator).
- International Trade and Finance (in limba engleza), Editura Economica, Bucuresti 2005, ISBN: 973-709-146-9, 415 pag., Autori: Dumitru G. BADEA (coordonator) si Laura Elly NOVAC.
- Manualul agentului de asigurari, Editura Economica, Bucuresti 2008, ISBN: 978-973-709-367-9, 429 pag., Autori: Dumitru G. BADEA (coordonator), Laura Elly NOVAC, Bogdan TUDOR si alții. 

Sursa: http://www.ase.ro/index.asp?nod=academic&item=cv&ID=151

Un alt vâlcean, falsificator de "renume" :

Laurențiu Baranga, impostorul serviciilor secrete, se autoprezenta in presa valceană

 HUHU REZEA  DUMINICĂ, OCTOMBRIE 11, 2020 

 10 COMMENTS

Inainte de Revoluție, după ce a terminat 10 clase la Băbeni, Vălcea, a urmat cursurile unei scoli profesionale și a lucrat ca strungar la Uzina Mecanică de Armament Băbeni, cea privatizată de Gigi Becali.

După Revoluție s-a lansat în domeniul privat, punând bazele unei firme de cablu tv în Băbeni și ale unei firme de prelucrare a lemnului pe lângă fosta fabrică de cherestea de la Băbeni. Fabrica a lăsat-o în administrarea soției... iar el s-a lansat în „înalte studii” și politică.

In 2012 și 2014 a candidat la alegeri parlamentare și europarlamentare  la Vălcea din partea  partidului Forța Civică a fostului ministru de externe și fost șef DIE, Traian Răzvan Ungureanu.

George Smeureanu, patronul site-ului Criterii.ro, i-a luat următorul interviu în anul 2012.

G.S -Domnule Baranga, încep cu o întrebare foarte ușoară: Dacă sunteți rudă cu celebrul dramaturg, deoarece numele dumneavoastră ne aduce aminte de el.

-Domnule Smeoreanu, în primul rând dați-mi voie să vă mulțumesc. Mă bucur că sunt cu dumneavoastră și pot să vă acord acest interviu. Mă bucur foarte mult să fiu la Rm. Vâlcea într-o perioadă în care cunoașterea de Baranga este o necesitate, fără să fiu o persoană care crede mai mult decât trebuie în ea, am curajul să recunosc că îmi doresc să fiu cunoscut foarte mult. Legat de întrebarea dumneavoastră, putem spune ca cetățeni ai țării că suntem rudă, toți suntem rudă

-GS.Înțeleg, dar stricto sensu, nu. Când am aflat că veți organiza și conduce Forța Civică și veți candida din partea acestui partid, aici la Rm Vâlcea, imediat am facut următoarea legătură. Un fost director al Serviciului de Informații Externe, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, cunoaște pe linie profesională un angajat al ORNISS, eu n-am știut ce este ORNISS-ul, până când ați apărut dumneavoastră ca și caz politic în Vâlcea și mi-am zis iată “o afacere între agenți ”. Sigur, s-ar putea să fie, s-ar putea să nu fie așa. Întrebarea este: cum l-ați cunoscut pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu, cum ați ajuns să organizați Forța Civică la Rm. Vâlcea și să candidați?

-O să vă structurez răspunsul pe mai multe direcții. În primul rând că a fost o surpriză plăcută pentru mine să fiu invitat la o discuție, referitor la posibilitatea de a colabora în această direcție. În ceea ce privește relația mea, modul în care m-am cunoscut cu Mihai Răzvan Ungureanu, este strict academică, domnul Mihai Răzvan Ungureanu este profesor de istorie, iar eu sunt conferențiar universitar în management, în diferitele noastre simpozioane la care am participat împreună, în diferite ocazii cu acest prilej

.Prin prisma serviciilor despre care vorbesc ?

-Nu avem o colaborare. Instituțiile au această colaborare, persoanele din instituții pot să colaboreze între ele, pentru interesul instituțiilor respective. Eu nu am avut o colaborare directă cu domnul Mihai Răzvan Ungureanu. Din punct de vedere al înființării Partidului Forței Civice, pe de o parte a fost o chestiune plăcută, trebuie să recunosc că a fost o provocare și este o provocare, cunoscându-mă ca un om de echipă, cunoscându-mă ca o persoană care se dorește să performeze în momentul în care trebuie să facă ceva, domnul Mihai Răzvan Ungureanu și unul dintre mentorii mei, domnul Bărbulescu, au ținut, în mod special, să mă implice și să pot să arăt încă o dată, dacă se poate spune așa ceva, că sunt un bun organizator

.Ați mai făcut politică 

-Nu am mai făcut așa ceva, deși au fost câteva legaturi ale mele, dorințe ale mele de a intra în politică, din păcate nu am avut o experiență din care să pot să rămân cu ceva, la ceva plăcut mă refer, însă cred că va fi o altă discuție 

Concret, ați mai fost membru al unui partid?

-Nu am fost membru de partid.Cum ați început, care este cronologia relației cu Mihai Răzvan Ungureanu și cu înființarea Forței Civice în județul Vâlcea?Așa cum v-am spus și la precedenta întrebare, cu ani în urmă, cu posibilitatea de a participa la diferite cursuri pe care le desfășuram, ca și colaborare, între două instituții, Ministerul de Externe și Institutul Diplomatic Român, avem trei cursuri împreună, unde suntem parteneri, avem Diplomație și Securitate și Relații Internaționale și Protocol, sunt cele trei cursuri, unde avem lectori care prezintă lucrările în cadrul acestor cursuri, la unul dintre cursuri sunt și eu  lector și ne-am reîntâlnit în perioada în care domnul Mihai Răzvan Ungureanu era secretar la Ministerul de Externe, am avut posibilitatea să discutăm pe marginea cursurilor pe care trebuie să le prezentăm și de aici foarte ușor a fost colaborarea academică, pentru că fiecare curs a trebuit să-l ducem în direcția dorită de Ministerul de  Externe.Și dintr-o dată, colaborarea academică s-a transformat într-una politică…-Nu vreau să fiu lipsit de modestie, este vorba de managementul teoretic pe care eu l-am înregistrat din colaborarea cu Institutul Diplomatic și nu numai, pentru că în cadrul Instituției eu am coordonat tot Direcția de Management și am recomandările ca fiind unul dintre specialiști și unul dintre profesioniști în ceea ce privește managementul instituției

.Bun, dar iată că dintr-o dată ați făcut saltul din lumea ideilor lui Platon în lumea concretă a politicii de la Perișani, ca să mă exprim așa

.-Pentru mine este o motivație, faptul că este o nouă încercare, mă consider un om care dorește de fiecare dată să se updateze, caut noutatea și  caut, ca de fiecare dată când pot, să demonstrez că ceea ce am acumulat, din punct de vedere teoretic, pot să și aplic. Acest lucru îl fac permanent. Fac, pe de o parte, pregătirea mea profesională în mod permanent și, pe de altă parte, transmit, teoretic și practic, în cursurile mele, la universitățile la care lucrez și nu în ultimul rând, în cadrul firmelor cu care eu colaborez…

Am auzit ca dumneavoastră ați făcut și afaceri în județul Vâlcea. Puteți vorbi un pic despre acest subiect?

-Cu multă plăcere, mai ales că sunt unul dintre oamenii care imediat după revoluție m-am implicat foarte mult și mi-am dorit foarte mult să pot să lucrez într-o instituție privată pentru că se spune că cel mai mare randament, cea mai bună calitate o dai atunci când lucrezi cu sufletul și este un proverb românesc conform căruia întotdeauna îți este mai aproape cămașa de corp decât haina şi atunci, ținând cont de acest lucru, sau de acest aspect, am considerat că este mult mai bine să lucrez într-o societate privată, a mea, decât în altă parte și cred că prin rezultatele pe care le-am avut, prin recunoașterea pe  care Camera de Comerț și Industrie  Vâlcea mi-a acordat-o, în urma bilanțurilor pe care le-am depus,  rezultatele au fost pe măsura muncii pe care am depus-o.

Bun, o firmă în domeniul ?..

.-Și aici am fost foarte flexibil. Firma am vrut să aibă atât producție cât și servicii. A fost o firmă cu care am început în comerț, după care am trecut în producție, am reușit să am și o firmă de televiziune prin cablu , a fost televiziunea prin cablu din Băbeni. Eu am fost cel care a fondat-o, am instalat jumătate din localitate, apoi, după ce am ajuns cu ea la un apogeu, a trebuit să recurg la vânzarea ei. Mi-au plăcut starturile. Am avut mai multe firme cărora am reușit să le dau startul, am reușit să le fac să funcționeze, după care le-am dat mai departe. Chiar de acolo se poate spune că se vede dorința mea de a face mai mult și de a face, de fiecare dată, ceva nou. Familia se ocupă în continuare de afacerile mele

.De care firmă se ocupă familia dumneavoastră? Sau  pe ce domeniu de activitate?

-Este vorba de o firmă de prelucrare a lemnului, care are un flux tehnologic complex. Am fost prima firmă privată din Vâlcea care a făcut concurență directă fostelor fabrici ale statului. Asta se întâmpla în 1993. Din 1993 până în 2012, am reușit să avem peste 2000 de angajați. În acest moment, avem puțin peste 100 de angajați, deoarece și noi am fost afectați oarecum de criza economică. O a doua activitate este o reprezentanță auto pentru firma Hyundai, unde avem un pachet întreg de servicii, nu numai vânzări ci și service auto, piese de schimb și ITP, deci o întreagă gamă de servicii integrate.

 De ce ați luat decizia de a intra în politică?

-Mulțumesc pentru întrebare. Este și motivul pentru care am ținut să ne vedem  și aici vă mulțumesc încă o dată. A intra în politică într-un anumit moment, înseamnă că am am ajuns la un nivel de cunoaștere, am ajuns la maturitatea cunoașterii teoretice, am ajuns la maturitatea cunoașterii practice a activităților pe care le-am desfășurat și pe care le desfășor și am ajuns la maturitatea posibilității de a da mai departe, de a transmite mai departe tuturor cetățenilor, tuturor locuitorilor comunității noastre, tot ceea ce am eu mai bun. Și vă spun din suflet, că de fapt asta este ceea ce eu îmi doresc.Sunteți un om de dreapta ? -Există argumente foarte multe. O să merg într-o zonă în care lucrurile au fost lăsate  oarecum mai în urmă, ținând cont de faptul că tot ce înseamnă IMM-uri trece printr-o perioadă foarte grea, de trei ani de zile, practic, mare majoritate a IMM-urilor a trebuit să recurgă la restructurări, sau unele dintre ele chiar la închiderea de activitate, nu în ultimul rând la disponibilizări de personal, mi se pare extrem de normal să existe persoane și sper ca eu să fiu acea persoană, care să pot corela un interes al lor și al comunității, pentru că aici nu este vorba doar de IMM-uri ci și de oamenii care lucrează în aceste IMM-uri, cetățenii noștrii care în acest moment sunt puși în situația în care spun că nu mai pot plăti datoriile față de familie. Nu în ultimul rând, marea majoritate a cetățenilor noștri care lucrează în aceste IMM-uri au ajuns în situația în care nu mai pot să-și mai ia lemne pentru încălzire.

-Şi social democrația spune la fel. De ce vă autodefiniți ca sunteţi de drepta ?

-Avem convingerea, eu personal am convingerea că aici există un mixt de activități care sunt specifice dreptei. Pornind de la fiscalitate, mergând către relația directă cu IMM-urile și ajungând la relația cu Uniunea Europeană, practic noi trebuie să acordăm o axă prioritară acestor relații, astfel încât ele să funcționeze. Nu putem să luăm în calcul numai un grup, nu putem să luăm în calcul un IMM în sine, pentru că are legătură directă pe întreagă activitate pe care o desfășoară cu tot ce înseamnă comunitate. Responsabilitatea pe care o avem noi este să facem această legătură să devină fluidă sau mai bine zis să aibă dublu sens. Nu trebuie să fie doar din partea IMM-urilor sau din partea cetățeanului către instituțiile statului, ci și invers trebuie să fie. Din punctul meu de vedere, a fi de dreapta, înseamnă să înțelegi acest complex, iar eu sunt pregătit să pot să demonstrez că acest complex este mai mult decât necesar, este cel care ne ajută să trecem peste perioada grea în care suntem acum.

Condiționați rămânerea în politică de succesul acestei campanii electorale?

-Trebuie să vă mai spun un lucru, pentru că suntem pentru prima dată față în față la un dialog, trebuie să vă spun că sunt o persoană de echipă și sunt un om loial conceptelor pe care le dezvoltăm. Sunt două aspecte pe care vreau să le spun, însă înainte de a face acest lucru, vreau să fac trimitere către o tradiție. Există o tradiție la noi și se spune că în momentul în care te duci la cineva acasă, unul din membrii familiei, se uită oarecum neplăcut la tine și atunci,  primul lucru  pe care-l faci este să pleci.Vreau să vă spun că au fost tentative de a intra în politică, mi s-a întâmplat acest lucru și poate de acolo pare că eu nu vreau să rămân acolo, în condițiile în care ceva nu ar funcționa bine. De data aceasta am preferat să fac un lucru și îl voi face pe cât de temeinic, pe atât de durabil.

Construim de zor autostrăzi, căi ferate, pe hârtie!

Pe unde ar putea trece Via Carpatia, megaproiectul de autostradă anunțat de americani. Ministrul Transporturilor din România vorbeste si de o „finanțare privată"

Ministrul Transporturilor, Lucian Bode, a salutat dorința SUA de a sprijini construirea unei autostrăzi și a unei căi ferate între Constanța și Gdansk. Cele două proiecte, care poartă numele Rail-2-Sea și Via Carpatia, „vor fi un real beneficiu pentru economiile statelor partenere, dar și pentru economiile din regiune" și ambele implică „finanțare privată", a spus Bode.

„Salut inițiativa Statelor Unite ale Americii - partenerul nostru strategic, care, prin vocea ambasadorului său la București, și-au exprimat dorința de a sprijini România pentru dezvoltarea economică, energetică și acum și cea a infrastructurii rutiere și feroviare. Eforturile și seriozitatea noastră încep să dea roade. Cele două proiecte importante Rail-2-Sea și Via Carpatia vor primi un sprijin important pentru dezvoltarea infrastructurii care să lege Constanța, de la Marea Neagră, cu Gdansk, de la Marea Baltică. Aceste proiecte de infrastructură vor fi un real beneficiu pentru economiile statelor partenere, dar și pentru economiile din regiune. Ambele proiecte, atât Rail-2-Sea cât și Via Carpatia, implică atragerea de fonduri private. În acest context, anunțul administrației americane nu poate decât să încurajeze fondurile de investiții să susțină aceste proiecte", a declarat ministrul Transporturilor.

Cele două proiecte care vizează România sunt incluse în planurile „Inițiativei celor 3 mări", o platformă politică de coeziune europeană și dezvoltare a legăturilor transatlantice, care include 12 state membre ale UE de-a lungul unei axe nord-sud, de la Marea Baltică până la Marea Adriatică și Marea Neagră, a transmis Ministerul Transporturilor într-un comunicat de presă, care dă detalii despre Rail-2-Sea și Via Carpatia

 „⁃ Rail-2-Sea: urmărește construirea unei linii de cale ferată cu dublă utilizare civilă-militară între portul Gdansk și portul Constanța. Acest proiect are ca obiectiv principal modernizarea unor coridoare feroviare atât pentru utilizarea comercială cât și pentru transportul rapid al forțelor și echipamentelor militare pe teritoriul României, cu o lungime totală de 3663 km, între Portul Gdansk și Portul Constanța care va traversa patru state: Republica Polonă, Republica Slovacă, Ungaria și România.

⁃ Via Carpatia: Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor a susținut și participă la realizarea proiectului promovat de partea polonă, Via Carpatia care are ca obiectiv principal crearea unui coridor de transport din partea de nord a Europei spre sud, prin Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria și Grecia, ca o nouă conexiune de autostradă între nordul și sudul Europei, integrând sistemul de transport al statelor participante."

Foto: Imagine de la prezentarea de către guvernul polonez a proiectului Via Carpatia, în anul 2016/ Wikipedia

Din „Inițiativa celor 3 mări" fac parte Austria, Bulgaria, Croația, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria. 

Ne lăudăm! Vai de noi!

România a încasat peste 507 milioane de euro din exporturile de grâu şi meslin în primul semestru

România a exportat în ţările intra şi extracomunitare o cantitate de 2,55 milioane de tone de grâu şi meslin în primul semestru din acest an, în creştere cu aproape 13% faţă de aceeaşi perioadă din 2019, conform datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) furnizate la solicitarea AGERPRES.

Valoarea exporturilor de grâu şi meslin, în perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2020, a înregistrat un avans de 12,8%, până la 507,63 milioane de euro. În primul semestru al anului trecut au fost exportate 2,258 milioane de tone de grâu şi meslin, în valoare de 450,089 milioane de euro.

Potrivit balanţei comerciale cu produse agroalimentare, grâul şi meslinul ocupă poziţia a doua, după porumb, în topul livrărilor pe pieţele externe, în perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2020, la fel ca şi în perioada similară a anului trecut.

Meslinul este un amestec de grâu cu secară în proporţie 2-1.

Producţia medie la grâu în acest an a fost de 2,9 tone pe hectar, în scădere cu 40% faţă de 2019, din cauza secetei care a afectat peste 900.000 de hectare cu grâu, dintr-un total de 1,168 milioane hectare cu culturi înfiinţate în toamna anului trecut.

În 2019, au fost recoltate aproximativ 9,4 milioane tone cu grâu, iar anul acesta producţia a ajuns la aproximativ 5,5 milioane de tone, potrivit datelor anunţate de ministrul de resort, Adrian Oros.

Necesarul de consum al României este de maximum 2,2 milioane tone, la care se adaugă 550.000 de tone de grâu pentru sămânţă. De asemenea, în jur de 400.000 de tone de grâu industrial se foloseşte în industria alcoolului şi 400.000 de tone de grâu furajer pentru hrana animalelor. În aceste condiţii, disponibilul pentru export din producţia anului 2020 este estimat de oficialii MADR la 2 - 2,5 milioane de tone.AGERPRES/(AS - autor: Mariana Nica, editor: George Bănciulea, editor online: Irina Giurgiu

Ei, haida de!

Spionocraţia. Expulzările care umbresc diplomaţia rusă

Într-un articol publicat în mai 2019 în revista de politică internaţională „Foreign Policy", cunoscutul expert britanic în chestiuni ruseşti Mark Galeotti atrăgea atenţia că Vladimir Putin cultivă „o dependenţă periculoasă" de serviciile sale secrete. Potrivit lui Galeotti, liderul de la Kremlin încearcă astfel să mizeze pe o lume pe care nu o stăpâneşte, dar pe care o admiră şi o respectă fidel. Aşa a ajuns să-şi formeze în jurul său un cerc cu foşti agenţi în frunte, între care Serghei Ivanov (KGB), Dmitri Kozak (GRU), Igor Secin (GRU) sau Nikolai Patruşev (KGB), probabil cel mai radical dintre toţi; un om care se declară sigur că Statele Unite caută să destrame Rusia, şi să asculte înainte de toate expertiza lor şi a celor de teapa lor. Plecând de la aceste considerente, fostul profesor la Universitatea din New York afirmă că Rusia lui Putin poate fi numită o „spionocraţie", adică un fel de regim dominat de serviciile secrete. Este un aspect care se observă mai ales în diplomaţia rusă, mai vizibilă în ultimii ani în scandaluri de spionaj decât în negocierea unor crize internaţionale.

În martie 2015, Suedia avertiza că o treime din diplomaţii ruşi de pe teritoriul său sunt de fapt spioni. Serviciul de Informaţii Externe (SVR), Direcţia Principală de Informaţii a Statului Major al Armatei Ruse (GU, cunoscut mai mult ca GRU), Serviciul Federal de Securitate (FSB, fostul KGB)... Toate trei sunt prezente în Suedia. „Este o constantă, numărul lor nu se schimbă odată cu trecerea anilor", spunea atunci Wilhelm Unge, responsabil de contraspionaj.

Trei ani mai târziu, Ministerul rus de Externe devenea principalul subiect al celui mai mare val de expulzări de diplomaţi din istorie. În martie 2018, 153 de diplomaţi ruşi au fost declaraţi persona non grata în 29 de ţări şi de la NATO în urma otrăvirii în aceeaşi lună a fostului agent dublu Serghei Skripal pe teritoriul britanic. Fost agent GRU şi colaborator MI6 (serviciul britanic de externe), Skripal a fost otrăvit cu un agent neurochimic din gama Noviciok, dezvoltată de sovietici ca armă chimică în a doua parte a Războiului Rece şi moştenită de ruşi. A fost vorba de primul atac chimic purtat într-o ţară europeană după cel de-al Doilea Război Mondial. În timp ce Londra a imputat atacul GRU, diplomaţia rusă a respins cu tărie acuzaţia şi a luat măsuri similare. Tot atunci, Vladimir Putin îşi încheia al treilea mandat la Kremlin şi depunea jurământul pentru al patrulea, un mandat deloc fericit până acum pentru diplomaţia rusă.

Cazurile care denotă un amestec tenebru între MAE şi serviciile secrete de la Moscova parcă nu se mai opresc, devenind subiecte de ştiri aproape zilnic îndeosebi în ultimele două luni şi implicând chiar şi ţări cunoscute pentru o atitudine în general bună faţă de Rusia, cum ar fi Austria, Bulgaria sau Slovacia. Ele denotă că misiunile diplomatice ruseşti reprezintă un paravan pentru acoperirea a tot felul de activităţi ostile, de la spionaj industrial şi tentative de influenţare a cursurilor interne până la trafic de armament şi chiar crime. Câteva dintre ele merită o atenţie aparte.

La 10 august, Slovacia a anunţat expulzarea a trei diplomaţi ruşi în legătură cu o „crimă gravă" comisă într-un stat membru al Uniunii Europene. „Activităţile lor erau în conflict cu Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice", a motivat decizia purtătorul de cuvânt al MAE slovac. Potrivit cotidianului slovac „Dennik N", crima din miezul acestui scandal diplomatic s-a petrecut la 23 august 2019, într-un parc din Berlin, capitala Germaniei. Este vorba de uciderea fostului ofiţer militar georgian de origine cecenă Zelimhan Hangoşvili, împuşcat cu două gloanţe în cap. Cei trei diplomaţi s-ar fi ocupat de deturnarea vizei pentru principalul suspect arestat în acest caz, Vadim K., care a întreţinut legături strânse înainte de a fi prins la Berlin cu o unitate a FSB. La mijlocul lui iunie, Parchetul Federal German a acuzat oficial statul rus că a ordonat lichidarea lui Hangoşvili, un fost combatant rebel în Al Doilea Război Cecen (26 august 1999 - 6 februarie 2000) considerat drept „terorist" la Moscova. Cu şapte luni mai devreme, în decembrie 2019, Berlinul expulzase doi diplomaţi ruşi în acest caz comparat de presa germană cu Afacerea Skripal. Ca de obicei, Moscova l-a luat pe „nu" în braţe şi a anunţat măsuri de retorsiune atât împotriva Germaniei, cât şi a Slovaciei.

La 24 august, Austria a declarat persona non grata un diplomat rus şi l-a expulzat din cauza unui „comportament care încalcă Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice". MAE de la Viena a refuzat să dea detalii, dar „Kronen Zeitung", cel mai important ziar austriac, a dezvăluit că este vorba de un caz de spionaj industrial. Decizia expulzării a fost catalogată ca fiind neobişnuită, având în vedere că Austria preferă de regulă să închidă ochii şi să menţină relaţii bune cu Rusia, aşa cum s-a întâmplat şi în contextul Afacerii Skripal, când nu s-a alăturat gesturilor de solidaritate manifestate faţă de Marea Britanie. Rusia a denunţat la rândul ei un act nejustificat şi a răspuns în mod similar.

La opt zile de la anunţul Slovaciei şi cu şase zile înainte de cel al Austriei, Norvegia a expulzat un diplomat rus implicat într-un caz de spionaj. Angajat la secţia comercială a Ambasadei Rusiei la Oslo, acesta căuta să obţină informaţii secrete de la un cetăţean norvegian, care la rândul lui fusese arestat cu trei zile înainte de anunţarea expulzării. La 28 august, Rusia a evocat un „act inamical" şi a declarat persona non grata un diplomat de rang înalt al Ambasadei Norvegiei la Moscova.

Capul de afiş al lunii septembrie cu privire la expulzarea unor cetăţeni ruşi l-a ţinut Bulgaria. La 24 septembrie, Sofia a declarat persona non grata doi diplomaţi ruşi şi le-a dat 72 de ore la dispoziţie să părăsească teritoriul bulgar. Acoperiţi de imunitate diplomatică, cei doi s-au dedat unor activităţi de spionaj militar în ţara vecină. Mai exact, s-au arătat interesaţi încă din 2016 să pună mâna pe informaţii despre proiecte de modernizare a armatei bulgare. „Ei aveau ca obiectiv să predea informaţiile culese, care constituie secret de stat, serviciilor militare ruse de informaţii (GRU), la Moscova", se arată într-un comunicat al Parchetului bulgar. Cei doi diplomaţi ruşi erau ajutaţi de către doi cetăţeni bulgari care aveau acces la informaţii despre industria militară a ţării lor şi care, cu anumite ocazii, erau plătiţi pentru serviciile pe care le prestau, potrivit Sofiei.

Bulgaria, stat membru NATO din 2004 şi UE din 2007, întreţine în mod tradiţional relaţii politice şi economice bune cu Moscova, însă cazurile de spionaj implicând cetăţeni ruşi s-au multiplicat în ultimii ani. Un diplomat rus a fost expulzat în octombrie 2019 din Bulgaria din cauza faptului că se ocupa de colectarea de informaţii vizând interesele Bulgariei, NATO şi UE. Anterior de acest caz, Sofia îl arestase pe fostul parlamentar bulgar Nikolai Malinov sub acuzaţia de spălare de bani şi spionaj pentru un serviciu secret al Rusiei şi pusese interdicţie de intrare pentru doi cetăţeni ruşi - Konstantin Malofeev şi Leonid Reşetnikov - sub acuzaţia că acţionau în culise pentru a schimba cursul politicii externe a Bulgariei. La scurt timp după eliberare, Malinov s-a deplasat la Moscova pentru a primi „Ordinul Prieteniei" direct din mâna lui Putin. Deloc surprinzător, Rusia a negat cazurile de spionaj scoase la suprafaţă de Bulgaria şi a luat măsuri de retorsiune.

Dacă Bulgaria a ţinut capul de afiş în luna septembrie, Cehia a avut parte de această provocare de-a lungul primei jumătăţi a anului în curs. Ultimul caz cunoscut datează din 25 iunie, când doi bărbaţi au fost reţinuţi discret în parcarea unui club de tenis din Říčany, o suburbie de 15.000 de locuitori a Pragăi, în timp ce se pregăteau să încheie transferul unei cantităţi mari de muniţii, inclusiv gloanţe pentru puşti cu lunetă. Potrivit Radiožurnál, care citează surse din serviciile secrete cehe, unul dintre cei doi bărbaţi încătuşaţi la Říčany era angajat civil la secţia militară a Ambasadei ruse la Praga. Având în vedere statutul său, el a fost eliberat la locul faptei, iar  Moscova l-a retras din post în grabă şi într-o tăcere completă. Repeziciunea cu care a reacţionat Moscova a trezit suspiciuni la Praga, care nu exclude faptul că bărbatul respectiv este agent al GRU şi se folosea de imunitatea diplomatică pentru a-şi acoperi adevărata activitate. O sursă a Radiožurnál crede că muniţiile de la Říčany „erau destinate bandelor europene  sau forţelor speciale ruseşti care operează în secret în Europa".

Incidentul de la Říčany s-a produs la nici trei săptămâni de la expulzarea a doi diplomaţi ruşi la Praga. Andrei Konciakov şi Igor Rîbakov au plătit cu posturile pentru scandalul ricina, care a pus în alertă în primăvară autorităţile cehe. La sfârşitul lui aprilie, publicaţia cehă „Respekt" dezvăluia că un bărbat sosise la Praga având asupra sa un paşaport rus şi o pungă ce ar putea să conţină ricină, o substanţă foarte toxică. Era văzut drept o potenţială ameninţare pentru primarul Districtului 6 Ondrej Kolar şi primarul general al Pragăi Zdenek Hrib. Cei doi edili au fost plasaţi sub protecţia poliţiei, împreună cu încă o persoană. Ori Ondrej Kolar şi Zdenek Hrib erau doi oameni-cheie în decizia demolării statuii din Praga a fostului mareşal sovietic Ivan Konev şi înlocuirii ei cu un memorial dedicat eliberării capitalei cehe de nazişti în 1945, un act care a stârnit furie la Moscova. Mai mult, acest demers a survenit după o altă decizie deranjantă pentru Moscova. La sfârşitul lui februarie, consilierii municipali din Praga au votat pentru redenumirea Pieţei Pod Kaštany, unde este situată Ambasada Rusiei în Cehia, în Piaţa Boris Nemţov, în semn de omagiu faţă de acest opozant rus împuşcat fatal acum mai bine de cinci ani pe un pod din apropierea Kremlinului. Potrivit premierului ceh Andrej Babis, scandalul ricina a fost de fapt „rezultatul unei lupte interne în cadrul Ambasadei Rusiei la Praga". Un diplomat rus a transmis intenţionat informaţii false despre o presupusă operaţiune de otrăvire pentru a-l implica pe un coleg de-al său, a precizat Babis. Astfel, Cehia a decis să se lipsească de cei doi scandalagii. Ambasada Rusiei la Praga s-a arătat deranjată de „o mişcare neprietenoasă".

Una peste alta, Ambasada Rusiei în Cehia şi-a făcut un renume din a fi implicată în scandaluri cu iz de spionaj cu ţara gazdă. Anterior, Serviciul Ceh de Informaţii şi Securitate (BIS) a avertizat în privinţa faptului că agenţii secreţi ruşi lucrează activ în teritoriul ceh sub acoperire diplomatică. De exemplu, BIS nu vede cu ochi buni numărul mare de diplomaţi ruşi la Praga în raport cu alte două mari puteri mondiale. Potrivit BIS, Rusia are 140 de diplomaţi în Cehia, în timp ce Statele Unite dispun de 70 şi China doar de 30.

Incidentul de la Říčany aduce aminte de un caz neobişnuit cu spioni ruşi petrecut cu un an mai înainte în Elveţia şi dezvăluit la sfârşitul lui ianuarie în contextul deschiderii Forumului Economic Mondial de la Davos. Protagoniştii acestei relatări sunt doi ruşi care se dădeau drept instalatori în timpul unei legitimări pe o stradă din Davos, în august 2019, deşi aveau paşapoarte diplomatice asupra lor. „Este adevărat că am verificat doi cetăţeni ruşi la Davos şi că ei s-au identificat cu paşapoarte diplomatice, dar noi nu am putut fi siguri de niciun motiv pentru a-i reţine. Au fost lăsaţi să plece“, a declarat o purtătoare de cuvânt a Poliţiei din cantonul Grisons, din estul Elveţiei, unde este situată staţiunea montană Davos. Purtătoarea de cuvânt a adăugat că Poliţia Elveţiană nu a reuşit să-i identifice pe cei doi bărbaţi drept instalatori, dar nici să facă o legătură între prezenţa lor în staţiune şi cea de-a 50-a ediţie a Forumului Economic Mondial, care a avut loc anul acesta. Până la deschiderea lucrărilor Forumului, ei ar fi părăsit Elveţia, potrivit ziarului „Tages-Anzeiger“. Contactat pe această temă, un purtător de cuvânt al Ambasadei Rusiei la Berna a confirmat supunerea a doi diplomaţi ruşi unei legitimări în august anul trecut la Davos şi a susţinut că a fost vorba de o „glumă proastă“.

Ulterior, s-a aflat că membrii unităţii secrete cu numele de cod 29155 din cadrul GRU, serviciul de spionaj al armatei ruse, au putut să-şi facă operaţiunile de sabotaj în diverse ţări europene datorită unor acoperiri diplomatice în Elveţia.

Conform Business Insider, coordonatorul echipei era un anume Gheorghi Gorşkov, prezentat într-o anchetă a grupului de investigaţii Bellingcat drept un agent GRU cu acoperire diplomatică la reprezentanţa rusă pe lângă Organizaţia Mondială a Comerţului. Gheorghi Gorşkov este de fapt numele de cod al lui Igor Gordienko, un bărbat născut în 1979 la Bolgrad, în Ucraina, şi absolvent al Academiei GRU. Gordienko s-a alăturat misiunii ruse la OMC în ianuarie 2017 şi s-a retras în mod precipitat în octombrie 2018, după dezvăluirea identităţii sale în Afacerea Skripal. Conform investigaţiei Bellingcat, nu există informaţii clare despre adevărata activitate a lui Gordienko la Geneva, dar informaţiile intrate în posesia anchetatorilor arată că a vorbit frecvent la telefon cu Denis Sergheev, Aleksandr Mişkin, alias Aleksandr Petrov, şi Anatoli Cepiga, alias Ruslan Boşirov, toţi trei acuzaţi în tentativa de asasinare a fostului agent dublu Serghei Skripal. De asemenea, Igor Gordienko ar fi vizitat mai mult Agenţia Mondială Antidoping, Institutul Politehnic de la Lausanne şi pârtii de schi decât OMC, fapt ce arată că avea alte preocupări decât cele menţionate oficial. În plus, anchetatorii au descoperit o creştere bruscă a interesului unităţii 29155 faţă de Geneva în perioada decembrie 2017 - februarie 2018, manifestat prin călătoriile dese efectuate aici de membrii săi, inclusiv de Cepiga şi Mişkin. La 4 martie 2018, Serghei Skripal a fost găsit inconştient pe o bancă din Salisbury, un oraş liniştit din sudul Angliei, alături de fiica sa Iulia. La 31 octombrie 2018, la scurt timp după deconspirarea sa, Igor Gordienko a părăsit Geneva cu direcţia Moscova.

La fel ca Suedia, Elveţia anunţa în septembrie 2018 că un sfert din diplomaţii ruşi din teritoriul său sunt de fapt spioni. Evaluarea îi aparţine Consiliului Federal, care menţionează că aceştia îşi concentrează activităţile la Geneva şi pe lângă organizaţiile internaţionale.

Pedepsirea României

Am lucrat mulți ani în acest combinat chimic. Confirm in totalitate ce se spune în articolul de mai jos, luat de pe net, despre cel mai mare Combinat Chimic din sud-estul Europei, cel din Pitești.

,,La Pitești, OMV Petrom urmează să demoleze ceea ce-a fost Arpechim. La inaugurare era cel mai modern combinat petrochimic nu doar al României, ci al lumii. Cu toate că, în conformitate cu contractul de privatizare, OMV trebuia să păstreze două rafinării în România, acest lucru nu s-a întâmplat.

Demolarea Arpechim este un caz școală pentru modul în care s-au produs daune ireparabile României. Construcția acestui combinat a fost una gândită integrat pe vremea comunismului. Nu greșim atunci când spunem că această unitate era o perlă a industriei petrochimice autohtone. Partea de rafinărie producea combustibilii pe care-i cunoașteți, în timp ce partea de petrochimie producea o grămadă de compuși pentru industrie. Prin anii 90 era o bătălie pe granulele produse acolo, materia primă din care se fabrica folia agricolă. E vorba de acei polimeri care apăreau în teza de doctorat a Elenei Ceaușescu. De asemenea tot Arpechimul producea aproximativ 80% din bitumul necesar asfaltării șoselelor țării. Ghiciți de unde se cumpără bitumul acum!

Însă, dincolo de produsele comercializate direct, Arpechim producea materia primă pentru Oltchim, celălalt colos al industriei autohtone, combinat care s-a dovedit a fi, până în deceniul unu al secolului XXI, coloana vertebrală a Județului Vâlcea.  ?

Închiderea Arpechim a fost o operațiune acceptată cu suspect de mult prea multă ușurință în anul 2011 de către Guvernul boc, marioneta de rahat a regimului  băsescu. Cu Arpechim pusă pe butuci, Oltchim a rămas fără etilenă și propilenă, materiile prime utilizate pentru producția de PVC și polioli, adică produse responsabile cu peste 60% din cifra de afaceri a combinatului vâlcean. Așa a fost condus spre faliment Oltchim-ul și, printr-o operațiune specifică, au fost anulate aproape zece procente din PIB-ul României. 

Județul Vâlcea este acum unul total dezechilibrat din punctul de vedere al economiei, în ultima decadă producându-se, de altfel, cea mai mare migrație de populație din România: forța de muncă activă a județului a migrat treptat spre Sibiu, locul în care „frații europeni” au decis că trebuie să se oprească investițiile Occidentale.

Nici județul Argeș nu stă grozav decât pe hârtie. Dacă studiind participarea la PIB și la exporturile României am putea trage concluzia că acolo avem de-a face cu o economie solidă, în realitate putem constata că județul e monoindustrial, dependent într-o proporție colosală de Dacia și, în cazul unui accident, riscă să se transforme într-un deșert. Chiar dacă Dacia a fost o privatizare de succes - probabil singura din România - situația actuală a industriei auto în general și a companiei Renault în special ar trebui să ne dea de gândit. O prăbușire a Dacia ar genera un dezastru economic în Argeș și o nouă migrație de populație, de data aceasta dinspre Pitești spre București, cu consecințe nefaste la ambele capete ale segmentului inițial al A1. Dar vom lăsa deoparte această analiză pentru a reveni la industria petrochimică. 

La ora actuală România, altă dată exportator net nu doar de produse, dar și de tehnologii petrochimice, este ștearsă de pe harta mondială a producătorilor, fiind dependentă de aprovizionarea din import. Aproape 10% din PIB a fost aruncat la gunoi, iar pagubele produse sunt incalculabile. În timp ce OMV șterge de pe fața pământului Arpechim, valorificând fierul vechi și metalele rare existente acolo(inoxul l-au cărat de mult timp), întrebarea care rămâne este una singură și logică: oare când și cu ce eforturi ar mai putea România să mai aibă o industrie petrochimică precum cea pe care a avut-o?

La ora actuală nici nu vă puteți imagina ce distrugeri ireversibile au fost produse economiei autohtone. România e importator net de combustibili finiți. Despre produsele petrochimice nu mai are sens să discutăm. Exportăm petrolul pe care încă-l mai avem pentru a importa benzină și motorină. Știți care e ironia amară? OMV a justificat închiderea Arpechimului deoarece „nu are deschidere la mare  și lucrează cu țiței din import”. Mi se pare foarte corect. Rafinăria OMV de la Viena o avea deschidere la ocean? Iar de lucrat cu ce lucrează? Cu țiței din producția internă a Austriei care n-are habar cum arată petrolul? Urmărind „drumul petrolului românesc” te-apucă disperarea. Mai țineți minte cum a fost posibil ca o „peștele mic” OMV să înghită balena Petron fără să plătească, în realitate, niciun ban? Poate îl întrebați pe băsescu, tartorele care a fost la originea privatizării Petrom(vezi PSAL 1 și PSAL 2) și s-a aflat la butoane inclusiv la momentul loviturii de grație reprezentate de închiderea Arpechim. De întrebat, el și gașca sa, ar trebui întrebați în fața plutonului de execuție. 

În final nu vă voi mai spune decât atât: cu mici excepții, absolut toate obiectivele economice ridicate de Ceaușescu cu banii împrumutați de la FMI au fost lichidate. În anii de după Revoluție s-a pus în practică un plan odios de pedepsire a României pentru că a îndrăznit să-și clameze independența pentru prima dată în istorie. Ce s-a ales după acel discurs fulminant al lui Ceaușescu din 12 aprilie 1989? Opt luni mai târziu Ceaușescu era omorât ca un câine, iar acum, după treizeci de ani, toate obiectivele sale economice - care lucrau integrat - au fost dezafectate. România a fost aruncată de către o mână de trădători pe o spirală a datoriilor. Rețineți: planul încă nu e terminat. "

15000 specialiști cu diplome false conduc România. Un nenorocit de mason.

Cine este Laurenţiu Baranga, vâlceanul acuzat că şi-a falsificat diploma de bacalaureat. Cum a ajuns un strungar înalt funcţionar de stat

Anchetatorii au deschis un dosar penal după ce diploma de bacalaureat a fostului şef al (ONPCSB) a fost desfiinţată de către magistraţi, iar ca urmare toate actele sale de studii: universitare, postuniversitare şi doctorale au fost anulate. Sâmbătă, poliţiştii au făcut o

percheziţie domiciliară la Râmnicu Vâlcea.

Interesant este cum a reuşit un strungar să ajungă înalt funcţionar de stat şi timp de mai bine de un deceniu să ocupe tot felul de funcţii universitare sau publice, printre care cea de director adjunct al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), ori de membru ARACIS - Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, cu ajutorul unor documente false.

Baranga a intrat în atenţia publicului în momentul în care s-a înscris în politică. Când s-a înfiinţat organizaţia de la Vâlcea a partidului Forţa Civică, în 2012, el a fost numit preşedinte. La centru, partidul era condus de

Mihai Răzvan Ungureanu

de care, spun unele surse, Baranga era foarte apropiat.

În 2011, făcea naveta la Bucureşti, unde obţinuse un post de consilier în cadrul Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS). La vremea respectivă, se prezenta drept conferenţiar universitar doctor, după ce în 2011 obţinuse o diplomă de la Şcoala Doctorală a Universităţii Valahia din Târgovişte.

O parte a presei locale îl descria ca pe un tip „foarte şlefuit spiritual, îmbrăcat soft, cu o gestică şi un vocabular sub control", provenind „dintr-o lume a succesului profund şi discret", lăudându-l că „a reuşit, lucru rar, atât în afaceri, cât şi pe plan ştiinţific şi universitar", căruia însă îi lipseşte agresivitatea politică şi „capacitatea de a face băi de mulţime, de a “pupa babe", cum se mai zice", dar şi „demagogia şi populismul din discurs".

În acelaşi timp, însă, în revista „Manifest Naţional" era

acuzat de „incompatibilitate şi abuz"

, articol preluat de o altă parte a presei locale care se arăta indignată de faptul că „un mason" ajunsese „salariat al serviciilor secrete", fiind angajat al ORNISS, nereuşind să înţeleagă cum de putea un funcţionar public să se teleporteze în timpul serviciului şi să predea în cadrul mai multor universităţi din ţară.

Baranga a dispărut apoi din atenţia mass-media locală, în momentul în care s-a mutat în Bucureşti. Mai venea, ca invitat, la Vâlcea, la acţiuni politice, precum cea privind alegerile care au avut loc în PDL Vâlcea, în 2013.

Până în luna septembrie a acestui an a stat într-un con de umbră. A ieşit din „anonimat" în momentul în care a fost numit şef la Combaterea Spălării Banilor, când presa naţională, studiindu-i CV-ul stufos, a început să se întrebe cum a ajuns un bărbat care şi-a luat BAC-ul abia la 32 de ani într-o funcţie de rang înalt şi care până la 41 de ani nu părea să fi lucrat pe undeva.

Ceea ce puţină lume ştie este că înainte de a obţine diploma de bacalaureat, dovedită a fi falsă, Laurenţiu Baranga a fost strungar. A lucrat, potrivit surselor noastre, în cadrul I3 – la Uzina Mecanică Băbeni.

În 2009, pe când Baranga se pretindea doctorand, a izbucnit scandalul „Fabricii de diplome de la Teleorman". Atunci s-a aflat că sute de persoane, ajunse în „funcţii cheie", au beneficiat de 15.000 de acte de studii false. Printre acestea se aflau şi nume sonore precum cel al lui Liviu Dragnea, al fostei sale soţii, al fostului adjunct al IPJ Teleorman, Emil Stănimir şi al fostul prefect PSD de Teleorman, Adrian Florescu, dar şi o serie de parlamentari, miniştri, înalţi funcţionari, primari, poliţişti etc.

Totul s-a realizat cu ajutorul fostului rector al universităţilor „Alexandru Ghica" şi „Europa Ecor",

Mina-Silviu Dobronăuţeanu

. De atunci, adică de mai bine de un deceniu, periodic, Parchetul Judecătoriei Sectorului 4 trimite în instanţă dosare, cerând anularea a sute de acte de studii descoperite în cursul percheziţiilor la sediul celor două universităţi.

Printre acestea, şi actele de studii ale lui Laurenţiu Baranga despre care s-a aflat abia în 2016 că sunt false: diploma de bacalaureat emisă de Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida" din Bucureşti, diploma de licenţă emisă de Universitatea Ecologică Bucureşti, diploma de studii postuniversitare emisă de Academia de Poliţie, diploma de doctor emisă de Universitatea „Valahia" din Târgovişte, precum şi o serie de certificate de absolvire şi foi matricole.

Baranga a recunoscut în instanţă că a terminat 10 clase în 1984, iar în anul următor s-a înscris la o şcoală profesională, curs seral, a unui liceu din Râmnicu Vâlcea.

În 1999, a mai spus acesta, s-a înscris la Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida" din Bucureşti pentru examenul de bacalaureat. În schimb, a declarat că nu-şi aminteşte cine i-a adus diploma, pentru că nu a ridicat-o personal.

Doar că declaraţiile sale nu coincideau cu faptele. Pe verso-ul diplomei scria că Baranga a absolvit colegiul bucureştean între anii 1994 – 1999, la fără frecvenţă, dar nu era pomenit nimic despre şcoala profesională din Vâlcea. 

 

În plus, anchetatorii au descoperit că diploma de Bacalaureat nu există în gestiunea colegiului, la fel cum nici numele titularului nu se regăseşte în registrele matricole ale liceului bucureştean. În urma unei expertize, criminaliştii din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie Bucureşti au descoperit că diploma a fost scrisă (completată olograf) chiar de către Mina - Silviu Dobronăuţeanu. 

 

 

Cu diploma de BAC falsă, dar şi cu o diplomă de licenţă obţinută de la „Universitatea Alexandru Ghica - Facultatea de Contabilitate şi Informatică" din Alexandria - Teleorman (care nu apare în CV şi asupra căreia planează suspiciuni că ar fi fost fabricată în acelaşi mod, exact ca în

cazul Dragnea

), Baranga s-a înscris la examenul de licenţă la Universitatea Ecologică din Bucureşti (februarie 2008).

 

Despre facultatea din Teleorman, Baranga a declarat că a urmat cursurile acesteia în perioada 2000 – 2005, deşi Universitatea a avut prima serie de studenţi abia în 2001.

 

Având în vedere că diploma de BAC este falsă, toate actele obţinute ulterior nu mai au nici o valoare, fapt confirmat şi de magistraţii din cadrul Judecătoriei Sectorului 4: „Din probatoriul administrat în cauză se constată că documentele şcolare regăsite la dosarul martorului Baranga Laurenţiu sunt false".

 

Potrivit CV-ului său

, Laurenţiu Baranga a obţinut între 2007 - 2011 mai multe diplome: specializare în mediere - Consiliul Naţional de Mediere (2007), licenţă - Universitatea Ecologică Bucureşti (2008),  postuniversitară „Managementul Afacerilor Interne" - Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti (2009), doctorat la Şcoala Doctorală a Universităţii „Valahia" Târgovişte (2011), studii postuniversitare psihopedagogice - nivel I şi II - de la Universitatea Piteşti.(2010 - 2011), postuniversitare „Securitate şi bună guvernare" - Colegiul Naţional de Apărare - Universitatea Naţională de Apărare „Carol I" (2011).

 

La capitolul „certificate" menţionăm: formator experţi evaluatori - ARACIS, perfecţionare Înalţi Funcţionari - Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici; modul formare „Promotori şi facilitatori ai strategiei UE pentru regiunea Dunării - SUERD", certificat de cercetare ştiinţifică - Universitatea Naţională a Irlandei.

 

Din 2008, deţine funcţii universitare şi publice, conform aceluiaşi CV: 2008 - 2011, asistent universitar doctorand la Universitatea „Titu Maiorescu" Bucureşti; 2009 - 2020, consilier / adjunct şef serviciu / director adjunct Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), 2010 - mediator Consiliul Naţional de Mediere; 2011 - 2012, lector universitar - Universitatea „Titu Maiorescu"; 2012 - prezent, conferenţiar universitar - Universitatea Valahia; 2016 - prezent, director Departamentul Ştiinţe şi Inginerie al Universităţii Valahia, 2016 - prezent: membru ARACIS, septembrie - octombrie 2020 - preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

 

Din această funcţie şi-a dat demisia joi, 8 octombrie. Sâmbătă, 10 octombrie în urma unei percheziţii domiciliare în Râmnicu Vâlcea a fost reţinut, fiind acuzat de înşelăciune pentru că a folosit la angajare diplome de studii false.

 

Anchetatorii au stabilit până în acest moment că a prejudiciat statul cu 640.000 de lei, dar sunt conştienţi că este vorba despre o sumă mult mai mare. Nu se cunoaşte nici prejudiciul adus universităţilor în tot acest timp. 

 

 

Procesul diplomelor false obţinute pe filiera Teleorman pare departe de final. Cele două instituţii de învăţământ superior implicate nu au deţinut niciodată atestate sau autorizaţii de funcţionare dar au dat absolvenţi „prestigioşi" pe bandă rulantă.

 

Preţurile privind obţinerea unui dosar de absolvire varia de la câteva sute la mii de euro, unele surse susţin că ajungea la 3.000 – 3.500 de euro. Cu aceşti bani însă beneficiarii nu mai trebuia să facă practic nici o facultate: nu mergeau nici la cursuri şi nici la examene. Licenţa era susţinută la alte facultăţi unde existau „relaţii", printre care: Universitatea Ecologică Bucureşti şi Universitatea „Valahia" din Târgovişte.

 

     

CV-ul unui politician cu ștaif

Valeriu Nicolae, despre Olguta Vasilescu: „A locuit la vreo 300 de metri de mine. Marlanie, coruptie, pupincurism dibace, aroganta si o uriasa impostura”

Lavinia Popa | 10 octombrie 2020

politica

Valeriu Nicolae, fost secretar de stat in Guvernul Ciolos, a realizat un CV foarte sugestiv al Liei Olguta Vasilescu, vicepresedinte al PSD si primar reales al Craiovei. Nicolae publica zilnic, pe pagina sa de Facebook, amanunte din CV-urile liderilor politici romani.

„Lia Olguța Vasilescu, la 16 ani, devenea membru fondator al celui mai normal la cap și nesecurist partid. Faptul că legea cere să ai 18 ani pentru așa ceva nu se aplică la genii. E drept că e vorba de partidul lui Vadim Tudor și al unei parti puternice a foștilor securiști, PRM, partid care a sfidat mereu timpul și bunul simț.

A locuit la vreo 300 de metri de mine, avea o reputație impecabilă datorită logicii si inteligentei ei extraordinare. Inclusă, poza ei oficială de pe site-ul parlamentului, la al doilea mandat. La 22 de ani, termină facultatea și se angajează rapid.

Pentru trei ani și un pic lucrează la un ziar din Craiova. În anul 2001, când își publică primul CV, trece că a publicat peste 10.000 de articole, ceea ce înseamnă o medie de minim 9 articole pentru fiecare apariție a ziarului. Ziarul în cauză nu avea mai mult de 8 articole pe zi, dar asta este un detaliu, că doar nu o suspectează nimeni că e mitomană.

La 26 de ani devine deja parlamentara pentru PRM. Vadim Tudor, șeful partidului unde activa marea, marea deontoloagă Lia Olguța, spunea următoarele: ‘Michael Guest are o boală destul de gravă, dar dacă vine la noi, la PRM, îl facem bine. Îi găsim o fată de la organizaţia de tineret. Pe Lia Olguţa Vasilescu, de pildă. Să vedeţi cum îl vindecă.’ Michael Guest este homosexual. Olguta continuua fericita sa faca orice pentru sinecurile partidului. Discursurile ei duhnesc a rasism, nesimtire, xenofobie si populism.

În 2005, doamna Olguța, deja cu Colegiul Național de Apărare făcut, este foarte activă în parlament și PRM, căci este deputată, și își face și un doctorat în sociologie care pute a plagiat. Este cumva și în consiliul de redacție al unei reviste de sociologie care publică articole în engleză și franceză, limbi pe care le-a nenorocit permanent în perioada discursurilor de la ONU. Asta lipseste din CV-ul doamnei Vasilescu.

În CV-ul de pe site-ul parlamentului este doctorandă, iar în cel de pe site-ul senatului de acum vreo 7 ani este Profesor Doctor. Are un tupeu îngrozitor, este de un țățism magnific și a trecut la PSD-ul despre care scria și spunea numai nenorociri, imediat ce a aparut un miros de putere. Nepotism, mârlănie, coruptie, pupincurism dibace, aroganță și o uriașă impostură. Olguța este replica brunetă a lui Firea. După aproape 20 de ani de Parlament va nenoroci Craiova din poziția de primar. Este exemplul tipic de model de succes PSD-ist", a scris Nicolae pe Facebook.

Faptul ca Lia Olguta Vasilescu este perceputa drept „mincinoasa" de catre majoritatea romanilro a fost evidentiat si de catre Vasiel Dincu, presedintele al Consiliului National al PSD.

„Olguta Vasilescu are eticheta, am facut multe studii de brand pe oamenii partidului, ea are eticheta ca minte. Ea a spus ca nu a pierdut niciodata alegerile si ca noi la Cluj am facut 7-8%. E o idee vadimista, comunicarea noastra la PSD a fost invadata de PRM la un moment dat. Ideea este ca ‘spune orice’, asta mi-a spus-o si mie Vadim Tudor cand eram senator, ca poti sa spui orice ca nimeni nu verifica. A zis ca nu a pierdut niciodata alegerile. Ea a fost membra PRM din 1991, scrie in CV-ul ei, si a pierdut alegerile in 1992, in 1996, in 2000, in 2004. S-a inscris in PSD in 2007, cand a candidat a candidat pe liste USL. Deci ea s-a dus la ala care a batut-o tot timpul si a castigat pe listele USL, unde era si cu liberalii si cu toata lumea impreuna.

(…) Este o minciuna sa spuna ca noi, la Cluj, nu am castigat niciodata alegerile, ca avem 7%. Nu este adevarat", a declarat Dincu intr-un interviu acordat lui Ion Cristoiu in luna iunie.

Mai mult despre: lia olguta vasilescu, valeriu nicolae

A auzit cineva?

𝐔𝐧 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧 𝐚 𝐜âș𝐭𝐢𝐠𝐚𝐭 𝐏𝐫𝐞𝐦𝐢𝐮𝐥 𝐍𝐨𝐛𝐞𝐥!

Nop, nici de data asta nu este vorba despre Cartarescu, acest marginal al abisalelor nebanuite frontiere, desi vorbim, iata, despre Nobel junior.   

Ștefan Pricopie, un student român la Universitatea Manchester, a câștigat Premiul Nobel Junior 2019 pentru Economie.

Citeşte întreaga ştire: Ștefan Pricopie, un student român la Universitatea Manchester, a câștigat Premiul Nobel Junior 2019 pentru Economie.

"DE LUAT AMINTE NEAPARAT Vești de la alții, despre tinerii minunați (plecați) din Romania

Cu informații preluate din presa germană 2019.

Știri trecute cu bună știință în categoria „asta nu se publică”.

De ce se întâmplă așa? Se întâmplă pentru că întreaga presă este strict controlată.

Pentru că tot ce se adresează publicului larg (cu excepția unei mici părți a online-ului) este cernut atent de personaje invizibile nouă, mereu neștiute, mereu în umbră. Ele sunt acelea care, de acolo de sub pavăza anonimatului, îmbuibă presa cu informații în care sunt meșteșugit ascunse (de cele mai multe ori în subliminal) mesaje menite să sădească neliniște, teamă, nesiguranța pentru ziua de mâine, perspectiva prăbușirii iminente în neant a țării, ura nepotolită față de cel de lângă tine, și venerația pentru obiceiurile nesănătoase, vulgaritatea, slăvirea nemăsurată a trădătorilor și incriminarea adevăraților patrioți, avantajele pe care le aduce supușenia tăcută și pericolele ce ne pasc din cauza mândriei de a fi român, respectul exacerbat pentru străini și, totodată, desconsiderarea adâncă pentru tot ce este neaoș, românesc.

Ați citit undeva, sau ați auzit din gura vreunui propagator de știri televizate despre Timeea Petrescu, o copilă de 12 ani născută la Craiova, care cu un IQ de 162 de puncte (la IQ 140 ești considerat geniu!) a fost acceptată în grupul restrâns ai celor mai deștepți oameni de pe planetă?

Dar despre cei trei liceeni români, Alexandru Radac, Daniel Marpozan și Codrin Muntean, din Sibiu, care au câștigat medalia de aur la Robotică, secțiune a Olimpiadei Geniilor, concurs organizat de către Oswego State University of New York.? Va spus cineva că cei trei au creat un revoluționar robot pompier menit să salveze oamenii dintr-un incendiu fără să pună în pericol viață salvatorilor și un extrem de eficient sistem inteligent de economisire a energiei electrice în locuință.

În legătură cu elevul român Norbert Kereszeny, născut la Sighetu Marmației, ați văzut scris pe undeva, ați auzit a se aminti despre el printre sutele de breaking news-uri devastatoare ale vreunei emisiuni de știri? Oricât v-ați strădui, nu. De ce ar fi trebuit să-i știți numele? Fiindcă, fapt uimitor în lumea universitară italiană, el, un român, a intrat primul dintre 60.000 de candidați la facultatea de medicină a Universității din Milano

Ați auzit rostit numele Mihaela Florea la vreo televiziune care transmite necontenit 24 de ore din 24, 365 zile pe an, ori l-ați citi tipărit pe undeva, eventual în ultima pagină a vreunei fițuici cu pretenții de jurnal? Desigur, nu. De ce este important numele ei? Ea, Mihaela Florea în vârstă de 18 ani, din Brăila, a câștigat Campionatul Mondial Microsoft Office Specialist 2019, secțiunea Excel. La Campionatul Mondial, cum este normal, au participat cei mai talentați informaticieni de pe planetă! Nicăieri în presa românească nu veți afla numele româncei, absolventă a extrem de puțin promovatului Colegiu Național „Gh. M. Murgoci”. Pentru ziarele românești, aproape în totalitate ticluite în redacții aparținând unor alogeni prea puțin interesați de valorile autohtone, Mihaela este un nimeni în comparație cu Adelina Pestrițu, Carmen de la Sălciua, Alina Plugaru sau Sexy Brăileanca.

V-a informat, cumva, cineva din media românească despre Ștefan Pricopie? De ce ar fi trebuit să-i cunoaștem numele? Fiindcă românul Stefan Pricopie, absolvent al Universității Manchester, a câștigat anul acesta, la secțiunea Economie, unul dintre cele mai prestigioase premii de pe planetă: „Global Awards” - 2020, cunoscut ca și Premiul Nobel Junior!

La competiție au participat peste 3.400 de persoane reprezentând 338 universități din peste 50 de țări. Premiul va fi acordat în ziua de luni, 11 noiembrie. A doua zi după alegeri. Credeți că veți auzi în acea zi devenită importantă pentru România datorită lui, măcar în șoaptă, rostit numele lui Ștefan Pricopie? Dacă da, vă amăgiți amarnic. Semidocții Johannis sau Dăncilă sunt mult prea importanți!

Ce importanta are ? Rostește GRANDOMANUL întronat pe scaun de Președinte.

când e vorba de cel mic. Și uite așa ratează șansa să devină mai înțelept,să-și lărgească orizontul cunoașterii.

Vă interesează despre ce era vorba în teza de licență cu care Stefan a câștigat Premiul Nobel Junior? Dacă da, aflați că trata tematica extrem de importantă a învățământului public și a fenomenului de brain drain! Adică, se înaintau soluții inovative pentru unul dintre cele mai criticate laturi ale educației, inclusiv în România: învățământul public. S-a apreciat că teza sa deschidea noi perspective privitoare la metodele prin care poate fi adusă pe linia de plutire, prin învățământul public, educația generațiile viitoare. Deși este o direcție de interes maxim pentru educația românească, domeniu considerat a se afunda azi în mlaștina pestilențială a semidoctismului și măcinat de pericolul analfabetismului generalizat, nimeni de la noi nu s-a găsit interesat de ideile tânărului Pricopie…

Ce este fenomenul „brain drain”, analizat și el în teza studentului român? Fenomenul „brain drain” (în traducere directă „exodul de creiere”) reprezintă una dintre cele mai devastatoare realități cu care se confruntă România de trei lungi decenii!

Cât de pustiitor este acest fenomen pentru noi? Pentru a răspunde ar fi, probabil, suficient dacă aș preciza că, cu o singură excepție, toți românii eminenți nominalizați mai sus nu mai trăiesc astăzi în România!

Sunt creiere tinere și fecunde luate de valul cu putere de tsunami al exodului românesc. Sunt creiere alungate de noi cu bună știință. Sunt semne incontestabile ale geniului acestui popor împrăștiate în lumea largă cu o inconștiență criminală. Sunt semințe fertile ale viitorimii României pe care conducătorii noștri semidocți, trădători din fire ori cumpărați pe un pumn de arginți, le-au risipit în cele patru zări cu nesimțirea specifică politicianului român.

Interesează pe cineva din România teza lui Ștefan Pricopie? Sau a stat vreo oficialitate de vorbă cu unul dintre geniile de mai sus, aparținând încă aceste țări, aflați pe cale de a fi absorbiți de o altă cultură?

Nu! Miniștrii educației (26 în ultimii treizeci de ani!) se schimbă precum ciorapii fără să lase nimic în urma lor cu excepția mirosului pestilențial, specific oricărui ciorap murdar, miros care se răspândește rapid în întregul sistem educațional românesc.

Voi aminti și despre Alexa Tudose, elevă în ultimul an la Colegiul Național „I.L.Caragiale” din Ploiești, o tânără despre care, de asemenea, aproape nicăieri nu s-a scris sau vorbit.

De ce Alexa Tudose? Pentru că ea a cucerit, în septembrie anul acesta, medalia de aur la Balcaniada de Informatică. Este singura dată în istoria Balcaniadei când medalia de aur este atribuită unei fete! La concurs au participat 52 tineri informaticieni de viitor din 11 țări.

De ce mai este important să vorbim despre Alexa? Pentru că, asemenea altor copii supradotați de vârsta ei, nici Alexa nu va rămâne în România! Ea a decis să plece în Marea Britanie unde timp de șase ani va urma cursurile Universității din Oxford. Se va mai întoarce? Nimeni nu poate ști azi. Ceea ce cunoaștem cu siguranță este că șansele revenirii sunt sub 5%.

Am dat numai câteva exemple de tineri excepționali pe care „cineva” nu dorește să-i cunoaștem, nu vrea să-i prețuim la adevărata lor valoare și ne interzice să ni-i apropiem de țară.

Sunt numai câteva dintre miile de minți românești care luminează precum stelele intelectul planetei și al căror nume, numai din vina noastră, le ignorăm.

Sunt tineri români pe care țara îi pierde definitiv, care vor înnobila prin capacitățile lor viața științifică, medicală sau artistică din altă parte, din țări care, pentru că știu să prețuiască și să păstreze valorile adevărate, ne sunt date exemplu de iluminare în istoria omenirii. Sunt tineri români despre care forțe oculte nu vor să aflăm, a căror existență, talent și inteligență sunt trecute sub o vinovată tăcere în timp ce mințile fragede ale generației care acum se ridică sunt inundate cu false repere.

Și, totuși, de ce ne pleacă valorile?

De ce tinerii nu recunosc România ca fiindu-le patrie ocrotitoare, nu o percep ca pe o entitate protectoare, ca pe un sprijin în realizarea personală deplină?

Răspunsul, pentru ambele întrebări, e simplu. Atât de simplu! Aici, în această țară, nu se mai poate visa. Aici, în România noastră, a murit speranța. Iar de aici, din România de azi, viitorul nu se mai vede. Și nu se mai vede pentru că a fost furat!

Poate vă veți întreba: „Pentru toate astea, unde sunt vinovații?”"