O zi minunata! La ora 07.00 Maria Boroica ne-a servit un platou imens cu de-ale gurii alături de multe altele, imposibil de ingurgitat. Am luat cu noi doua gogoși , specialitatea casei, și am plecat spre Vișeul de sus la Mocăniţă. Imposibil de prins bilete. Totul se rezervaseră online. Asa ca am hotărât să mai străbatem câteva zeci de kilometrii pe un drum național excepțional de bun.
Două localități Moisei și Borșa ne-au dezvăluit frumusețea lor. Mii de vile, una mai frumoasă decât alta. În Complexul Turistic Borșa te întâmpină, de asemenea, zeci de vile, hoteluri, restaurante, pensiuni ce te lasă mut. Noul, frumusețea arhitecturii construcțiilor din zonă îți atrag atenția .
Am luat telefericul ce te urca pe distanța a doi kilometrii la o altitudine de peste 1400 m. De aici îți continui drumul prin pădurile seculare de molizi pana la Cascada cailor. Povestea cascadei este mentionata într-un afiș . Imaginile vorbesc de la sine.
Manastirile din Moisei si Botiza ne-au impresionat. Construcțiile bisericilor, anexele întregului așezământ monahal sunt faraonice. La Botiza sunt doarcinci măicuțe.
Am plecat la ora 7.30 din sudul țării și pe parcursul a zece ore am mers cu mașina de-a lungul unui traseu ce taie România în două de undeva din apropierea Bucureștiului până în Poienile Izei, centrul Maramureșului istoric.
Traseul este minunat. Am revăzut locurile vizitate în 2019, amintiri de neuitat, zona cetăților fortificate săsești, Criț, Cloasterf, Viscri, etc., cetatea Rupea, oameni și istorii care ne-au îmbogățit spiritual.
Anul trecut am scris impresii de călătorie despre locurile vizitate. Acum ne-a surprins schimbarea la față a Transilvaniei, în special zona Bistrița Năsăud. Zona istorică Maramureș oferă imagini, obiceiuri, mâncăruri de neuitat. Te surprind, cred sutele de vile, poate mii cu o arhitectură surprinzătoare care îmbină tradiționalul cu modernul.
Anul acesta am ales o pensiune, Maria Boroica, gospodărită și construită de doi tineri minunați, Maria și Florin Boroica.
Opt ani au lucrat și câte patrusprezece ore pe zi pe plantațiile din Germania câte doua sezoane pe an. Cu bani strânși au construit pensiunea cu zece camere. Ei au grija de fiecare turist sa se simnta bine. Pensiunea este clasificata la trei stele dar este de patru în mod sigur. Oferă micul dejun și cina la preturi modeste. Mâncarea este buna. Indestulează orice gurmand. Pălinca și visinata este la discreție.
Ce ați zice că de curând au ridicat o a doua pensiune tot cu zece camere prevăzute fiecare cu baie proprie! Curățenia, bunul gust, ospitalitatea sunt la ele acasă. Produsele servite la masă provin din curtea proprie.
N.B: Cei doi tineri au acum 30 de ani. Maria a absolvit si facultatea de drept. Nu -i super?
Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu, a lansat, miercuri seara, la B1 TV, un nou atac la adresa PSD, pe care-l consideră vinovat de faptul că românii nu mai respectă regulile în această perioadă, în privința epidemiei de coronavirus.
"Puterea pe care o au în Parlament a făcut să distrugă toate măsurile pe care le-am luat. Au creat propaganda împotriva a ceea ce am făcut noi.
De ce? Pentru ca s-a reinstaurat starea de urgenta.
Romania are sa o ia pe exact aceeasi cale daca ne vom intoarce la restrictiile de acum doua luni.
Financiar poate ca statul mai are ceva pe fundul sacului dar cu siguranta la final de an, previziunea de 6% o sa fie o gluma. Daca ajungem la 10% ne declaram falimentari.
Inca este liniste, e vara, autostrada soarelui este plina.
Cu urmeaza dupa linistea dinaintea furtunii?"
Haos la granița cu România! O țară este în prag de război civil după ce s-a reinstaurat starea de urgență
Avocatul Adrian Cuculis a lansat un nou avertisment. Acesta a explicat că Serbia este în prag de război civil după ce s-a instaurat starea de urgență, spunând că „România are sa o ia pe exact aceeași cale dacă ne vom întoarce la restricțiile de acum două luni”.
„Serbia in prag de razboi civil. De ce? Pentru ca s-a reinstaurat starea de urgenta. Romania are sa o ia pe exact aceeasi cale daca ne vom intoarce la restrictiile de acum doua luni. Financiar poate ca statul mai are ceva pe fundul sacului dar cu siguranta la final de an, previziunea de 6% o sa fie o gluma. Daca ajungem la 10% ne declaram falimentari. Inca este liniste, e vara, autostrada soarelui este plina. Cu urmeaza dupa linistea dinaintea furtunii?”, a scris Adrian Cuculis pe Facebook.
Clădirea parlamentului de la Belgrad a devenit marţi seara târziu scena unor ciocniri între forţele de ordine şi un grup de manifestanţi care protestau împotriva reinstaurării restricţiilor legate de noul coronavirus, relatează AFP şi dpa. Miercuri, poliţia a anunţat că 23 de persoane au fost arestate şi 43 de ofiţeri au fost răniţi în cursul protestelor care s-au calmat abia dimineaţa.
Ciocnirile au avut loc la câteva ore după ce preşedintele Aleksandar Vucic a anunţat noi interdicţii de circulaţie în weekend pe motivul deteriorării situaţiei epidemiologice.
Câteva mii de manifestanţi s-au adunat în faţa parlamentului şi au blocat traficul, dar nu au avut loc incidente până când un grup de protestatari au forţat cordonul poliţiei şi au intrat în clădire. Poliţia i-a respins, dar apoi o mulţime de circa 100 de persoane au continuat să avanseze spre clădirea parlamentului, bătând în retragere doar după ce forţele de ordine au lansat gaze lacrimogene.
La rândul lor, unii manifestanţi au distrus coşuri de gunoi din beton şi au aruncat cu bucăţi din ele înspre oamenii legii.
Fumul toxic care a învăluit întregul platou din faţa parlamentului, precum şi parcul şi străzile din vecinătate i-a determinat pe mulţi dintre manifestanţi să-şi smulgă de pe faţă măştile de protecţie anticoronavirus.
Media locale au relatat că s-au produs de asemenea jafuri şi acte de vandalism.
Directorul poliţiei Vladimir Rebic a declarat miercuri pentru postul public RTS că, pe lângă cele 23 de arestări şi cei 43 de ofiţeri răniţi, mai multe maşini de poliţie au fost incendiate şi distruse.
Protestatarii au scandat între altele „Demisia” şi „Stop Vucic”, conform imaginilor difuzate de televiziunile locale.
Criticii preşedintelui îi reproşează şefului statului că a ridicat în mod accelerat măsurile iniţiale de izolare pentru a putea fi organizate alegerile de la 21 iunie, câştigate de partidul aflat la putere.
Conform datelor oficiale, ţara balcanică înregistrează o creştere a numărului de cazuri, de la circa 50 de contaminări înregistrate zilnic cu o lună în urmă la 300-350 în prezent. Marţi, autorităţile sârbe au anunţat decesul a 13 persoane din cauza COVID-19, cel mai ridicat bilanţ cotidian oficial de până în prezent.
Potrivit dpa, Serbia înregistra marţi puţin sub 3000 de cazuri active şi 110 pacienţi în stare critică. Numărul total de decese înregistrate din cauza COVID-19 în această ţară cu aproape 7 milioane de locuitori este de 330.
În discursul de marţi, Vucic a mai susţinut între altele că spitalele sunt debordate, cu aproape 4000 de pacienţi
Lideri sindicali: Majoritatea mașinilor folosite în misiuni de poliţiştii români sunt sicrie pe roți
Caroserii ruginite, cauciucuri tocite şi sisteme de siguranţă improvizate - aşa arata multe dintre maşinile folosite în misiuni de poliţiştii români.
La Braşov, inspectorii OPC au decoperit în trafic mai multe astfel de autoturisme aflate într-o stare deplorabilă şi au aflat de la RAR că unele nu aveau nici Inspecţia Tehnică Periodică la zi. Liderii de sindicat spun că jumătate din parcul auto al Poliţiei Romane ar fi trebuit casat încă de acum 10 ani.
Inspectorii OPC Braşov au văzut în trafic mai multe maşini ale poliţiei care arătau jalnic, iar pe 12 dintre acestea le-au fotografiat sau filmat. Au cerut apoi de la Registrul Auto Român date despre inspecţiile tehnice periodice ale acestor autoturisme.
Claudiu Susanu, inspectorul șef al OJPC Brașov: "Parte dintre maşinile observate de noi în trafic nu deţineau ITP valabil".
În ciuda probelor video, Poliţia Braşov susţine că toate maşinile fără ITP erau retrase din circulaţie şi depozitate în vederea casării. Restul rablelor vizate de inspectorii OPC au însă inspecţia tehnică făcută.
Claudiu Susanu: "Starea evidentă a acestora este una total necorespunzătoare, deci este cel puţin cu semnul întrebării cum ar fi putut să obţină ITP acele maşini".
Liderii sindicali din Poliţia Română spun că nu doar colegii din Braşov au această problemă, ba chiar că jumătate din parcul auto al MAI ar fi trebuit casat.
Ioan Cănărău, polițist Roman: "Cam aşa arată unele maşini de poliţie în 2020. Uitaţi cum mănâncă rugina din portieră. Dacă ne uităm şi în interior, iar rugină peste rugină şi sper să nu fiu pus la plată pentru ce fac acum".
Acest poliţist din oraşul Roman a reclamat de mai multe ori starea jalnică a maşinilor cu care e nevoit să lucreze. A fost cercetat disciplinar pentru că a îndrăznit să facă publice aceste lucruri. Colegii lui au prins însă curaj.
Gabriel Butnaru, poliţist Roman: "La această maşină care sunt problemele? Are 14 ani şi nu are servo nu are abs închidere centralizată aer. Acum stă aprins senzorul de la airbag. După cum se vede nici benzină nu are".
Cosmin Andreica, liderul Sindicatului Europol: "Vorbim despre nişte sicrie pe roţi, pentru că aşa le spunem, în condiţiile în care nu oferă niciun fel de protecţie. De multe ori avem replici absurde şi ironice din partea şefilor care spun ok, dacă nu vrei s-o conduci, n-o conduce, o să mergi cu bicicleta sau o să mergi pe jos să îţi faci meseria".
În urmă cu o lună, Poliţia Romană a anunţat că anul acesta va achiziţiona 6744 de maşini noi. 17 dintre acestea au ajuns astăzi la IPJ Argeş.
Prima farmacie din România, înfiinţată acum mai bine de cinci secole, după o pandemie de ciumă
Unul din cele mai apreciate obiective turistice din Sibiu este Muzeul de Istoria Farmaciei, aflat în centrul istoric al municipiului.
Vizitatorii pot descoperi istoria primei farmacii din România, care a fost înfiinţată în urmă cu mai bine de cinci secole, în perioada în care în Europa apăruse a doua pandemie de ciumă, scrie Agerpres.
La Sibiu a fost înfiinţat, acum mai bine de şapte secole, primul spital din ţară, în 1292. După două secole, sibienii reuşesc să fie primii din ţară care au o farmacie, în 1494. Astăzi, Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu, printre puţinele de acest fel din Europa, este căutat de turişti din toată lumea, atraşi de lumea celor care au preparat cele mai bune leacuri pentru a-i scăpa pe pacienţi de cele mai cumplite boli.
Sediul primei farmacii din România nu mai există. Prima farmacie românească a existat în Piaţa Mare din Sibiu, unde se află, în prezent, turnul Bisericii Romano-Catolice. Turiştii pot vizita Muzeul de Istoria Farmaciei din Piaţa Mică din Sibiu, care se află în locul în care a funcţionat, din anul 1600, a treia farmacie ca vechime din Sibiu, "La Ursul Negru", care fost prima farmacie particulară din oraş.
"Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu a fost inaugurat în oraşul nostru datorită faptului că prima farmacie din România a funcţionat aici. Ea a fost deschisă în 1494. Sediul s-a aflat în Piaţa Mare, în trecut şi se numea 'farmacia oraşului', iar un alt motiv este acela că primul spital din România s-a aflat tot la Sibiu, în 1292, un spital mănăstiresc şi, foarte important pentru tradiţia sibiană, este faptul că noi deţineam, încă din anii 1800, deja şapte farmacii particulare, printre care este şi cea din spatele meu, unde astăzi este găzduit Muzeul de Istoria Farmaciei şi anume farmacia 'La Ursul Negru'. Această farmacie a funcţionat peste 300 de ani, iar în anul 1949 a fost naţionalizată, ea devenind direct sediul muzeului pe care astăzi îl pot vizita vizitatorii Muzeului Naţional Brukenthal. Muzeul este unul unic pentru ţara noastră, de asemenea şi colecţiile. Suntem singurul muzeu din ţară, de istoria farmaciei, care deţinem şi colecţii homeopate, dar şi alopate şi patrimoniul nostru depăşeşte 6.900 de piese", a declarat miercuri, muzeograful Ana-Maria Păpureanu.
Agerpres
Accesul în Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu se poate face foarte uşor, din Piaţa Mică aflată în centrul istoric. Cel mai ieftin bilet de intrare cost[ 2,5 lei pentru cei care beneficiază de reduceri, iar un bilet de acces, standard, pentru un adult, costă 10 lei.
Dacă în Sibiu a apărut prima farmacie românească în 1494, acum, după 526 de ani, există 73 de farmacii, potrivit preşedintelui Colegiului Farmaciştilor din judeţ şi vicepreşedinte la nivel naţional, Felicia Gligor.
Prima farmacie din România era ceea ce numim astăzi "de stat" sau "publică", având angajat un farmacist sas. După un an de la înfiinţare, sibienii au adus din Germania un diriginte care să le conducă farmacia. Prima farmacie din România a fost una orăşenească, până în anul 1704, când a trecut în proprietate particulară. Proprietarul farmaciei, medicul Georg Vette, a mutat sediul farmaciei în casa lui, tot din Piaţa Mare, unde se află, în prezent, Casa Albastră din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal. Doctorul a numit această farmacie "Vulturul Negru", fiind considerată a doua farmacie din istoria Sibiului.
"Prima farmacie din Sibiu dar şi de pe teritoriul României, atestată documentar, este farmacia din 1494, menţionată cu denumirea de 'farmacia oraşului'. Prima chitanţă datează din anul 1494, cu care farmacistul Johannes primeşte din partea oraşului leafa de 0,50 florini. Pentru conducerea farmaciei, scrie cronicarul Sigerus, a fost adus un farmacist cu numele de Martinus Flaschner (diriginte 1495-1507) din Germania care primea un salariu de 10 fl. de la oraş", a spus Ana-Maria Păpureanu.
Agerpres
Înainte să apară prima farmacie, medicul oraşului, căruia i se spunea "maestru Jacob", vindeca bolnavii cu medicamente aduse de la Viena (Austria), aşa cum reiese dintr-o scrisoare scrisă de voievodul Transilvaniei, contele Ştefan Báthory.
Sibienii de atunci au dat prima dată o lege locală prin care au reglementat cum trebuie să funcţioneze farmaciile, iar pe urmă au şi înfiinţat-o pe prima dintre ele.
"La înfiinţarea primei farmacii din România la Sibiu au contribuit o serie de factori: geografici, politici şi economici. Legea oraşului Ofen (Buda) 'Ofener Stadtrecht 1244-1421', în capitolul 102, tratează tema farmaciilor, astfel în zonă trebuiau să existe mai multe farmacii deja pe vremea aceea, pentru a fi necesară reglementarea funcţionării lor. Datorită poziţiei geografice a Sibiului şi a contextului politic de la 1494, a fost posibilă înfiinţarea farmaciei în Cetatea Sibiului (...). Modul în care locuitorii Cetăţii Sibiu au reacţionat la apariţia farmaciei a depins de farmaciştii care le-au administrat. Farmaciştii preluau farmacia cu inventar, o conduceau pe cont propriu şi, la sfârşitul activităţii, erau obligaţi să o predea cu tot cu inventar în perfectă ordine oraşului. În acest scop, ei primeau, în 1495, o sumă de 10-20 galbeni din partea oraşului", a explicat muzeograful.
Potrivit sursei citate, la început, "situaţia farmaciştilor a fost destul de grea, deoarece nu beneficia oricine de servicii medicale, iar românii locuiau în afara cetăţii."
Prima farmacie din România a fost închisă după 13 ani de la deschidere, din cauza crizei economice din anii 1500. Închiderea farmaciei din cauza crizei, timp de 17 ani, a dus la demisia medicului şef de atunci al oraşului, care a preferat să plece la Budapesta (Ungaria), din cauză că nu avea un farmacist care să-i prepare medicamentele la Sibiu pentru pacienţi.
"Din 1507 până în 1524 farmacia oraşului Sibiu a fost închisă din cauza crizei economice din acea perioadă. Olteanu A., în lucrarea sa 'Momente din trecutul farmaciştilor din Sibiu', menţionează că doctorul Johannes, instalat recent ca medic şef al oraşului, a demisionat plecând la Budapesta, pentru că nu a găsit la Sibiu nici farmacie şi nici farmacist, iar primăria a trebuit să-i plătească toate cheltuielile", a povestit Ana-Maria Păpureanu.
Banii au jucat un rol important şi în urmă cu 500 de ani, dacă ne referim la sănătatea populaţiei şi afacerea cu medicamente.
"În anul 1525, oraşul îl angajează pe farmacistul Georg Weselin (diriginte 1525-1531), care a primit 250 galbeni avans pentru a achiziţiona veselă nouă pentru farmacie, cu termen de plată în patru ani. În 1531, probabil din cauză că Weselin nu a putut să plătească împrumutul din veniturile farmaciei, oraşul a vândut o casă a lui şi i-a desfăcut contractul de muncă", a subliniat ea.
Până în secolul al XVI-lea, la Sibiu, prepararea medicamentelor şi funcţionarea farmaciei trebuiau să respecte normele impuse de universitatea de la Viena (Austria), unde exista o facultate de medicină, dar era libera alegere a farmacistului care lucra cu medicul oraşului, la fel ca şi astăzi. Farmaciştii din Sibiu lucrau şi săptămâni de zile pentru a putea prepara unele remedii pentru bolnavi. Ca şi acum, şi atunci existau medicamente care erau importate şi nu se puteau produce la noi în ţară, din lipsă de materie primă. Atunci se importau medicamente din Viena (Austria) şi Budapesta (Ungaria).
Preţul la medicamente a fost şi la început o problemă dificilă.
"O problemă dificilă era taxarea medicamentelor. Din bătrâni, un drept moştenit al oraşelor era fixarea preţurilor de vânzare la meseriaşi, nu însă la farmacii. Iniţial, farmaciştii au fixat preţurile între ei. O taxă oficială presupunea existenţa unui formular oficial, iar acesta a apărut de abia în 1688, redactată în Austria, de către Facultatea de Medicină. Taxa a rămas în vigoare până în 1744, când a apărut a doua taxă oficială editată în colaborare cu farmaciştii. În ziua de 5 mai 1755 a fost convocată, la Sibiu, o adunare a tuturor farmaciştilor din Transilvania, pentru reglementarea şi uniformizarea preţurilor. Este prima manifestare de acest gen pornită de farmaciştii din această zonă", a relatat Ana-Maria Păpureanu.
Cel mai important lucru este însă ce remedii se puteau prepara la Sibiu, cu excepţia medicamentelor care se importau. În timp ce în 1530 găsim consemnat de istorici că la Braşov a izbucnit ciuma, aşa cum se arată în lucrarea "Din istoria luptei antiepidemice în România", la un an după, în 1531, la Sibiu, se face inventarul farmaciei şi aşa putem afla ce remedii se preparau aici. Dacă la Braşov, magistratul oraşului a comandat medicului de la Sibiu o carte despre combaterea ciumei şi medicul Pauschner indică cea mai bună metodă de profilaxie, "fuga", în farmacia din Sibiu se descoperă, în urma inventarului din 1531, că starea multor medicamente de aici lăsa de dorit.
"Unul dintre primele documente în istoria farmaciei din secolul al XVI-lea a fost inventarul realizat în anul 1531, când farmacia oraşului Sibiu a fost preluată de către farmacistul Andreas Barthel. S-a făcut inventarul aromatelor şi al speciilor aflate în farmacie inventar în care sunt cuprinse în 9 grupe: Grupa I-a Species = amestecuri de droguri vegetale, uscate şi divizate în mici fragmente, la care se adăuga uneori alţi compuşi. Speciile erau întrebuinţate pentru prepararea extractelor apoase (decocturi, infuzii, digestii, maceraţii); Grupa a II-a Pillulae = pilule, primele forme farmaceutice utilizate în diverse afecţiuni; Grupa a III-a Trechiscii; Grupa a IV-a Laxantia; Grupa a V-a Conservantia = substanţe necesare preparării remediilor conservate; Grupa a VI-a Syrupii = Siropuri; Grupa a VII-a Unguente; Grupa a VIII-a Olea = Uleiuri; Grupa a IX-a Rotulae = remedii în formă sferică. În baza menţiunilor făcute la diferitele medicamente, reiese că starea lor lăsa mult de dorit, în comparaţie cu prevederile manualelor de atunci", a mai precizat muzeograful.
Turiştii care calcă astăzi pragul Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu sunt fascinaţi să găsească aici obiecte unice în România şi să afle că borcanele de lemn conţin încă anumite cantităţi din produsele medicamentoase originale.
Cel mai vechi obiect din muzeul dedicat farmaciştilor şi medicamentelor din Sibiu este un mojar din bronz din 1597.
La intrarea în Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu vizitatorul găseşte atmosfera unei farmacii vechi, cu oficină, laborator şi o sală de homeopatie. Foarte elegant este mobilierul din prima încăpere, fiind mobila originală din farmacia "La Vulturul Negru", realizat la Viena în 1902.
"Spre deosebire de amenajarea actuală a unei farmacii, era comun până în secolele XVII-XVIII ca în oficină să nu aiba acces decât farmacistul. Pacientul trebuia să îi înmâneze farmacistului reţeta scrisă de medic printr-o fereastră mică situată la intrarea în oficină, dar acesta putea vedea modul de pregătire a medicamentului. Ulterior, farmacistul pregătea remediile chiar şi în faţa pacientului. Dacă astăzi vedem farmaciile ca nişte medii reci, sterile, primul lucru care impresionează vizitatorul la intratrea în muzeu este căldura şi atmosfera plăcută a farmaciilor secolului XVIII-XIX, datorită mobilierului acestor încăperi şi a recipientelor farmaceutice din lemn, porţelan şi sticlă. Clientul putea intra în oficină şi de aceea mobilierul era realizat astfel încât să impresioneze prin dimensiuni şi ornamente, fiind astfel foarte greu de realizat şi achiziţionat", potrivit sursei citate.
Sutele de borcane din farmacie, sertarele de lemn atent meşteşugite, balanţele, mojarele, dar şi celelalte ustensile folosite de farmacişti şi expuse în muzeul din Sibiu fac ca aici să fie o atmosferă aparte.
Turiştii pot descoperi în acest muzeu asemenea unei farmacii şi dulapul unui medic celebru, ajuns primar şi conte săsesc, datorită căruia în Transilvania a fost încetată tortura şi arderea pe rug mai devreme decât în ţările din vestul Europei.
"În Colecţia Muzeului de Istorie a Farmaciei se află dulapul medicului Andreas Teutsch (1669-1730), care are inscripţionat deasupra uşii anul 1703, prima piesa expusă la intrarea pe holul complementar. Andreas Teutsch a fost o personalitate marcantă a Sibiului, unde a funcţionat ca medic, apoi ca notar şi primar, iar în 1710 a fost numit conte săsesc (rangul politic cel mai înalt). Datorită lui, se poate spune că, în Transilvania, torturile şi arderea pe rug au luat sfârşit mai repede decât în ţările vestice", a aratat Păpureanu.
Tot în muzeu, turiştii pot vedea, printre altele, maşinăriile cu care se făceau tabletele, supozitoarele, se zdrobeau drogurile, dar şi reţete.
Dacă aici se pot afla foarte multe despre plante şi cum au ajuns acestea să ne vindece, în mod inedit există expusă şi o cutie cu praf de mumie.
Inaugurat în 1972 pentru public, Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu se aseamănă cu o farmacie vieneză din secolul XVIII, care încă mai păstrează chiar şi remedii care astăzi nu se mai folosesc, de la ochi de raci, praf de gândaci sau praf de mumie.
Înainte de a părăsi muzeul, vizitatorii ţin minte, de regulă, inscripţiile în latină ce se văd pe un dulap farmaceutic vechi de patru secole, în care se ţineau substanţele toxice. Una dintre inscripţii aminteşte şi astăzi despre grija foarte mare pe care o aveau farmaciştii ca să-i facă bine pe bolnavi cu cele mai eficiente medicamente: "Decât să vorbeşti cu limbi false, mai bine faci baie în spini şi ciulini".
"Gazdele , Maria si Florin sunt niste tineri deosebiți în compania cărora te simti extraordinar . Sunt foarte primitori, atenti cu turistii si acorda servicii de calitate . Am fost serviți cu mâncare tradițională preparată de gazde din gospodăria proprie , diversificata , multa , chiar prea multa , iar horinca si afinata au fost permanent pe masa . De asemenea atât la masă de dimineata cat si la cea de seara am fost răsfățați cu dulciuri / prăjituri de casă întotdeauna alt sortiment .
Camera în care am stat a fost foarte curata, , spatioasa, mobilată modern , cu baie proprie utilata . Pensiunea este f bine localizată, peisajul fiind mirific . Din zona se poate ajunge foarte ușor la toate obiectivele turistice din Maramures . ( Cascada Cailor ,Mocanita , Mănăstirea Barsana si Moisei , Sighetul Marmației si Sapanta s.a. )
În ceea ce privește raportul pret / calitate excelent , depășind cu mult așteptările noastre .
Recomand cu toată căldură această pensiune si cu siguranta noi când vom mai reveni în acestă zona superba a Maramureșului ne vom caza la aceeași pensiune. "
Poienile Izei se află în inima Maramureşului istoric, acolo unde vechimea costumelor se îmbină perfect cu puritatea naturii. Între munţii şi pădurile Maramureşului, într-un adevarat colţ de rai, se află comuna Poienile Izei, locul unde ai ocazia să experimentezi viaţa la ţară în cel mai pur mod cu putinţă. Ospitalitatea locuitorilor din Poienile Izei vă va fermeca, relieful specific oferind vizitatorului un sentiment al locului ancorat în tradiţiile şi stilul de viaţă vechi de secole
Este localizată în zonă istorică-etnografică "Ţara Maramureşului", în partea central-estică a judeţului Maramureş, la 100 km de Baia Mare, 50 km de Sighetu Marmaţiei. Vecini: Botiza, Rozavlea, Hrimtura.
Din punct de vedere geografic, teritoriul administrativ al comunei Poienile Izei este situat în partea de vest a depresiunii Maramureşului, la contactul acesteia cu lanţul munţilor vulcanici Oaş – Gutâi – Ţibleş, la o altitudine medie de 600 m. Zona aparţine bazinului hidrografic al râului Iza. Pârâurile ce străbat teritoriul administrativ al comunei se caracterzează prin ape repezi cu debite bogate, principalele cursuri de apă fiind văile Satului şi Poderei.
Comuna Poienile Izei a fost proprietate a voievodului Ioan. De-a lungul timpului, comuna a purtat mai multe denumiri: Poienile lui Ilieş, Poienile Şieului, Poienile Glodului, şi, mai apoi, Poienile Izei. Legenda spune că primii locuitori au ajuns în zonă retrăgându-se din calea năvălitorilor (primele familii au fost Ilieş şi Petreus, nume care se mai păstrează şi astăzi).
Clima este temperat-continentală caracterizată prin veri scurte şi răcoroase şi cu ierni lungi şi friguroase. Precipitaţiile sunt abundente. Temperatura medie anuală este de +4 grade Celsius, iar vânturile predominante sunt cele din sectorul vestic.
Ospitalitatea locuitorilor din Poienile Izei vă va fermeca, relieful specific oferind vizitatorului un sentiment al locului ancorat în tradiţiile şi stilul de viaţă vechi de secole
În comună se ajunge pe drumul DJ 171 B dinspre Şieu şi pe DJ171D dinspre Botiza spre Glod.
Sunt zile călduroase. Iulie nu se dezminte niciodată. Truda muncii noastre își arată roadele. Gradina de legume ne oferă zilnic produse bio, proaspete, ce ne îmbie papilele gustative cu savoarea lor, castraveții, roșiile, dovleceii, vinetele, fasolea, patrunjelul, etc.
O notă aparte ne-o dau plantele medicinale, salvia, isopul, menta, roinița (în imagine).
Sub polată pe masa întinsă in jurul careia se adună deseori familia și prietenii, acum tronează ele izbindu-te cu suave uleiuri esențiale ce le găsești la oraș închise in sticluțe maronii. Aici totul este la vedere. Te imbie să împarți cu ele împărăția aromelor.
Jean Valnet, medic militar francez de renume, oare este pe undeva pe aproape? Cărțile lui si ale lui Louis Fabre, biolog, tot francez, m-au îndemnat să privesc îndeaproape lumea vegetală și animală, și mai ales beneficiile ei. Fabre avea optzeci de ani când și-a cumpărat o casă la țară. Din perioada aceea au ieșit de sub tipar multe cărți ale lui cu un conținut despre lumea vie din curtea sa, insecte, plante, animale.
Vorba unui actor, politician, revolutionar: -Avem și noi cerul deaspra capului. Mircea Diaconu.
Din viața noastră de culegatori.
Și să nu uit, din merele văratice voi face un oțet, reteta am dat-o pe blog, ce va sta alături de plantele medicinale. Ba poate se vor combina.
Doamna Sofia in fața casei unde a trăit mulți ani. Comuniștii i-au luat-o in mod tâlhăresc, acum multe zeci de ani.
Biserica fortificata din Criț
Doamna Sofia Folberth la 97 ani. S-a așezat să ne povestească istoria sașilor împletită cu istoria familiei ei.
Mă apropii de o vârstă la care crezi că ai vazut, ai auzit, ai înțeles rostul lumii pe pământ, istoria popoarelor, națiunilor, etniilor, neamului tău, ai acumulat judecați de valoare pe baza cărora ai pretenția ca poți da lecții etc. Nimic mai fals.
Azi am cunoscut o săsoaică de 97 ani, ghidul nostru în biserica fortificată din Criț. Această doamnă este un reprezentant de excepție ai sașilor din Romania pe care o voi trece în magazinul meu de amintiri cu cele mai frumoase trăsături ale unei ființe umane. Inteligența, memoria, darul povestitului cu lux de amanunte al istoriei populației săsești adusă în anii 1200-1300 e.n. de secui-cuceritorii de teritorii românești la anul 1100 e.n. - pentru apararea arcului carpatic de năvălitorii turci și alte popoare asiatice. Sașii au adus cu ei cultul muncii, seriozitatea, arta meșteșugurilor, ordinea, disciplina, lucrul bine făcut etc.
Am trăit mulți ani printre sași și nemți. Această populație are in istoria ei mult mai multe lucruri pozitive decât negative. Patrimoniul nostru national, istoric, cultural, tot ce este material, a fost îmbunătățit de acestă etnie. Doamna Sofia, ghidul nostru din biserica fortificată din Criț este un reprezentant de frunte al sașilor din Romania.
Căutați pe internet impresii de călătorie, scrieri istorice, lucrari actuale despre istoria sașilor in România și veti recunoaște meritul acestei nații in dezvoltarea țării noastre! Nu adapăți spiritul xenofob care sălășluiește in toate popoarele lumii, majoritare în teritorile lor naționale! Ura de rasă, de religie au adus și aduc multe deservicii tuturor țărilor. Nici România nu face excepție.
Criț este un sat săsesc, tipic german, pe care îl puteti regasi pe dealurile din Austria. Numai 6 sași mai sunt in viață azi în acest sat la o populație de peste 600 de locuitori. In perioada de glorie existau in această localitate peste 700 sași, cca 200 români și 60-70 țigani ce convietuiau în deplină înțelegere.
Biserica fortificată din Criț, asediată de turci de nenumărate ori pe parcursul istoriei, n-a fost cucerită niciodată. Construita în anul 1270 e. n, refăcută în anul 1825 e. n. Actuala construcție cu 200 de ani de existență este perfect conservată. Are un zid dublu de apărare, fiecare cu grosimea de un metru. În arhiva biserici sunt mii de documente, cercetate și în curs de cercetare. Jurnalista din Cluj de certă valoare, autoarea cărților, menționate mai sus, alături de doamna Sofia Folberth, centenară, deslușesc istoria sașilor din Criț și vecinătăți.
În fiecare zi același ritual. Sofia întâmpină turiștii și deapănă amintirile sale cu aceștia . Apoi se retrage în sacristie, o cămăruță în partea dreaptă a altarului, plină de documente vechi ce își așteaptă descifrarea conținutului lor. Sofia este ghidul autentic al jurnalistei Hurezean și, cred, a unui coleg ce se afla în fata unui computer demodat, depășit de tehnica actuala a calculatoarelor. Și totusi, un teanc de cărți noi într-un colț al sacristiei, abia ieșite de sub tipar, scrise de doamna Hurezean, își așteaptă cititorii printre turiștii cu dorința de a afla istoria sașilor. Majoritatea turiștilor trec ca mașinile de curse și înregistrează numai locuri, nu și fapte.
Comunismul adus in România pe tancurile sovietice la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a dus la distrugerea programată, fugarirea, vânzarea sașilor Germaniei pe toata perioada președinților Romaniei, de tristă amintire, Groza, Dej, Ceaușescu, până in ultima zi a anului 1989.
Pentru cei tineri trebuie amintit că Securitatea din Romania a avut o contributie importantă la lichidarea populației săsești. Mulți ce vor citi aceste rânduri, dintre cei ce au peste șaptezeci de ani, vor înțelege bine ce spun. Nu îi iau in considerare pe cei pătrunși de spiritul comunist.
Două cărți de excepție, menționate de mine cu o zi inainte, vă vor da imaginea istorica a trecerii populatiei săsești prin Romania pe perioada celor 700 de ani de convietuire cu acestia. Am avut onoarea și plăcerea să cunosc autoarea cărților, doamna Hurezean, în timpul vizitei la biserica fortificata din Criț. După o mică discuție cu aceasta mi-a oferit o dedicație pe una din lucrările domniei sale.
Nume actuale de sași din Criț ca Michael Schmidt, Werner Schmidt, Sofia, unguroaica Rozalia sunt personaje vii ce încă mai animă acest sat săsesc transilvan. Povestile lor le-am cules și le voi pastra cu drag. Aceștia au realizat, în trecutul apropiat, valori materiale, pensiuni, hoteluri, bussines-uri cu valoare adăugată mare pentru încântarea și folosința tuturor românilor.
Sighișoara este de frumusețe rară, oraș tipic german. Cohortele de turiști se revarsă zilnic in zona veche a orasului. Patrimoniul cultural este reprezentativ pentru sașii din Romania. La fiecare pas calci pe istorie. Obiective turistice de excepție, bine intretinute, cu ghizi și materiale de promovare, mulți și multe, ce mai, sunt incantat de ce văd in țara mea. Bravo sași, unguri si români! Acesta este drumul pe care trebuie să mergem, drumul conviețuirii pașnice între majoritari și minoritari, dezvoltării continue a țării noastre! Acum inteleg bine mandria, de prea multe ori declarată, de a fi român. Dacă sună prea patriotic și naționalist, nu mă luați în considerare, ignorați-ma!
Periplul transilvan continuă.
Adaggio
La câteva zile bune după ce periplul transilvan s-a terminat și am revenit în arșița sudului citesc cartea doamnei Hurezean, dedicată doamnei Sofia Folberth, ghidul nostru în vârstă de 97 ani în biserica fortificată din Criț. Povestea ei pe care am ascultat-o împreună cu soția și prietenii m-a cutremurat atunci dar parcă acum mă bulversează și mai mult citind cartea. Povestea scrisă a doamnei Hurezean pe baza discuțiilor cu doamna Sofia este plină de imagini tragice, amintiri dureroase, iertări, toate din timpurile de tristă amintire, celui de-al doilea război mondial și comunismului.
Am reținut ca pildă de viață : oamenii nu se împart în sași, germani, evrei, romani, țigani etc. ci în buni și răi .
Pentru cei care vor să-și umple sufletul cu povești trăite de sașii din Criț, ce pot fi extinse la toți sașii ce au populat teritoriul Romaniei, grăbiți-vă, moartea nu iartă , totul are un sfârșit și acest simbol al sașilor încă poate fi ascultat și privit în față, în biserica fortificată, in calitate de ghid!
Am revenit cu această amintire în speranța că mulți români știu să aprecieze ce țară frumoasă avem și ce concetățeni de ispravă(unii) care înnobilează satele noastre. Un exemplu concludent al doamnei Luminița Cherebetiu care a postat în grupul " Mutat la țară - viata fără ceas" imagini din casa ei din Criț:
2
O zonă superbă! O casă frumoasă! Se vede sufletul proprietarilor în fiecare colțișor al casei. Criț, un sat care mi-a rămas pentru tot restul vieții în suflet. Am scris câteva impresii din scurta noastră excursie în zonă. Discuțiile și cărțile achiziționate din Criț stau la loc de cinste în biblioteca mea. Istoria sașilor m-a fermecat dar m-a și întristat. Asta-i România noastră!
