Oțet de mere cu miere

Etapa 1 - Fermentarea merelor:

Merele trebuie sa fie cat mai coapte, nu este o problema daca sunt putin batute sau incep sa se strice - chiar mai bine, vor fermenta in otet mai repede.

Doar aveti grija se la spalati bine de pamant si alt gunoi de pe deasupra.

Pas 2

Apoi le taiati in sferturi - cu tot cu coaja si miez neaparat!

Si le treceti asa printr-un robot sau razatoare, ideea este sa le maruntiti cat mai bine.

Pas 3

Puneti merele maruntite intr-un vas emailat sau de sticla - aici am oala emailata de 12 litri. Ar merge si intr-o galeata de preparat, sau borcan mare.

Adaugati 200g de zahar/miere(calculati 50g de zahar la 1kg de mere), 4 litri de apa(1 litru de apa la 1kg de mere) si amestecati bine cu o lingura de lemn.

Pas 4

Acoperiti oala cu un prosop si capac(nu ermetic!), apoi lasati sa fermenteze timp de 10-14 zile la temperatura camerei.

Eu am lasat-o pe masa de bucatarie in tot acest timp.

Pas 5

Dar aveti grija ca in fiecare zi sa amestecati bine merele din oala - ele vor incepe sa fermenteza cam din a 2-a zi si se ridica la suprafata. Deci trebuie amestecate ca sa fermenteze uniform totul.

Pas 6

Dupa 10-14 zile fermentarea se opreste si veti observa ca va arata cam asa compozitia de mere din oala.

Acum este timpul sa trecem totul prin sita si sa avansam la urmatoarea etapa.

Pas 7

Etapa 2 - Trecere prin sita si prosop:

Mai intai recomand sa treceti toata compozitia printr-o sita mai mare - sa dati la o parte bucatile mari.

Pas 8

Apoi puneti peste sita un prosop mai dens si strecurati atent sucul dens.

Va mai ajutati cu o lingura ca sa treaca usor.

Pas 9

La final adunati prosopul cu resturi intr-o bila si stoarceti bine cu mainile, sa nu pierdeti deloc din zeama merelor.

Pas 10

Astea sunt resturile de mere dupa stoarcere, le aruncati pentru ca nu le mai folosim la nimic.

Pas 11

Masurati aproximativ cati litri de suc ati obtinut din mere si cantariti mierea dupa proportia - 50g miere la 1 litru de suc.

Eu am obtinut 5 litri de suc la final, deci am avut nevoie de 250g miere.

Pas 12

O adaugati in oala cu suc si amestecati foarte bine pana se dizolva complet.

Daca nu aveti miere o puteti inlocui cu zahar, in aceeasi proportie. Ele sunt necesare pentru fermentarea si hranirea ciupercii otetului.

Pas 13

Etapa 3 - Fermentarea otetului:

Acum iarasi acoperiti oala cu prosop si capac, dar o lasati deja 40-60 de zile la temperatura camerei.

Gasiti un loc unde sa nu va incurce in bucatarie sau in casa - dar aveti grija ca va incepe sa miroase putin a otet pe langa ea.

Pas 14

Mai departe nu trebuie sa amestecati deloc compozitia!

Veti observa in cateva zile ca incepe sa creasca la suprafata ciuperca otetului.

Pas 15

Pe parcurs devine tot mai groasa, asa si trebuie.

Daca observati musculite, aveti grija sa inchideti mai bine oala - poate chiar legati cu un elastic prosopul de pe oala. Dar nici intr-un caz sa nu inchideti ermetic, otetul trebuie sa "respire".

Pas 16

Peste 40-60 de zile, in functie de conditiile din camera, ciuperca mare se va lasa la fund. Otetul devine mai limpede si are un gust acru mai pronuntat.

Pas 17

Etapa 4 - Limpezire si turnat in sticle:

Acum este timpul sa scurgeti otetul in niste borcane mari de 2-4 litri.

Lasati asa sa se mai limpezeasca otetul cateva zile, chiar vreo saptamana.

Pas 18

Asa a ramas ciuperca mare la fundul oalei mele in care a fermentat otetul.

O aruncati, nu mai este nevoie de ea acum.

Pas 19

Otetul din borcane va mai face o mica pojghita de ciuperca - el asa continua sa se maturizeze si este normal sa apara.

Pas 20

Vedeti aici cum s-a limpezit inca putin otetul, la fundul borcanului s-a mai adunat niste sediment.

Pas 21

Acum turnati cu mare atentie otetul in sticle sau borcane uscate si curate. Le inchideti cu capac, dar nu ermetic, otetul va continua sa fermenteze incet si sa se maturizeze.

Pastrati la temperatura camerei, la mine stau in debaraua de apartament.

Pas 22

Otetul deja este bun de consum, dar va fi si mai eficient dupa ce se mai maturizeaza cateva luni, chiar 1 an. Deci sa nu va fie frica ca se strica :)

In timp se mai limpezeste, dar pentru otetul de casa este normal sa mai aiba sediment in el.

Sanatate Multa!

Probleme pentru cocoșații guvernamentali

FUGARUL RIZEA ARUNCA IN AER SCANDALUL UNIFARM: OK DE LA COTROCENI PENTRU ”DECAPAREA” LUI ORBAN

4 comentarii / 11993 vizualizări / 24 iunie 2020

Fostul deputat PSD Cristian Rizea, în prezent refugiat în republica Moldova după o condamanre în România, livrează azi un nou material cu acuzații incendiare, și nu despre orice, ci chiar despre scandalul momentului, ancheta declanșată ieri de DNA la UNIFARM pentru șpăgi la achizițiile din pandemie. Cu tot statutul lui Rizea, afirmațiile sale sunt de o gravitate atît de mare încît nu pot fi ignorate, tocmai pentru că, repetăm, ele vizează cel mai recent și mai mare scandal.

Ce scrie Rizea:

”Sa fi inceput deja reglarile de conturi in interiorul SRI?
Cu siguranta DA!
Si asta incepand chiar din data de 1 mai 2020 cand am lansat primul volum,,Spovedania Lui Rizea” care a pus pe jar lumea, ”greilor” din servicii, carora le am deconspirat apetenta si lacomia pentru banii publici, in special din domeniul medical!
Se pare ca Procurorul Sef DNA Crin Bologa a primit OK-ul de la Cotroceni sa-l, ”decapeze ” pe premierul Ludovic Orban!
De ce spun asta? Pai, ”LUCOVID” tocmai incasase si el o spaga frumoasa de la fosta sa amanta Simona Ciulavu si HOP SISTEMUL a si reactionat ! Asta in conditiile in care spagile primite via Cristi Barbu (secretar general adjunct la guvern) ”s-au facut” ca nu le vad pana acum ….
Cine este Simona Ciulavu, denuntatoarea lui Adrian Ionel si veche colaboratoare a lui Ludovic Orban, fie la Primaria Capitalei, pe vremea cand, ”trubadurul PNL” era viceprimarul lui Basescu, fie la ministerul Transporturilor, cand acesta isi incasa spagile direct de la consilierul sau rezident in prezent la Miami, Misu Popescu (fratele viceprimarului Cristi Popescu de la sectorul 2)?
Aici trebuie sa va spun ca cel care i-a recomandat-o lui ”LUCOVID”, pe vremuri, a fost vechiul sau prieten in ale, ”combinatiilor”, celebrul Nelu Iordache care, asa cum v-am prezentat in primul volum ”Spovedania Lui Rizea”, a revenit pe cai mari langa vechiul sau tovaras, cu care intre timp s-a impacat, mai ales dupa ce faptele din dosarul Transalpina s-au prescris!
Poate unii isi mai amintesc de scandalul mediatic din 4 ianuarie 2018, cu filmarea si fotografiile in care apareau la masa de revelion, de la hotelul Teleferic din Poiana Brasov, Nelu Iordache cu familia sa, alaturi de familia doamnei Stella Roner Grubacic, ambasadorul Olandei la Bucuresti!
Azi va pot spune ca la acea masa de revelion, cat si pe durata celor 5 zile de relaș petrecute la hotelul Teleferic, au mai fost prezenti alaturi de doamna ambasador Stella Roner Grubacici si cuplul Simona Ciulavu – Petre Pitcovici (celebrul politist implicat in 2 dosare de trafic de droguri si 1 dosar de trafic de influenta)!
Chiar daca Ministerul de Externe al Olandei a dat un comunicat oficial in care a MINTIT, spunand ca, citez ”asezarea la masa de revelion a fost aleatorie”, va asigur ca NU A FOST ASA , familia doamnei ambasador Stella Roner Grubacici petrecandu-si tot sejurul de la hotelul Teleferic, alaturi de Nelu Iordache, Simona Ciulavu si Petre Pitcovici!
O sa ma intrebati de unde stiu, nu-i asa?
Astazi va pot dezvalui in premiera, ca EU am fost cel care i-a dat filmarea si fotografiile respective lui Radu Budeanu, care le a publicat imediat in CanCan, de unde au fost preluate de Sebastian Ghita pe Romania TV si ulterior de toata presa!
Da, exact in acele 5 zile am fost si eu impreuna cu familia cazat in acelasi hotel Teleferic si unde chiar Nelu Iordache mi-a facut cunostinta cu doamna ambasador Stella Roner Grubacic si sotul acesteia, Bratislav Grubacic, de origine sarba care mi-a lasat si numarul sau de mobil, fiind foarte dornic sa facem chiar afaceri!
Imi aduc aminte ca din acel moment, chiar ne am imprietenit savurandu-ne cafeaua impreuna, in fiecare dimineata la barul de la parterul hotelului, si unde in fiecare dupa amiaza ”incingeam” cateva partide de sah cu Petre Pitcovici si Nelu Iordache!
Chiar e nevoie mereu de un fugar ca Rizea, ca DNA sa ”inteleaga „ca principalii beneficiari ai combinatiilor din domeniul medical sunt unii dintre SMECHERII care conduc din umbra Romania?
Cum e domnule general SRI Adrian Ciocirlan? ”Gogule, probleme ma?”” își încheie fugarul dezvăluirile. (B.I.)

Surigatul

Surogatul de cafea


Alexandru Mateescu - 13:22





sursa foto:  psnews.ro


Un fost ofițer de Securitate aruncă-n aer scena politică! Acuze grave la adresa lui Adrian Năstase


Eugen Dinu, redactor


 08.02.2020



actual



Acuze grave la adresa fostului premier al României, Adrian Năstase! Fost ofițer de Securitate și fost membru PDL, Silvian Ionescu provoacă un cutremur pe scena politică.


Ionescu susține că Adrian Năstase ar fi colaborat cu Direcția de Informații Externe, când la șefia instituției se afla chiar fostul PDL-ist.


„Un domn, Dan Dumitru Zamfirescu, pe care îl am prieten pe FB si cu care empatizez, ne explică că Președintele KWI ar trebui suspendat, conform sfaturilor lui Adrian Năstase.


I-am promis d¹-lui Zamfirescu un raspuns public, că prea am răbdat atâta amar de ani:

Care Adrian Năstase d-le Zamfirescu???

Cel care a fost prim ministru, sau cel care a fost referent si mai apoi doar colaborator in serviciul ce il conduceam in DIE???

Ati crezut că Baselu era o excepție?

Nu DOMNILOR!

In serviciul 1 din Direcția I din DIE am avut surse de toate felurile, membre in guvernele României, până în 2011.

Eu am plecat in 26.12.1989.

Dar ei s-au infiltrat in guvernele succesive.

Asa s-a furat revoluția noastră.


PS.:Referentul e angajat al Ministerului de Interne.”, susține, pe pagina de Facebook, Silvian Ionescu.




 


 

Taurul mincinos o dă la-ntors!

Ce i-a spus ministrul Sănătății unei paciente în lacrimi, care l-a implorat să deschisă spitalele și pentru cei care nu au COVID-19

Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a fost abordat, joi, pe scările unui spital din Târgu-Jiu, de o pacientă care i-a zis că nu are unde să se trateze pentru că, dacă nu ai COVID-19, spitalele nu te primesc decât pentru cazuri de viață și de moarte. Femeia a izbucnit în lacrimi și l-a implorat pe ministru să dispună dechiderea spitalelor pentru a se putea trata și ceilalți pacienți cu numeroase afecțiuni grave.

„Spitalele sunt deschise, ține de managementul fiecarui spital in parte”, i-a spus ministrul Sănătății.

O altă femeie l-a abordat pe Nelu Tătaru și l-a întrebat dacă este adevărat că populația este păcălită și că nu există epidemia. „Suntem prostiți?”, a întrebat ea. „Ati vazut ce-a fost in Spania si Italia?”, i-a zis Tătaru. Femeia a replicat că a stat în Italia, că a vorbit cu persoane pe care le cunoaște acolo și nimeni nu știe pe cineva care să fi murit din cauza COVID-19.

România sfârtecată

Bantustanizarea. Regii salariilor din mafia interpartinică. Atac deschis fără nerușinare.

Alexandru Mateescu - 06:59

Ciolaniada: marea împărţeală PSD şi PNL a sinecurilor plătite regeşte

PSD şi PNL şi-au împărţit frăţeşte funcţiile din stat plătite lunar cu mii de euro, unele fiind de câteva ori mai mari decât indemnizaţia primită de primul om în stat, preşedintele Klaus Iohannis. Spre deosebire de perioada când Liviu Dragnea conducea PSD, în perioada Ciolacu negocierile între liberali şi social-democraţi au mers bine pentru ambele părţi, marele perdant al acestora fiind USR.


Şefia Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) i-a revenit lui Nicu Marcu, singurul candidat înscris în cursă, fost deputat care s-a bazat atât pe liberali, dar şi pe social-democraţi, fiind un apropiat al baronului Paul Stănescu, potrivit unor surse politice. Marcu îşi va spori veniturile prin preluarea şefiei ASF. Aproximativ 14.000 de euro ar urma să intre lunar în buzunarele lui Marcu, aceasta sumă reprezentând salariu şi indemnizaţie de şedinţă. Marcu pleacă din conducerea unei alte instituţii care i-a plătit un salariu foarte mare, adică de la Curtea de Conturi, acolo unde era vicepreşedinte. Potrivit ultimei declaraţii de avere a lui Marcu, acesta a câştigat lunar anul trecut peste 5.500 de euro. În comparaţie cu noul şef al ASF, preşedintele Klaus Iohannis a încasat lunar 3.200 de euro, ceea ce înseamnă că Marcu va ajunge să ia de patru ori mai mult decât primul om în stat după instalarea sa în noua funcţie.


Bătaie mare a fost şi pentru funcţiile vacante de la Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energie (ANRE), adică pentru poziţia de vicepreşedinte şi două posturi de membri în Comitetul de Reglementare. Până la urmă, negocierile PNL-PSD au stabilit că liberalii vor primi funcţia de vicepreşedinte, în timp ce PSD va primi două funcţii, una fiind cedată Pro România. Mircea Man, fost preşedinte al CJ Maramureş, persoană având relaţii bune şi cu PSD, a fost votat pentru funcţia de vicepreşedinte al ANRE, în timp ce Valeriu Steriu (PSD) şi Marian Neacşu (Pro România) vor fi membri în Comitetul de Reglementare. Pentru aceste funcţii au fost înscrise 13 persoane.


Comisiile reunite de industrii şi energie din Parlament nu au audiat candidaţii, ciBantustanizarea. Regii salariilor din mafia interpartinică. Atac deschis fără nerușinare.

Alexandru Mateescu - 06:59

Ciolaniada: marea împărţeală PSD şi PNL a sinecurilor plătite regeşte



PSD şi PNL şi-au împărţit frăţeşte funcţiile din stat plătite lunar cu mii de euro, unele fiind de câteva ori mai mari decât indemnizaţia primită de primul om în stat, preşedintele Klaus Iohannis. Spre deosebire de perioada când Liviu Dragnea conducea PSD, în perioada Ciolacu negocierile între liberali şi social-democraţi au mers bine pentru ambele părţi, marele perdant al acestora fiind USR.


Şefia Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) i-a revenit lui Nicu Marcu, singurul candidat înscris în cursă, fost deputat care s-a bazat atât pe liberali, dar şi pe social-democraţi, fiind un apropiat al baronului Paul Stănescu, potrivit unor surse politice. Marcu îşi va spori veniturile prin preluarea şefiei ASF. Aproximativ 14.000 de euro ar urma să intre lunar în buzunarele lui Marcu, aceasta sumă reprezentând salariu şi indemnizaţie de şedinţă. Marcu pleacă din conducerea unei alte instituţii care i-a plătit un salariu foarte mare, adică de la Curtea de Conturi, acolo unde era vicepreşedinte. Potrivit ultimei declaraţii de avere a lui Marcu, acesta a câştigat lunar anul trecut peste 5.500 de euro. În comparaţie cu noul şef al ASF, preşedintele Klaus Iohannis a încasat lunar 3.200 de euro, ceea ce înseamnă că Marcu va ajunge să ia de patru ori mai mult decât primul om în stat după instalarea sa în noua funcţie.


Bătaie mare a fost şi pentru funcţiile vacante de la Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energie (ANRE), adică pentru poziţia de vicepreşedinte şi două posturi de membri în Comitetul de Reglementare. Până la urmă, negocierile PNL-PSD au stabilit că liberalii vor primi funcţia de vicepreşedinte, în timp ce PSD va primi două funcţii, una fiind cedată Pro România. Mircea Man, fost preşedinte al CJ Maramureş, persoană având relaţii bune şi cu PSD, a fost votat pentru funcţia de vicepreşedinte al ANRE, în timp ce Valeriu Steriu (PSD) şi Marian Neacşu (Pro România) vor fi membri în Comitetul de Reglementare. Pentru aceste funcţii au fost înscrise 13 persoane.


Comisiile reunite de industrii şi energie din Parlament nu au audiat candidaţii, ci au mers direct pe varianta votării persoanelor pentru funcţiile vacante. USR a contestat modul în care au decurs lucrările la comisii, adică lipsa audierii candidaţilor, în condiţiile în care formaţiunea condusă de Dan Barna organizase anterior o preselecţie pentru persoana pe care să o susţină pentru o funcţie în conducerea ANRE. „La ANRE e o piaţă de miliarde de euro care va fi sub supravegherea acestor oameni. De ce la comisii nu au fost dezbateri serioase cu audieri ale candidaţilor? Pregătirea celor votaţi azi nu e ceea ce am avea nevoie în Comitetul de Reglementare. Am fi avut nevoie de profesionişti", a afirmat deputatul USR Cristina Prună, înainte de a-i fi închis microfonul de preşedintele de şedinţă, senatorul Robert Cazanciuc.


Aproximativ 10.000 de euro primeşte lunar vicepreşedintele ANRE. Remuneraţia ridicată arată de ce şi în interiorul PNL s-a dat o luptă internă serioasă pentru funcţie, poziţia fiind râvnită şi de Teodor Atanasiu, fost lider PNL care în ultimii patru ani fusese membru în Consiliul de Reglementare al ANRE. Steriu şi Neacşu, noii membri ai Comitetului de Reglementare al ANRE, vor încasa lunar echivalentul a 8.000 de euro. În schimb, salariul ministrului Energiei este echivalentul a 2.300 de euro, aşadar de aproape patru ori mai puţin.


La Consiliul Legislativ au fost votaţi pe funcţiile de preşedinte al Secţiei drept privat, respectiv preşedinte al Secţiei drept public, Toni Greblă (fost judecător al CCR şi secretar general al Guvernului), respectiv judecătoarea Sofia Moţ. Ultima a fost secretar de stat în Ministerul Justiţiei în Guvernele Grindeanu, Tudose şi Dăncilă. Viorica Dăncilă a demis-o în iulie 2019, când încerca să se distanţeze de foştii colaboratori ai lui Liviu Dragnea. Moţ a fost considerată mereu o apropiată a lui Paul Stănescu şi Florin Iordache. Pentru funcţiile pe care au fost instalaţi, Greblă şi Moţ vor primi lunar aproximativ 10.000 de lei, deci peste 2.000 de euro.


Deputaţii şi senatorii ar urma să dea săptămâna viitoare un vot şi pentru funcţiile vacante de la Curtea de Conturi, adică pentru funcţia de vicepreşedinte şi cinci consilieri pentru Curtea de Conturi. Un consilier al Curţii de Conturi, precum şi vicepreşedintele instituţiei, încasează lunar în jur de 5.000 de euro. Până în prezent, funcţiile negociate sunt cea de vicepreşedinte, care ar urma să fie ocupată de senatorul PSD Niculae Bădălău, precum şi una de consilier, adică propunerea PNL pentru instituţie, Claudia Boghicevici. Mandatul acestora este pe nouă ani.


De asemenea, la bătaie vor fi puse şi şapte funcţii de membri în Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, poziţii recompensate cu aproximativ 2.000 de lei lunar.  Pentru aceste şapte funcţii şi-au depus candidaturile 26 de persoane. au mers direct pe varianta votării persoanelor pentru funcţiile vacante. USR a contestat modul în care au decurs lucrările la comisii, adică lipsa audierii candidaţilor, în condiţiile în care formaţiunea condusă de Dan Barna organizase anterior o preselecţie pentru persoana pe care să o susţină pentru o funcţie în conducerea ANRE. „La ANRE e o piaţă de miliarde de euro care va fi sub supravegherea acestor oameni. De ce la comisii nu au fost dezbateri serioase cu audieri ale candidaţilor? Pregătirea celor votaţi azi nu e ceea ce am avea nevoie în Comitetul de Reglementare. Am fi avut nevoie de profesionişti", a afirmat deputatul USR Cristina Prună, înainte de a-i fi închis microfonul de preşedintele de şedinţă, senatorul Robert Cazanciuc.


Aproximativ 10.000 de euro primeşte lunar vicepreşedintele ANRE. Remuneraţia ridicată arată de ce şi în interiorul PNL s-a dat o luptă internă serioasă pentru funcţie, poziţia fiind râvnită şi de Teodor Atanasiu, fost lider PNL care în ultimii patru ani fusese membru în Consiliul de Reglementare al ANRE. Steriu şi Neacşu, noii membri ai Comitetului de Reglementare al ANRE, vor încasa lunar echivalentul a 8.000 de euro. În schimb, salariul ministrului Energiei este echivalentul a 2.300 de euro, aşadar de aproape patru ori mai puţin.


La Consiliul Legislativ au fost votaţi pe funcţiile de preşedinte al Secţiei drept privat, respectiv preşedinte al Secţiei drept public, Toni Greblă (fost judecător al CCR şi secretar general al Guvernului), respectiv judecătoarea Sofia Moţ. Ultima a fost secretar de stat în Ministerul Justiţiei în Guvernele Grindeanu, Tudose şi Dăncilă. Viorica Dăncilă a demis-o în iulie 2019, când încerca să se distanţeze de foştii colaboratori ai lui Liviu Dragnea. Moţ a fost considerată mereu o apropiată a lui Paul Stănescu şi Florin Iordache. Pentru funcţiile pe care au fost instalaţi, Greblă şi Moţ vor primi lunar aproximativ 10.000 de lei, deci peste 2.000 de euro.


Deputaţii şi senatorii ar urma să dea săptămâna viitoare un vot şi pentru funcţiile vacante de la Curtea de Conturi, adică pentru funcţia de vicepreşedinte şi cinci consilieri pentru Curtea de Conturi. Un consilier al Curţii de Conturi, precum şi vicepreşedintele instituţiei, încasează lunar în jur de 5.000 de euro. Până în prezent, funcţiile negociate sunt cea de vicepreşedinte, care ar urma să fie ocupată de senatorul PSD Niculae Bădălău, precum şi una de consilier, adică propunerea PNL pentru instituţie, Claudia Boghicevici. Mandatul acestora este pe nouă ani.


De asemenea, la bătaie vor fi puse şi şapte funcţii de membri în Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, poziţii recompensate cu aproximativ 2.000 de lei lunar.  Pentru aceste şapte funcţii şi-au depus candidaturile 26 de persoane.

Asasini celebrii

Cei mai prolifici cinci asasini din istoria României. Topul este condus de femeia fatală care îşi ucidea soţii şi amanţii

Cunoscutul criminalist şi autor de romane poliţiste Traian Tandin a întocmit în cartea „Cei mai odioşi 100 criminali romani", un top al celor mai mari criminali din istoria României. 

 

Clasamentul este următorul, în viziunea lui Tandin: 

 

1. Vera Renczi – Văduva Neagră

 

Prima parte a vieţii celei care ocupă primul loc în topul celor mai mari criminali români reprezintă şi azi un mister pentru criminalişti. În fond, nici măcar numele adevărat nu îi este cunoscut, atâta vreme cât în analele criminologiei ea a rămas cunoscută că Vera Renczi, numele de familie aparţînând celui de-al doilea său soţ. 

 

Unele surse îi indică drept an al naşterii anul 1903, dar, cel mai probabil, Vera s-a născut la sfârşitul secolului al XIX-lea, în Bucureşti, în urmă legăturii dintre un om de afaceri ungur şi o frumoasă tânără din România. 

 

Copilăria şi-o petrece la Bucureşti, acolo unde rămâne până la vârstă de 13 ani. Odată cu pierderea mamei, Vera este mutată de tatăl sau la Berkerekul, oraş din fosta Iugoslavie, unde acesta deţinea o mică moşie.

 

Adolescenţa Verei este marcată de numeroase aventuri amoroase, ea ajungând nu o dată, pe prima pagină a ziarelor locale din cauza scandalurilor în care implică de la elevi de liceu până la bancheri şi oameni de afaceri. Nimeni nu se aştepta că tânăra să îşi mai uite moravurile, însă miracolul se produce atunci când Vera îl cunoaşte pe Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care se va şi căsători. În ciuda previziunilor, tânăra nu îşi continuă escapadele, ci devine o soţie atentă şi plăcută, mai ales după naşterea fiului lor, Lorenzo. La mai puţin de un an, Karl dispare misterios pentru a nu mai reveni niciodată.

 

Vera explică apropiaţilor că soţul său a părăsit-o şi că a decedat ulterior într-un accident de maşînă în România.

 

Urmează cea de a doua căsătorie, cea cu Joseph Renczi, un important om de afaceri sârb. La scurt timp însă, acesta avea să dispară că şi primul soţ.

 

Pentru Vera Renczi începea o nouă perioada în care escapadele amoroase aveau loc cu regularitate. Veşnic îmbrăcată în negru, frumoasă castelană atrăgea pe domeniul de la Berkerekul numeroşi amanţi, niciunul dintre aceştia nemaiîntorcându-se vreodată.

 

La insistenţele soţiei unuia dintre ei, autorităţile locale descind la reşedinţa Verei Renczi. Nu mică le-a fost mirarea oamenilor legii atunci când descopereau în subsolul conacului 35 de sicrie de zinc. În ele se aflau absolut toţi cei care trecuseră prin patul Verei.

 

Mai mult, într-unul dintre sicrie se găsea chiar Lorenzo, fiul în vârstă de numai zece ani pe care această fusese nevoită să îl ucidă pentru că îi aflase teribilul secret. Toate victimele fuseseră otrăvite cu arsenic.

 

Condamnată iniţial la moarte, Vera a beneficiat atunci de clemenţă legii care nu permitea execuţia femeilor şi a fost transferată pe viaţă într-o închisoare de maximă securitate. La scurt timp, criminală în serie se stingea în urmă unei hemoragii cerebrale.

 

 

2. Vasile Tcaciuc – Măcelarul din Iaşi

 

În 1935, noul proprietar al unui imobil ieşean a fost alertat de câinele unui musafir, câine care dăduse semne de agitaţie şi care zgâria insistent podeaua casei. Curios, acesta sapă în locul indicat de animal şi, spre oroarea sa, descoperea şase cadavre îngropate la mică adâncime. Absolut toate prezentau urme de lovituri cu un corp contondent, cel mai probabil un topor, iar starea în care se aflau acestea trăda un sadism atroce. Prinderea ucigaşului nu a fost atât de dificilă pe cât s-ar crede.

 

De fapt, fostul proprietar al imobilului, basarabeanul Vasile Tcaciuc, se află deja în arestul poliţiei ieşene pentru mai multe jafuri şi tâlhării. Deşi, iniţial, acesta nu a recunoscut faptele, confruntat cu două dintre concubinele sale, el renunta la masca nevinovăţiei şi mărturisea autorităţilor crudul adevăr. Tcaciuc recunoştea atunci uciderea şi ciopârţirea celor şase victime pe care le îngropase chiar sub podeaua casei în care locuia dar, spre groază tuturor celor prezenţi la interogatoriu, acesta nu era decât începutul unui şir îngrozitor de crime. În cinci ani, basarabeanul ucisese nu mai puţîn de 26 de persoane, printre care şi un copil, unicul scop al acestor odioase fapte fiind jaful. După cum el însuşi mărturisea, ucigaşul îşi comandase chiar şi un topor special, realizat astfel încât să nu alunece din mâna, iar eficientă loviturilor să fie maximă. Nu a mai apucat să fie judecat. În timpul reconstituirii uneia dintre crime, Vasile Tcaciuc încerca să scape prin fugă, profitând de lipsa de atenţie a celor care îl însoţeau. A fost ucis pe loc de mai multe focuri de revolver. Astfel lua sfârşit povestea celui poreclit de presă vremii „Măcelarul din Iaşi".

 

3. Florea Rîmaru – Ereditatea crimei

 

Anii din timpul ultimului Război Mondial au fost, fără doar şi poate, unii extrem de tulburi pentru toate ţările Europei. Lipsurile şi atrocităţile războiului duseseră la o recrudescenţa fără egal a crimelor, iar România îşi avea şi ea tristii reprezentanţi. Era anul 1944, atunci când o serie de crime zguduia Bucureştiul. Într-un singur an, cinci femei fuseseră ucise cu bestialitate, iar amprentele recoltate de autorităţile vremii nu se potriveau cu cele ale infractorilor din baza de date. Era vorba, aşadar, de un individ fără antecedente penale. Cu toate acestea, timpul a trecut iar criminalul nu a fost niciodată identificat.

 

Misterul ieşea din nou la iveală în anii '70, atunci când seria de crime a lui Ion Rîmaru îngrozea întreagă Capitală. Spre surprinderea criminaliştilor, amprentele celui care ucidea erau identice cu cele ale criminalului din 1944. Cum ar fi fost însă posibil aşa ceva? În fond, trecuseră peste 25 de ani, iar infractorul ar fi trebuit să aibă o vârstă înaintată, posibilitate exclusă din start de autorităţi.

 

Şi totuşi, modul de operare şi de înfăptuire a crimelor erau aproape identice. Notorietatea cazului Rîmaru şi prinderea temutului criminal aveau să arunce din nou în uitare celebrele amprente din timpul războiului. O stranie coincidenţă răspundea totuşi întrebărilor care existau de atâţia ani.

 

La exact un an de la execuţia lui Ion Rîmaru, la 23 septembrie 1972, la Institutul de Medicină Legală era adus cadavrul unui bărbat care aparent căzuse din tren. Examinarea acestuia aducea un rezultat şocant. Amprentele celui care murise în bizarul accident erau cele ale ucigaşului din 1944. Era nimeni altul decât Florea Rîmaru, tatăl celui mai cunoscut asasin din istoria Bucureştilor.

 

 

4. Ion Rîmaru – Teroarea anilor ‘70

 

Trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, şase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol şi mai multe furturi şi tâlhării. Toate sunt faptele unui singur om: Ion Rîmaru. Tristă reconstituire a faptelor celebrului criminal începe cu dată de 5 martie 1971, dată la care era descoperit trupul neînsufleţit al unei tinere femei. Cercetările au dovedit atunci că victima fusese ucisă într-un mod sadic şi apoi violată, această purtând pe corp numeroase urme de muşcături.

 

O lună mai târziu, o crimă identică a fost semnalată în sectorul 4 al Bucureştiului, iar Miliţia Capitalei adaugă acestor fapte alte două omoruri similare care avuseseră loc în anul 1970 şi al căror autor nu fusese identificat. Era deja evident că autorităţile se confruntau cu un criminal în serie.

 

Mobilizarea forţelor de ordine a fost una de proporţii nemaivăzute. Sute de persoane au fost interogate şi ţinute sub observaţie, iar specialiştii Institutului de Medicină Legală reuşeau în premieră mondială să reconstituie portretul robot al criminalului numai după amprentele dentare. Şi totuşi, autorul odioaselor crime continuă să acţioneze nestingherit.

 

A fost poate mâna hazardului cea care a ajutat la prinderea lui Ion Rîmaru. Lângă corpul ultimei victime, criminalul scăpase o adeverinţă medicală. Din acest moment, capturarea să nu mai reprezenta decât o problema de timp. Arestat în căminul studenţesc al Facultăţii de Medicină Veterinară, acolo unde era student în anul 3, Rîmaru îşi recunoaştea faptele după mai multe ore de interogatorii.

 

Procesul care a urmat a fost unul rapid, iar ucigaşul primea pedeapsa maximă: moartea. În acelaşi an, 1971, la 23 septembrie, în curtea penitenciarului de la Jilava, Ion Rîmaru era executat prin împuşcare. Ultimele sale cuvinte aveau însă să rămână întipărite în mintea celor prezenţi şi se vor dovedi ulterior extrem de adevărate: „Chemaţi-l pe tata. El este de vină".

 

5. Iancu Berilă – Ucigaşul brutarilor

 

Criminalul a acţionat în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. A rămas în istorie zicala peiorativă „ca Berilă", desemnând acel individ care încearcă să îngrozească sau să braveze cu fapte demne de dispreţ. Arhivele vremii îl menţionează ca pe unul dintre cei mai sangeroşi asasini din istoria recentă a României. Nu se ştie încă de ce aceştia deveniseră ţintele lui favorite, cert este că pe seama lui Iancu Berilă sunt puse cel puţîn 20 de crime, iar modul de operare era de fiecare dată acelaşi.

 

Criminalul îşi studia potenţialele victime, află unde acestea îşi ţîn banii şi atacă noaptea, departe de ochii lumii. Deşi a fost prins şi condamnat la muncă silnică pe viaţă, Berilă reuşeşte să evadeze spectaculos. Era momentul în care pe urmele sale pornea celebrul comisar Eugen Alimănescu, cel poreclit şi „Comisarul de Fier", alături de tinerii săi recruţi din organizaţia „Fulger".

 

La scurt timp după începerea anchetei, Alimănescu da de urmă criminalului. Acesta se angajase că ucenic la un brutar din apropierea Slatinei. Ajutat de încă doi agenţi, comisarul îl imobiliza atunci pe uriaşul Berilă în timp ce dormea. Era anul 1947. Asupra sa a fost descoperit şi cuţitul pregătit pentru următoare să victima... chiar cel care îl angajase. Trimis din nou la ocnă, Iancu Berilă nu mai avea a două şansă de scăpare şi se stingea din viaţă în urmă muncii extreme la care a fost supus.

 

Inacțiune, reacțiune și perversitatea neaplicării măsurilor cerute de societate

Băsescu cere PNL mai multă acțiune: Orban, ai o opoziţie care s-a urcat cu picioarele pe masa guvernului. Ce mai aştepţi, omule?

Fostul preşedinte, europarlamentarul Traian Băsescu, critică miercuri Guvernul pentru "eşecul" soluţiilor în combaterea pandemiei şi susţine că adâncirea crizei economice este cauzată de "inacţiunea" Executivului şi nu de coronavirus, potrivit Agerpres.

"Ar fi păcat, ca prin propria-i inacţiune, PNL să readucă la guvernare haita stângii. PNL, este nevoie de acţiune, acum! Orban, ai epidemie de coronavirus scăpată de sub control, ai inundaţii catastrofale, ai bani la dispoziţie şi nu eşti capabil să-i aduci în economie, ai o opoziţie care s-a urcat cu picioarele pe masa guvernului. Ce mai aştepţi, omule?", scrie Băsescu pe Facebook.

În ceea ce priveşte criza economică, fostul şef de stat afirmă că Guvernul a adoptat o "atitudine contemplativă, mulţumindu-se să împrăştie pe ajutoare de şomaj şi câteva IMM-uri, cele 3 miliarde de Euro primiţi de la Bruxelles".

"Fără a avea capacitatea construirii rapide a unui plan de acţiune credibil pentru a valorifica oportunităţile financiare şi fiscale puse la dispoziţie de Comisia Europeană, Guvernul pur şi simplu aşteaptă să vină lovitura năpraznică a crizei economice, fără a face nimic pentru a o evita sau a-i diminua duritatea. În România, criza economică este adâncită de inacţiunea guvernului şi nu de coronavirus", mai precizează Băsescu.

În opinia lui, pe fondul lipsei acţiunii guvernamentale, "PSD-ul şi aliaţii săi, majoritari în Parlament, fac ce ştiu ei mai bine: presează pe dublarea alocaţiilor pentru copii şi creşterea pensiilor cu 40% de la 1 septembrie. Desigur, ambele măsuri sunt imposibil de pus în aplicare".

"Ciolacu, Ponta şi Tăriceanu uită că au guvernat ţara până acum şase luni, că au aplicat cu slugărnicie 'viziunea economică' a lui Daddy, predându-le liberalilor guvernarea cu deficite, dezechilibre macroeconomice şi promisiuni făcute populaţiei care oricum îndreptau ţara către o criză a datoriilor şi a împrumuturilor. Crezul lor politic al PSD-ului este demagogia şi minciuna, aşa că nici acum nu ezită să facă presiune publică, pentru ca guvernul liberal să facă eroarea fatală pentru ţară şi să îndeplinească promisiunile asumate de PSD şi pe care liberalii nu şi le-au asumat", încheie Băsescu.

Editor web: Liviu Cojan

Se schimbă principiile pieței muncii?

Decizie de importanţă fundamentală a lui Trump, posibil de urmat şi de piaţa europeană a muncii? Dacă da, ne-am ars!

Aceasta a devenit, între timp, o politică de stat care a dus la ruperea progresivă de tratate, de promisiuni, de prezenţă negpciată îndelug de predecesorii săi pentru ca SUA să poată ocupa un loc de frunte sau chiar să ajungă la comanda unor procese internaţionale şi, astfel să impună soluţii.

În definitiv, veţi spune, treaba americanilor cum se descurcă cu opţiunile lor. Aşa este normal şi drept, la fel cum va fi şi modul în care vor asuma şi plăti un preţ care, încă de acum, se arată a fi consistent. Dar problema este interesantă cu adevărat din momentul în care ar putea exista o contagiune între tezele super-protecţionismului lui Trump şi ceea ce sunt platformele politice şi programele de guvernare propuse de extrema dreaptă europeană, influenţată, modelată şi posibil masiv susţinută prin intermediul lui Bannon. Steva Bannon, fostul consilier la lui trump, trimis pe Vechiul Continent cu ambiţia de a reuni atât de diversa, orgolioasa şi adeseori foarte suprinzătoarea combinaţie de partide, partiduleţe, organizaţii de tip societate civilă din zona respectivă a politciii de pe continentul nostru.

Întrebarea este valabilă la modul general, dar are acum o relevanţă cu totul şi totul nou din  momentul în care Trump, inversând tradiţia "SUA - ţară deschisă a tuturor posibilităţilor şi bazată pe imigraţia tuturor celor care vor să-şi înceapă viaţa sub noi orizonturi de speranţă", a dat un decret care prelugeşte "pauza" în acordarea vizelor de tip "green cards" decisă acum 2 luni. De data asta, decizia restrictivă majoră, fără precedent pe timp de pace, va dura, în principiu, până pe 31 decembrie şi va afecta şi mai mai multe vize de muncă, printre care cele de tip H1-B folosite pentru a atrage forţă de muncă super-specializată în sectorul tehnologiilor de vârf. În aceeaşi măsură sunt restrânse şi vizele H2B pentru muncitorii necalificaţi sau cu nivel redus de calificare (cu o excep'ţie pentru cei folosiţi în industra agro-alimentară), dar şi vizele de tip J care permiteau intrarea şi activitatea studenţilor şi cercetătorilor. În fine, mai este vorba, tot restrictiv total ca şi celelalte, de vizele necesare transferului de personal inter-companii, folosite pentru activitatea expaţilor, de obicei în marile companii sau în multi-naţionale. Din datele care sunt acum circulate în mediile specializate, măsura interdicţiei va împiedica intrarea pe sol american a cel puţi 525.000 de persoane.

Comunicatul Casei Albe este extrem de important deoarece deschide nu numai un capitol nou al jocurilor interne din SUA, dar reprezintă un pariu istoric încercat de alte naţiuni în istorie doar în moment excepţionale, de obieci când în aer plutea presimţirea unui conflict mondial de proporţii. Termenii în care este formulat au atras atenţia tuturor:

E foarte important deoarece, pe fond, trebuie urmărit cu mare atenţie cum va funcţiona şi cu ce rezultate o foarte oportună găselniţă politică pentru ca, aşa cum speră Trump, baza sa electorală să uite instantaneu de managementul dezastruos al crizei sanitare asigurat de autorităţile federale aflate sub controlul Preşedintelui, pentru a deversa toată atenţia asupra acestui teren foarte nesigur al populismului extrem aplicat pieţei muncii.

Spun nesigur deoarece, sub imbbold american, s-a dezvoltat şi expandat o concepţie carea cum domenşte asupra tuturor relaţiilor lumii democratice şi libere: dreptul inalienabil al oricărui om de a trăi şi de a munci oriunde, în acord cu talentul şi dăruirea sa, invers procedând doar regimurile criminale, comuniste, cele care-şi închideau nefericiţii de cetăţeni în spatele Cortinei de Fier sau echivaletelor din alte părţi ale lumii. De aici şi realitatea profund internaţionalizată a pieţei munci din acest moment, de aici entuziasmul europenilor de a merge chiar mai departe, cu definirea acelor spaţii comune care vorbesc despre noul statut al "libertăţii de a munci a cetăţeanului planetar oriunde va dori el", asimilat ca drept fundamental al omului.

Sigur că Trump spune că măsura respectivă este legată de încercarea de a acoperi uriaşele găuri economice create de pandemia gerată ca "o simplă răceală" şi de a arăta că, în definitiv, "America trebuie să aparţină americanilor!" şi la nivelul locurilor de muncă. Şi să nu mai vină "new foreign labour" să ia pâinea de la doritorii de muncă autohtoni.

Şi ce e rău? Absolut nimic, repet, îi priveşte şi ce decid şi ce fac. Dar schimbarea în sine este profund semnificativă deoarece loveşte - şi asta ameninţă să se constituie în precedent - în câteva categorii extraordinar de importante. Prima este cea a necalificaţilor, zonă largă în care se încadrează totţi cei care sunt gata să spele vase şi closete o perioadă nedeterminată de timp în speranţa că, la un moment dat, vor reuşi cumva "să spargă gheaţa". Exemplu bine-cunoscut şi atâtor români. Dar nici asta nu înseamnă  nimic, spre diferenţă de efectele dramatice pe care le va avea oprirea transferului de creiere, operaţiune în care excelează americani şi Occidentul în general.

Aici intervine posibilul efect de contagiune pe care l-am putea vedea în Europa, în primul rând în partea sa occidentală.

Poate vă amintiţi că un punct central în platforma electorală a partidului condus de doamna Le Pen sau a celui condus de Salvini, stă exact formulata în aceiaşi termeni promisiune de renaţionaliza imediat pieţele muncii. Păstrând eventual o cotă de import pentru cea mai joasă catgorie de muncitori, sezonierii agricoli care acceptă nu n umai cele mai degradante condiţii posibile, ci şi salarii de mizerie, alimentând mafiile politice locale.

Este aproape indecent (şi în orice caz indecent din punct de vedere politic) să pui întrebarea daă cineva se gândeşte la consecinţele pe termen mediu ale unei asemenea dezechilibrări masive a pieţelor muncii atâta timp cât nu există niciun fel de garanţie că spaţiile naţionale pot produce forţă tânără de muncă înalt şi foarte înalt calificată, acesta fiind unul dintre electele cele mai perverse ale actualei pandemii deloc încheiate.

Poate veţi spune că, iată, în fine, aşa ne vor rămâne tinerii merituoşi acasă, S-ar putea, numai că există mari ţări competitoare ale SUA şi UE care anunţă programe excepţionale de sprijin pentru tineri super-calificaţi, cu salarii mirobolante şi condiţii de muncă la cel mai înalt nivel al tehnicii mondiale. China, Rusia, Japonia, Africa de Sud, Canada...mai aud discuţii din ce în ce mai argumentate asupra unei construcţii legislative viitoare în UE (tocmai pentru a contra tendinţele naţionaliste şi protecţioniste ale unui stat sau altul) care să stabilească foarte clar în ce vor consta priorităţile pieţii muncii din europa şi cum vor fi formaţi şi motivaţi specialiştii de care va avea nevoie Europa spaţiului numeric extins, Europa proiectului ecologist din New Deal.

Deocamdată însă, reiau remarca făcută de unul dintre cei mai mari sprijinitori politici ai lui Trum, Linsay Graham, senator de Colorado, care, pe acest subiect a ieşit cu o declaraţie indignată şi acuzatoare: "Cei care cred că imigraţia ilegală, mai ales permisele de muncă, reprezintă o problemă care face rău muncitorului american, nu înţeleg nimic din economia americană".

Această problemă va devni chestiuena centrală în jurul căreia se vor roti oferte şi contra-ofertele pe canalele vizibile şi pe cele invizibile, singuele esenţiale, ale politicii de nivel înalt. Şi asta motivează din plin dimensiunea luptelor în spaţiul american, între acesta şi Europa şi apoi, sub Trump, între ei şi restul lumii care a mai rămas intersată de tot circul ăşta aparent fără noimă.

Ce va face Europa este cel mai interesant, dar cred că va mai aştepta (ca de altfel toată lumea civilizată) să vadă cum se termină disputa politică internă din SUA, dat fiind că mai e timp, mai e sânge de sărit pe pereţi şi de-abia acum -aşa cum veţi constata rapid - se pun în marş batalioanele de atac de ambele părţi ale baricadei. Dar dacă şi pieţele noastre europene vor începe să se închidă pe criterii naţionaliste şi super-protecţioniste, chiar ne-am ars şi, odată cu asta şi formulelel de alianţă în care ne aflăm.

 

Mafia imobiliară. Va dați seama câți tradatori de țară circulă printre noi?

Adrian Ionel „Unifarm“, artizanul „demolării“ Institutului Cantacuzino

„În primul rând, în anul 2016, în Institutul Cantacuzino a avut loc o micro-activitate de producţie. Este vorba de realizarea a două loturi test de vaccin gripal, iar această activitate ar fi continuat şi în 2017 dacă s-ar fi achiziţionat unele echipamente. Aveam şi finanţare. Dar sub conducerea lui Adrian Ionel, care ocupa atunci funcţia de director general, s-a decis ca, în anul 2016, institutul să nu achiziţioneze o maşină de recoltat care este indispensabilă liniei de producţie de vaccinuri. S-a cumpărat numai cea de inoculat, dar una fără alta nu se poate. Prin această manevră, Adrian Ionel a blocat, practic, activitatea de producţie din Institutul Cantacuzino. De atunci nu s-a mai produs nicio doză de vaccin", susţine Cătălin Bazac.

 

Sindicalistul susţine că astfel

Adrian Ionel

a făcut jocul unor cercuri de interese care au mers pe două direcţii. „

În primul rând vorbim de intenţia vădită de eliminare a Institutului Cantacuzino de pe piaţa internă a vaccinurilor. Pe de altă parte, unele cercuri de interese vizau din punct de vedere imobiliar sediile din centrul Capitalei şi din Băneasa

. Şi s-a făcut totul pentru a se băgă într-o ceaţă cât mai mare patrimoniul imobiliar al Institutului Cantacuzino. Şi la câţiva ani de la preluare, MApN face demersuri să rezolve problemele de cadastru ale institutului, să identifice şi să înregistreze tot acest patrimoniu lăsat prin testament", spune Cătălin Bazac.

Trebuie precizat că sediul din Bucureşti al instituţiei se află în cartierul Cotroceni, pe Splaiul Independenţei, chiar lângă Parcul Izvor, în apropierea Palatului Parlamentului. Mai mult, Staţiunea din Băneasa, care a fost ridicată în 1923 pe un teren donat de Casa Regală a României, se află nu departe de Aeroportul Băneasa, are o suprafaţă totală de 11 hectare şi este una dintre ţintele vizate de prădătorii imobiliari. 

 

Mai mult, sindicalistul susţine că până şi numirea lui Adrian Ionel în funcţia de director general al Institutului Cantacuzino s-a făcut ilegal. „El a ajuns în această funcţie deşi nu îndeplinea criteriile legale ocupării acestei funcţii pentru că ar fi trebuit să fie cercetător stiinţific gradul I sau II, şi nu jurist. Nimeni nu a ţinut cont de această cerinţă, iar în plus numirea s-a făcut fără concurs. Mai mult, o perioadă, Adrian Ionel a ocupat simultan funcţii de conducere în două instituţii bugetare. A fost numit la conducerea Institutului Cantacuzino cu toate că era director general şi la Compania Naţională Unifarm SA. O bună perioadă de timp a fost valid în ambele funcţii, lucru profund ilegal", a precizat Cătălin Bazac. 

 

 

Adrian Ionel trăieşte din salariul de la Unifarm şi din veniturile de membru al unor consilii de administraţie. El nu deţine nicio proprietate şi nici depozite bancare, potrivit celei mai recente declaraţii de avere, publicate pe site-ul Companiei Naţionale Unifarm în iunie 2017, consultate de Hotnews. Cu toate că are obligaţia legală să îşi depună anual declaraţia de avere, ultima declaraţie de avere publică a lui Adrian Ionel datează de acum 3 ani, din iunie 2017.

 

Potrivit documentului, veniturile lui Adrian Ionel în anul 2016 - perioada acoperită de declaraţia de avere - au arătat astfel: 44.528 de lei - remuneraţie primită în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Unifarm / 49.333 de lei - salariul aferent funcţiei de director general al Unifarm / 25.580 de lei - remuneraţie primită în calitate de membru al Consiliului de Administraţie al Unifarm / 86.716 lei - salariul aferent funcţiei de director general al Institutului Cantacuzino / 3.871 de lei - remuneraţie primită în calitate de membru al Consiliului de Administraţie al Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Metale Neferoase şi Rare / 3.048 lei - remuneraţie primită în calitate de membru al Consiliului de Administraţie al Institutului Naţional pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţie.