luni, 13 aprilie 2020

Aprindeți o lumânare pentru primul român mort pe câmpurile de sparanghel din Germania!


Românce pe câmpurile din Germania. Vai și amar! 



Nicolae Bahan avea doar 54 de ani, era din Solca și se afla la o fermă situată la circa 40 de kilometri de Freiburg de aproximativ trei săptămâni. Bărbatul era în Germania împreună cu soția, iar decesul s-a înregistrat sâmbătă, 11 aprilie. Silvia Bahan, soția bărbatului, a declarat că așteaptă ca medicii legiști germani să-i spună concluziile în ceea ce privește decesul.

Mii de români au plecat în ultimele zile în Germania, la cules de sparanghel.

Presa Curată a dezvăluit un document postat de Organizația Europeană pentru Siguranța Navigării Aeriene care cuprinde 41 de state europene, cunoscută ca Euro Control, care arată că România este singura țară din lume care permite zboruri speciale charter cu muncitori sezonieri din România către alte state.

Zborurile sunt supuse și aprobate de țările de destinație. Totodată, documentul arată că niciun alt stat din lume nu a permis asemenea zboruri speciale, spune sursa.

Peste 1.000 de persoane au plecat sâmbătă la muncă sezonieră de pe Aeroportul din Cluj-Napoca, iar alte zeci din Timișoara și Iași. Totodată, vineri au plecat șase avioane care urmau să decoleze de la Cluj pentru a duce români la muncă în străinătate au fost blocate pe aeroport vineri dimineaţă.



Leul nostru va deveni pisică

Curs valutar: Euro si dolarul incep saptamana in crestere

Euro si dolarul incep saptamana in crestere fata de moneda nationala. Banca Nationala a Romaniei (BNR)

a cotat un euro la 4,8297 de lei/unitate, in crestere cu 0,04% fata de vineri.

Dolarul american

a crescut si a ajuns la 4,4155 de lei/unitate, cu 0,09% mai mult fata de vineri.

Si

francul elvetian

a crescut usor fata de vineri, ajungand la 4,5708 de lei.

Un pas in fata a facut si

lira sterlina

, care ajunge la 5,5222 de lei, fata de 5,5048 de lei, cat a fost cotata vineri.

Pretul

gramului de aur

este in crestere. BNR a anuntat ca acesta costa luni 239,9160 de lei, fata de 239,8384 de lei cat era vineri.

Iata

care a fost cursul valutar de vineri

A.G.

O privire prin pusta maghiară, Marea slavă. Se moare în draci!

Situatia cazurilor de COVID-19 in tarile vecine Romaniei

Dintre tarile vecine Romaniei, Ucraina a inregistrat in ultimele 24 de ore cele mai multe cazuri noi de infectare cu noul coronavirus, 325, dar bilantul cel mai mare al mortilor de COVID-19 se inregistreaza in Ungaria, 109. Cele doua tari au inregistrat si cele mai multe decese noi, zece, dar morti au fost raportati si de Bulgaria, si de Republica Moldova.

In total in

Bulgaria

s-au inregistrat 676 de imbolnaviri si 31 de decese, a declarat seful grupului guvernamental de criza de la Sofia, general-maiorul Ventsislav Moutafchiiski, conform BTA. Practic, Bulgaria a anuntat luni sapte cazuri noi de COVID-19 si trei noi decese.

Din totalul cazurilor, 230 sunt pacienti spitalizati, dintre care 36 la terapie intensiva.

In

Serbia

s-au inregistrat pana luni 3.630 de cazuri pozitive de COVID-19 si 80 de decese. Pana pe 12 aprilie, laboratorul national al Institutului Torlak a testat 18.312 de persoane care au indeplinit criteriile, respectiv faptul ca locuiau intr-o zona de transmitere intensiva sau existenta unor simptome de infectie pe tractul respirator, a anuntat Ministerul Sanatatii din Serbia pe site-ul sau.

De la ultima raportare din 11 aprilie, ora locala 15:00, 1.913 persoane au fost testate in Serbia, din care 250 au fost depistate pozitiv.

In

Ungaria

, numarul cazurilor de COVID-19 a crescut la 1.458, in timp ce 10 pacienti au murit intr-o singura zi, a raportat luni dimineata koronavirus.gov.hu, site-ului web al guvernului. Numarul total al deceselor este de 109, in timp ce 120 de pacienti s-au vindecat.

Cel mai multe infectii confirmate sunt in Budapesta (703 de cazuri) si judetul Pest (214 cazuri). In prezent, 15.333 de persoane se afla in carantina oficiala la domiciliu. In Ungaria s-au efectuat pana acum 34.819 de teste de depistare a infectiei.

Ucraina

a inregistrat 325 de noi cazuri de COVID-19 in ultimele 24 de ore, inclusiv 12 cazuri in randul copiilor si 85 de cadre medicale, potrivit ministrului sanatatii Maksim Stepavon, citat de Ukrinform.

"In total, 3.102 cazuri au fost confirmate, dintre care 201 copii si 530 de lucratori medicali", a spus Stepanov luni intr-un briefing.

Potrivit ministrului, trei persoane au necesitat ventilatie mecanica. In acelasi timp opt persoane s-au recuperat, printre care un copil si opt lucratori sanitari.

Zece persoane au murit in ultimele 24 de ore, majoritatea cu alte boli.

Ucraina avea luni un bilant total de 3.102 de cazuri de COVID-19, dintre care 93 de decese. In total s-au vindecat 97 de pacienti, potrivit Centrului public de sanatate.

Ministerul Sanatatii din

Republica Moldova

a anuntat luni, pe pagina sa de Facebook, un nou deces de COVID-19, numarul total de morti fiind de 33.

Persoana care a murit de COVID-19 este un barbat de 70 de ani, din raionul Glodeni. Duminica au mai murit de coronavirus o femeie de 60 de ani, originara din Stefan Voda, care era internata la spitalul raional din Causeni, si un barbat de 61 de ani, internat in sectia de reanimare a spitalului orasenesc din Slobozia.

Urmareste LIVE cele mai noi informatii despre pandemia de coronavirus

Stat sufocat de politruci, amante, corupție, trafic de orice fel- forță de muncă, carne vie, copii etc.

Draga sezonierule

Doua mii de sezonieri. Treisprezece zboruri. Cifre. In spatele stirii despre romanii care s-au inghesuit in parcarea aeroportului din Cluj sunt ei, romanii. Oamenii. Si vietile lor.

Mi-am incercat norocul la sparanghel. Am luat la rand anunturile de pe OLX si Jooble. Cu un pic de rabdare, candva, dupa Pastele ortodox, pot sa ma imbarc intr-un zbor spre Stuttgart. Imi trebuie un act de identitate, certificat de nastere, de casatorie, daca e cazul, o diploma a ultimei scoli absolvite, un cazier juridic si o adeverinta medicala. Pai, intreb, ce boli m-ar face inapt de munca? A, pai, va controleaza acolo. Bun, zic, dar de ce imi trebuie adeverinta medicala daca ma trimiteti oricum in Germania? Nu se stie, dar, zau asa, pe criza care se anunta, cine sunt eu sa mai fac nazuri?

De plecat ar urma sa plec din Bucuresti, luni sau marti dupa Paste, dar pana atunci tot trebuie sa ajung la Sibiu, sa semnez cu recrutorul roman, imi spune domnisoara. Cum ajung? "Pai, cu declaratia aia pe proprie raspundere, scrieti acolo ca veniti la Sibiu in scop profesional".

Parcarea in care s-a prabusit iar statul roman

In timp ce doamna imi vorbeste ma gandesc la cei 2.000 de romani care s-au inghesuit, ieri, in fata aeroportului din Cluj. Au venit sute de kilometri cu autocare despre care, practic, nu a stiut nimeni ca circula. Pe care nu le-a oprit nimeni pe drum. Nici un echipaj de politie, de la Suceava la Cluj, nimeni sa-i intrebe, la propriu, de sanatate.

Te inspaimanta imaginea acelei parcari a aeroportului, mai aglomerata decat targul de vechituri din Targu Mures in zi de Ocska Piac. Nu atat prin ea in sine, cat prin indolenta autoritatilor aeroportuare, care nu aveau cum sa nu stie ca le vin 13 avioane. Si care, desi asteptau 13 avioane, nu s-au pregatit pentru ce puteau acestea aduce la sau lua de la Cluj. Vin niste nemti.

Dezordinea in care s-a ajuns la Cluj e inca o radiografie a tumorilor statului roman. In dosul formelor institutionale, toate functiile ii sunt atrofiate. Le-au capusat retelele coruptiei, politrucii si amantele, nepotii si obligatiile de partid. Este un talcioc al muncii, nu o piata a ei. Mana aia invizibila care regleaza economia ar fi trebuit sa impinga recrutori si cursele ocazionale tocmite pe anumite nise reglate de o autoritate rutiera si de un inspectorat de control. Dar sefii ARR vor scapa in curand de acuzatiile de coruptie in urma prescrierii fapelor. Iar ISCTR este un tigru fara dinti, subfinantat, condus interimar si cu o lege de functionare neratificata de patru ani. Dar cine ar avea nevoie de claritate si predictibilitate, cand transportul de persoane a fost, in Romania, de-a lungul ultimilor 30 de ani, un sinuos traseu al rafuielilor pentru controlul clientelei in detrimentul sigurantei acesteia.

Ca si in cazul institutiilor de protectie a mediului, in care aerul irespirabil al Bucurestilor nu alerteaza pe nimeni in afara orelor de program ale ministerului, garzii sau agentiei, la fel s-a intamplat si la aeroportul din Cluj. Cati dintre cei care lucreaza acolo au vazut ce se intampla in parcare, dar nu au simtit ca e cazul sa sune la 112? Pentru cati absenta unei responsabilitati inscrise in fisa postului a anulat orice urma de responsabilitate civica?

A fost o ultima izbeliste in care statul roman i-a lasat pe oamenii aia care, cu o saptamana inainte de cea mai importanta sarbatoare crestina a natiunii, lasa totul in urma, lasa copiii acasa si se duc in pribegie, cu nimic mai mult decat un troller de speranta.

Lungul drum al disperarii

Deutsche Welle a calatorit, in urma cu sapte ani, din autogara Rahova pana la Dortmund cu un autobuz plin cu romani plecati in strainatate in zorii duminicii Floriilor. Doua mii de kilometri de calatorie apasatoare, de jucarii frumoase promise la telefon celor mici ramasi acasa, de tristete mai grea decat orice speranta de mai bine. Pe cei mai multi, la coborare nu i-a asteptat nimeni. Unii mai fusesera, altii mergeau pentru prima oara. Printre ei, si persoane fara vreun angajament ferm. Incepeau saptamani la rand de baut cafele si fumat, din creierii noptii pana spre pranz, pe treptele unui internet cafe din nordul Dortmundului. Schimba priviri circumspecte cu alti romani sau cu bulgari la fel de infrigurati si obositi.

Asteptarea si deznadejdea desfigureaza privirile, lumea aia pare mai degraba o adunare de interlopi decat o mana de disperati cersindu-si dreptul la o paine cinstit muncita. Am intrat in cafeneaua aceea cumva ironic numita Europa, cu aer de bufet al unei gari in care, uneori, poate opreste un tren ce leaga Bucuresti de Sofia. Eram impreuna cu o colega de la redactia engleza si ne-am prezentat proaspeti casatoriti in cautarea unei echipe de muncitori care sa ne renoveze apartamentul. S-ar fi rezolvat, chiar dintr-a doua dimineata, ne-a asigurat fata de la bar, o bulgaroaica. Desigur, isi favoriza compatriotii. Ni l-a recomandat pe Anghel. Se pricepea la toate - zugravit, tapitat canapele, imbinat mobila de bucatarie.

O zi fericita este aceea in care un maistru de santier apare, la cateva minute inainte de sase dimineata, pe trotuarul din fata cafenelei din Mallinckrodtstrabe, arata cu degetul catre multime - "Tu, tu, tu!" - iar, cand sa plece, se mai intoarce o data si te nimereste pe tine. "Urcati in microbuz!". O zi de munca. Orice, dar munca. Bani. Niste bani. Cativa. Si speranta ca, daca muncesti bine, te va retine, iar maine va veni sa te cheme din nou. Si, cine stie, poate te lipesti de un contract. Maine va fi o alta zi. Iar maine, da, chiar este o alta zi. Aici, in acest cartier rosu al muncii la negru, nimeni nu te tine minte peste noapte.

Cei ce pleaca, zilele acestea, cu avionul, au destinatii precise. Au joburi antamate. Grele, dar sigure. Cei mai multi au mai fost la munci sezoniere in Germania si, spun, se intorc la acelasi angajator. Stiu pe pielea lor ca aproape nu exista o ocupatie mai nenorocita decat ingrijitul si recoltatul acelui "aur alb" al gastronomiei germane de primavara. Dar nicio munca nu e usoara. La fel cum nicio munca nu e josnica. Si nici nu se simt sclavi, cum cu batjocura ii numesc ignorantii din fotolii sau din dosul tastaturii mintile prafuite.

Am incercat o ultima oferta de plecat in Germania, una care sa nu ma plimbe prin tara inainte de a semna contractul. Am gasit o firma din Bucuresti care, insa, nu mai angajeaza decat romani aflati deja in Germania. Daca vreau, in mai pot pleca la alte munci agricole. Mic dejun si pranz platit, asigurare medicala, program de lucru de zece ore, de la 4 la 16, plata de la 9 euro pe ora, o garantie de 680 de lei care mi se returneaza la prima leafa, daca nu plec dupa primele trei saptamani. Castraveti. Sau capsuni. Zmeura. Cirese. Sau flori, in sere, dar in Olanda. Am lasat vorba ca revin luni.

Cand m-am uitat a doua oara, am vazut ca varsta maxima e 50 de ani. Pai, ce stiu germanii astia? In Romania, bunicii si bunicile sunt cei mai buni gradinari!

Cristian Stefanescu

Speranțe. Unele țări se decongelează. Amorțiții noștri din vârf vor îngheț.

Țările din Europa care relaxează măsurile de carantină din această săptămână, iar oamenii se întorc la muncă

Europa se întoarce treptat la muncă săptămâna aceasta. După modelul Cehiei, care a relaxat măsurile de carantină încă de săptămâna trecută, Spania, Italia, Austria ies şi ele din hibernarea economică impusă de pandemia de coronavirus. Revenirea la muncă se va face în toate aceste state cu respectarea regulilor de distanţare socială şi toată lumea trebuie să poarte măşti de protecţie.

În Spania, după doar două săptămâni de carantină totală, li se permite să iasă din casă tuturor lucrătorilor care nu îşi pot face treaba de acasă. Îşi pot relua lucrul muncitorii de pe şantiere, cei din fabrici, avocaţii sau menajerele.

În Italia, ţara europeană cea mai lovită de pandemie, de mâine, 14 aprilie, se vor redeschide librăriile, papetăriile şi magazinele care vând haine pentru copii.

Restul populaţiei trebuie să rămână în carantină până pe 3 mai.

Cehia va permite de mâine, 14 aprilie, călătoriile în străinătate. Este vorba de o redeschidere parţială a graniţelor, pentru călătoriile urgente în scop profesional, pentru tratamente medicale sau pentru a-ţi vizita familia. Măsura vine după ce joia trecută au fost redeschise magazinele de bricolaj şi grădinărit, magazinele care vând şi repară biciclete, papetăriile. Oamenilor li s-a permis şi reluarea sportului în aer liber, precum tenisul sau alte activităţi individuale.

De mâine, 14 aprilie, se vor redeschide şi în Austria magazinele de bricolaj şi grădinărit şi întreprinderile mici de procesare a cărnii. Mai au de aşteptat magazinele de hainele şi saloanele de cosmetică, care vor putea redeschide abia de la sfârşiul lunii. Şcolile sunt programate să îşi reia activitatea pe 15 mai, iar hotelurile şi restaurantele abia spre sfârşitul lunii viitoare.

În Norvegia, reluarea activităţilor cotidiene este privită cu un “optimism prudent", dar şi aici se fac paşi. Premierul a anunţat că de pe 20 aprilie se pot redeschide creşele, iar de pe 27 aprilie anumite şcoli şi universităţi.

În Danemarca, de miercuri, 15 aprilie, se vor redeschide grădiniţele, iar elevii din ciclul primar se vor putea reîntoarce la şcoală. Cei din ciclul gimnazial şi licee vor putea reveni în clase abia după 10 mai.

În New York - ul pustiu Dacia 1300 tronează.

FOTO Dacia 1300, pe străzile unui New York pustiu în timpul pandemiei de coronavirus

Eduard Pălăghiţă este proprietarul unui autoturism Dacia 1300, iar recent a realizat o sesiune foto cu mașina într-un New York pustiu din cauza pandemiei de coronavirus. Imaginile au fost publicate pe contul personal de Facebook al românului stabilit de ani de zile în SUA.

"Oraşul care nu doarme niciodată trage un pui de somn", este comentariul care însoțește postarea de pe Facebook.

Sursa foto: Eduard Palaghita/ Facebook










Cum arată postarea lui Eduard:

Economie în colaps, moarte sigură

ANALIZĂ România economică riscă să se prăbuşească precum un castel de nisip. Ne vom trezi rapid cu peste 2 milioane de oameni fără joburi şi cu recesiune severă

În ritmul în care efectele economice se amplifică, ne vom trezi rapid cu peste 2 milioane de oameni fără joburi şi cu o recesiune severă din care ne va fi greu să ieşim. România riscă să piardă cursa pentru competitivitate în faţa ţărilor din regiune, precum Polonia, Ungaria şi Bulgaria, care vin cu măsuri concrete de susţinere a economiei, menite să asigure continuarea business-ului dincolo de perioada stării de urgenţă.

România economică arată precum un pacient ajuns la spital în comă, cu multiple traumatisme, căruia medicii, în loc să îl ducă în sala de operaţie, îi administrează o aspirină şi îi pun pansamente, pentru a-i acoperi rănile grave.

Fără tratamente medicale de specialitate, pacientul România riscă să moară, iar dacă va fi totuşi salvat printr-o minune, va rămâne cu dizabilităţi care nu îi vor mai permite să ducă o viaţă normală.

Aşa arată, potrivit analiştilor, radiografia economiei româneşti după o lună de „coronacriză economică".

Estimările Frames, anunţate la începutul crizei, privind numărul de peste 1 milion de persoane ce vor ajunge în şomaj tehnic, considerate la vremea respectivă de politicieni ca fiind hazardate, au fost confirmate de realitate, iar perspectivele sunt, în continuare, din ce în ce mai sumbre.

„Din mediul de afaceri primim semnale că tot mai multe companii îşi suspendă activitatea şi că blocajul financiar se accentuează. Creditul furnizor, cel care alimenta mare parte din business-ul din România, a îngheţat, iar multe companii au ajuns în prag de faliment, astfel că îşi vor trimite angajaţii în şomaj sau îi vor disponibiliza în această lună. În acest ritm, vom ajunge rapid la 2 milioane de angajaţi fără joburi la finalul stării de urgenţă", afirmă analiştii de la Frames.

„25% dintre IMM-uri sau închis sau se vor închide în următoarea perioadă. Sunt peste 1 milion  de oameni trimişi în şomaj tehnic. S-au mai întors minim 1 milion de români în ţară. Cum vor fi absorbiţi aceştia în campul muncii? Cum vor deveni aceştia contribuabili nu asistaţi social?  Este nevoie de un plan de susţinere a IMM-urilor", afirmă Cristian Lungu, managerul Agenţiei de Consultanţă pentru Dezvoltarea Afacerilor.

Potrivit analizei, România are nevoie de măsuri concrete de susţinere a business-ului, pe termen mediu şi lung, de un adevărat „Plan Marshall", dincolo de cele care vizează starea de urgenţă.

„În timp ce la noi se vorbeşte doar de măsurile pe termen scurt, pentru perioada de restricţii, în alte ţări se pun în aplicare planuri pe termen mediu şi lung.  Politica paşilor mărunţi, pas cu pas, anunţată de Guvernul Orban, generează deja temeri în ochii investitorilor, afectează credibilitatea economică a României. România are nevoie de un plan concret, cu obiective, termene şi finanţări asumate, care să creeze încredere pentru cei care vor să investească în România, mai ales pentru cei care vor să îşi mute facilităţile de producţie din China, un fenomen economic pe care autorităţile par să îl ignore în prezent", afirmă Adrian Negrescu, managerul companiei de consultanţă Frames.

În timp ce în România, planurile de combatere a crizei vizează doar 2% din PIB şi acoperă doar perioada de stare de urgenţă, în Ungaria, o ţară care are o economie cu 40% mai mică decât cea a României, Guvernul alocă 30 de miliarde de euro (20% din PIB) pentru compensarea efectelor crizei, printre care şi un fond strategic de 1,3 miliarde de euro pentru investiţii în infrastructură.

Cehia a anunţat un plan de stimulare a economiei de 18% din PIB (50 miliarde euro), Polonia alocă 47 de miliarde de euro (10% din PIB) pentru susţinerea economiei, din care 30 miliarde de zloţi pentru investiţii în infrastructură, iar Bulgaria accelerează planurile pentru trecerea la euro.

„În timp ce alte ţări profită de relaxarea restricţiilor Pactului de Stabilitate şi se împrumută din pieţele externe, îşi rezervă zeci de miliarde de euro pentru investiţii în infrastructură, în susţinerea mediului de afaceri intern, în România, autorităţile abia reuşesc să adune bani de la băncile locale şi trag de urechi firmele care n-au completat cum trebuie cererile de şomaj tehnic. Dincolo de vânătoarea de produse medicale (măşti, combinezoane, aparatură specială), ne aflăm într-o cursă acerbă pentru finanţare la care România pare să fi pierdut startul", afirmă analiştii.

„Am fi vrut să vedem, precum în Japonia, un program de obligaţiuni pentru construcţii, emise de stat. Ne asiguram astfel finanţarea pentru lucrările de infrastructură publică", mai spun aceştia.

Până în prezent, Guvernul a promis şi încă nu a plătit niciun leu din cei 10 miliarde lei pentru şomajul tehnic şi 15 miliarde lei garanţii pentru susţinerea creditării IMM-urilor. În rest, după o adevărată bâlbâială privind plata taxelor, a oferit o bonificaţie pentru cei care îşi plătesc taxele la timp şi a anunţat un proiect de tăiere a reducere a salariilor în sectorul public.

Potrivit experţilor, tăierea salariilor bugetarilor este, cel puţin aşa cum se prezintă acum, doar o măsură de imagine.

„Din cei 1,24 milioane de bugetari, sunt aproape 700.000 care nu vor fi afectaţi sub nicio formă, pentru că activează în domenii esenţiale. În conditiile in care statul aloca 102 miliarde lei ca fond de salarii pentru bugetari (s-a dublat în ultimii 5 ani), economia estimată de Orban, de 1,5 miliarde lei, este ridicolă. Tăierea salariilor bugetarilor se dovedeste doar o măsura de imagine, care va avea efecte negative (scăderea consumului, tensiuni sociale etc). Era mai degrabă nevoie de măsuri de restrictii pentru cheltuielile publice. Restructurarea aparatului public este necesară, trebuie pusă în practică imediat după criză, însă nu prin manevre heirupiste care nu fac altceva decat sa amplifice tensiunile dintre angajaţi (public/privat)", arată analiza Frames & ACDA.

Statul poate funcţiona cu 50% din angajaţi, dacă este să ne luăm după planurile de tăieri salariale anunţat de Guvern. Este nevoie doar de voinţă politică, de dorinţa de a face, în sfârşit, reformele de care economia românească, sistemul public, au nevoie", a declarant Cristian Lungu.

Potrivit experţilor de la ACDA, digitalizarea ANAF - măsură care va duce la creşterea colectării din sectoarele cu evaziune ridicată şi impozitarea progresivă în sectorul public trebuie să se afle în prim-plan.

În timp ce alte ţări încearcă să îşi protejeze forţa de muncă, să le ofere joburi şi să îi ţină în ţară,  România exportă muncitori pe bandă rulantă către Germania şi, posibil în lunile următoare, către Italia şi Franţa, ţări care au anunţat, la rândul lor, că vor muncitori români.

 Potrivit analiştilor, dincolo de încălcarea flagrantă a regulilor privind starea de urgenţă, această situaţie arată lipsa de viziune a autorităţilor române în privinţa forţei de muncă.

„Continuăm, din păcate, o politică păguboasă, care a afectat economia românească în ultimii 30 de ani. În loc să luăm măsuri pentru a ne conserva forţa de muncă, le facilităm plecarea în străinătate. Să nu uităm că, acum câţiva ani, un politician cunoscut spunea că nu avem nevoie de medici. Acum, în această situaţie incertă, este nevoie, mai mult ca oricând, de un mesaj clar către românii care vor să rămână în ţară, un plan concret prin care aceşti oameni să fie păstraţi în ţară, nu să-i îngrămădim în avioane charter cu destinaţia Occident. Să îi implicăm în agricultura românească, în refacerea sistemelor de irigaţii, în construcţiile de infrastructură (drumuri, cale ferată, spitale, şcoli etc.)", a declarat Negrescu.

România are nevoie, mai mult ca oricând, de leadership, de politicieni care să uite de interesele electorale şi care să ia măsuri drastice, chiar dacă nepopulare.

De ce nu s-a apelat încă la banii de la Fondul Monetar Internaţional? Pentru că un program de finanţare va veni cu condiţionalităţi clare, precum reducerea aparatului de stat – concedierea a sute de mii de bugetari, privatizarea directă sau pe bursă a companiilor de stat căpuşate politic, precum Aeroportul Otopeni, Hidroelectrica, TAROM, SNCFR, SNLO, renunţarea la pseudo-programul de dezvoltare locală PNDL. Astfel de măsuri vor afecta capitalul electoral al guvernanţilor. Din păcate, sacrificăm potenţialul de revenire al economiei pe altarul intereselor electorale", afirmă analiştii.

Fără măsuri concrete, România va fi condamnată la sărăcie în următorii ani.

„Factura intereselor electorale o vom plăti în următorii ani cu vârf şi îndesat. În timp ce alte ţări din regiune vor creşte economic, noi vom spera, în continuare, că ne vor salva multinaţionalele, că mediul de afaceri va plăti taxele şi impozitele majorate pe care autorităţile le vor institui, mai mult ca sigur, după examenul electoral din toamnă. Vom avea din ce în ce mai puţine şanse să construim drumuri, spitale, şcoli, pentru că PIB-ul va continua să fie sufocat de clienţii de partid, de interesele politice, de programe fără noimă economică precum PNDL", arată analiza Frames & ACDA.

Potirivit analiştilor, de vină pentru această situaţie este întregul spectru politic.

Niciunul dintre partide nu a venit până acum cu o viziune legată de depăşirea acestei crize. Niciuna dintre formaţiuni nu a pus pe masă un plan concret de măsuri, dincolo de critici, de atacuri politice, de mesajele cu caracter electoral. Între timp, mediul de afaceri a înaintat zeci de propuneri, de soluţii, de măsuri menite să ofere o relansare rapidă a economiei, după perioada de urgenţă. Niciuna dintre aceste măsuri nu a fost asumată", spun experţii.

Între timp, în absenţa unor măsuri concrete de aplanare a efectelor crizei, situaţia bugetară a României se înrăutăţeşte pe zi ce trece. Încasările au scăzut cu 12-13 miliarde de lei, iar cheltuielile au crescut cu 20 de miliarde de lei. În esenţă, în numai o lună, deficitul bugetar s-a adâncit cu 3 procente.

„Sperăm ca rectificarea bugetară să vină cu altă viziune. Nu mai poţi funcţiona, ca stat, cu aceleaşi repere ca în anii dezmăţului bugetar. Trebuie măsuri concrete, asumate, legate de cheltuielile statului cu aparatul public, trebuie anunţată decizia anulării creşterii pensiilor cu 40% din septembrie şi impozitarea pensiilor speciale. Trebuie renunţat la PNDL, programul politic de finanţare pentru baronii locali şi trebuie investit masiv în dezvoltarea infrastructurii, de la autostrăzi (Piteşti-Sibiu, Comarnic-Braşov, Iaşi-Bucureşti, Craiova-Piteşti  la cale ferată de mare viteză (Bucureşti-Cluj Napoca, Bucureşti-Craiova, Bucureşti-Timişoara, Bucureşti-Iaşi etc) şi aeroporturi (al doilea aeroport internaţinal al capitalei, aeroporturi extinse la Braşov, Craiova, Cluj, Iaşi, Constanţa, Sibiu, Timişoara etc.)", a declarat Adrian Negrescu.

Potrivit experţilor Frames & ACDA, este nevoie, totodată, de dezvoltarea unui program naţional solid şi predictibil de susţinere a iniţiativei antreprenoriale care să includă toate programele naţionale şi europene pentru IMM-uri, cu bugete extinse provenite atât din sumele primite de la Uniunea Europeană cât şi din redirecţionarea sumelor obtinute din reducerea salariilor si pensiilor publice, anularea pensiilor speciale plus mecanisme de minimis care să cuprindă credite fiscale.

„IMM-urile trebuie să reprezinte coloana vertebrală a unei economii moderne. Noi, din păcate, ne aflăm pe ultimul loc în UE ca număr de IMM-uri la 1000 de locuitori, iar peste 80% dintre ele sunt slab capitalizate şi activează într-un mediu în care creditarea este inaccesibilă, iar blocajul financiar se amplifică. Exact acestea vor fi viitoarele victime ale crizei", a declarat Cristian Lungu, managerul ACDA.

În domeniul IMM-urilor, este necesar ca statul să adopte un pachet de digitalizare oferit sub forma de voucher de 500 de euro/primele 12 luni care să include o licenţă CLOUD, site, instrumente de gestionare a unei afaceri – CRM, ERP, etc.

Statul ar trebui, de asemenea, să subvenţioneze finanţarea costurilor cu achiziţionarea unei semnături electronice pentru primii 3 ani de la înfiinţare şi să încurajeze angajărilor, prin reducerea cu 50% a taxelor salariale.

De asemenea, este nevoie de o regândire a urmatoarelor programe naţionale pentru IMM-uri pentru ieşirea din criză, de la extinderea codurilor CAEN compatibile la dublarea sumei maxime alocate/proiect. 

„Creşterea numărului de finanţări anuale de la 10.000 la 30.000 de proiecte, însoţit de o focusare pe proiectele care vizează producţia, industriile creative si IT-ul trebuie să se afle în prim-plan", afirmă Cristian Lungu.

Experţii spun totodată că, fără împrumuri masive care să finanţeze programe naţionale de dezvoltare, România va fi condamnată la sărăcie. „România, o ţară cu un potenţial agricol imens, importă alimente. Importăm electricitate deşi avem capacităţi de producţie suficiente, importăm gaze deşi avem resurse uriaşe în Marea Neagră. Importăm bulion deşi cultivăm roşii care putrezesc pe câmp. Timpul nu iartă. Cum nu ne-a iertat când ne jucam de-a mineriadele, când alungam medicii din ţară, când ,,nu ne vindeam ţara", a mai declarat Adrian Negrescu, managerul Frames.


TRU. Articol Adevărul.ro

TRU, despre românii care au plecat la muncă în Germania: Proştii Europei au onoarea să pună bucatele pe masa tartorului

Ideea bondurilor Corona a fost lichidată. Cu o singură frază, Italia şi Spania au fost împinse în groapă. Apoi, Merkel şi-a ataşat în jurul braţului o banderolă transparentă de doliu şi a rostit obişnuitele euro-palavre la căpătîiul muribundului: vom găsi alte instrumente de solidaritate, sîntem alături de Italia şi Spania bla, bla, bla.

Seara, miniştrii de Finanţe ai statelor din zona euro au preluat decretul şi l-au transformat într-un pachet de asistenţă, la prima vedere, uluitor. 500 de miliarde! Cifra pe care nimeni n-o va putea minimaliza! Dovada generozităţii, aruncată în faţa celor ce s-au îndoit de măreţia Europei Unite.

Logica şi aritmetica au altă părere.

Aritmetic, din 500 de miliarde, jumătate acoperă nevoile prezente şi viitoare ale sistemelor sanitare dar numai în proporţie de 2% din PIB pentru fiecare stat membru. În rest, credite şi subvenţii, cu condiţii de bună purtare şi sărăcie demnă pentru guvernele şi generaţiile de vin.

Logic, Italia a cerut ajutor economic, nu sanitar. Ilogic, a obţinut ajutor sanitar, nu economic.

Edificiul european a fost pîrjolit de Coronavirus. UE a hotărît să livreze, gratuit, vecinilor de la etajele făcute scrum, extinctoare de ultimă generaţie. Cine vrea bani pentru reconstrucţia apartamentului, hainele copiilor şi transport pînă la locul de muncă închis va trebui să accepte impozite, limite de cheltuieli, dobînzi, poezii despre idila europeană, importuri forţate şi vînzări de bunuri strategice, după cum decide Germania. Toate camuflate în cele mai încăpătoare cuvinte ale acordului: condiţionalităţi de menţinere a sănătăţii financiare.

Ce au refuzat Germania şi sateliţii e mult mai important decît ce au acceptat. Dacă ar fi aprobat emisia de bonduri Corona, statele bogate s-ar fi angajat să garanteze împrumuturile din zona euro. UE ar fi transmis că e un bloc solidar, nu o schemă folosită de avari nemiloşi. Credibilitatea financiară a Germaniei şi Olandei s-ar fi extins asupra celorlalţi şi le-ar fi permis să împrumute în condiţii foarte avantajoase. Fără aşa ceva, Italia şi Spania rămîn la mîna pieţelor care le vor trata ca datornici părăsiţi şi le vor potcovi cu dobînzi enorme.  

Respingerea bondurilor a adus la cunoştinţa Sudului şi a Estului care asistă la execuţia Sudului două mesaje. Mai întîi: UE nu creează solidaritate, ci dependenţă. Apoi: sînteţi liberi să vă îndatoraţi pînă la moarte, de preferat şi obligatoriu faţă  bănci germane sau franceze. Însumînd, faimoisul idealism UE nu e un umanism vizionar destinat sub-europenilor din Sud şi din Est. Neuitatul "Wir schaffen das!! (O scoatem la capăt!) cu care Cancelarul Merkel a întîmpinat migranţii afro-arabi ai lui 2014 a dispărut. Italienii, spaniolii şi est-europenii îl caută degeaba. Pe parcursul acestei subtile evoluţii morale, Germania a reuşit să uite că a fost salvată, fără condiţii, după război, pe vremea cînd consecvenţii ei cetăţeni mîncau ierburi alese din şanţ şi dormeau în cratere de bombă.  

În vastul algoritm umanist al UE, prăpădiţii din Est vin ceva mai la coadă şi primesc restul. Mai exact, ce rămîne din 500 de miliarde din care se scad 500 de miliarde alocate zonei euro. La care se adaugă un ajutor de 3,3 miliarde, aprobat de Comisia Europeană care arată astfel că nu are nimic împotriva ajutorului de 3,3 miliarde acordat României de Guvernul României. Trebuie pus la socoteală şi miliardul pe care Comisia nu ni-l mai ia din fondurile necheltuite. Total: o sumă colosală care ne-a fost pusă în cont, cu observaţia că ea era deja acolo şi că am primit voie să o mărim, dacă vrem neapărat să arătăm că ne scăldăm în bani.

Adevărul e că Romînia nu are de ce să se teamă că a rămas în chiloţi, dat fiind că i-a amanetat demult. Demonstraţia a fost făcută clar de Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, într-o intervenţie solidă, din care oricine are ceva de învăţat, înainte să-şi aleagă metoda de sinucidere sau personajul de interpretat la ospiciu. V. Lazea aminteşte şi "costul uriaş al programelor (UE) de mediu care vor fi implementate în următoarele decenii". Această idioţie exorbitantă trebuie eliminată. Green New Deal, copilul cretin rezultat din întîlnirea la care UE şi Greta T. s-au palpat reciproc, trebuie dus de mînă şi abandonat pe cîmp.   

Dar asta nu e tot. Favorurile germane merg mai departe, căutînd limita nesimţirii.  

În timp ce A. Merkel îi anunţa pe italieni şi pe spanioli că, dacă vor bani, trebuie să îşi piardă ţara şi suveranitatea, la Cluj, 2000 de disperaţi se învălmăşau în faţa aeroportului. Toţi se buluceau spre avioanele ce urmau să îi ducă la munci agricole în Germania. Piesa e completă. Germania, ţara care a luat 1 milion de migranţi şi îi ţine pe ajutoare sociale sau nu îi deranjează din lectura lui Hegel, cheamă la muncă turma de români. Proştii Europei au onoarea să pună bucatele pe masa tartorului. Vechea admiraţie germană pentru Estici şi vocaţia lor de animal de povară nu s-a pierdut.

Dar asta nu e tot. Favorurile germane merg mai departe, dincolo de limita nesimţirii.

În dimineaţa generosului anunţ al Cancelarului Merkel, săptămînalul Die Welt îşi oţelea şefa, cerîndu-i imunitate la viruşii compasiunii. Titlul nemuritorului articol: Frau Merkel, bleiben Sie standhaft! (Dnă Merkel, ţineţi-vă tare!) Sau, într-o traducere uşor influenţată de un fost exilat în Germania: Angela, fii bărbată! Ceva mai jos, în acelaşi articol, argumentul decisiv: "În Italia, Mafia abia aşteaptă o nouă ploaie de bani de la Bruxelles". Delicateţe tipic germană. Răspunsul cuvenit e boicotul produselor germane, începînd cu rinocerii copiaţi din Ionescu. Şi o veche ghicitoare românească: Uniune într-un picior, ghici al cîtelea Reich e? Italienii şi toţi practicanţii diversităţii păcătoase a vieţii au dreptul să conchidă: corupţia ucide! iar virtutea o roagă să aibă spor!

Încurajări în acest sens au venit şi de la Wopke Hoekstra. Ministrul de Finanţe olandez. Pe 26 martie, Hoekstra a luat din scurt putorile Meditreanei şi a dorit să afle: de ce sînt italienii goi şi lefteri în faţa epidemiei? Nu cumva pentru că şi-au prăpădit banii prin proastă guvernare? Atît de răspândită e această insultă încît sondaje recente spun că 46% din germanii cu cap de furnică sînt convinşi de răspunderea criminală a greierilor cîntăreţi italieni. Nimic despre 20 de ani de austeritate trimisă în plic de la Bruxelles şi despre efectele ei asupra serviciilor publice italiene. Nimic despre misterul care îi leagă îndărătnic pe incomparabilii gospodari germani de zurbagii macaronari ai Italiei.

Războiul împotriva vieţii deschise a fost cîştigat, abject, de Germania. O alianţă de maniaci obsedaţi de bani, reduşi la bani şi orbiţi de bani desfigurează metodic toate valorile de bază ale Europei.

Chiar aşa! Dacă nemţii sînt atît de scîrbiţi de italieni, ce îi sileşte, totuşi, să rămînă alături de ei? Ce îi obligă să îi ţină vecini şi chiriaşi în aceeaşi Uniune? Răspunsul e cunoscut dar nu poate fi rostit tocmai de cei ce au dat Uniunii funcţia care împiedică uniunea. Germania înţelege prin UE dreptul de a conduce pentru a prospera, pedepsindu-i prin anexare economică pe toţi cei ce nu fac proba că sînt nemţi.

UE şi-a pierdut sensul şi şi-a fortificat ţarcul. UE a creat o poziţie politică zdrobitoare pentru Germania şi a fixat statele sudice şi estice în datorie şi paralizie. UE a devenit o Uniune negativă, consolidată nu atît de participarea cît de subordonarea statelor membre.   

E simplu, deşi atîţia oameni s-au chinuit atîta vreme să argumenteze contrariul: o Uniune reală şi egală poate exista numai pe baza unei limbi şi a unei naţiuni comune. Sau sub talpa aceluiaşi ocupant. Naţiunea şi limba unică ţin în picioare Uniunea Statelor Americane şi Regatul Unit. UE nu poate conta pe aşa ceva decît în cazul în care trecem, toţi, la wurst şi esperanto. Ocupantul comun a fost o soluţie sub habsburgi şi o nenorocire sub ruşi. Astăzi, Germania se ascunde în spatele UE şi refuză ipocrit să îşi recunoască hegemonia.

Ratînd desprinderea de voinţa auto-centrată, Germania a trecut, iar, pe lîngă sensul fundamental al culturii. Acela de a inhiba pornirile empirice şi războiul lor cu natura vitală. Sudul şi Estul dezordonate, îngăduitoare cu timpul şi prea lipite de viaţă au fost pedepsite. Războiul împotriva vieţii deschise a fost cîştigat, abject, de Germania. O alianţă de maniaci obsedaţi de bani, reduşi la bani şi orbiţi de bani desfigurează metodic toate valorile de bază ale Europei. UE a înghiţit Europa şi îi va supravieţui.

Alles Klar, Frau Kommissar!

duminică, 12 aprilie 2020

Efectele ciumei numită coronavirus

Halep, un caz fericit în tenis. „Noi n-avem bani de chirie!“. Apelul unei jucătoare care stă cu părinţii

Sofia Şapatava a câştigat, în total, 2.900 de dolari din tenis, în primele trei luni ale anului. Acum, „robinetul“ s-a închis. Iar viaţa ei s-a dat peste cap, nu doar din punct de vedere financiar. 

 

Înainte, Şapatava era mereu între două avioane. Acum, stă acasă toată ziua, cu părinţii, într-un apartament de patru camere din Tbilisi, şi se întreabă: oare când pot să joc din nou tenis? Iar dacă Simona Halep (2 WTA), de pildă, trăieşte într-un complex de lux la marginea Bucureştiului, unde suprafaţa totală ajunge la 52.000 de metri pătraţi, în schimb, Şapatava n-are nici măcar o grădină în care să iasă pentru a lua o gură de aer. Priveliştea ei înseamnă parcarea din faţa blocului.

 

„Tot ce pot să fac e să-mi scot capul pe geam“, şi-a început georgiana de 31 de ani interviul acordat pentru CNN prin Skype. 

 

Cu cât perioada de pauză competiţională se prelungeşte, cu atât se schimbă şi perspectivele pentru sportiva aflată pe locul 371 în lume. Timpul trece foarte greu şi în capul ei apar tot mai multe întrebări, fără răspunsuri, legate de viitor. Anxietatea şi îndoielile au lovit-o din plin pe Şapatava, la fel ca pe orice om de rând care, spre deosebire de sportivii de elită, n-a apucat să câştige sume astronomice, pentru a scăpa de grija zilei de mâine.

 

„E ca într-o carte SF“

 

Iar în privinţa unor jucătoare de tenis din afara Top 100, situaţia e de-a dreptul dramatică! WTA şi ATP au hotărât deja ca toate turneele să fie suspendate până la mijlocul lunii iulie şi, realist vorbind, sunt şanse mari ca termenul să fie chiar prelungit. Ceea ce înseamnă că, pentru Şapatava şi alte sportive de nivelul ei, criza financiară se va şi înrăutăţi! Şi, după cum a povestit pentru CNN, Sofia n-are pe cap doar grija banilor.

 

„Verişorul mamei mele s-a infectat cu noul coronavirus şi a murit. A fost o veste deprimantă, fiindcă îl ştiam de când eram mică. Mă cunosc cu foarte multe jucătoare din Italia şi ştiu că ele stau acasă de mai mult timp, comparativ cu mine. Deci, pentru ele e o perioadă şi mai grea. E foarte trist ce se întâmplă şi foarte ciudat. E ca într-o carte de Science-Fiction. Suntem cu toţii deprimaţi“, a povestit Şapatava.

Dar ceea ce o apasă cel mai mult pe Sofia acum e faptul că, fiind şomeră efectiv, a rămas fără orice fel de venit. Gravitatea acestei situaţii a îndemnat-o atât pe ea, cât şi pe alte jucătoare din afara Top 100, să lanseze o petiţie online, prin care să ceară ajutorul Federaţiei Internaţionale de Tenis (ITF). Vorbim despre jucătoare care, pur şi simplu, n-au din ce trăi. Până acum, petiţia a adunat peste 2.000 de semnături.

 

„E o situaţie foarte grea şi, de-a dreptul, terifiantă“, a spus Şapatava care, spre deosebire de sportivele de top, pentru care banii curg şi acum din sponsorizări, aşa ceva nu există.

 

Antrenorul o plăteşte pe ea, nu invers!

 

În tenis, exceptând sumele încasate din partea sponsorilor şi a celor din premii, alte venituri fixe nu sunt. Pe scurt, pentru jucătoarele lipsite de notorietate precum Şapatava, banii dispar, când nu joacă. Ea primeşte rachetele şi echipamentul din partea unui sponsor, dar nu există sume lunare de bani. Şi mai există o diferenţă neobişnuită, comparativ cu Halep şi alte vedete ale circuitului. Dacă acestea îşi angajează antrenori de elită - Simona îl plăteşte pe Darren Cahill cu un milion de dolari pe sezon, plus procente din câştigurile ei financiare la turnee - în cazul unor sportive aflate în subsolul clasamentului, situaţia e inversă. Concret, Şapatava are un antrenor german, care o susţine, din punct de vedere financiar!

 

„Am vorbit cu foarte multe colege de circuit care nu ştiu cum vor plăti chiria apartamentului în care locuiesc în această lună. De aceea, am şi iniţiat acea petiţie online. Ca să fie auzită vocea noastră. Eu nu cer nimic. Încerc însă să atrag atenţia celor de la ITF asupra acestei situaţii. Dacă nu ne pot sprijini cei de acolo, atunci cine?“, a spus Şapatava prin Skype.

 

Premiile foarte mici acordate în turneele ITF, plus costurile mari de călătorii înseamnă că multe dintre sportivele aflate în afara Top 100 abia supravieţuiesc de pe o zi pe alta. Potrivit estimărilor, o jucătoare, ca să aibă un trai liniştit, trebuie să câştige cam 200.000 de dolari pe an. În cazul lui Şapatava, aceasta a luat 354.725 de dolari din premii în toată cariera ei de peste 15 ani de până acum! Parcursul ei în tenis a inclus, în mare, participarea în turneele ITF, unde sumele totale puse în joc variază între 15.000 şi 100.000 de dolari. În acest an, georgiana s-a deplasat pentru diverse întreceri în Las Vegas, California, Kentucky, Michigan şi Franţa. Cea mai mare sumă pe care a încasat-o într-un turneu a fost de 926 de dolari!

 

Înainte de pandemie, ea îşi suplimenta veniturile, jucând tenis pentru echipele de club în Germania şi în Franţa. „De fapt, de aici vin cei mai mulţi bani pentru jucătoarele din afara Top 250. De obicei, de la club primeşti cam cât o să câştigi dacă joci şase luni în turnee“, a explicat Şapatava.

 

Federer se implică în negocierile cu ATP

 

Discursul ei a readus acum în atenţia publicului discrepanţele financiare uriaşe, care există între jucătoarele de top şi cele din afara Top 100. S-a spus mereu că nu ajung suficient de mulţi bani la cei fără notorietate şi fără un clasament bun. Coronavirus doar a accentuat această situaţie.

 

Inclusiv marele Roger Federer a spus, încă de anul trecut, că se va implica în negocierile cu Consiliul Jucătorilor ATP, astfel încât sportivii mai slab clasaţi şi cei care nu trec de calificări în diverse turnee să primească sume mai mari în următorii ani.

 

Şi, săptămâna trecută, Patrick Mouratoglou, antrenorul Serenei Williams, a avut o postare pe Twitter, în care a semnalat cum situaţia actuală a scos la iveală sistemul disfuncţional de premiere din lumea tenisului.

 

„E o problemă reală aceasta, una care va continua să ne dea bătai de cap. Efectiv, mi-e frică de ce ne aşteaptă în următoarele două, trei luni. Diferenţa existentă între jucătoarele de top şi cele clasate mai slab e colosală, din punct de vedere financiar. E o situaţie despre care ştii, încă din prima zi în care intri în circuit. Dar acum, nu mai vorbim doar despre partea sportivă. Pur şi simplu, e o problemă de viaţă. Când te uiţi pe clasamente, sunt 100 de jucători în Top 50 ATP şi WTA. Dar, dincolo de acest grup, în cele două circuite există peste 3.000 de sportivi. Dacă din cauza problemelor financiare, 50% dintre ei renunţă la tenis, nu cred că acest sport va supravieţui! Înţeleg că cele mai multe bilete se vând la turneele mari, însă şi cele mici generează venituri importante. E adevărat că jucătorii de top contribuie cel mai mult la promovarea tenisului la nivel global, însă, în afară de ei, sunt 96,5% dintre jucători care, de asemenea, formează această lume a tenisului. Iar aceşti jucători trebuie să rămână în viaţă ca să avem tenis în continuare“, a explicat Şapatava.

 

Aceasta, pianistă în timpul ei liber, joacă în circuit de peste 15 ani, în primul rând, pentru că iubeşte tenisul, nu pentru recompensa financiară. Ea putea să-şi facă o carieră în chirurgie, însă a renunţat la medicină pentru a-şi urma visul sportiv. 

 

„Părinţii mei nu mai sunt tineri. Am facturi de plătit, oameni în grija mea de întreţinut. Antrenorul meu nu e vreun milionar, nu mă poate susţine financiar la nesfârşit. Clasamentul meu e deja mult prea slab, ca să câştig sume mari din tenis. Iar dacă nu o să am unde juca sau pe cine antrena, la rândul meu, după luna iulie, nu o să mai am bani pentru a călători, pentru a participa în turnee“, a afirmat Şapatava.

 

„În acest moment, trebuie să găsesc o modalitate de a face bani şi, dacă reuşesc, poate că o să încep să joc din toamna încolo. Dintre jucătoarele care sunt de nivelul meu, nimeni nu poate merge direct la turnee, când sezonul se va relua. Mai întâi, trebuie să munceşti ca să faci rost de banii necesari, pentru a-ţi permite participarea într-o competiţie“, a explicat ocupanta locului 371 WTA.

926

dolari a fost cel mai mare premiu încasat în acest an de Şapatava. Aceasta are două titluri ITF la simplu în CV, ultimul câştigat în 2017.

 

Topul all-time al câştigurilor în tenisul feminin

1. Serena Williams - 92.715.122

2. Venus Williams - 41.805.656

3. Maria Şarapova - 38.777.962

4. Simona Halep - 36.551.855

5. Caroline Wozniacki - 35.233.415

*Sumele sunt exprimate în dolari

CITEŞTE ŞI:

Halep, gata să încaseze „ajutor de şomaj“: WTA poate opri tenisul până în 2021 şi pregăteşte un anunţ major

VIDEO Izolarea nu e la fel pentru toţi: Cum arată complexul unde s-a închis Simona Halep

Halep savurează viaţa fără tenis: „A venit mănuşă pentru sufletul meu“. Ce îi place cel mai mult

Halep, previziuni sumbre: Ce crede despre data la care se va juca din nou tenis

Lovitură cruntă pentru Canada: S-a anulat turneul câştigat de două ori de Halep

 


Paștele la români

Sărbătoarea Paştelui în secolele trecute. Românii stingeau postul în dezmăţuri cu mâncare şi băutură

Călătorii străini care au cutreierat în secolele trecute prin ţinuturile actuale ale României au relatat cu uimire despre obiceiurile păstrate de români de Paşte. Iată câteva mărturii:

Românii descătuşaţi după postul aprig

Abatele italian Franceco Griselini a călătorit la mijlocul secolului al XVIII-lea în ţinuturile românilor şi a lăsat posterităţii unele dintre cele mai preţioase mărturii despre tradiţiile şi modul de viaţă al localnicilor. Cea mai mare plăcere a românilor, în zilele de sărbătoare, era jocul.

„Ei dansează chiar la cele mai mari sărbători, ca Bunavestirea, Naşterea şi învierea Domnului, Înălţarea Domnului şi, în Ziua morţilor. Atunci joacă pe pământ sfinţit, adică în curtea bisericii, unde mai înainte, aduce fiecare de acasă bucăţele pe care le mănâncă împreună, cu toţii. Aceste jocuri care se dansează şi de către bărbaţi şi de către femei, după fluier cimpoi, constau din anumite cercuri, în care se învartesc când mai repede, când mai încet, făcând diferite mişcări cu capul şi cu trupul; în timpul jocului, flăcăii aruncă priviri galeşe logodnicelor sau iubitelor lor",  afirma călătorul italian. Românii se descătuşau astfel, după o lungă perioadă de post, ţinut cu strănicie.

„Nu numai că se mulţumesc doar cu pâine, zarzavaturi şi legume, dar unii merg cu înfrânarea până acolo încât se depărtează în timpul postului de soţiile lor, ba chiar nici măcar nu lasă să li se sloboadă sânge oricât de grea ar fi boala care i-ar ameninţa. Ei beau totuşi vin, bere şi rachiu, uneori chiar până la exces, ceea ce are o influenţă aşa mare asupra sistemului nervos, încât le produce noaptea năduşeli, vise şi fel de fel de vedenii jalnice şi, la temperamente mai puţin rezistente, atrag după sine o slăbiciune din cele mai îngrozitoare...", relata italianul după călătoria sa din Transilvania.

Posturi repetate şi istovitoare

Ignaz von Born (1742 – 1791) a fost unul dintre faimoşii oameni de ştiinţă ai secolului al XVIII-lea. A fost consilier la Curtea Imperială din Viena, a condus o lojă masonică influentă, iar unele mărturii istorice îl indicau ca protector al lui Horea, înaintea Răscoalei conduse de acesta în toamna anului 1784. În urma călătoriei de studii din 1770, şi-a publicat epistolele în lucrarea „Travels through the Banat of Temeswar; Transylvania and Hungary in the year 1770" (Călătorii în Banatul Timişoarei, Transilvania şi Ungaria), la Londra, în 1777. Posturile erau ţinute cu stricteţe de români, în schimb religia era tratată cu superficialitate, afirma savantul.

„În ce priveşte religia, nu prea ştiu ce să va spun, totuşi ei mărturisesc că fac parte din cei pe care noi îi numim graeci Ritus non Unitorum. Dar, de fapt, ei n-au mai multă religie decât vitele lor; afară de posturile lor repetate care se întind aproape de jumătate de an şi care sunt atât de stricte că nu îndrăznesc să mănânce deloc nici came, nici ouă, nici lapte, abia dacă mai au vreo idee şi de alte îndatoriri religioase. Dar, postul acesta, ei il ţin cu atâta sfinţenie, încât nimic nu-i poate face să-l uşureze sau să-l întrerupă, chiar dacă nesocotesc toate celelalte legi divine sau umane. Un tâlhar nu-şi va îngădui să se înfrupte împotriva acestei abstinenţe şi nici nu-şi va dezmierda nevasta sau pe a altuia de teamă că Dumnezeu nu i-ar mai binecuvânta isprăvile sale. Riturile sau ceremoniile acestui popor aduc mai mult cu păgânismul decât cu religia pe care o marturisesc ei; de exemplu, niciodată o femeie la ei n-ar îndrăzni să omoare un animal de orice fel ar fi", scria Ignaz von Born.

Petrecerea din Lunea Paştilor

Joseph Adalbert Krickel, un topograf vienez născut în 1791, a călătorit în ţinunturile din Transilvania, Banat şi Ţara Românească, în 1828 şi s-a arătat impresionat de modul în care petreceau românii din Zlatna, în Lunea Paştilor.

„Penultima zi petrecută în Zlatna cea plăcută, unde există oameni atât de prietenoşi, a trecut în chip foarte agreabil pentru mine. Era Lunea Paştilor, iar în acea zi românii ţineau în fiecare an, în grădina lui Traian (o pajişte mare din faţa Zlatnei), un fel de distracţie, asemănătoare, într-o anumită privinţă, cu sărbătoarea Sfintei Brigitta din Viena. Deosebirea era, însă, că aici puteai vedea patru feluri de port popular, şi anume: unguresc, săsesc, secuiesc şi românesc. Toţi dansau dansuri diferite, care se apropiau mai mult de natură decât de artă. Dansul românesc este exuberant, îndemnând la senzualitate. Cel unguresc este artificial şi ademenitor", scria Krickel, citat de autorii volumului „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea".

Excese de mâncare şi băutură

Eric Dobel, un careraş german născut în 1805, a clătorit în 1830 – 1831 în Banat, Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova şi a relatat despre veselia cu românii întâmpinau Paştele.

„Locuitorii din Bârlad s-au dedat bucuriei plăcerilor sărbătorii mult aşteptată. Sărbătorirea Paştilor constă, ca să-i spun pe nume, în mâncarea neîncetată şi în băutura multă, prin care locuitorii caută să se despăgubească pentru postul îndelungat de până atunci. Apoi fiecare trebuie să aibă un miel sacrificat, săracul ca şi bogatul, fiecare trebuie aibă vinul lui. Educaţia şi bunele moravuri sunt lăsate la o parte în zilele acestea şi mulţimea se impleticeşte beată în biserică. Zi şi noapte, jocul şi veselia umplu străzile şi cârciumile din oraş şi, în acestea din urmă, vinul curge în valuri. Dar după sărbători, este cu atât mai multă linişte, căci mare parte din locuitori zac bolnavi Ia pat din pricină că s-au dedat la mâncare şi băutură fără măsură", relata germanul, citat de autorii volumului „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea" (Editura Academiei Române, 2005)

De Paşte, păcatele erau iertate

Felice Caronni, arheolog şi numismat italian, a călătorit în Transilvania, la începutul anilor 1800. A descris, cu uimire, obiceiurile ciudate ale localnicilor şi modul în care unii dintre ei se raportau la religie şi la preoţi.

„Potrivit rătăcirii acelui popor nespiritualizat, dacă ai postit cu străşnicie şi ai serbat Paştele, totul s-a împlinit. Se mai găsesc încă printre români necredincioşi, care nu s-au sinchisit în viaţa lor de vreo practică religioasă sau care s-au aratăt în biserică doar de ochii lumii. Totuşi sunt unii foarte riguroşi (habotnici) care se abţin marţea şi vinerea de la came şi ţin cu o grijă fariseică orice alt post. Dar cu toţii beau vine, bere, rachiu şi câteodată cu atâta lipsă de măsura, încât merg „cu ochii deschişi" visând la năluci şi suferă de convulsiuni, care îi mână la groapă", scria Felice Caronni, potrivit autorilor volumului „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea", (Editura Academiei Române). Românii cinsteau în mode deosebit sărbătoarea Crăciunului, cu purcel cu lapte, aşa cum o cinsteau pe cea a Paştilor, cu miel.

„La zămislire, la Crăciun, la Paşte, de Ziua Tuturor sfinţilor, ei se adună pe locul din faţa bisericii lor, spre a face mai întâi un fel de agapă, cum am spune după obiceiul român, cu lucruri de mâncare la care au contribuit fiecare şi  apoi se scoală că să joace cu veselie", mai relata acesta.

210 zile de sărbătoare pe an

William Wilkinson a fost un diplomat britanic în Principatele române, la începutul secolului al XIX-lea. În scrierile sale a relatat despre numărul mare de sărbători ţinute de români şi despre cum posteau aceştia, înaintea marilor evenimente religioase.

„Ţăranii români păzesc cu atâta străşnicie postul Paştelui încât doar ameninţarea unei morţi subite ar putea îndemna pe careva să guste dintr-unul din alimentele pomenite în nesfârşitul pomelnic al bucatelor oprite. Celelalte îndatoriri creştineşti, deşi asemănătoare cu acelea ale claselor superioare ale concetăţenilor lor, sunt îndeplinite cu mai mare exagerare. Invocarea Sfintei Fecioare sau a oricărui sfânt înlocuieşte întotdeauna o rugăciune mai temeinică. Nu se îndreaptă niciodată direct către Providenţa divină", scria diplomatul.

Funcţionarii profitau din plin de zilele libere de sărbători. „Cam două sute zece zile din an sunt sărbători şi ele sunt păzite cu stricteţe de băştinaşi, cel puţin în privinţa încetării oricărui fel de muncă. Celor din slujbele publice, deşi nu fac nimic într-un atât de lung răstimp al anului, li se mai dă, pe deasupra, două săptămâni de vacanţă la Paşte, precum şi în timpul celor mai călduroase zile de vară. În aceste zile sterpe şi primejdioase de trândăvie, când îndeletnicirea de căpetenie a boierilor este de a căuta mijlocul de a-şi omorî timpul în afara caselor, cei din clasele de jos petrec cheltuindu-şi lefurile în cârciumi, unde sunt ţinute femei uşoare în scopul de a atrage un număr cât mai mare de clienţi; acestea propagă, împreună cu viciul, cea mai îngrozitoare din toate bolile care lovesc fiinţa omenească", afirma William Wilkinson.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Cum i-au înfiorat înjurăturile românilor pe străini de-a lungul istoriei: „Vorbele lor sunt de-o obscenitate extremă“

Românii faimosului geolog Ignaz von Born, din secolul al XVIII-lea: „Mi s-a părut că mă aflu în împărăţia morţilor"


ICE

 U.S. Immigration and Customs Enforcement (ICE) I - **What is ICE?**  ICE is a federal law enforcement agency under the U.S. Department of H...