sâmbătă, 28 decembrie 2019
Informație comisarul. ro.
Cadourile de Crăciun, Revelion. Superstiții de la mamaie.
Cadourile pe care nu trebuie să le faci de Revelion. „Aduce ghinion, mai bine nu-i dai nimic“
De Revelion, alegerea cadourilor pentru cei dragi reprezintă pentru foarte mulţi oameni un adevărat act de responsabilitate. Unii consideră că nu toate cadourile pot fi de bun augur şi, în loc să le aducă bucurie persoanelor iubite, le pot face rău.
“Cred in superstiţii. Asta e. Nu cumpăr niciodată anumite lucruri celor dragi. Ceasul este pe primul loc, apoi, inelele cu pietre şi, pe locul trei, sunt ciorapii. Respect regulile astea, aşa am învăţat de la bunici. Mamaie mereu îmi spunea să nu cumpăr una sau alta. Aduce ghinion, mai bine nu-i dai nimic. Aşa-mi zicea şi, de mică, m-am obişnuit aşa ", povesteşte Alina Covaci, din Craiova.
Tânăra explică inclusiv care ar fi semnificaţiile darurilor "nepotrivite".
Ceasul, de exemplu, ar arăta cât mai are de trăit persoana care a primit cadoul. Inele cu piatră semnifică lacrimi.
Ciorapii pot îndepărta persoana iubită de lângă tine. Cuţitul făcut cadou ar duce la ceartă, iar oglinda ar atrage necazuri în casă.
"Ştiu că sunt astfel de superstiţii, dar nu toţi cred în astfel de poveşti vechi. Eu mereu le spun clienţilor mei că i-am dăruit soţului ani la rând ciorapi roşii în noaptea de Revelion şi nu m-a mai părăsit, suntem de 30 de ani împreună. Nişte prostii", a declarat Marcela Papară, vânzătoare la un magazin din Craiova.
Adevărul.ro
Vă invităm în Patria Hoților (PH)!
Originile poreclei „Patria Hoţilor“, dată în trecut judeţului Prahova. Cum era denumit DN1 în urmă cu trei secole
PH de la "Patria Hoţilor" aşa era cunoscut judeţul printre şoferii anilor '80. Puţin probabil ca în Prahova să fi existat în acei ani un număr mai mare de persoane certate cu legea faţă de restul ţării, dar totuşi se împământenise această expresie printre români.
Ne place sau nu, în spatele acestei ziceri jignitoare se află un adevăr istoric. Zona Văii Prahovei era, până la începutul secolului al XIX-lea, sălaşul contrabandiştilor şi tâlharilor care atacau convoaiele de comercianţi care traversau munţii din Muntenia spre Ardeal şi invers.
Încă din secolul al XV-lea, una dintre cele mai importante căi de comunicaţii între cele două provincii româneşti era Valea Prahovei. Drumul, străbătut mai ales de poştalioane şi comercianţi, urma ruta a ceea ce astăzi numim Drumul Naţional 1. De la Câmpina, unde se afla vama, comercianţii aveau două variante de a ajunge în Ardeal. Fie urmând firul apei (râul Prahova), fie alegeau un drum mai anevoios, prin munţi, străbătând Cheile Doftanei.
Această a doua cale era greu de parcurs din cauza reliefului, mai ales atunci când carele erau încărcate, iar caii nu erau dintre cei mai puternici. Ca să evite pericolele pe timp de iarnă, comercianţii porneau la drum pe Valea Prahovei, dar în convoaie. Ştiau că în pădurile comărnicenilor (Comarnicul de astăzi) şi Sinaia se ascund bandele de tâlhari care atacau la drumul mare.
Penitenciarul Doftana
În anii 1700, drumul care mergea paralel cu râul Prahova era mai degrabă o potecă, întreruptă din loc în loc de podeţe din lemn, nesigure. În plus, relieful era accidentat şi permitea hoţilor să-şi găsească ascunzători greu de dibuit.
Astfel, DN1 de astăzi, era în urmă cu 300 de ani, cunoscut drept drumul tâlharilor sau calea hoţilor.
Abia spre finele secolului al XIX-lea, drumul Văii Prahovei a devenit interesant din punct de vedere comercial, în vremea domniei lui Al.I. Cuza. În anii 1859 - 1860 era deja construită o bună parte din actualul DN1, dar acest tronson făcea legătura între Predeal şi Comarnic şi nu era mai mare de 40 de kilometri.
Pentru că era totuşi cel mai scurt drum între Bucureşti şi Braşov, comercianţii au făcut presiuni asupra domnitorului pentru construirea unui pod peste râul Doftana, singurul impediment care le mai stătea în calea spre Ardeal.
Astfel, în anul 1862 podul din piatră de peste râul Doftana a fost inaugurat în prezenţa domnitorului Al.I Cuza. Construcţia a rezistat până în zilele noastre, dar nu mai este funcţional, fiind afectat de o viitură în anul 2014.
Ocne de sare, Telega FOTO Arhivă Gheorghe Bliga
Un alt motiv care să justifice denumirea de "Patria Hoţilor" poate porni de la ocnele de sare de la Telega. În secolul al XIX-lea, în puţurile de sare de la Telega erau aruncaţi cei mai periculoşi infractori ai momentului, cei care aveau de ispăşit osândele cele mai grele. În anul 1851, în temniţa de la Telega se aflau 58 de osândiţi pe viaţă şi 125 temporar, conform unei documentări realizate de profesorul Gheorghe Bilga. După ce puţurile de sare au fost închise (din cauza unor inundaţii produse de infiltraţii), în 1900, la Telega a mai rămas în funcţiune doar Penitenciarul Doftana. Până să ajungă închisoare pentru deţinuţi politici (anii 50), aici erau închişi condamnaţi de drept comun.
Adevărul.ro
Românii fuduli. Proprietari de case și mașini. La multe familii găsești 2-3 mașini pricopsite.
30 de ani după - Românii și mașiniile lor - De la Aro și Dacia 1300, la cele mai noi electrice și SUV-urile de peste 150.000 euro
Câteva cifre despre câte mașini se înmatriculează și se produc în țară
În anul 1965 industria de automobile din România reușea sã producã circa 3.600 automobile. În 1980 aceastã ramurã industrialã era formatã din trei fabrici de automobile (la Craiova, Pitești și Câmpulung Muscel), opt fabrici de subansamble și peste 100 de fabrici de piese.
În anul 1989 producția era de 144.000 de autoturisme și peste 13.500 de autocamioane. În anii ’80, 60-80% din producția industriei de automobile era exportatã. În țară, oamenii așteptau cu anii pentru o Dacie, iar Aro își permiteau foarte puțini. Totul s-a schimbat după Revoluție.
Un mare minus: s-a prăbușit producția de tractoare și autocamioane.
Producția de autoturisme (nr unități) - date INS
1970: 24.000
1975: 63.000
1980: 88.000
1985: 134.000
1989: 144.000
1995: 88.000
2000: 64.000
2004: 98.000
2005: 175.000
2010: 324.000
2013: 410.000
2016: 359.000
2018: 476.000
Tractoare
1970: 29.287
1980: 70.873
1985: 70.193
1990: 25.640
2000: 5.398
2005: 3.510
2010: 176
2017: 266
Autocamioane
1960: 8.383
1970: 35.018
1980: 31.711
1989: 13.515
1990: 8.457
1995: 2.683
2013: 45
2017: 26
Parcul auto de vehicule rutiere
1990: 1,63 milioane
1995: 2,15 milioane
2000: 3,05 milioane
2008: 4,1 milioane
2014: 5,05 milioane
2016: 5,64 milioane
2018: 8,19 milioane
Înmatriculări de autoturisme noi
2003: 115.761
2006: 200.136
2007: 312.585
2008: 285.558
2013: 57.700
2016: 95.181
2019: 160.000 (estimare)
Perioada 1990 - 1999
În primii ani de după revoluție se vindeau în mare majoritate mașini Dacia 1300, iar la modele din import erau la modă Opel Frontera, Opel Kadett, Audi 80, Ford Sierra sau Fiat Stilo. După 1995 au început să ajungă în țară un număr tot mai mare de mașini Mercedes și BMW.
În uzina Daewoo Craiova
Nu sunt multe date exacte despre câte mașini se vindeau în țară, dar probabil că în niciun an piața totală nu a trecut de 100.000 de mașini/an (noi și SH) până în 1995 și de 200.000 până în 1999.
În 1995 a fost lansat modelul Dacia Nova, iar în primul deceniu de după Revoluție, Aro Câmpulung încă producea, dar declinul s-a accentuat, iar producția a încetat în 2003.
Audi 80 Quattro
În 1994 a început producția Daewoo la Craiova, fabrica a ajuns la o capacitate de 100.000 de mașini/an și a devenit celebră pentru modele pecum Cielo, Matiz, Leganza, Nubira sau Tico. De exemplu, în 1998 Leganza costa între 22.000 și 24.000 dolari și Matiz costa între 7.000 și 9.000 dolari.
În 1999 la uzina Dacia s-au produs 85.000 de mașini în total.
După 1995 au început să se deschidă fabrici de componente auto, mai ales în regiuni precum Timișoara, Arad, Brașov și Sibiu, fabricile fiind deschise mai ales de multinaționale germane. Industria de componente auto avea să crească și să ajungă la peste 600 de companii în prezent, cele mai mari având 5-6 fabrici și peste 15.000 de angajați.
1999 - 2009
A fost un deceniu în care piața s-a maturizat și în care a atins maximul de vânzări pentru mașini noi. Multe mărci au intrat pe piață și în țară s-au deschis sute de showroom-uri. A crescut enorm numărul de modele disponibile, mai ales pe segmentul SUV.
Dacia Solenza
În 1999, anul în care Dacia a intrat în grupul Renault, în țară s-au vândut 97.000 de autoturisme, dintre care doar 6.700 din străinătate. Piața scăzuse comparativ cu 1998 după opt ani consecutivi de creștere și avea să scadă și în 2000. După acel an au urmat alți șapte ani de creștere, iar 2008 a fost iar un an de scadere.
A fost deceniul în care a debutat programul Rabla, cel în care Dacia a început să crească la export, dar și cel în care a "murit" uzina Aro și s-a oprit și producția Daewoo la Craiova.
Uzina de la Craiova a produs până în 2006, iar Matiz era modelul vedetă. Dacia a fost preluată de Renault în 1999, iar în 2000 era lansată SupeRNova (care avea să fie produsă până în 2003). În 2003 era lansată Solenza, un model foarte apreciat pentru vremea aceea. În 2004 se lansa Logan, iar în 2008 Sandero. Începea o nouă era la Dacia, exporturile aveau să depășească vânzările din țară (în prezent Dacia exportă 90% din producție).
În 2000 Dacia a produs 55.000 de mașini, în 2004 producția a fost de 42.000 de unități, în pregătirea lansării Logan, iar anul următor producția Dacia atingea un record de 172.000 de mașini. În 2008 Dacia producea 242.000 de mașini.
Toyota Prius
Însă in 1999 piața auto națională avea probleme, scăderea puterii de cumpărare i-a făcut pe mulți să renunțe la achiziția unei mașini noi și mulți s-au orientat către o mașină SH. Pe atunci, vechea berlină Dacia era de departe cel mai bine vândut model din țară, cu peste 44.000 de unități în 1999, iar pe locul secund era Dacia break. Daewoo avea trei modele care s-au vândut în peste 3.000 de unități fiecare - Tico, Cielo și Matiz, iar Aro vânduse peste 1.200 de mașini, modelele "24" si "10".
Piața a evoluat mult, în cel mai bun an din istoria ei, 2007 - vânzârile de autoturisme au depasit 315.000 unități, de peste trei ori valoarea din 1999. Dacia a pierdut însă mult din cota de piață, ajungând să dețină puțin peste 30%, față de 70% acum două decenii.
Dar, revenind la anul 1999, trebuie remarcat că s-au vândut doar 7.000 de mașini din import, în timp ce în 2007 importul a trecut de 200.000 de unităti. Acum 20 de ani o singura marca străină trecea de 1.000 de unități vândute - Volkswagen cu 1.200, în timp ce în 2008 peste 20 de mărci depășeau acest nivel. Skoda era în 1999 pe locul doi cu 800 de mașini vandute, în 2008 a trecut de 23.000, iar Volkswagen a ajuns la peste 20.000. Niciodată nu aveau să mai revină așa cifre mari.
Fabrica Bosch de la Blaj
Și industria de componente a crescut mult, după 2003 în zona Pitești, pentru a susține producția Dacia, iar după 2008 au început deschideri în Oltenia, pentru a susține producția Ford. La fel de adevărat este că, din cauza crizei, după 2008 au avut loc și disponibilizări.
Tot în 2008 a fost mare dezamăgire când Mercedes a ales Ungaria pentru noua sa uzină din regiune, deși România a fost și ea pe lista scurtă. Mereu avea să revină discuția despre "al treilea constructor auto" care AR PUTEA să deschidă o uzină la noi. Optimiștii au vorbit despre Mitsubishi, Peugeot, BMW sau Volkswagen în ultimii 12 ani, dar nimic nu s-a concretizat. O altă lovitură simbolică a fost în primăvara lui 2018 când BMW a anunțat că va deschide o uzină la Debrecen, la 80 km de granița cu România.
2009 - 2019
Piața a avut ani severi de scădere, dar apoi a trecut, timid ce-i drept, pe plus. Tendințele principale sunt: creșterea segmentului SUV la niveluri record, scăderea dieselului și avansul segmentelor hibrid și electric. În 2011 s-a lansat modelul electric Mitusbishi i-MIEV, dar costa 35.000 de euro și nu existau stații de încărcare. Acum, peisajul este cu totul diferit.
Renault Zoe
Ponderea SUV-urilor în vânzările de mașini noi a ajuns la 35%, de la nici 10% acum un deceniu. Creșterea s-a datorat Duster, dar și apariției SUV-urilor de clasă mică și medie de la multe mărci.
Rolls Royce Cullinan
SUV-urile de oraș precum Renault Captur sau Nissan Qashqai s-au vândut extrem de bine. Acum zece ani părea de necrezut că Bentley și Rolls Royce vor lansa SUV-uri, dar s-a întâmplat, iar românii super-bogați nu au rezistat să nu-și cumpere. Spre exemplu, în a doua parte din decembrie, Aston Martin a lansat oficial primul său SUV și în România, modelul DBX costând 196.000 de euro.
Aston Martin DBX
Producția națională a crescut mult, a avut și fluctuații, iar anul trecut a atins un maxim istoric de 475.000 de mașini (335.000 Dacia și 140.000 Ford). Dacia va atinge în acest an un maxim istoric la Mioveni, iar 80% dintre mașinile produse sunt Duster, cea mai mare pondere atinsă vreodată.
Între 2010 și 2018 producția Dacia a trecut în fiecare an de peste 300.000 unități.
Ford a preluat uzina de la Craiova în 2007, a început cu utilitara Transit Connect în 2009 și a continuat apoi cu mașina de familie B-MAX, între 2012 și 2017, totalul fiind de 280.000 de unități. Apoi a intrat în producție EcoSport, care s-a produs în 140.000 de unități anul trecut. În septembrie anul acesta a început producția încă unui SUV la Craiova: Puma.
Ford Puma
A fost un deceniu tulbure, afectat de criză, piața mașinilor noi ajungând în 2013 la nivelul anilor '90. A fost însă intervalul în care mașinile second-hand au depășit cu mult mașinile noi, raportul fiind uneori și de 5 la 1 în favoarea celor second-hand.
Piața a fost mult influențată de schimbările aduse taxei auto, fie că a fost vorba de derogări, sume uriașe, modificări, scandaluri. De mai multe ori piața a fost afectată de un sentiment de așteptare legat de schimbările la taxa auto, iar între martie 2015 și februarie 2017 piața mașinilor second-hand a fost grav afectată de timbrul de mediu.
Nissan Qashqai
Per total, piața auto a fost influențată în ultimul deceniu de mai mulți factori, cei mai importanți fiind legați de starea economiei, puterea de cumpărare și nivelul de taxare aplicat mașinilor noi.
După 2005 tot mai multe voci din piață au avertizat că România poate deveni "cimitirul Europei" fiindcă sunt aduse prea multe mașini vechi din Germania și alte țări din Vest. Cifrele de atunci sunt mici pe lângă ce s-a întâmplat în ultimii trei ani când anual au intrat în țară peste 500.000 de mașini SH/an și în 2007 au fost 123.000.
BMW Seria 3
În 2007 și 2008 piața mașinilor noi a fost peste cea a mașinilor second-hand de import, dar de atunci piața SH a fost peste cea a mașinilor noi, în unii ani raportul fiind și de peste 4 la 1.
Pentru piața mașinilor noi cel mai bun an din istoria ei a fost 2007, cu 312.000 autoturisme înmatriculate, al doilea cel mai bun an fiind 2008, cu 285.000. A urmat apoi criza și, după cinci ani de scădere, piața s-a întors în 2013 la nivelul anilor '90, cu sub 58.000 de mașini înscrise în circulație. Apoi piața a început creșterea, iar după cinci ani consecutivi a depășit 130.000 de unități și anul acesta va fi încă unul pe plus și va ajunge la 160.000.
Bentley Bentayga
Piața mașinilor second-hand din import a avut în 2017 anul-record, cu peste 518.000 de mașini, ca efect al scoaterii timbrului de mediu. Anul trecut a fost al doilea cel mai bun pe segment, cu 473.000 de mașini. La polul opus s-a situat anul 2011, cu sub 95.000 de mașini aduse în țară.
La reînmatriculări (înmatriculări de mașini second-hand pe plan intern) anul 2019 se arată a fi cel mai bun, iar 2018 deține până acum recordul, cu 586.000 de mașini. La polul opus, 2013 a fost anul de minim, în ultimul deceniu, cu 205.000 mașini.
Cum a fost 2019
Piața mașinilor noi va crește cu 10%. Logan, Duster și Sandero sunt cele mai vândute modele, iar Renault Clio și Skoda Octavia au fost cele mai vândute modele de import. Topul a fost completat de Logan MCV, Nissan Qashqai, Renault Megane, Fiat Tipo și Ford EcoSport.
Dieselul a ajuns să aibă doar un sfert din piața mașinilor noi, față de 35% acum un an și 53% în 2015.
La capitolul mașini second-hand, cele mai căutate modele sunt Golf și Passat de la Volkswagen, Seria 3 și Seria 5 de la BMW, Audi A4 și Audi A6, Skoda Octavia, Opel Astra, Ford Focus și Mercedes Clasa C.
Duster-ul folosit pe post de papamobil
Datorită subvențiilor, mașinile electrice au ajuns la vânzări de 1.400 de unități la 11 luni din 2019, de aproape trei ori peste 2018. Renault și Nissan au depășit fiecare 370 de unități, urmate de BMW, Volkswagen și Smart. Dacă acum 4-5 ani mașinile pur-electrice erau super-rare, în ultimii doi ani s-au înmulțit stațiile de încărcare și pot fi văzute mult mai des modele precum BMW i3, Renault Zoe, Nissan Golf, Volkswagen e-Golf sau smart. Este clar că vânzările de electrice vor crește și au toate șansele să ajungă la peste 5.000 de mașini/an după 2022 când vor intra pe piață modele accesibile de la Skoda, Dacia sau Seat.
Parcul auto
În România vârsta medie a parcului auto este de 15,4 ani, cu câțiva ani peste media UE, iar în Mehedinți și Caraș-Severin media a depășit 17 ani. Deși în 11 ani parcul auto a crescut cu aproape 3 milioane de mașini, România rămâne cu un grad de motorizare cu 40% sub media UE, arată datele APIA.
În 2007 parcul auto era compus din 3,5 milioane de mașini, iar la final de 2018 s-a ajuns la 6,4 milioane, mai ales că eliminarea timbrului de mediu a adus un milion de mașini SH în ultimii doi ani.
Volkswagen Passat (2014)
Timbrul de mediu a fost scos la 1 februarie 2017 și de atunci au venit în medie peste 40.000 de mașini second-hand lunar și datorită lor și vânzărilor de mașini noi parcul auto a crescut cu aproape 20%. Oficialii au spus că lucrează la o nouă taxă, dar nu se știe cum va fi și nici când.
Mașinile mai vechi de 15 ani aveau la finalul anului trecut o pondere de 47% din parcul auto total, mult față de 2010 când ponderea a fost de 26%. Categoria 6-15 ani reprezenta 44,5% din parcul auto, cu 13 puncte procentuale mai puțin decât acum câțiva ani. Doar 8% dintre mașini au mai puțin de șase ani vechime, în timp ce în 2008 ponderea acestor mașini mai noi era de 38%!
BMW Seria 3
Evoluția parcului auto în funcție de tipul de combustibil arată o creștere puternică a ponderii diesel-ului: de la 24,8% în 2007 la 44,6% în 2018. Raportul diesel-benzină în funcție de regiunea de dezvoltare indică faptul că în regiunea Nord-Vest dieselul domină (53,8%), fiind singura regiune în această situație. Pe de altă parte, în regiunea Sud benzina avea cea mai ridicată pondere: peste 61%.
Gradul de motorizare era la noi de 328 mașini/1.000 de locuitori, mult sub valoarea de la nivelul UE: 587. În două județe gradul de motorizare era de sub 200 mașini/1.000 loc (Vaslui 195 și Călărași 197). Teleorman, Iași și Ialomița completează top 5.
Socotind toate categoriile de vehicule rutiere (inclusiv scutere, autobuze, remorci, etc… dar fără tramvaie), parcul auto al României număra la finalul anului trecut 8,19 milioane vehicule.
Datele DRPCIV arată că în țară sunt înmatriculate 911.000 autoutilitare, dintre care o zecime sunt mai noi de cinci ani și 385.000 sunt mai vechi de 15 ani.
În țară sunt înscrise în circulație 24.000 de autobuze, dintre care doar 856 au între 0 și doi ani vechime și peste 14.000 sunt mai vechi de 15 ani.
Numărul total de microbuze este de 26.769, o treime fiind mai vechi de 15 ani.
Datele mai arată că în țară sunt înmatriculate peste 40.000 de tractoare.
Avertisment
Rareş Bogdan, avertisment în PNL: "Cui nu-i convine, să plece!
Primvicepreşedintele PNL insistă pentru eliminarea pensiilor "nesimţite", chiar dacă Guvernul va trebui să-şi asume din nou răspunderea pe această lege
Rareş Bogdan a răbufnit la România TV după ce tăierea pensiilor speciale a fost amânată: "Dacă nu respectăm legea pensiilor așa cum a fost votată ne vom duce acasă! Lucrurile sunt simple, sunt măsuri pe care le putem lua pentru a găsi componente economice, financiare care să acopere aceste nereguli".
"Trebuie să începem să vorbim despre investiții, despre investitori, despre atragerea de companii străine, despre facilități pentru companiile românești și să încercăm să ieșim din bula asta în care am intrat cu subiectele legate strict de pensii. În România nu există oameni mai egali decât alții. Cui nu îi convine, să plece din sistem. Să dăm OUG ca să scăpăm odată de pensiile nesimțite. Nu știu ce au votat colegii mei în Parlament.", a mai spus Rareș Bogdan.
România, o țară furată la drumul mare. Ce credeți? Azi s-a schimbat ceva? Azi avem hoți cu ștaif.
Document desecretizat al CIA, despre jaful resurselor din România: Aurul, argintul și uraniul din Apuseni finanțau operațiunile de spionaj și propagandă ale URSS
Un document din arhiva desecretizată a Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA oferă informații inedite despre un "proiect" româno-sovietic, desfășurat în Munții Apuseni, în anii 50. Este vorba despre modul în care erau jefuite rezervele de aur și argint și despre faptul că acestea finanțau, potrivit americanilor, operațiunile de spionaj și propagandă împotriva țărilor vestice.
Totul se desfășura în cel mai mare secret, muncitorii erau izolați, iar minele erau păzite de soldaţi sovietici înarmaţi cu „balalaici", cum erau numite de localnici pistoalele mitralieră, scrie în document.
La începutul anilor 1950, a fost înfiinţată Societatea româno-sovietică „Sovrom Kvartit“ sau „Sovromura" cu scopul de sprijinire a programului nuclear militar sovietic.
Acesta avea ca scop să facă prospecţii de uraniu în Apuseni, operațiunile începând în primii ani de la instalarea regimului stalinist în România, comandat de sovietici.
- „Un mare proiect de exploatare a uraniului în Munţii Apuseni este condus de ingineri şi tehnicieni sovietici, asistaţi de muncitori români. Minele sunt păzite îndeaproape de soldaţi sovietici înarmaţi cu „balalaici" (termenul român pentru pistoalele mitralieră sovietice PPsh M41). Muncitorii locuiesc în apropierea satelor, în aşezări coordonate de trupe sovietice şi sunt ţinuţi izolaţi de zonele din împrejurimi. Acest proiect este angajat doar în minerit şi extracţia uraniului, nefiind alte facilităţi locale de procesare şi rafinare. Minereul este încărcat în camioane şi sigilat şi trimis, sub paza armată a sovieticilor, în URSS", se arată într-un document desecretizat al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), din 27 decembrie 1954.
Cercetătorul Liviu Zgârciu, de la Muzeul Național de Istorie din Alba Iulia, specializat în perioada comunistă, spune că Sovromul care se ocupa de exportul de metale prețioase în Rusia a fost printre ultimele desființate, semn că interesul în această zonă era foarte mare.
În acei ani, inginerii sovieticii au invadat Apusenii încercând, cu ajutorul unor aparate speciale (la acea vreme necunoscute ca tehnologie românilor) să caute uraniu. Rezultatele acelor prospecțiuni nu au fost niciodată împărtășite cu "partenerii" români. Liviu Zgârciu spune că interesul pentru zona Apusenilor s-a perpetuat și după desființarea „Sovrom Kvartit“: erau mulți ingineri care fuseseră școliți la Moscova și rușii și-au păstrat tentacule în industria românească.
Aurul și argintul din Apuseni plăteau operațiunile de spionaj. Potrivit unui document al CIA, nu doar uraniul ci și alte zăcăminte erau importante pentru ruși. Astfel, două tone de aur și opt tone de argint, majoritatea extrase din Apuseni, luau anual drumul Moscovei.
De fapt, este vorba despre întreaga producție de metale prețioase a României acelor vremuri, care era trimisă în Uniunea Sovietică.
Americanii bănuiau că aurul românesc acoperea, în parte, cheltuielile cu operațiunile de spionaj și propagandă ale Cominformului în țările vestice. Cominform-ul (Biroul Comunist de Informații) reprezintă numele uzual a ceea ce este numit oficial Biroul de Informații al Partidelor comuniste și muncitorești.
Din arhiva desecretizată a CIA mai aflăm că muncitorii români, unii dintre ei recrutați forțat din rândul țăranilor din zonă, lucrau câte 12 ore pe zi.
România încerca să protejeze informațiile legate de zăcămintele din subteran și impusese măsuri stricte în lucrul cu documentele, dar restricționase și apropierea fizică de exploatări și fabrici.
Foarte interesant este, potrivit documentelor, că americanii inițial au luat drept reale raportările oficiale ale producției industriale ale statelor comuniste, inclusiv ale României. Câțiva ani mai târziu, respectiv în 1958, americanii știau însă că nu se pot baza pe informațiile oficiale.
Într-un memorandum secret dedicat industriei neferoaselor, se precizează că informațiile economice din spațiul sovietic (unde era amplasată și România) "lasă mult de dorit". În același document se precizează că CIA a obținut informații de la "Institutul Românesc al Minelor" și de la "Antrepriza Gheorghe Doja" din Zlatna despre "o anumită fabrică" de care era interesată. Numele surselor a fost mascat, chiar și după descretizarea documentului.
Un batalion deplasat de la Cluj Napoca, avea datoria să apere, pe lângă închisoarea de la Aiud și un pod la Alba Iulia, exploatările miniere de la Almașu de Sus (Zlatna) și de la Valea Dosului (aur, mercur și uraniu).
Context. Anii 50 au fost cei în care URSS a avut cea mai mare influență în România comunistă. Toate structurile de putere erau împânzite de agenți ai Moscovei. A fost perioada în care economia țării, în refacere după război, a fost jefuită prin intermediul unor companii româno-sovietice, așa numitele SovRom-uri. Acestea aveau rolul de a regla datoriile de război dintre România și URSS.
- „Sub acest nume benign, se duc în Rusia cele mai de seamă bogății de tot felul ale țării noastre, cu prețuri derizorii, în timp ce pe piețele noastre lipsesc cele mai necesare articole sau suntem nevoiți să le plătim înzecit mai mult decât plătesc pe ele sovietele" – Onisifor Ghibu (artizan al unirii cu Basarabia și arestat ulterior de comuniști: în 1945 și în 1956).
Cercetătorul Liviu Zgârciu spune că în realitate a fost vorba despre un mare jaf, care a depășit cu mult "reglarea datoriilor de război", termenul oficial folosit la momentul respectiv.
"Despăgubirile au fost fixate la 300 de milioane de dolari, la prețul de referință al anului 1938. Rușii au luat petrol, alimente, lemn și diferite mărfuri produse de economia românească. Aurul, argintul și uraniul au reprezentat un bonus care nici măcar nu a fost contabilizat în mod direct", a spus Liviu Zgârciu.
Ungaria
INFORMAȚIE de CULTURĂ GENERALĂ PENTRU TOTI UNGURII CARE STRIGĂ CĂ ARDEALUL E AL LOR, DAR NU-ȘI CUNOSC ISTORIA !!!
Stiţi cum o chema pe mama lui Matei Corvin? (rege al Ungariei timp de 32 de ani - 1458-1490 - FIUL lui Iancu de Hunedoara) :
ELISABETA SĂLĂJAN !!!
DRAGI CONCETĂȚENI Maghiari,
PÂNĂ DE CURÂND NU ȘTIAM PROVENIENȚA DENUMIRII ''UNGARIA''.
AȘA CĂ VĂ AJUTĂM ȘI PE VOI SĂ VĂ ÎMBOGĂȚIȚI CUNOȘTINȚELE ÎN MATERIE DE ISTORIE ! ! !
Foarte adevărat, cu un amendament: ultimul rege din dinastia arpadiană, a decedat la 300 ani după regele Ștefan (la 1300).
Din 1300, până în 1527, au fost numai regi străini, ce nu aveau nici o legătură cu ''ungurii'' minoritari în Panonia.
Numele de "Ungaria" derivă din turcă și înseamnă ''10 săgeți'', adică numărul triburilor turcice venite în Panonia:
1. 3 triburi de turci Cabari (proveniti din Khazari- popoare turcice care au adoptat iudaismul),
2. 6 triburi de populații turcice, care au format baza ungurilor (dintre care cel mai puternic era tribul maghiarilor) și
3. un trib de Bașchiri, de la care derivă și cuvântul ''Bozgor'' (bașchir, boșchir, boscor) din care s-a format în română verbul "a boscorodi - a vorbi neînțeles".
Ungaria Mare nu a existat!
Să afle și TOKES!!!
Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire!
Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise.
Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură. Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!
Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.
Unde este jertfa ungurească la 1867?!
Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?
Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur!
Repet:
când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară!
Nici unul!
La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.
Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania.
Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare.
Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe!
De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527?
Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună!
Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică.
Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator!
Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi!
S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros.
Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc!
Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie:
Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români?
Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?.
Să mi se ierte simplicitatea, approape penibilă, a demersului pe care îl propun!
Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie!
Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte!
Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor.
Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai.
Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş!
Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul!.
Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit!
Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora!
Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români!
Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?!
Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria!
Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar.
De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional!
Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!
Care e logica acestor resentimente?
Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?!
Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta?
Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani?
Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria!
Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!
Nici mai mult, nici mai puţin!
Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!.
Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea.
S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi!
Nu ştiau încotro s-o apuce!
Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!
Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?!
Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!.
Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari ?
Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român.
Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică!
Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării!
Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din
Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.
Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon!
A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm!
Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt!
Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de
a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata
noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului.
Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar!
E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei!
Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe conaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară!
Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!
Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie!
Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!
Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri!
Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr!
Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului.
Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!
Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat.
Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.
Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus.
Dați și altor români să ia cunoștință !
Iubiți-vă bătrânii!
Din ce în ce mai mulți tineri îi urăsc pe bătrâni
POSTED AUGUST 26, 2016 ADAM S. Q. DAVID
Sincer, a început să-mi fie scârbă de agresivitatea feroce cu care se lovește în bătrânii României în ultima perioadă. Comentarii pline de ură, filmulețe din anii 90 de la mitinguri pro-iliescu postate ostentativ, limbaj înjositor împotriva lor. Oamenii au găsit un țap ispășitor pentru toate problemele României. Bătrânii. Nu hoții împuțiți care au jefuit țara ca hoardele barbare când treceau printr-un cătun (și care furau oricum, fie că ieșea iliescu, fie că nu). Nu javrele de politicieni corupți (din toate partidele). Nu. Bătrânii…
E adevărat că cei mai mulți dintre cei care spun că „înainte era mai bine” sunt trecuți de 50 de ani. Dar dacă aprofundăm un pic, e logic ca ei să gândească așa. Pe lângă faptul că și-au trăit copilăria, adolescența și o parte din tinerețe cu sloganuri zilnice anti-capitaliste, ajungând la o iubire anormală pentru comunism, de tip sindromul stockholm, ei au și motive obiective să le fie dor de acei ani.
În primul rând, erau tineri. Iar tinerețea te face să vezi orice gunoi de pe stradă drept o pată de culoare pe asfalt. În al doilea rând, când pășeau în viață aveau o locuință asigurată, un loc de muncă ce părea stabil și bani cât să nu-și pună problema dacă vor avea din ce să plătească utilitățile.Sigur că nu existau libertăți, nu aveai drepturi, nu aveai unde și cum să te distrezi, nu puteai să ieși din țară și era mai bine să nu ai idei. Dar statul avea grijă de tine dacă erai „cuminte” prin a-ți oferi un loc de muncă, un salariu, casă și masă (cel puțin până la colapsul anilor ’80).
Astăzi, gârboviți și singuri, cei mai în vârstă trăiesc cu pensii mizere și au o viață plină de lipsuri. Statul nu dă doi bani pe ei (chiar dacă pare altfel) exceptând poate anii electorali. Așa că pentru ei există un singur adevăr. Atunci trăiau bine și acum trăiesc prost. Atunci erau respectați iar acum nu sunt. Atunci aveau demnitate, acum n-o mai au. Simplu.Poate așa înțeleg și hipsterii corporatiști, care-i înjură zilnic pe cei în vârstă că „le fură viitorul”, de ce bătrânii fac alegerile pe care le fac. Nu pentru că sunt proști sau rău voitori cu tinerii, ci pentru că, obiectiv, în comunism au trăit mai bine.
Așa că dacă vreți să le schimbați mentalitățile, în loc să pierdeți timpul pe facebook cu postări pline de ură și violență care nu duc nicăieri, mai bine v-ați întreba părinții și bunicii ce-i mai doare, de ce sunt triști. Mai bine v-ați duce la un azil să donați ceva și să-i ascultați câteva minute pe lună pe bătrânii de-acolo. Cine știe, poate chiar o să învățați ceva.Comunicarea cu ei v-ar face să-i înțelegeți mai bine și chiar să ajungeți să-i respectați. O să vă schimbați pe voi și o să-i schimbați și pe ei. Iar ăsta ar putea fi un prim pas către o societate puternică și frumoasă. Nu prin vot și nu așteptând de la politicieni să-i ajute. Ci prin voi. Comunicând cu cei în vârstă. Respectându-i.
Să nu uităm, că într-o zi, când ei nu vor mai fi, noi le vom lua locul și nu cred că ne-am dori să trăim într-o țară care-și bate joc de bătrâni…
Cartoful în tratamente medicale
Şi-a pus felii de cartofi cu spirt la gât. Nu i-a venit să creadă ce efect a avut acest tratament
Cartoful este circa 75-77% apă, iar restul sunt fibre, amidon şi vitamine şi minerale. Cartoful crud conţine cantităţi importante de vitamina B1, B2, B3, B6, provitamina A, vitamina K, vitamina C, fier, potasiu, magneziu, sulf, etc.
Dacă suferi de migrene sau te doare capul de la vremea rea, câteva felii de cartof crud te vor pune pe picioare.
Leagă de frunte câteva felii de cartof nu foarte groase cu un tifon sau batic, bea un ceai cald şi calmant de tei sau muşeţel şi stai în pat cel puţin 20 de minute.
Dacă răceala sau gripa nu dau semne de vindecare, fă o frecţie serioasă cu spirt medicinal şi bea suc de cartof crud, scrie unica.ro.
Rade 2-3 cartofi medii pe răzătoarea mică, pune cartofii raşi într-un tifon curat şi stoarce bine zeama. Bea câte o ceşcuţă mică sau un sfert de cană, de două ori pe zi, în combinaţie cu frecţia cu spirt şi cataplasmele cu feliid e cartofi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
⚠️ Nu, domnule Bolojan, nu suntem proștii nimănui. Nici ai dumneavoastră. Am urmărit cu atenție conferința dumneavoastră de pres...
-
Un articol publicat recent de cotidianul francez Le Monde (pe 3 februarie 2026), semnat de jurnalista Marine Leduc. Titlul articolului, trad...
-
"Au spus că nu sunt demnă de încredere. Șaptesprezece ani mai târziu, am intrat la nunta fratelui meu purtând uniforma de gală. Iar în ...
