unde gasesc tamaie naturala
Tămâia și smirna – ce sunt și unde le găsim?
Aromele sunt importante în vieţile noastre, unele putându-ne ajuta să atingem o stare de optimism, precum citricele, sau claritate mentala, precum mentolul. Dacă învăţăm să ne ascultăm intuiţia, să ne bucurăm de aromele întâlnite în diverse situaţii şi aspecte ale vieţii şi să încercăm să înţelegem valurile emoţionale care ne cuprind uneori, sunt sigur că ne putem bucura de mai multe momente frumoase în vieţile noastre.
Așadar, tămâia este numele dat sevei uscate provenite de la anumiți arbori. Scoarța arborelui este crestată iar seva se acumulează și se deshidratează urmând a fi colectată. Un arbore poate produce cateva kilograme de rășină pe an apoi trebuie lăsat să se odihnească și să își reface rezervele de minerale sau așa ar trebui să se procedeze. Sortimentele de tămâie și smirna pe care le puteți găsi la elverostore.ro provine din partea de nord a Africii și Peninsula Arabică.
Când tămâia este pusă pe o sursă de căldură (cărbuni încinși în cățuie sau pe o candelă cu sită și lumânare (nu folositi pentru a arde tămâie candela destinată doar uleiurilor volatile), începe să degaje fum parfumat.
Printre arborii cunoscuti de tămâie menționăm Sacra Boswelia, Dammara Aghatis, Styrax Benzoin, Protium Copal, Boswellia Papyrifera alții ce conferă arome deosebite.
Smirna este obținută din seva copacului Commiphora Abyssinica ce aparține familiei Burseraceae. De-a lungul timpului a fost folosită în scopuri religioase, medicinale sau cosmetice. în medicină a fost folosită drept agent astringent, antiseptic, antiparazitar, fiind adesea înglobată în mixturi.
In practica spirituala, smirna se foloseste prin ardere, degajand un miros placut datorita vaporilor de acid benzoic, un component cu actiune farmaceutica. Din cele mai vechi timpuri se consideră că smirna îndepărtează energiile de vibrație joasă si gândurile negre, stimulează glanda pineală, predispunând sufletul la rugăciune și meditație.
Unul dintre arborii producatori de tămâie poartă numele de Sacra Boswelia, cunoscut pentru capacitatea sa de a se dezvolta in conditii foarte vitrege, cum ar fi, zone stancoase, semidesert, teritorii uscate, aride. Tamaia provenită de la acest copac a fost intens folositaă, pentru ritualuri religioase si magice dar și în scopuri medicinale, de la descoperirea sa în Peninsula Arabica și zonele limitrofe africane. Sumerienii, akkadienii, și chiar asirienii folosit-o pentru ritualuri religioase si magice, practică adoptata și de catre vechii egipteni si care sa raspandit in mare parte a lumii antice.
Tamaia este mentionata in cartile de capatai a trei religii majore – iudaism, islamism si creștinism. Tamaia este folosita, din vremuri stravechi, ca ingredient principal in ritualurile de sfintire si binecuvantare, singura sau impreuna cu smirna. De asemenea, tamaia este arsa și pentru „hranirea” divinități sau spiritelor benefice, fiind oferita ca ofranda in ideea ca aceasta este placuta entitatilor inalte, dar este folosita si in scopul alungarii bolii, entitatilor malefice.
Este universal acceptata ca un instrument protector foarte puternic, și este în general utilizata de mai multe religii ca o tamaie pentru ritualuri de exorcizare. Tamaia este folosita pentru a curata si incarca energetic fiintele si obiectele, alunga energia negativa si amprentele malefice si impregneaza fiinta sau obiectul cu energie pozitiva, simultan.
Tamaia este mentionata in cartile de capatai a trei religii majore – iudaism, islamism si creștinism. Tamaia este folosita, din vremuri stravechi, ca ingredient principal in ritualurile de sfintire si binecuvantare, singura sau impreuna cu smirna. De asemenea, tamaia este arsa și pentru „hranirea” divinități sau spiritelor benefice, fiind oferita ca ofranda in ideea ca aceasta este placuta entitatilor inalte, dar este folosita si in scopul alungarii bolii, entitatilor malefice.
Este universal acceptata ca un instrument protector foarte puternic, și este în general utilizata de mai multe religii ca o tamaie pentru ritualuri de exorcizare. Tamaia este folosita pentru a curata si incarca energetic fiintele si obiectele, alunga energia negativa si amprentele malefice si impregneaza fiinta sau obiectul cu energie pozitiva, simultan.
Tamaia Olibanum mai poartă și numele de Frankincense și este o tamaie naturala nobila, bogata in uleiuri esentiale, care degajă, atunci când este arsă, un miros parfumat intens, dulce lemnos. Rasina Olibanum este obținuta de la o specie de arbori, Boswellia Papyrifera, din aceeasi familie cu smirna.
Tamaia Olibanum Eritrea are proprietati calmante, relaxante, facilitand detensionarea, induce o stare de spirit buna, pozitiva. Insufla curaj, faciliteaza concentrarea, gandirea lucida, detasata, ridica vibratia energetica.
Tamaia olibanum sau Frankincense a fost folosita, din cele mai vechi timpuri, de egipteni in ritualuri religioase, facilitand legatura cu Spiritul, și ridicarea nivelul de conștiența.
In crearea unui spațiu pentru vindecare si conectare spiritual profunda, in munca spirituala in general, tamaia olibanum este de o importanta deosebita. Aceasta are proprietati recunoascute pentru deschiderea spiritual, mai ales atunci cand chakra a 7-am cea care asigura conectarea cu Sinele Inalt, este blocata de diferite frici sau traume. In plus, aceasta tamaie naturala are efecte benefice asupra chakrei 6, sau al treilea ochi, ca punct in care mintea si spiritul se intalnesc in corpul fizic, punctul in care suntem capabili de a primi informații din dimensiunile inalte.
In terapiile complementare este folosita ca antireumatic, in afectiuni respiratorii, digestive, fiind și antiseptic, folosita si pentru vindecarea ranilor.
Tamaia Olibanum Eritrea are proprietati calmante, relaxante, facilitand detensionarea, induce o stare de spirit buna, pozitiva. Insufla curaj, faciliteaza concentrarea, gandirea lucida, detasata, ridica vibratia energetica.
Tamaia olibanum sau Frankincense a fost folosita, din cele mai vechi timpuri, de egipteni in ritualuri religioase, facilitand legatura cu Spiritul, și ridicarea nivelul de conștiența.
In crearea unui spațiu pentru vindecare si conectare spiritual profunda, in munca spirituala in general, tamaia olibanum este de o importanta deosebita. Aceasta are proprietati recunoascute pentru deschiderea spiritual, mai ales atunci cand chakra a 7-am cea care asigura conectarea cu Sinele Inalt, este blocata de diferite frici sau traume. In plus, aceasta tamaie naturala are efecte benefice asupra chakrei 6, sau al treilea ochi, ca punct in care mintea si spiritul se intalnesc in corpul fizic, punctul in care suntem capabili de a primi informații din dimensiunile inalte.
In terapiile complementare este folosita ca antireumatic, in afectiuni respiratorii, digestive, fiind și antiseptic, folosita si pentru vindecarea ranilor.
Vă recomandăm folosirea de tămâie pentru purificarea energetică a casei, locului de muncă, a aurei, înainte de o meditație sau rugaciune!
In cele trei videoclipuri vă prezentăm o metoda lentă și una rapida de aprindere a carbunilor dar si cum se foloseste candela pentru tamaie.
Metoda numarul 1
Metoda numarul 2 – rapida
Candela pentru ars tamaie si uleiuri esentiale
Cele mai eficiente terapii naturiste pentru a scăpa de PIETRELE LA RINICHI (litiază renală)
Calculii sau ‘’pietrele’’ sunt formaţiuni dure, de consistență pietroasă, formate din oxalaţi, uraţi, fosfaţi sau săruri de calciu localizaţi la nivelul rinichilor sau în vezica urinară. Atunci când lichidele consumate au pH-ul mic – sunt acide – sau dacă sângele se acidifiază, se poate încuraja formarea cristalelor în rinichi. În funcţie de dimensiune, aceste cristale pot provoca mici răni care pot duce la dureri, sângerări în urină, greaţă sau vomă.
Putem distinge patru tipuri de pietre la rinichi:
1. Pietrele din calciu sau oxalat de calciu: sunt cel mai des întâlnite, datorate unei posibile deshidratări, aport excesiv de vitamina D, boli renale, hiperparatiroidiei sau cancerului, medicamentelor de tipul diureticelor, antiacidelor şi steroizilor
2. Pietrele struvitice: conţin magneziu cristalizat şi amoniac; se formează în special după infecţiile bacteriene ale tractului urinar şi pot ajunge la dimensiuni mari
3. Pietrele din acid uric: prezente în organismul cu o aciditate ridicată a urinei
4. Pietrele din cistină: mai rar întâlnite, ele se formează la persoanele care suferă de cistinurie – o boală genetică. În tratamentul calculilor renali, sunt folosite plante cu acţiune diuretică, antiseptică, antiinflamatoare şi antispastică la nivelul căilor urinare.
Printre cele mai eficiente tratamente şi terapii naturiste pentru eliminarea nisipului şi a pietrelor, menţionăm:
Seva de mesteacăn
Tratamentul este recomandat de medicina franceză pentru dizolvarea şi eliminarea calculilor formaţi din uraţi, oxalaţi sau săruri de calciu (litiază renală – pietre la rinichi).
♣ Se ţine o cură de 20 de zile cu sevă de mesteacăn: în prima zi se consumă 0,5 litri, în a doua zi 0,6 litri, continuându-se astfel, până în a cincea zi când se ajunge la 1 litru, cantitate care se va consuma timp de 10 zile, după care cantitatea scade gradat, cu câte 0,1 litri pe zi, astfel încât în ultima zi de tratament să se consume din nou 0,5 litri de sevă.
Bobiţe de tămâie şi ulei de măsline
Tratamentul este foarte eficient pentru eliminarea pietrelor la rinichi, însă doar în condiţiile în care, în tot acest timp, nu se va consuma carne şi nici apă bogată în săruri minerale. Tamaia marunteste pietrele de la rinichi Totodată, tămâia se înghite fără a fi ţinută în gură, deoarece poate ataca smalţul, dacă atinge dinţii.
♣ Cura durează 23 de zile. În prima zi, un bob de tămâie se înveleşte în miez de pâine şi se înghite cu o linguriţă de ulei de măsline. A doua zi se consumă 2 boabe de tămâie, crescându-se cantitatea cu câte una în fiecare zi, până la 12 bobiţe. Cantitatea de ulei rămâne aceeaşi. Din a 13-a zi, numărul bobițelor de tămâie scade, cu câte una pe zi. La final, se face o pauză de o zi, după care timp de 3 zile se consumă câte 2 căni de ceai de pelin, dimineaţa şi seara.
Tinctură de tămâie
Tinctura de tămâie este recomandată în caz de nisip şi pietre la rinichi. Dezinfectează, cicatrizează şi mărunţeşte pietrele de la rinichi. Se găseşte în farmacii sau magazine naturiste, sau se poate prepara prin combinarea a 10 linguriţe de tămâie naturală cu 1 pahar de alcool de 90 de grade.
♣ La orele 8 şi la orele 11, se ia câte o linguriţă de tinctură de tămâie diluată într-un pahar de apă plată sau de izvor. Tratamentul se urmează timp de 2 – 3 săptămâni şi se reia de câte ori este necesar.
Borş de casă
Terapia cu borş de casă curăță rinichii şi colonul, fiind eficient atât în cazul depunerilor oxalice, cât şi în cazul depunerilor fosfatice.
♣
Se consumă câte 3 căni pe zi cu borş de casă, pe o perioadă de 21 de zile.
Suc de lămâie
Sucul de lămâie este util în litiazele urice, ajutând la spargerea calculilor, precum şi la eliminarea acestora, datorită proprietăţilor diuretice.
♣ Se consumă sucul proaspăt stors de la 2 – 3 lămâi, cu paiul (pentru a proteja dinţii), timp de 7 – 10 zile.
Sursa: https://topremediinaturiste.ro/cele-mai-eficiente-terapii-naturiste-pentru-scapa-de-pietrele-la-rinichi-litiaza-renala/
Alte informații :
Sub numele de tămâie este cunoscută răşina unui arbore care creşte în sud-estul Asiei, dar care s-a răspândit pe toate meridianele, odată cu creştinismul. Ce face tămâia atât de specială? Printre altele, faptul că este planta medicinală cel mai des menţionată în Biblie, unde apare de nu mai puţin de 22 de ori.
Dar nu este doar asta: în lume sunt semnalate zeci de mii de vindecări ale unor boli grave, obţinute cu extracte din tămâie. Multe dintre aceste vindecări sunt considerate de către medici de-a dreptul miraculoase, dar miracolul acesta are şi nişte explicaţii ştiinţifice.
Tămâia (probabil din lat. Thymanea) este rășina unor specii de arbuști din genul Boswellia din India, Somalia și Arabia de sud (Oman) care – prin încălzire – emană un miros plăcut de balsam. Se obține prin crestare (tăietură) din scoarța livanului și solidificare sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie. Prin ardere, produce un fum cu miros pătrunzător, fiind folosită în ceremonii religioase.
Tămâia este menționată în una din cele mai vechi arhive medicale cunoscute, papirusul Eber (ce datează din secolul al 16-lea i.Hr.), o listă de 877 rețete și prescripții medicale din Egiptul Antic.
Din rășina arbuștilor de tămâie se obține uleiul esențial de tămâie, prin metoda distilării cu aburi.
rasina-de-Boswellia-1
Tămâia – un medicament de o complexitate uimitoare
Nu mai puţin de 17 componente din răşina acestui arbore au calităţi terapeutice, de o diversitate care a lăsat perplexă comunitatea ştiinţifică. De exemplu, tămâia este capabilă ca, simultan, să stimuleze imunitatea, făcând organismul să lupte eficient împotriva viruşilor care produc gripa sau a bacteriilor care cauzează bronşita, dar şi să tempereze acţiunea aceluiaşi sistem imunitar, acest remediu fiind de o eficienţă recunoscută contra alergiilor respiratorii. Pe urmă, există o dispută care nu se va sfârşi prea curând, despre care dintre preparatele din tămâie sunt mai eficiente contra cancerului, atât uleiul extras din tămâie, cât şi extractul uscat, dând rezultate promiţătoare în afecţiunile tumorale. Dar, înainte să vedem care sunt calităţilor celor două vedete ale farmaciei naturale, adică uleiul şi extractul de tămâie, să aflăm mai multe despre administrarea acestui remediu.
Cum se administrează tămâia
Pulberea
Se obţine prin măcinarea cât mai fină, cu râşniţa electrică de cafea, a rezinei obţinute din arborele de tămâie. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 3 luni (deoarece unele substanţe volatile se evaporă rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă rasă de tămâie, pe stomacul gol. Este un tratament de lungă durată, cu rezultate bune în afecţiunile reno-urinare şi reumatice, dar care prezintă două inconveniente majore: 1. Tămâia consumată ca atare atacă dantura (pur şi simplu topeşte stratul dur de dentină) 2. Tămâia pură, cu o calitate care să o recomande pentru administrare internă, este greu de găsit.
ATENȚIE! Tămâia folosită pentru fumigaţii în preajma lăcaşelor de cult
Este vorba de tămâia care se comercializează în preajma lăcaşelor de cult, pentru a fi arsă în scop ritualic. De cele mai multe ori, această tămâie este de fapt un amestec de substanţe aromatizante, de sinteză sau semi-sinteză, care nu au nicio legătură cu arborele care produce această răşină. Ca atare, nu doar că tămâia folosită pentru aromatizare în lăcaşele de cult nu are efecte terapeutice, ci poate fi chiar extrem de dăunătoare pentru sănătate, mai ales dacă este ingerată, lucru cu desăvârşire interzis.
Extractul uscat de tămâie
Este produs prin deshidratarea şi concentrarea unei tincturi obţinute din tămâie. Ceea ce rezultă prin această concentrare este o pulbere fină şi aromată, care conţine mari cantităţi de acid boswellic – substanţa vinovată de efectele antitumorale, antiinflamatoare şi imunomodulatoare ale acestei răşini. Extractul standardizat în acid boswellic este validat ca medicament de sute de studii ştiinţifice, care demonstrează valoarea sa terapeutică. Există şi extracte de tămâie ne-standardizate, dar rezultatele obţinute cu acestea sunt slabe.
Uleiul volatil de tămâie
Se obţine prin distilarea răşinii, obţinându-se un lichid transparent-gălbui, cu miros puternic şi gust înţepător. Pentru a fi folosit cu succes în terapie, uleiul volatil de tămâie trebuie să fie integral, adică să conţină toate componentele naturale, rezultate după distilare, fără a se extrage din el nicio substanţă activă, fapt care l-ar lipsi de calităţi curative. De asemenea, nu trebuie să fie diluat cu solvenţi chimici sau să conţină adaosuri de arome chimice. Apoi, trebuie specificat clar pe ambalajul acestui ulei că este avizat pentru administrare internă, altfel existând riscul să apară reacţii adverse grave, de natură să afecteze sănătatea, nu să o îmbunătăţească. Uleiul volatil de tămâie este mai puţin studiat din punct de vedere medical, dar practica de zi cu zi i-a demonstrat calităţi reale în lupta cu cancerul şi leucemia, cu afecţiunile reumatice, dar şi în îmbunătăţirea stării psihice. Din uleiul volatil de tămâie se iau, de regulă, 2-5 picături (diluate cu miere sau ulei de măsline), de 2-3 ori pe zi. De asemenea, se utilizează extern sub formă de frecţii, băi aromatizate, mai rar comprese.
arborele-de-tamaie-2
Arborele de tămâie (Boswellia) este originar din Africa tropicală şi Arabia
Tratamente cu tămâie
Tămâia şi cancerul
Conform tuturor cercetărilor de până acum, acidul boswellic din tămâie este unul din cei mai activi agenţi anti-tumorali cunoscuţi. Cum acţionează el? Pe mai multe căi, dar cel mai cunoscut mecanism este acela de atacare selectivă a celulelor canceroase. Spre deosebire de citostaticele de sinteză, care afectează atât celulele maligne cât şi pe cele sănătoase, extractul de tămâie provoacă distrugerea doar a celulelor care au suferit mutaţii. În ce tipuri de cancer este eficient acidul boswellic? Acţiunea sa a fost testată în afecţiuni oncologice cu peste 40 de localizări.
Menţionăm eficienţa sa în cancerul la sân, de colon, de rect, pancreatic, hepatic, la vezica urinară, la stomac, la creier (meningiom, neuroblastom, gliom), bucal, faringian, esofagian, pulmonar. Conform datelor existente, extractul de tămâie este activ şi contra leucemiei, mielomului, limfoamelor maligne. În medicina tradiţională sunt semnalate rezultate încurajatoare, prin folosirea internă a tămâii şi folosirea externă a uleiului volatil integral de tămâie, în toate tipurile de cancer. Mai trebuie notată şi folosirea extractului de tămâie ca adjuvant în radioterapia folosită în cancer. Concret, acest remediu reduce cu 60% edemele care apar după iradierea terapeutică, ajută la protecţia ţesuturilor sănătoase, stimulează eliminarea ţesuturilor şi fragmentelor de ţesut moarte, precum şi refacerea organismului pe ansamblu.
Intern, cura anti-cancer durează vreme de 90 de zile, timp în care se iau de 2 ori pe zi câte 800 mg din combinaţia pulbere şi extract de tămâie (în proporţii egale), pe stomacul gol. Extern, se aplică ulei volatil integral de tămâie, amestecat în proporţia 1:5 cu ulei de măsline, pe tumorile exteriorizate. Acelaşi amestec se aplică extern la încheieturile mâinilor, ale picioarelor, pe ceafă (se face un masaj foarte uşor, vreme de 5 minute, în sensul circulaţiei venoase, de două ori pe zi).
Atunci când a luat prima pastilă cu extract de tămâie, Eliza tocmai terminase şedinţele de chimioterapie.
Era la a treia serie de medicaţie citostatică şi tumora ovariană de care suferea continua să crească, în ciuda tratamentului cu efecte adverse greu de suportat. Acum, ultimele sale speranţe erau legate nu de medicamente chimice, ci de capsula ce conţinea un praf crem-albicios şi emana un miros plăcut, chiar sacru – i se părea ei. A făcut un tratament de trei luni cu extract de tămâie, timp în care tumora s-a oprit pentru prima oară din creştere şi chiar a scăzut un milimetru. Da, un singur milimetru, dar care a umplut-o de fericire, pentru că odată cu această scădere, a mai primit o veste bună – markerii tumorali cunoscuseră o scădere remarcabilă. Pe hârtie era scris negru pe alb: markerul CA125 coborâse de la 128 la 14, fără niciun fel de efect advers. Ce însemna aceasta? Că, pentru prima oară de la diagnosticare, tumora sa nu mai prolifera. Au trecut trei ani, şi de atunci cancerul ovarian al Elizei se află în remisie. Speră ca, la un moment dat, tumora să dispară complet, dar în aceşti trei ani, a dus o viaţă normală. Şi-a dus fetiţa la şcoală, a făcut plimbări lungi în natură, a mers constant la serviciu şi chiar a ajuns în vacanţe la munte. Un miracol? Poate, dar nu este singurul făcut de tămâie, o plantă pe care ar trebui să o cunoaştem mai bine.
Tămâia şi reumatismul
Această plantă este un adevărat fenomen în lupta cu bolile articulare. Luată intern, tămâia sub formă de extract reduce durerile şi inflamaţia articulară, creşte flexibilitatea articulaţiilor, măreşte capacitatea de efort (s-a demonstrat că permite, de exemplu, pacienţilor cu artrită reumatoidă sau osteoartrită a genunchilor să parcurgă distanţe mai mari). Aplicată extern, crema de tămâie este recunoscută în medicina populară, pentru că are darul de a lua cu mâna durerile reumatice. În realitate, durerile reumatice nu dispar instantaneu, dar în 24-48 de ore rigiditatea articulară se diminuează serios. Efectele sunt amplificate dacă se aplică aşa-numita cremă de tămâie thermo, care conţine şi extract de ardei iute, care are un puternic efect de stimulare a circulaţiei şi de încălzire.
Cura internă anti-reumatică se face cu extractul de tămâie (în combinaţie cu pulberea de răşină din aceeaşi plantă) din care se iau minimum 400 miligrame pe zi. Suplimentar, se masează articulaţiile cu cremă de tămâie.
Tămâia, astmul, bronşita cronică şi emfizemul pulmonar
Tratamentul de trei luni cu extract de tămâie, ingerat împreună cu pulberea (câte 400 mg din fiecare, în două reprize pe zi), diminuează sensibilitatea alergică a căilor respiratorii medii şi inferioare, degajează arborele bronşic de excesul de secreţii, uşurează inspiraţia şi expiraţia. Extern, se inhalează o combinaţie între uleiul integral de tămâie şi cel de mentă piperată, cele două având efecte bronhodilatatoare şi expectorante salvatoare, contra bronşitei cronice şi astmului. Contra emfizemului pulmonar, se inhalează combinaţia dintre uleiul integral de tămâie şi cel de eucalipt.
Cele mai spectaculoase rezultate s-au obţinut cu tămâia în astm, unde peste 70% dintre pacienţi au relatat dispariţia unor simptome cum ar fi: dificultatea în respiraţie, expiraţia şuierătoare. De asemenea, pacienţii astmatici au raportat rărirea sau dispariţia acceselor de sufocare.
Extractul de tămâie se administrează sub formă de capsule: 2-4 zi, în cure de 2 luni, cu 15 zile de pauză. Cu uleiul volatil integral de tămâie se fac inhalaţii zilnice şi aromatizări ale camerei în care bolnavul doarme.
tamaie
Raşina vindecătoare
Tămâia, memoria şi păstrarea nealterată a funcţiilor creierului
Cercetările au arătat efecte terapeutice cu adevărat spectaculoase al extractului de tămâie asupra creierului. Efectele acestei plante sunt atât de numeroase, încât pot părea incredibile, şi totuşi:
* extractul de tămâie îmbunătăţeşte memoria pe termen scurt, inclusiv la persoanele în vârstă, prevenind Alzheimerul;
* creşte capacitatea de orientare în spaţiu şi memoria vizuală;
* la tineri, administrarea tămâiei creşte numărul de conexiuni neuronale şi îmbunătăţeşte memoria pe termen lung;
* creierul afectat de traumatisme fizice are o capacitate mărită de transfer a funcţiilor sale în zonele rămase ne-afectate, atunci când este administrată tămâia;
* la pacienţii cu scleroză multiplă, administrarea tămâiei a îmbunătăţit orientarea spaţio-temporală şi coordonarea motorie;
* la pacienţii care au suferit un accident vascular ischemic, administrarea tămâii scurtează timpul de recuperare a funcţiilor cognitive.
Pulberea şi extractul de tămâie se iau sub formă de capsule, din care se administrează câte două, dimineaţa şi seara, tratamentul durând 30 de zile, minimum. Cu uleiul volatil integral se fac aromatizări ale încăperii în care studiem, învăţăm sau ne relaxăm.
Tămâia, depresia şi anxietatea
O singură doză de tămâie creşte tonusul psihic şi disponibilitatea minţii către activitate, eliminând prompt stările de tristeţe obsesivă, apatie, lipsă de iniţiativă. Curele de câteva săptămâni cu tămâie induc o stare de stabilitate psihică, împiedicând apariţia stărilor de teamă fără motiv aparent, precum producerea atacurilor de panică. De asemenea, această plantă are un puternic efect de atenuare a emoţiilor extreme, prevenind apariţia şi ameliorând tulburările bipolare.
Contra tulburărilor bipolare, se administrează combinaţia extract + pulbere de tămâie (în proporţii egale), din care se iau 400 miligrame, de trei ori pe zi. Aceleaşi doze şi mod de administrare se recomandă şi contra anxietăţii, atacurilor de panică, în cure de 2-3 luni, după care se face o pauză de 2 săptămâni, apoi administrarea se poate relua.
Tămâia şi durerile bolnavilor cronici
Un efect foarte interesant al tămâii, luată intern sub formă de extract sau inhalată sub forma vaporilor de ulei volatil, este acela că, pur şi simplu, creşte toleranţa organismului şi a psihicului la durere. Poate părea puţin, dar la pacienţii cu probleme articulare, algice sau tumorale, mărirea toleranţei la durere este esenţială. Tămâia face boala suportabilă, ajută la mobilizarea resurselor interioare spre vindecare, scade gradul de epuizare etc.
Se ia extractul de tămâie, câte 400 mg pe zi, în cure de 90 de zile, cu 15 zile de pauză.
Tămâia, sistemul cardiovascular şi inima
Curele de trei luni, făcute cu combinaţia dintre extractul şi pulberea de tămâie, au darul de a păstra intacte vasele de sânge (îmbunătăţeşte flexibilitatea şi rezistenţa pereţilor vasculari). De asemenea, previne formarea cheagurilor de sânge (tromboza) şi inflamarea venelor (flebita). Asupra inimii, tămâia are efecte protectoare, prevenind tulburările de irigare ale muşchiului cardiac şi infarctul. Studiile au mai arătat că administrarea îndelungată a tămâii scade nivelul trigliceridelor şi al colesterolului rău (LDL) din sânge, şi creşte nivelul colesterolului bun (HDL).
Tămâia şi rinichii
În medicina tradiţională din sud-estul Asiei, uleiul integral de tămâie este folosit pentru reducerea dimensiunilor calculilor urinari, dar şi pentru prevenirea formării unora noi, după eliminarea celor existenţi. Extractul de tămâie este un protector renal excepţional, curele de lungă durată ajutând la stimularea funcţiei de filtrare a rinichiului, ceea ce conduce la scăderea nivelului ureei şi creatininei din sânge.
Din uleiul volatil integral de tămâie se iau câte 5 picături, dizolvate într-o linguriţă de miere, de două ori pe zi. După fiecare doză se consumă câte 200 ml de apă plată, de preferinţă oligominerală. Este un tratament contra calculilor şi microcalculilor renali, contra infecţiilor reno-urinare.
Tămâia şi efectul antibiotic
Acidul boswellic din tămâie, administrat intern, împiedică replicarea unei game largi de bacterii, care produc infecţii la nivelul aparatului respirator, digestiv sau al pielii. Extern, uleiul integral de tămâie (inhalat, aplicat pe piele) are un efect antibiotic puternic, util contra infecţiilor respiratorii sau urinare. Pentru efect antibacterian, se ia uleiul volatil integral de tămâie – câte 2-3 picături, dizolvate în miere, administrate de 4 ori pe zi. Efectul este potenţat dacă se combină uleiul de tămâie cu uleiul volatil de cuişoare (Eugenia caryophillata).
Contraindicaţii la tratamentul cu tămâie
Administrarea pulberii, uleiului sau extractului de tămâie este interzisă atunci când pacientul are alergie la acest produs. Simptomele alergiei sau intoleranţei la tămâie apar atunci când este ingerată, mirosită sau pusă pe piele şi constau în: apariţia unor mâncărimi şi/sau pete roşii pe piele, stări de greaţă sau vomă, dureri de cap, dificultăţi în respiraţie. Sursa: formula-as.ro
ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun sa inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații
Alte informații :
Sub numele de tămâie este cunoscută răşina unui arbore care creşte în sud-estul Asiei, dar care s-a răspândit pe toate meridianele, odată cu creştinismul. Ce face tămâia atât de specială? Printre altele, faptul că este planta medicinală cel mai des menţionată în Biblie, unde apare de nu mai puţin de 22 de ori.
Dar nu este doar asta: în lume sunt semnalate zeci de mii de vindecări ale unor boli grave, obţinute cu extracte din tămâie. Multe dintre aceste vindecări sunt considerate de către medici de-a dreptul miraculoase, dar miracolul acesta are şi nişte explicaţii ştiinţifice.
Tămâia (probabil din lat. Thymanea) este rășina unor specii de arbuști din genul Boswellia din India, Somalia și Arabia de sud (Oman) care – prin încălzire – emană un miros plăcut de balsam. Se obține prin crestare (tăietură) din scoarța livanului și solidificare sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie. Prin ardere, produce un fum cu miros pătrunzător, fiind folosită în ceremonii religioase.
Tămâia este menționată în una din cele mai vechi arhive medicale cunoscute, papirusul Eber (ce datează din secolul al 16-lea i.Hr.), o listă de 877 rețete și prescripții medicale din Egiptul Antic.
Din rășina arbuștilor de tămâie se obține uleiul esențial de tămâie, prin metoda distilării cu aburi.
rasina-de-Boswellia-1
Tămâia – un medicament de o complexitate uimitoare
Nu mai puţin de 17 componente din răşina acestui arbore au calităţi terapeutice, de o diversitate care a lăsat perplexă comunitatea ştiinţifică. De exemplu, tămâia este capabilă ca, simultan, să stimuleze imunitatea, făcând organismul să lupte eficient împotriva viruşilor care produc gripa sau a bacteriilor care cauzează bronşita, dar şi să tempereze acţiunea aceluiaşi sistem imunitar, acest remediu fiind de o eficienţă recunoscută contra alergiilor respiratorii. Pe urmă, există o dispută care nu se va sfârşi prea curând, despre care dintre preparatele din tămâie sunt mai eficiente contra cancerului, atât uleiul extras din tămâie, cât şi extractul uscat, dând rezultate promiţătoare în afecţiunile tumorale. Dar, înainte să vedem care sunt calităţilor celor două vedete ale farmaciei naturale, adică uleiul şi extractul de tămâie, să aflăm mai multe despre administrarea acestui remediu.
Cum se administrează tămâia
Pulberea
Se obţine prin măcinarea cât mai fină, cu râşniţa electrică de cafea, a rezinei obţinute din arborele de tămâie. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 3 luni (deoarece unele substanţe volatile se evaporă rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă rasă de tămâie, pe stomacul gol. Este un tratament de lungă durată, cu rezultate bune în afecţiunile reno-urinare şi reumatice, dar care prezintă două inconveniente majore: 1. Tămâia consumată ca atare atacă dantura (pur şi simplu topeşte stratul dur de dentină) 2. Tămâia pură, cu o calitate care să o recomande pentru administrare internă, este greu de găsit.
ATENȚIE! Tămâia folosită pentru fumigaţii în preajma lăcaşelor de cult
Este vorba de tămâia care se comercializează în preajma lăcaşelor de cult, pentru a fi arsă în scop ritualic. De cele mai multe ori, această tămâie este de fapt un amestec de substanţe aromatizante, de sinteză sau semi-sinteză, care nu au nicio legătură cu arborele care produce această răşină. Ca atare, nu doar că tămâia folosită pentru aromatizare în lăcaşele de cult nu are efecte terapeutice, ci poate fi chiar extrem de dăunătoare pentru sănătate, mai ales dacă este ingerată, lucru cu desăvârşire interzis.
Extractul uscat de tămâie
Este produs prin deshidratarea şi concentrarea unei tincturi obţinute din tămâie. Ceea ce rezultă prin această concentrare este o pulbere fină şi aromată, care conţine mari cantităţi de acid boswellic – substanţa vinovată de efectele antitumorale, antiinflamatoare şi imunomodulatoare ale acestei răşini. Extractul standardizat în acid boswellic este validat ca medicament de sute de studii ştiinţifice, care demonstrează valoarea sa terapeutică. Există şi extracte de tămâie ne-standardizate, dar rezultatele obţinute cu acestea sunt slabe.
Uleiul volatil de tămâie
Se obţine prin distilarea răşinii, obţinându-se un lichid transparent-gălbui, cu miros puternic şi gust înţepător. Pentru a fi folosit cu succes în terapie, uleiul volatil de tămâie trebuie să fie integral, adică să conţină toate componentele naturale, rezultate după distilare, fără a se extrage din el nicio substanţă activă, fapt care l-ar lipsi de calităţi curative. De asemenea, nu trebuie să fie diluat cu solvenţi chimici sau să conţină adaosuri de arome chimice. Apoi, trebuie specificat clar pe ambalajul acestui ulei că este avizat pentru administrare internă, altfel existând riscul să apară reacţii adverse grave, de natură să afecteze sănătatea, nu să o îmbunătăţească. Uleiul volatil de tămâie este mai puţin studiat din punct de vedere medical, dar practica de zi cu zi i-a demonstrat calităţi reale în lupta cu cancerul şi leucemia, cu afecţiunile reumatice, dar şi în îmbunătăţirea stării psihice. Din uleiul volatil de tămâie se iau, de regulă, 2-5 picături (diluate cu miere sau ulei de măsline), de 2-3 ori pe zi. De asemenea, se utilizează extern sub formă de frecţii, băi aromatizate, mai rar comprese.
arborele-de-tamaie-2
Arborele de tămâie (Boswellia) este originar din Africa tropicală şi Arabia
Tratamente cu tămâie
Tămâia şi cancerul
Conform tuturor cercetărilor de până acum, acidul boswellic din tămâie este unul din cei mai activi agenţi anti-tumorali cunoscuţi. Cum acţionează el? Pe mai multe căi, dar cel mai cunoscut mecanism este acela de atacare selectivă a celulelor canceroase. Spre deosebire de citostaticele de sinteză, care afectează atât celulele maligne cât şi pe cele sănătoase, extractul de tămâie provoacă distrugerea doar a celulelor care au suferit mutaţii. În ce tipuri de cancer este eficient acidul boswellic? Acţiunea sa a fost testată în afecţiuni oncologice cu peste 40 de localizări.
Menţionăm eficienţa sa în cancerul la sân, de colon, de rect, pancreatic, hepatic, la vezica urinară, la stomac, la creier (meningiom, neuroblastom, gliom), bucal, faringian, esofagian, pulmonar. Conform datelor existente, extractul de tămâie este activ şi contra leucemiei, mielomului, limfoamelor maligne. În medicina tradiţională sunt semnalate rezultate încurajatoare, prin folosirea internă a tămâii şi folosirea externă a uleiului volatil integral de tămâie, în toate tipurile de cancer. Mai trebuie notată şi folosirea extractului de tămâie ca adjuvant în radioterapia folosită în cancer. Concret, acest remediu reduce cu 60% edemele care apar după iradierea terapeutică, ajută la protecţia ţesuturilor sănătoase, stimulează eliminarea ţesuturilor şi fragmentelor de ţesut moarte, precum şi refacerea organismului pe ansamblu.
Intern, cura anti-cancer durează vreme de 90 de zile, timp în care se iau de 2 ori pe zi câte 800 mg din combinaţia pulbere şi extract de tămâie (în proporţii egale), pe stomacul gol. Extern, se aplică ulei volatil integral de tămâie, amestecat în proporţia 1:5 cu ulei de măsline, pe tumorile exteriorizate. Acelaşi amestec se aplică extern la încheieturile mâinilor, ale picioarelor, pe ceafă (se face un masaj foarte uşor, vreme de 5 minute, în sensul circulaţiei venoase, de două ori pe zi).
Atunci când a luat prima pastilă cu extract de tămâie, Eliza tocmai terminase şedinţele de chimioterapie.
Era la a treia serie de medicaţie citostatică şi tumora ovariană de care suferea continua să crească, în ciuda tratamentului cu efecte adverse greu de suportat. Acum, ultimele sale speranţe erau legate nu de medicamente chimice, ci de capsula ce conţinea un praf crem-albicios şi emana un miros plăcut, chiar sacru – i se părea ei. A făcut un tratament de trei luni cu extract de tămâie, timp în care tumora s-a oprit pentru prima oară din creştere şi chiar a scăzut un milimetru. Da, un singur milimetru, dar care a umplut-o de fericire, pentru că odată cu această scădere, a mai primit o veste bună – markerii tumorali cunoscuseră o scădere remarcabilă. Pe hârtie era scris negru pe alb: markerul CA125 coborâse de la 128 la 14, fără niciun fel de efect advers. Ce însemna aceasta? Că, pentru prima oară de la diagnosticare, tumora sa nu mai prolifera. Au trecut trei ani, şi de atunci cancerul ovarian al Elizei se află în remisie. Speră ca, la un moment dat, tumora să dispară complet, dar în aceşti trei ani, a dus o viaţă normală. Şi-a dus fetiţa la şcoală, a făcut plimbări lungi în natură, a mers constant la serviciu şi chiar a ajuns în vacanţe la munte. Un miracol? Poate, dar nu este singurul făcut de tămâie, o plantă pe care ar trebui să o cunoaştem mai bine.
Tămâia şi reumatismul
Această plantă este un adevărat fenomen în lupta cu bolile articulare. Luată intern, tămâia sub formă de extract reduce durerile şi inflamaţia articulară, creşte flexibilitatea articulaţiilor, măreşte capacitatea de efort (s-a demonstrat că permite, de exemplu, pacienţilor cu artrită reumatoidă sau osteoartrită a genunchilor să parcurgă distanţe mai mari). Aplicată extern, crema de tămâie este recunoscută în medicina populară, pentru că are darul de a lua cu mâna durerile reumatice. În realitate, durerile reumatice nu dispar instantaneu, dar în 24-48 de ore rigiditatea articulară se diminuează serios. Efectele sunt amplificate dacă se aplică aşa-numita cremă de tămâie thermo, care conţine şi extract de ardei iute, care are un puternic efect de stimulare a circulaţiei şi de încălzire.
Cura internă anti-reumatică se face cu extractul de tămâie (în combinaţie cu pulberea de răşină din aceeaşi plantă) din care se iau minimum 400 miligrame pe zi. Suplimentar, se masează articulaţiile cu cremă de tămâie.
Tămâia, astmul, bronşita cronică şi emfizemul pulmonar
Tratamentul de trei luni cu extract de tămâie, ingerat împreună cu pulberea (câte 400 mg din fiecare, în două reprize pe zi), diminuează sensibilitatea alergică a căilor respiratorii medii şi inferioare, degajează arborele bronşic de excesul de secreţii, uşurează inspiraţia şi expiraţia. Extern, se inhalează o combinaţie între uleiul integral de tămâie şi cel de mentă piperată, cele două având efecte bronhodilatatoare şi expectorante salvatoare, contra bronşitei cronice şi astmului. Contra emfizemului pulmonar, se inhalează combinaţia dintre uleiul integral de tămâie şi cel de eucalipt.
Cele mai spectaculoase rezultate s-au obţinut cu tămâia în astm, unde peste 70% dintre pacienţi au relatat dispariţia unor simptome cum ar fi: dificultatea în respiraţie, expiraţia şuierătoare. De asemenea, pacienţii astmatici au raportat rărirea sau dispariţia acceselor de sufocare.
Extractul de tămâie se administrează sub formă de capsule: 2-4 zi, în cure de 2 luni, cu 15 zile de pauză. Cu uleiul volatil integral de tămâie se fac inhalaţii zilnice şi aromatizări ale camerei în care bolnavul doarme.
tamaie
Raşina vindecătoare
Tămâia, memoria şi păstrarea nealterată a funcţiilor creierului
Cercetările au arătat efecte terapeutice cu adevărat spectaculoase al extractului de tămâie asupra creierului. Efectele acestei plante sunt atât de numeroase, încât pot părea incredibile, şi totuşi:
* extractul de tămâie îmbunătăţeşte memoria pe termen scurt, inclusiv la persoanele în vârstă, prevenind Alzheimerul;
* creşte capacitatea de orientare în spaţiu şi memoria vizuală;
* la tineri, administrarea tămâiei creşte numărul de conexiuni neuronale şi îmbunătăţeşte memoria pe termen lung;
* creierul afectat de traumatisme fizice are o capacitate mărită de transfer a funcţiilor sale în zonele rămase ne-afectate, atunci când este administrată tămâia;
* la pacienţii cu scleroză multiplă, administrarea tămâiei a îmbunătăţit orientarea spaţio-temporală şi coordonarea motorie;
* la pacienţii care au suferit un accident vascular ischemic, administrarea tămâii scurtează timpul de recuperare a funcţiilor cognitive.
Pulberea şi extractul de tămâie se iau sub formă de capsule, din care se administrează câte două, dimineaţa şi seara, tratamentul durând 30 de zile, minimum. Cu uleiul volatil integral se fac aromatizări ale încăperii în care studiem, învăţăm sau ne relaxăm.
Tămâia, depresia şi anxietatea
O singură doză de tămâie creşte tonusul psihic şi disponibilitatea minţii către activitate, eliminând prompt stările de tristeţe obsesivă, apatie, lipsă de iniţiativă. Curele de câteva săptămâni cu tămâie induc o stare de stabilitate psihică, împiedicând apariţia stărilor de teamă fără motiv aparent, precum producerea atacurilor de panică. De asemenea, această plantă are un puternic efect de atenuare a emoţiilor extreme, prevenind apariţia şi ameliorând tulburările bipolare.
Contra tulburărilor bipolare, se administrează combinaţia extract + pulbere de tămâie (în proporţii egale), din care se iau 400 miligrame, de trei ori pe zi. Aceleaşi doze şi mod de administrare se recomandă şi contra anxietăţii, atacurilor de panică, în cure de 2-3 luni, după care se face o pauză de 2 săptămâni, apoi administrarea se poate relua.
Tămâia şi durerile bolnavilor cronici
Un efect foarte interesant al tămâii, luată intern sub formă de extract sau inhalată sub forma vaporilor de ulei volatil, este acela că, pur şi simplu, creşte toleranţa organismului şi a psihicului la durere. Poate părea puţin, dar la pacienţii cu probleme articulare, algice sau tumorale, mărirea toleranţei la durere este esenţială. Tămâia face boala suportabilă, ajută la mobilizarea resurselor interioare spre vindecare, scade gradul de epuizare etc.
Se ia extractul de tămâie, câte 400 mg pe zi, în cure de 90 de zile, cu 15 zile de pauză.
Tămâia, sistemul cardiovascular şi inima
Curele de trei luni, făcute cu combinaţia dintre extractul şi pulberea de tămâie, au darul de a păstra intacte vasele de sânge (îmbunătăţeşte flexibilitatea şi rezistenţa pereţilor vasculari). De asemenea, previne formarea cheagurilor de sânge (tromboza) şi inflamarea venelor (flebita). Asupra inimii, tămâia are efecte protectoare, prevenind tulburările de irigare ale muşchiului cardiac şi infarctul. Studiile au mai arătat că administrarea îndelungată a tămâii scade nivelul trigliceridelor şi al colesterolului rău (LDL) din sânge, şi creşte nivelul colesterolului bun (HDL).
Tămâia şi rinichii
În medicina tradiţională din sud-estul Asiei, uleiul integral de tămâie este folosit pentru reducerea dimensiunilor calculilor urinari, dar şi pentru prevenirea formării unora noi, după eliminarea celor existenţi. Extractul de tămâie este un protector renal excepţional, curele de lungă durată ajutând la stimularea funcţiei de filtrare a rinichiului, ceea ce conduce la scăderea nivelului ureei şi creatininei din sânge.
Din uleiul volatil integral de tămâie se iau câte 5 picături, dizolvate într-o linguriţă de miere, de două ori pe zi. După fiecare doză se consumă câte 200 ml de apă plată, de preferinţă oligominerală. Este un tratament contra calculilor şi microcalculilor renali, contra infecţiilor reno-urinare.
Tămâia şi efectul antibiotic
Acidul boswellic din tămâie, administrat intern, împiedică replicarea unei game largi de bacterii, care produc infecţii la nivelul aparatului respirator, digestiv sau al pielii. Extern, uleiul integral de tămâie (inhalat, aplicat pe piele) are un efect antibiotic puternic, util contra infecţiilor respiratorii sau urinare. Pentru efect antibacterian, se ia uleiul volatil integral de tămâie – câte 2-3 picături, dizolvate în miere, administrate de 4 ori pe zi. Efectul este potenţat dacă se combină uleiul de tămâie cu uleiul volatil de cuişoare (Eugenia caryophillata).
Contraindicaţii la tratamentul cu tămâie
Administrarea pulberii, uleiului sau extractului de tămâie este interzisă atunci când pacientul are alergie la acest produs. Simptomele alergiei sau intoleranţei la tămâie apar atunci când este ingerată, mirosită sau pusă pe piele şi constau în: apariţia unor mâncărimi şi/sau pete roşii pe piele, stări de greaţă sau vomă, dureri de cap, dificultăţi în respiraţie. Sursa: formula-as.ro
ATENTIE! Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud și/sau nu inlocuiesc tratamentele medicale. Informatiile de pe site si materialele aferente au doar un caracter informativ si nu isi propun sa inlocuiasca consultul medical de specialitate. Authenticmagazin.com, nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor Dvs. Vă asumați întreaga responsabilitate pentru modul în care alegeți să utilizați aceste informații
