„Nu contează școala!” În România, a ajuns să fie același lucru dacă ai făcut un liceu agricol la Ghimpați sau un doctorat la Yale. Capcana în care am căzut ca societate
Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.
Foto: Profimedia
Aud din ce în ce mai des exprimarea „nu contează școala, contează omul" sau „și ce dacă am avut conducători cu școală, tot nimic n-au făcut". Dacă, în trecut, vocile astea erau răzlețe, veneau dintr-o anumită parte a publicului, astăzi îmi pare că toată lumea a ajuns la concluzia că școala nu contează. Am auzit ideea asta în domenii de activitate în care nu mi-aș fi imaginat niciodată că o să aud așa ceva, din grupuri considerate educate, instruite, școlite la modul serios. Nici pe vremea comunismului, pe care o detest profund, n-am auzit asemenea afirmații, chiar și-atunci școala era importantă, oamenii credeau că dacă „ai carte, ai parte".
Pare că o bună parte a cetățenilor din România se bucură euforic de această întorsătura a lucrurilor, adică nu mai contează dacă ai făcut un liceu agricol la Ghimpați sau un doctorat la Yale, pentru că este același lucru, contează omul. Iar omul de la Ghimpați este mult mai popular, are încredere, are tupeu, știe să înfrunte, să vorbească pe limba poporului, să-i distreze, să le facă divertisment. Cel de la Yale este mai reținut, tocmai pentru că a învățat, știe că nu știe multe lucruri, este cumpătat, vorbește puțin și la obiect, nu se aventurează să-și dea drumul la gură despre oricine și orice. Există și scuze general acceptate: n-a putut să meargă la școală pentru că a fost bolnav, pardon, asta era o scuză din clasa a patra, pentru că a muncit, a avut de crescut copii, n-a avut posibilități. De parcă un doctor care te operează și îți greșește operația poate să se scuze că n-a învățat pentru că avea serviciu și copil de întreținut, sau un inginer constructor care ți-a greșit calculele de rezistență la casă, iar casa ți-a căzut în cap la cutremur, poate să zică că n-a învățat pentru că n-a avut posibilități. În primul rând, facultatea este, așa cum îi spune și numele, facultativă, dacă nu ai posibilități materiale, intelectuale sau de orice fel, să o urmezi, mai bine renunți, nu este nicio tragedie.
Interesant este că oamenii ăștia care spun că școala nu contează își trimit copiii la școlile cele mai bune, la profesorii cei mai buni, le pun meditații copiilor să ia notele cele mai mari, vor licee de renume, au pretenții de la copiii lor. Apoi, la facultate, vor să meargă la cele mai bune instituții de învățământ superior, la cele de stat sau din străinătate. Ei vor pentru copiii lor altceva decât vor pentru țara asta.
Suntem la coada Europei la testele PISA (Programme for International Student Assessment), știm că nu reușim să o scoatem la capăt cu sistemul de învățământ, în statistici, la coeficientul de inteligență (IQ) suntem pe ultimul loc în Europa, iar nivelul e în scădere, dar noi credem că școala nu contează.
Dacă școala nu contează, atunci ce contează ? Balivernele, bârfele, poveștile de adormit copiii, intrigile de la Insula Iubirii, emisiunile pseudo-științifice despre fenomenele paranormale?!
Este adevărat, nu contează școala, pentru cei care n-au făcut-o, că de-aia n-au făcut-o, că nu contează, și nu mai contează școala pentru ăia care au un interes personal, meschin, să-și mai mențină scaunul încă o legislatură, prin orice mijloace, inclusiv prin împroșcarea cu noroi a școlii. Pentru restul oamenilor, din lumea asta largă, școala contează.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu