A crede că perioada senectuții înseamnă ramolisment, ajutată de bolile vârstelor înaintate, dezagregarea treptată a sălașurilor sufletelor, corpurile umane. Nimic mai fals! Apusurile de soare au de foarte multe ori o strălucire feerică, cu nuanțe pe care nu le vezi de-a lungul unei zile. Mintea nu trebuie lăsată să odihnească niciodată, mai ales când finalurile vieții sunt previzibile. Fiecare om este o entitate unică care ascunde experiențe care trebuie arătate sub o formă superșlefuită.
Mă uit în dicționare, cumpăr cărți, devoreze poveștile altora, istoriile societăților umane, îmi urmez pasiunile, unele dintre ele inițiate pe băncile școlilor de profesorii noștri. Mă mișc în micul nostru univers, grădina de legume, livada unde ai multe de învățat. Nu uit preceptele străbunilor, învăț o nouă limbă străină. Ai zice că anii de pensie sunt finaluri de viață cu deznodământ așteptat. Da, este adevărat dar sufletul uman nu concepe decât existența veșnică. De ce să nu-l ajutăm să creadă tot timpul acest lucru. Trecerea în eternitate este mult mai lină.
Să nu uităm de socializare! Ființa umană are nevoie de acest lucru tot timpul. Cu cât îmbătrânim cercul de prieteni se restrânge mult. Întâlniți-vă cu rudele, copiii, nepoții, prietenii! Atât de false sunt lucrurile moarte, banii, averile, terenurile, metalele prețioase! Astea sunt expresia morții.
Îmi aduc aminte de marele nostru domn, Cuza, unificatorul românilor. Spirit înalt cu viziune și multă acțiune pentru poporul său, deși trădat de sufletele deșarte ce-l înconjurau, Librecht, Dogan, Cazarini, Bibescu, Cantacuzino. Aceștia au strâns averi incomensurabile prin jaf, trădare, uneltire. Suflete mici! De Cuza vorbim toți , de ligușitorii săi care i-am menționat cât se povestește? În cercurile noastre, mici, poate lăsăm o perioadă ceva mai mare amintiri și povești frumoase despre noi!
Am ascultat cu atenție, pe Tik Tok, zicerile unei românce, stabilită pe pământ austriac. Of, Doamne! Cât tragism răsufla din cuvintele ei. Un suflet chinuit de părăsirea pământului natal. Citesc cu atenție poveștile expatriaților noștri, Anunțul.uk. Câte cuvinte grele, ba chiar înjurături la adresa României și românilor! Ce final de viață vor avea aceste suflete deșarte!
Am mai scris de povești din viața românilor exilați, după cel de-al Doilea Război Mondial, cunoscuți de mine în mod nemijlocit în timpul perigrinărillor prin țările Europei. Discuțiile cu ei m-au îndemnat să povățuiesc pe oricine vrea să mă asculte că locurile de baștină sunt sfinte. Nu trebuie trădate niciodată!
Si acum un extras din Dex:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu