Gabriela Firea, date SURPRINZĂTOARE în urma testării COVID: câți bucureșteni au fost testați pozitiv
„Din 11.000 de bucuresteni înscrişi în programul de testare cu PCR, au fost 4.600 de teste deja efectuate şi din acestea doar 4 au fost pozitive", a precizat Firea, la un post TV.
Potrivit ultimei raportări oficiale, cea din 29 iunie, în București erau 3017 de cazuri confirmate COVID.
Testarea bucureştenilor prin proiectul ănițiat de Primăria Capitalei, fără a colabora cu Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică, a fost lansată pe 10 iunie, pe Arena Naţională, dar oprită o zi mai târziu, din cauza lipseri autorizațiilor sanitare. Edilul a depus o depus plângere penală împotriva Ministerului Sănătății, iar bucureștenii care s-au înscris în program au fost programați să-și facă testele în unităţi medicale din Bucureşti.
„Se va alege praful de noi pe mana voastra!”. Furie in PSD dupa ce legea anti-TelDrum a fost votata in Parlament
Codrin Stefanescu, fost secretar general al PSD, reactioneaza violent dupa ce Parlamentul a decis, inclusiv cu votul PSD, ca firmele cu actionari ascunsi sa nu mai poate obtine contracte pe bani publici.
„PNL i-a cerut public lui Ciolacu sa ‘se rupa de Liviu Dragnea’! Cererea a fost facuta pe un ton categoric si a sunat a ordin! Iar Ciolacu a zis ‘sa traiti, servesc patria’! Si de acum, toate cele asumate in programul nostru de guvernare si votate de milioane de romani, vor fi anulate!
Asa au aparut aberatiile cu anularea cotei unice, desfiintarea Sectiei Speciale, legea imbecila cu actiunile la purtator, sustinerea anti-romaneasca a starii de alerta pe termen infinit. PSD a fost acaparat de niste baieti, Ciolacu este reprezentantul si servul lor oficial!
Iar voi, dragi colegi muti si speriati din PSD, va meritati soarta! Eu il voi sustine pe Eugen Teodorovici in speranta ca ne vom recupera partidul. Sau se va alege praful de noi pe mana voastra! Decideti voi!", a scris Stefanescu pe Facebook.
Camera Deputatilor a adoptat, marti, o propunere legislativa privind excluderea din procedura achizitiilor publice a oricarui operator economic, organizat ca societate pe actiuni, al carui capital social este reprezentat prin actiuni la purtator, care nu face dovada identitatii beneficiarilor reali ai acestora.
S-au inregistrat 275 voturi "pentru" si 3 abtineri.
Proiectul completeaza Legea nr. 98/2016 privind achizitiile publice, in sensul ca societatile comerciale care au decis sa aiba un actionariat netransparent sa nu poata participa la procedurile de achizitie publica, respectiv excluderea din procedura de atribuire a oricarui operator economic organizat ca societate pe actiuni la purtator.
„In vederea respectarii principiilor transparentei si tratamentului egal, autoritatea contractanta are dreptul de a solicita, iar operatorul economic are obligatia de a comunica datele de identificare a detinatorilor/beneficiarilor reali ai actiunilor la purtator, in situatia in care forma de organizare a operatorului economic ofertant/candidat, tert sustinator sau subcontractant la procedura este de societate pe actiuni, cu capital social reprezentat prin actiuni la purtator", prevede proiectul, citat de Agerpres.
Potrivit textului adoptat, reprezentantul legal al operatorului economic depune o declaratie pe propria raspundere cu privire la detinatorii/beneficiarii reali ai actiunilor la purtator, sub sanctiunile prevazute de art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Cazurile in care ofertantul individual/ofertantul asociat/candidatul/subcontractantul propus/tertul sustinator organizat ca societate pe actiuni cu capital social reprezentat prin actiuni la purtator nu respecta aceste prevederi reprezinta situatii potential generatoare de conflict de interese, au decis deputatii.
„Autoritatea contractanta este obligata sa excluda din procedura de atribuire orice operator economic, organizat ca societate pe actiuni, al carui capital social este reprezentat prin actiuni la purtator si care nu face dovada identitatii detinatorilor/beneficiarilor reali ai actiunilor la purtator", mai prevede proiectul.
Florin Roman, liderul deputatilor PNL, a afirmat, in plen, ca prin aceasta lege, situatia firmei Tel Drum, care il avea actionar ascuns pe Liviu Dragnea si semna contracte de finantare cu Consiliul Judetean condus la acea vrem tot de Liviu Dragnea, nu va se va mai repeta.
„Parlamentul Romaniei a adoptat legea Roman, prin care punem capat afacerilor dubioase de tip Tel Drum, folosite de Liviu Dragnea, pentru a se imbogati din bani publici. Practic, Liviu Dragnea, in calitate de Presedinte al CJ Teleorman semna ca ordonator principal de credite, alocarea unor sume fabuloase catre SC Tel Drum, al carui actionar ascuns era direct sau prin intermediari", a transmis Roman.
Moment istoric: Regele Belgiei și-a cerut scuze pentru genocidul din Congo. Cum au masacrat belgienii 10 milioane de africani
Cunoscută pentru industria ciocolatei, pentru cartofii prăjiți și pentru faptul că găzduiește capitala Uniunii Europene, Belgia este, astăzi, țara europeană care încearcă să se reoncilieze cu un trecut de care nimeni nu ar fi mândru. Pata sângeroasă din istoria acestei țări marchează și astăzi casa regală belgiană. În era „Black Lives Matter", într-o perioadă în care oamenii ies în stradă pentru a apăra drepturile unor minorități oprimate și într-o perioadă în care statuile unor personaje istorice cad una câte una de pe soclurile lor, regele Philippe al Belgiei își prezintă scuzele pentru comportamentul de o barbarie ieșită din comun a unuia dintre strămoșii săi, regele Leopold al II-lea, monarh care, în secolul al XIX-lea, a deținut aproape ca formă de proprietate privată, o colonie în centrul Africii – „Statul Liber Congo" și care a lăsat în istorie 10 milioane de oameni uciși cu sânge rece.
Regele belgienilor, Philippe, a prezentat marţi, pentru prima dată în istoria ţării, „regretele sale cele mai profunde pentru rănile" provocate în perioada colonială în Congo, actuala Republică Democratică Congo, transmite AFP.
„Ţin să exprim regretele mele cele mai profunde pentru aceste răni ale trecutului a căror durere este astăzi reînviată de discriminările încă prezente în societăţile noastre", a transmis regele Philippe într-o scrisoare adresată preşedintelui RDC, Félix Tshisekedi, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de independenţă a fostei colonii belgiene.
"În epoca Statului Independent Congo (1870-1908, când acest teritoriu a fost proprietatea defunctului rege Leopold al II-lea, n.red.) au fost comise acte de violenţă şi de cruzime, care apasă încă asupra memoriei noastre colective", mai arată actualul suveran al belgienilor, citat de Agerpres.
„Perioada colonială care a urmat (cea a Congo belgian, între 1908 şi 1960 n.red.) a provocat de asemenea suferinţe şi umilinţe", adaugă el. În scrisoare, regele Philippe îşi afirmă angajamentul de a "combate toate formele de rasism", menţionând că încurajează "reflecţia care a fost începută de parlamentul nostru pentru ca memoria noastră să fie definitiv pacificată".
Africa, un continent mai puțin primitor pentru europeni față de America, de exemplu, scăpase necolonizată, cu excepția unor avanposturi comerciale pe coaste. Bolile periculoase la care europenii nu aveau tratament, precum și lipsa unor importante descoperiri tehnologice i-au făcut pe europeni să rămână pe coastele continentului african. De acolo, comerțul cu sclavi a devenit o parte integrantă a comerțului triunghiular realizat între Europa, coloniile europene din Americi și Africa.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, aceste lucruri începeau să se schimbe. Comerțul internațional de sclavi dispăruse deja de peste 60 de ani, iar descoperirile din medicină și tehnologie făceau posibilă o prezență mai consistentă a europenilor pe continentul african – de acum, marile imperii coloniale începeau să dorească controlul direct al teritoriilor din Africa.
În 1884, marile puteri ale Europei și Statele Unite s-au întâlnit la Berlin pentru a împărți Africa, inițial în sfere de influență și pentru a evita conflicte coloniale, mai ales în condițiile în care Imperiul German nou creat își dorea să intre la masa de negociere a imperiilor coloniale tradiționale – Regatul Unit, Franța, Spania și Portugalia.
Anterior, regele Leopold al II-lea pregătise o strategie prin care spera să obțină controlul personal al unui teritoriu imens din centrul Africii. El a fondat Asociația Internațională Africană, o așa-numită organizație filantropică, de fapt un instrument prin care Leopold spera să obțină propria sa colonie. Prin cooptarea unor lideri politici locali în jurul bazinului Congo și stabilirea unor avanposturi comerciale, Leopold și unul dintre asociații săi, Henry Morton Stanley au reușit să obțină în cadrul Conferinței controlul asupra teritoriului pe care urmau să îl numească „Statul Liber Congo".
Interesat de obținerea de colonii chiar dinainte să ajungă pe tron, Leopold s-a confruntat cu lipsa de interes a politicienilor de la Bruxelles pentru proiectul imperial. Într-un final, regele s-a hotărât că va urmări această ambiție pe cont propriu. Și a reușit. Triumfător, Leopold a plecat de la Conferința de la Berlin cu un teritoriu de 2.344.000 kilometri pătrați, administrat aproape în întregime de Asociația Internațională Africană pe care o control el însuși. Leopold controla, practic, o colonie privată.
Organizația „filantropică" a lui Leopold își anunțase obiectivele în regiune ca fiind de a dezvolta, civiliza și aduce prosperitate în zonă. Desigur, cunoscând istoria imperiilor coloniale și felul în care au tratat europenii populațiile în teritoriile pe care le-au ocupat era greu de crezut că acesta era, într-adevăr, principalul obiectiv al lui Leopold.
În fapt, colonia privată a lui Leopold s-a angajat într-o politică atât de criminală încât a ajuns să producă înfiorare chiar și contemporanilor săi, obișnuiți, de altfel, cu colonialismul și cu atrocitățile care aveau loc în aceste imperii.
Un misionar european alături de doi congolezi care prezintă mâinile tăiate ale altor doi africani. Sursa foto Profimedia Images
Cu o cerere crescândă de cauciuc în epocă, Leopold a direcționat întregul efort al coloniei spre obținerea acestui material. În absența vreunui sistem judiciar, Statul Liber Congo a devenit un uriaș lagăr de concentrare în care companiile private preferate de Leopold au primit mână liberă în a exploata populația locală.
Oamenii din Congo, luați din casele lor și obligați să muncească până la epuizare nu aveau nicio modalitate de a reacționa la ordinele colonialiștilor lui Leopold – cu ajutorul unei forțe paramilitare, Leopold a pus în aplicare pedepsele asupra celor care refuzau să muncească sau nu mai puteau din cauza extenuării.
Teroarea a ajuns la paroxism destul de rapid – toți cei care nu voiau sau nu mai puteau să muncească puteau fi uciși fără niciun fel de consecință. Întregi sate și așezăminte erau distruse sau arse în cazul în care se opuneau politicilor coloniale. Eșecul muncitorilor de a își îndeplini cotele de muncă se pedepsea cu moartea, iar forțele „de ordine" aveau obligația de a da ca dovada mâinile tăiate ale victimelor lor. Leopold se temea că forța paramilitară colonială din zonă ar fi stocat armele și muniția pentru vânătoare sau vreo posibilă insurecție. În mintea lui Leopold, muniția nu trebuia folosită decât pentru brutalizarea nativilor.
Soldații aveau ei înșiși „cote de mâini", pe care să le prezinte pentru a dovedi că îi pedepseau pe cei care nu reușeau să își îndeplinească cotele de cauciuc. Mâinile tăiate au început, astfel, să devină un fel de „monedă" de schimb. Soldații puteau să iasă din serviciu mai repede dacă aduceau mai multe mâini decât colegii lor, fapt ce făcea ca militarii din Forța Publică să facă competiții între ei în strângerea de coșuri de mâini tăiate.
Mutilarea și dezmembrarea deveniseră practici obișnuite împotriva oamenilor forțați să muncească în colonie. Inclusiv copiii erau supuși la acest tratament dacă nu își îndeplineau cotele de muncă.
Nu numai mutilarea era o formă de pedeapsa în colonia lui Leopold, ci și tortura prin biciuire sau lovire sau luarea de ostatici. Bărbații priveau cum fii, fiicele și soțiile lor erau luate și luați ostatici, forțați fiind apoi să atingă niște cote de muncă de multe ori ridicole și imposibil de realizat. Armata personală a lui Leopold ardea sate și așezăminte întregi în momentul în care exista vreo suspiciune că oamenii vor să pornească vreo rebeliune împotriva coloniei.
Între 2 și 10 milioane de africani au pierit în colonia lui Leopold, iar brutalitatea și atrocitățile comise în numele recoltelor de cauciuc au dus la un val de indignare în societățile europene. În 1908, cu un an înainte ca Leopold să moară, statul belgian și-a obligat monarhul să cedeze controlul coloniei. Belgia a anexat Statul Liber Congo pe care l-a transformat într-o colonie sub control parlamentar. Întreaga arhivă de acte care documentau atrocitățile comise în Congo au fost arse de monarhul belgian într-o încercare de a își ascunde participarea la aceste atrocități.
REPORTAJ. Elevi de 10 de la școala din sat. Povestea profesorului care a reușit o performanță extraordinară la Evaluarea Națională
Un profesor de limba şi literatura română face performanţă la o şcoală modestă dintr-un sat din Buzău. 4 dintre elevii săi au obţinut nota zece la evaluarea naţională, iar mai bine de jumătate dintre ei au avut note peste nouă. Cătălin Zaman dovedeşte că între zidurile, de multe ori crăpate ale şcolilor din mediul rural, cu toaleta în curte, copiii așteaptă doar un profesor pasionat care să le deschidă lumea cărților.
Mândru şi fericit că munca pe care au depus o împreună, el şi elevii săi, a dat roade. Aşa se simte Cătălin Zaman, profesorul de limba şi literatura română, din Clondiru.
Din cei 21 de elevi care s-au prezentat la examen, 4 au luat nota maximă, iar alți 6 au avut note peste 9.
În toţi anii în care le-a fost profesor, a încercat să îi provoace să gândească singuri, să îşi folosească imaginaţia şi creativitatea. Că nu o lecţie învăţată după manual face diferenţa între elevi, ci felul în care reuşesc singuri să o interpreteze. Este modul în care Cătălin Zaman simte să îşi facă meseria. Predă la catedră de 14 ani, la aceeaşi şcoală la care a fost şi elev. În tot acest timp a avut rezultate excelente în fiecare an.
Copiii provin din familii obişnuite, fără pretenţii financiare. Printre ei se află şi Maia, o elevă cu o situaţie mai grea despre care nu vorbeşte cu uşurinţă. Este crescută doar de bunică şi a reuşit să ia zece la cel mai important examen de până acum.
Maia Mihalache, elevă: "Când a trebuit să adaug codul am băgat de vreo 5 ori ca să fiu sigură că e nota mea".
Viorica Mihalache, bunică: "Avem o situație mai deosebită, în ultimii trei ani chiar au fost mai mult cu mine și am încercat pe cât m-am priceput să fiu un sprijin pentru ea.
Nu am avut foarte mult de lucru pentru că nu mi-a dat voie domnul Zaman, care s-a ocupat de toate. Consider că afară de munca depusă de copii, meritul principal pentru aceste rezultate deosebite pentru o școală din mediul rural, cu toaleta în curte, de multe ori fără posibilitatea de a se spăla pe mâini, când nu curgea apa de la chiuvete, sunt rezultate care demonstrează munca aceasta împreună. Echipa pe care domnul Zaman a reușit să o formeze în jurul lui.
A fost foarte apropiat, bine, la noi asta a fost situația, și chiar consider. Ea făcea această trimitere la calitatea de tătic pe care o are domnul Zaman față de copiii pe care i-a avut în clasă".
Maia Mihalache, elevă: "Am învățat să respectăm oamenii din jurul nostru, să ne înțelegem între noi, am învățat ce înseamnă o familie".
De altfel, toţi copiii vorbesc cu drag despre cel care le-a fost dascăl.
Alexandru Mustețea, elev: "Foarte mult a contat că veneam foarte entuziasmat la orele de română, sunt foarte relaxante. Domnul ne-a spus mereu să nu fim încordați, să nu fim dezamăgiți de noi și să fim foarte încrezători în noi".
Reporter: Care crezi că e cel mai important sfat de la domnul profesor, de care ai ținut cont?
Alexandru Mustețea, elev: "Să nu renunț niciodată la visul meu. Și mai este un sfat. Acela de a învăța și de a munci foarte mult și să pui suflet în tot ceea ce faci".
Denis Bratu, elev: "Dumnealui a încercat să ne ajungă la suflet, să ne fie un om foarte apropiat și chiar a reușit. De aceea ne-am dorit și noi să nu dezamăgim".
Reporter: Cu ce rămâi din acești patru ani?
Alexandru Mustețea, elev: "Cu foarte mult informații, dar și cu foarte multe amintiri pe care le-am clădit alături de dumnealui pentru că s-a format o legătură foarte strânsă".
Anamaria Matei, elev: "Consider că a fost o muncă în echipă, fără sprijinul domnului diriginte nu aș fi reușit să ajung la asemenea performanță. În primul rând a fost aproape de noi".
Părintele unuia dintre copii: "De română tare drag le-a fost. Și acum când au făcut orele online, când trebuia să facă ora de română era mare plăcere. Îl consideră și prieten și profesor. Foarte bine au colaborat împreună. A contat foarte mult implicarea domnului, ca profesor. Au mers la școală cu bucuria în suflet și fără teamă și cu mult respect față de domnul profesor. Au învățat de plăcere, din respect față de domnul Cătălin Zaman. Au un mare respect față de dumnealui".
Copiilor e bine să le dai aripi, nu cârje, spune o vorbă. Și exact asta a făcut și profesorul de limba și literatura română, Cătălin Zaman, de la școala din Clondiru. Și este dovada clară că omul sfințește locul și că elevii din mediul rural, care învață la o școală modestă, cu toaleta în curte, pot avea rezultate excepționale atâta timp cât cineva se implică și are grijă de ei.
Cătălin Zaman, profesor de limba română: "Am venit la școală, convins că în anul școlar următor voi pleca. Și la o oră pe care am ținut-o la ei m-am uitat în ochii lor și nu am putut să le spun că nu voi mai fi profesorul lor. Am știut că ceea ce am început cu ei trebuie dus până la capăt. Degeaba încercăm să folosim un limbaj academic dacă ei nu înțeleg. Trebuie să privim materia și cunoștințele pe care le transmitem, prin ochii lor. Abia atunci vom pricepe cum să le transmitem. Dăruire, pasiune, înțelegerea copilului, nevoile lor, problemele lor. Cred că ar trebui să schimbăm puțin și modalitatea de a preda, nu să îi sancționăm de fiecare dată când nu știu câte ceva. Rolul nostru e să îi învățăm, nu să îi sancționăm.
Dacă este omul potrivit la locul potrivit și îți asumi alegerea pe care ai făcut-o... și până la urmă nu ne obligă nimeni să intrăm aici. Nici nu poți face meseria asta dacă nu iubești copiii. E imposibil, după părerea mea. Nu poți să te duci în fața unor copii și să nu dai dovadă de empatie, de înțelegere, profesorii rigizi îmi place să cred că au și dispărut. Sunt de pe vremea trecută, pe vremea când cartea se făcea cu biciul. Astăzi copiii învață și datorită felului în care reușești să îi motivezi".
Iar aceste rezultate vin în contextul în care clădirea școlii are nevoie de multe îmbunătățiri, așa cum se întâmplă în foarte multe zone din țara noastră. Toaleta se află în curte, pereții sunt crăpați în multe locuri și ar fi nevoie de mult echipament pentru sala de informatică și pentru o sală de sport care nu există deocamdată.
Mihai Claudiu Ganea, directorul școlii: "Ne mândrim având o promovabilitate de 85 la sută la limba și literatura română. Chiar dacă avem toaleta afară, spiritul și profesorii sunt deosebiți".
Reporter: Ce ați vrea să se îmbunătățească la școală?
Mihai Claudiu Ganea, directorul școlii: "Baza materială, baza sportivă, nu avem bază sportivă și ne chinuim să facem orele de educație fizică în clase iarna, calculatoare, echipamente. De asta ar fi nevoie. Din micile noastre economii an de an am cumpărat calculatoare".
Cătălin Zaman este unul dintre acei profesori cu har, de care are atâta nevoie învățământul românesc. Un dascăl care pune pe primul plan nevoile copiilor. Are un mare regret însă, că pandemia de coronavirus nu le-a permis lui și elevilor săi să își ia rămas bun așa cum se cuvine. Dar le-a fost imposibil să nu se îmbrățișeze de rămas bun.
Cătălin Zaman, profesor de limba română: "Încercați să faceți câte ceva, de fiecare dată, și pentru voi. Ceea ce vă place. Și să nu uitați că indiferent unde vă aflați, eu rămân același om care are încredere în voi. Eu chiar cred că elevi, copii ca voi, pot schimba destinul țării. Voi să ajungeți în funcții cheie și să puneți în aplicare ce ați învățat în școală. În învățământul românesc calitatea există și voi ați dovedit-o".
Situaţie critică în Germania. Cantonul în care se află abatorul unde aproape 1000 de români au fost infectaţi cu Covid-19 rămâne în carantină până la 7 iulie
"Noi nu prelungim măsurile de izolare în cantonul Warendorf. Ele expiră la 30 iunie, mâine (marţi)", a anunţat într-o conferinţă de presă, la Düsseldorf, preşedintele-ministru al Renaniei de Nord-Westfalia, un land dens populat, Armin Laschet.
Această ieşire din izolare vizează aproximativ 280.000 de persoane.
În schimb, cantonul vecin, Gütersloh, în care locuiesc aproximativ 360.000 de persoane, plasat de asemenea în carantină, săptămâna trecută, urmează să rămână în izolare încă o săptămână, până la 7 iulie, "din precauţie", a precizat el.
Liderul conservator, un potenţial succesor al Angelei Merkel şi candidat la preşedinţia Partidului Uniunea Creştin Democrată (CDU) a dat asigurări că, în această regiune, contaminarea este "sub control".
Reimpunerea izolării - care nu obligă, cu toate acestea, oamenii să rămână acasă - a fost decretată marţi, într-o încercare de a opri răspândirea virusului, care a afectat peste 1.550 de persoane, majoritatea angajate la unul dintre principalele abatoare din Europa, al societăţii Tönnies.
Abatorul, situat în apropiere de Gütersloh, are 6.700 de angajaţi, mulţi provenind din Bulgaria şi România.
Aceasta a fost o premieră în Germania, o ţară relativ cruţată de pandemia covid-19 până în prezent şi care a fost una dintre primele ţări europene care a lansat o ieşire din izolare treptată, în mai.
Potrivit lui Armin Laschet, puţine persoane, în afară de cele care muncesc în abator, au fost contaminate de virus în cantonul Gütersloh şi niciuna în Warendorf.
Această replasare în izolare a provocat îngrijorări în Germania, dar şi în străinătate.
Austria, unde se duc numeroşi germani în concediu, a anunţat duminică faptul că îi va obliga pe locuitorii cantonului Gütersloh să prezinte un test negativ de covid-19 pentru a intra pe teritoriul austriac.
Noul coronavirus a contaminat oficial 193.761 de oameni în Germania şi a ucis 8.961, potrivit Institutului Robert Koch.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:
Tătaru: Arafat m-a sunat că la Urgenţe există nişte măşti neconforme. Am sesizat Unifarmul să le retragă
Nelu Tătaru a fost întrebat, luni, la Digi 24 dacă apariţia unor focare sau infectarea unor cadre medicale ar fi putut fi cauzată şi de aceste echipamente sau măşti neconforme.
“Prima dată am aflat când doctorul Afarat m-a sunat că în Primire Urgenţe există nişte măşti neconforme. Am sesizat Unifarmul să retragă aceste măşti. Nu mai ţin minte, dar la unităţi de primire urgenţe din mai multe spitale, care raportau coordonatorilor SMURD tocmai aceste măşti. Am solicitat Unifarmului să retragă aceste măşti, erau în baza unor contracte pe care Unifarmul le încheiase cu unităţile spitaliceşti respective, s-au retras", a afirmat ministrul Sănătăţii.
El a menţionat că dacă cineva a profitat de o lipsă a echipamentelor gestionând o achiziţie de produse neconforme, nu are niciun motiv să fie iertat.
“Faptul că cineva sau ceva a profitat în acel moment de o pandemie, de o lipsă acută a echipamentelor pe piaţa internaţională, gestionând o achiziţie în acest fel, nu are niciun motiv să fie iertat, iar în momentul în care eu specificam de o lună de zile nişte probleme atât la Unifarm, cât şi la alte societăţi din subordinea Ministerului Sănătăţii, inclusiv în Ministerul Sănătăţii, a fost momentul când am încercat să gestionez cât se poate de corect activitatea Ministerului Sănătăţii, delimitându-mă de ce se întâmpla la aceste societăţi. A urmat după acea sesizare trimiterea Corpului de Control, în paralel era un Corp de Control şi din partea Ministerului de Finanţe, aceste controale s-au oprit când a început ancheta penală a DNA. În acest moment este această anchetă în desfăşurare şi deciziile le vom vedea", a spus Nelu Tătaru.
El a precizat că în anumite situaţii şi calitatea materialelor ar fi putut duce la infectări ale personalului medical.
“Poate există o supoziţie, dar nu aş pune pe acest fapt... La început nu existau deloc aceste echipamente. De la o perioadă de teamă, de frică, au venit echipamentele, am trecut pe perioadă de relaxare, eram siguri de noi, au fost momente poate de supraglomerare a unităţilor de primire când treceam de la un bolnav la altul şi atunci neglijam un pic precauţiile, au fost şi momente când dezechiparea de un astfel de echipament era un moment în care te puteai infecta, dar şi calitatea materialelor poate fi cea care a dus la infectări în anumite situaţii", a susţinut Tătaru.
Directorul general al Unifarm, Eugen Adrian Ionel, este cercetat sub control judiciar de către DNA, pentru mai multe infracţiuni, între care luare de mită şi abuz în serviciu, după ce ar fi pretins 760.000 de euro de la un intermediar care reprezenta o firmă, pentru atribuirea unui contract de achiziţie de echipamente de protecţie împotriva coronavirusului.
Ilie Sârbu şi Niculae Bădălău, avizaţi pentru funcţiile de vicepreşedinţi ai Curţii de Conturi şi Autorităţii de Audit
Ilie Sârbu a fost validat pe locul rămas vacant prin demisia lui Nicu Marcu de la Curtea de Conturi, pe durata rămasă a mandatului început cu data de 15 octombrie 2014.
Au mai primit avizul parlamentarilor comisiilor de buget, pentru funcţia de consilier al Curţii de Conturi, Sorin Lazăr, Ion Călin, Claudia Boghicevici (pentru un mandat de 9 ani, începând cu 15 octombrie 2020), Dezso Csongor - Attila, Adrian Popa.
Au existat 16 dosare retrase.
Cei şapte candidaţi avizaţi luni de comisii urmează să fie validaţi marţi, în şedinţa plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului.
De ce e bine să mâncăm dovlecei. Ce conţine alimentul care scade tensiunea
Clasicul dovlecel care se consumă începând din primăvară are coaja verde pal, verde închis (cu sau fără dungi mai deschise) sau chiar aurie (în funcţie de soi).
Este recoltat înainte de a ajunge la maturitate: dacă ar fi lăsaţi să crească, dovleceii ar depăşi 1 metru, dar şi-ar pierde aroma şi ar fi prea apoşi. La cumpărături alege-i pe cei mai mici şi mai tari.
Dovleceii au o aromă dulceagă, care se potriveşte de minune în salate de crudităţi, supe crema, mâncăruri gătite, ratatouille, pâine, clătite, plăcinte.
„Dovlecelul conţine cantităţi importante de acid folic, potasiu, mangan şi vitamina A. Este o sursă bună de vitamina B1, B3, B5 şi B6, precum şi de fibre dietetice, vitamina C, fier, magneziu, cupru, fosfor şi zinc. Dovlecelul este o sursă primară de alfa şi beta-caroten şi se numără printre primele trei alimente cu conţinut mare de luteină şi zeaxantină, după cum arată studiile recente. Calităţile sale antioxidante îl recomandă astfel în prevenirea bolilor de ochi.
Prezenţa complexului de vitamine B în cantităţi mari asigură o bună metabolizare a zahărului, la aceasta contribuind şi alţi nutrienţi precum zinc, magneziu şi omega-3. Dovlecelul poate fi o bună sursă vegetală naturală pentru protecţia împotriva inflamaţiilor datorită prezenţei acizilor graşi omega-3 din seminţe, precum şi a antioxidanţilor (luteină, zeaxantină şi beta-caroten) şi a polizaharidelor. Fiind un aliment bogat în antioxidanţi şi nutrienţi anti-inflamatori, beneficiile sale împotriva cancerului nu pot fi neglijate. Şi seminţele au proprietăţi antimicrobiene, cele uscate fiind încă folosite în anumite zone ale lumii pentru tratarea bolilor cauzate de paraziţi intestinali", explică dr. Daniela Stan, medic de familie.
Pe de altă parte, dovlecelul este unul dintre alimentele care conţin cantităţi măsurabile de oxalaţi care, în concentraţii prea mari, se pot cristaliza şi pot cauza probleme de sănătate. Din acest motiv, persoanele cu probleme de rinichi sau vezică ar trebui să evite consumarea acestui aliment - atrage atenţia specialistul.
Cum alegem dovlecelul?
Alegeţi dovleceii care au coaja netedă şi fără pete. Evitaţi dovleceii care au coaja tare, pentru că asta înseamnă că sunt bătrâni, au seminţele tari şi textura aţoasă. Dacă dovlecelul are încă floare, atunci veţi fi siguri că a fost recoltat la timp şi este proaspăt.
Fiind un aliment ce poate fi consumat cu tot cu coajă, este bine să cumpăraţi dovlecei din surse sigure pentru a vă asigura că nu sunt contaminaţi cu pesticide. Dovleceii se păstrează nespălaţi la frigider, unde vor rezista până la 7 zile. Dovleceii congelaţi pot fi păstraţi până la 12 luni.
Cinci beneficii pentru organism
Leguma ideală în cure de slăbire. O porţie de 100 de grame de dovlecel conţine doar 15 kilocalorii, aşa că poate fi inclus fără probleme în orice cură de slăbire. Dovlecelul este bogat în apă şi fibre, motiv pentru care te vei sătura mai repede şi vei ţine la distanţă foamea
Sursă de substanţe nutritive. Dovlecelul este o sursă bună de mangan, zinc, potasiu, cupru, fosfor, calciu, folaţi, vitaminele A, C, B1, B6, B12. De asemenea, în dovlecel găseşti cam toate grupele de substanţe nutritive, inclusiv carbohidraţi, aminoacizi şi sodiu, iar asta te va ajuta cu siguranţă să îţi menţii sănătatea fizică şi mintală.
Protejează împotriva bolilor prostatei. Câteva studii au ajuns la concluzia că un extract din dovlecel ar putea proprietăţi benefice pentru afecţiunile prostatei, în special în prevenirea sau ameliorarea hipertrofiei benigne de prostată. Această afecţiune se manifestă prin necesitatea imperioasă de a urina, micţiuni dificile sau întrerupte şi incontinenţă urinară. Dovlecelul, dar şi alte alimente bogate în fitonutrienţi, poate ameliora aceste simptome neplăcute.
Reduce riscul de cancer de colon. Fiind bogat în fibre, dovlecelul ajută la menţinerea unui tranzit intestinal sănătos, iar vitamina C, folaţii şi betacarotenul protejează celulele de acţiunea radicalilor liberi şi previn inflamaţiile din corp.
Scade tensiunea. Conţinutul crescut de magneziu şi potasiu ajută la reducerea tensiunii arteriale, care poate favoriza apariţia infarctului şi a accidentului vascular cerebral. De asemenea, dovlecelul ajută la prevenirea formării depozitelor de grăsime pe vasele de sânge (ateroscleroză) şi reglează nivelul colesterolului, datorită conţinutul mare de fibre.
Ziarul german Handelsblatt consideră problematic "formularul de localizare a turiştilor" introdus de Grecia
Despre noul formular Passenger Locator Form (formular de localizare a pasagerilor PLF) care trebuie completat de acum încolo de către toți pasagerii zborurilor internaționale către Grecia, scrie în detaliu ziarul german Handelsblatt, care critică introducerea într-un termen atât de scurt a acestei noi dispoziţii ce presupune un "proces complex" care provoacă "nemulțumire" în industria turismului, potrivit Kathimerini, citat de Rador.
"[...] Procedura ar poate acţiona ca un factor descurajant, în special pentru călătorii în vârstă care nu sunt familiarizați cu computerele și telefoanele mobile. Îi descurajează de asemenea şi pe cei care călătoresc din motive profesionale și care, de obicei, rezervă bilet în ultimul moment. Un alt dezavantaj: site-ul travel.gov.gr, unde formularul trebuie completat, este doar în limba engleză. Şi asta în ciuda faptului că procedura nu îi privește pe britanici și pe americani, deocamdată. Cei mai mulți turiști din Grecia anul trecut au fost germani".
Referindu-se la relansarea turismului în Grecia, care a fost anunțată personal de premierul Kyriakos Mitsotakis în urmă cu două săptămâni, la Santorini, ziarul comentează: Primul ministru a încercat să transmită un mesaj de optimism. Pentru călători, însă, realitatea este mai degrabă neplăcută. Nu există relaxare, ci o înăsprirea a reglementărilor de călătorie și, chiar, cu aplicabilitate imediată.
De miercurea viitoare, intrarea în Grecia este permisă numai dacă formularul a fost completat cu 48 de ore mai devreme pe site-ul Serviciului de Protecție Civilă al Greciei și a fost primită confirmarea aferentă. Cu alte cuvinte, oricine dorește să călătorească miercuri trebuie să fi depus cererea cel mai târziu luni.
Solicitantul va primi apoi prin email sau telefon mobil de la Serviciul de Protecție Civilă al Greciei un cod de bare pe care trebuie să-l prezinte la sosire. Codul de bare indică dacă turistul trebuie să fie supus unui test de coronavirus pe aeroport. Însă pasagerul va afla acest lucru doar când ajunge acolo. Cei care trebuie să facă testul ar trebui să stea în camera lor de hotel în carantină până la ieșirea rezultatelor. Conform relatărilor de până acum, acest lucru ar putea dura până la 36 de ore. Un interval mare de timp când vrei să-ţi faci concediul".
Nemulțumire în sectorul turismului
Ziarul german mai scrie şi că nu au fost făcute cunoscute criteriile pe baza cărora vor fi selectați călătorii care trebuie testați. La completarea formularului, turiştii sunt rugați să răspundă la o serie de întrebări și să menționeze, printre altele, numărul zborului, numele, adresa, numărul cărţii de identitate, vârsta, numărul de telefon, adresa de e-mail și chiar şi călătoriile efectuate în alte țări, precum şi […] datele de contact ale unităţii de cazare unde vor petrece următoarele 14 zile în Grecia.
Utilizatorul nu află de ce, unde și pentru cât timp sunt stocate datele sale pe site. La o întrebare adresată în acest sens de ziarul german, guvernul elen a răspuns că datele colectate sunt anonimizate, iar numele nu sunt stocate. Însă pe pagină nu există nicio referire la protecția datelor cu caracter personal. Oare nu cumva sunt create pe baza numerelor de telefon mobil profiluri ale deplasărilor, astfel încât să poată fi urmărite contactele în situaţia unui caz de infectare? Săptămâna trecută, autoritățile elene au valorificat datele de telefonie mobilă pentru a monitoriza respectarea reglementărilor de carantină.
Faptul că noile dispoziţii au fost anunțate abia la sfârșitul săptămânii trecute și vor fi în vigoare începând de miercuri provoacă nemulțumirea operatorilor turistici și a companiilor aeriene. "Desigur, am fi dorit să fi fost informați mai devreme pentru a ne adapta noii proceduri", a declarat un purtător de cuvânt al unei mari companii aeriene europene. Rămâne o întrebare deschisă ce se va întâmpla cu turiştii care nu știau despre noua dispoziţie și care ajung în Grecia fără un cod de bare. Ar trebui să se întoarcă?
"Grecia a gestionat criza coronavirusului mai bine decât majoritatea celorlalte țări europene. [...] Numărul de decese [...] este scăzut. De aceea, acum există o mare teamă că turiștii străini ar putea aduce virusul în țară. Noile reguli reflectă această preocupare", conchide Handelsblatt.
Autoritățile indiene au blocat, pe teritorul Indiei, o serie de aplicații chinezești, printre care și TikTok, o rețea socială tot mai populară în rândul tinerilor, inclusiv din România.
Ministerul electronicii și IT-ului, de la New Delhi, a anunțat, luni, interdicții pentru 59 de aplicații în India, o piață imensă, de 1,3 miliarde de locuitori.
Pe lângă TikTok, au fost blocate în India și alte aplicații ale unor mari companii chineze, ca: Mi Video Call – Xiaomi, Weibo, WeChat, Baidu Translate, Baidu Map.
„În lumina informațiilor disponibile”, cele 59 de aplicații blocate „sunt implicate în activități care aduc prejudicii suveranității și integrității Indiei, apărării Indiei, securității statului și ordinii publice” - susține Guvernul Indiei.
Recent, un conflict a izbucnit la granița sino-indiană între trupe ale celor două țări, soldat cu zeci de decese în rândul militarilor.
Președintele kosavar Hashim Thaci a anunțat că va demisiona dacă se confirmă acuzațiile privind crimele de război
Președintele kosovar Hashim Thaci a declarat luni că va demisiona "imediat" dacă acuzațiile împotriva sa privind crimele de război se vor confirma, relatează AFP.
"Dacă acuzațiile (inculparea) sunt confirmate, îmi voi prezenta imediat demisia din funcția de președinte și voi suporta consecințele", a spus luni Thaci într-un discurs la Priștina.
Acuzația este rezultatul "unei investigații lungi care reflectă determinarea procurorului special că poate dovedi toate acuzațiile dincolo de orice îndoială".
Hashim Thaci, Kadri Vaseli, fost purtător de cuvânt al Parlamentului din Kosovo, și alți suspecți sunt responsabili de aproape 100 de crime.
Acuzațiile implică sute de victime (sârbi, romi, albanezi și alte etnii).
Tribunalul special din Kosovo, înfiinţat în 2015 pentru a elucida crimele prezumate comise de gherila albaneză în principal împotriva sârbilor, romilor şi opozanţilor albanezi ai UCK în timpul şi după conflictul din Kosovo din 1998-1999.
În curtea lui din cartierul Strachina, Petre „Traian" Drăgușin răsfoiește filele unui dosar plin cu probe incriminatorii la adresa stâlpilor comunității rome din Urziceni. Neagă categoric orice aluzie la acuzațiile de trafic de ființe umane, nu recunoaște insinuările referitoare la prostituția juvenilă și cerșetoria forțată pe care ar fi coordonat-o, în Marea Britanie. În 2010, „Operation Golf", o misiune a polițiilor din Regatul Unit și din România, a salvat 28 de copii exploatați de o rețea uriașă: 126 de persoane au fost atunci reținute în insulă, pentru alte 25 s-a pornit urmărirea penală în România. Capetele de acuzare: spălare de bani, fraudă cu beneficii sociale, influențarea justiției, tâlhării, comercializarea de produse furate dar, mai ales, trafic de persoane.
În martie 2019, într-o discuție cu jurnaliști din presa engleză și germană, Drăgușin spunea că totul nu a fost decât o tentativă a britanicilor de a-i corupe pe poliștii români. „Le-au dat 2,5 milioane de euro ca să ne facă nouă rău", povestește bătrânul staroste al comunității din Strachina. Câteva săptămâni mai devreme, Drăgușin și companionii săi părăsiseră fericiți boxa acuzaților: unii fuseseră achitați iar altora li s-au prescris faptele. Pe parcursul procesului, o parte din încadrările juridice au suferit modificări din condeiul magistraților. Le-a fost redusă gravitatea faptelor, le-a fost diminuată posibila condamnare și, în final, au scăpat nepedepsiți. Practic, nici măcar judecata faptelor comise nu a fost dusă până la capăt.
Trafic de persoane cu ramificatii si in Germania
Cazul Țăndărei este unul dintre exemplele-școală de eșec al statului, menționate într-un raport al Departamentului american de Stat, care acuză autoritățile de la București că nu fac nimic pentru a combate traficul de oameni. În Europa, nu mai puțin de 50% dintre victimele fenomenului provin din România.
În Germania, de exemplu, ajung să cerșească sau să se prostitueze în beneficiul unor șefi de rețele; autoritățile au descoperit inclusiv cazuri de minore vândute unor proxeneți sau direct clienților de proprii părinți; în hoteluri, pe șantiere, sau în abatoare se practică sclavia, fenomen întâlnit și în industriile sezoniere. Îngrijitoarele de origine română sunt deseori tratate asemănător în casele familiilor la care se angajează, de multe ori la negru. Minorii, în special de etnie roma, sunt obligați să fure, indică raportul diplomației de la Washington.
Un alt exemplu, din același document, vorbește despre români traficați - alături de nigerieni, indonezieni, brazilieni sau pakistanezi - în Israel. Muncesc în condiții de sclavie în pescuit, în sortarea gunoaielor, la spălătorii de mașini dar și în gospodării private.
În Italia, fete plecate din sate sărace ale României alături cu iubiți care le promit o viață nouă, ajung sechestrate în locuințe în care trebuie să se culce cu străini - pentru a deconta toate serviciile scumpe cu care au fost ademenite de presupusul logodnic.
Drăgușin din Strachina ia în derâdere toate evidențele culese în fiefurile britanice ale rețelelor criminale de echipa coordonată de Bernie Gravett, de la Poliția Metropolitană. Nici unul dintre minorii găsiți ca fiind exploatați în Regat nu ar fi fost, de fapt, exploatat, cu atât mai puțin traficat. Toți ar fi plecat cu părinții, în cel mai rău caz ar fi fost trimiși în câte un grup mai mare dar, cu siguranță, cu consimțământul familiilor.„Cine poate dovedi contrariul? Și cu ce suntem noi de vină?". Că, odată ajunși acolo, vor mai fi scăpat de sub autoritatea părinților și or mai fi făcut prostii - se mai întâmplă, că așa-s copiii. Dar nu i-a pus nimeni să fure, să cerșească sau să se prostitueze, așa cum spun acuzațiile.
Justiție pentru abuzatori
În absența unor standardele minime pentru eliminarea traficului de persoane și în contextul subfinanțării serviciilor de asistență și protecție, se vorbește, în raportul Administrației americane, despre o reducere a eforturilor guvernamentale de a combate fenomenul. Dar, și mai grav, documentul acuză complicități instituționale, corelat cu eșecul justiției în a-i pedepsi pe mulții oficiali care fie protejează aceste rețele criminale, fie chiar fac parte din ele.
„Vă amintiți cazul Caracal? Cazul Caracal se întâmplă în fiecare zi, în fiecare oraș din România", atrage atenția Iana Matei, coordonatoarea singurei asociații autorizate în România să se ocupe de recuperarea și protecția victimelor adolescente ale sclaviei sexuale, Reaching Out Romania. Declarată în 2006 „Eroul anului" chiar de către departamentul de stat, pentru angajamentul ei într-un război inegal cu lumea interlopă din România, Iana salvează fete trecute prin traume inimaginabile. Iar victimele abuzurilor sunt din nou abuzate de instituțiile statului care ar trebui să le apere. Pe de o parte, spune Iana Matei, într-o intervenție la Digi 24, „în loc să ne unim forțele împotriva acestor rețele, nouă ne sunt puse bețe legislative în roate". Povestește că, de fapt, instituțiile statului par preocupate de documentația de funcționare a misiunilor umanitare lansate în favoarea femeilor abuzate sau a minorilor exploatați, obstrucționând demascarea fenomenului.
Pe de altă parte, magistraților care judecă astfel de cazuri le lipsesc informații despre psihologia sau backgroundul victimelor și, ca atare, au probleme să relaționeze cu persoanele traficate în parametrii traumelor pe care acestea le traversează. Traume care țin și de corupția endemică din societate: puternicele și influentele rețele de proxeneți controlează într-atât de bine cercurile administrative, politice sau de ordine publică încât finanțează numiri în funcții - de la șefi de secții de poliție până la candidați în locuri eligibile pe listele propuse de partide în alegerile parlamentare. „Aceste rețele nu pot funcționa așa cum funcționează și nu pot câștiga atâți bani dacă nu sunt protejate, într-un fel sau altul. Și au fost cazuri în instanță unde victimele au fost luate direct din centrele de plasament iar rețeaua era protejată de polițiști. Nu e bârfă, e vorba despre cazuri reale. Iar clienții erau procurori sau oameni politici".
În această încrengătură penală, justiția defectă are propriul său rol. Mulți magistrați, unii făcuți în facultăți-fantomă, alții prea slabi psihic și moral pentru a rezista necorupți, intră în sau fac jocul rețelelor criminale și caută soluții pentru a da pedepse mult mai mici spre inexistente agresorilor, abuzatorilor. De cele mai multe ori, în România, cazurile fetelor traficate sunt încadrate la proxenetism. Iar inculpații primesc sentințe cu suspendare sau suficient de scurte pentru a scăpa repede de ele. Să nu uităm că, după ce parlamentarii au intervenit, din interese de clan politic, în legislația penală, numeroși criminali periculoși au părăsit, total nejustificat, înainte de termen detenția și au recidivat.
Atât de slabă a ajuns justiția din România și atât de impregnată cu clișeele culturale anacronice este încât aproape că nu mai surprinde că a eșuat atât de lamentabil în cea mai recentă tragedie devenită publică, în care un liberat condiționat a violat și incendiat o tânără. A fost o nouă ocazie să ne amintim de disprețul cu care statul tratează entitățile sale cele mai defavorizate, abandonate parcă programatic într-o zonă de marasm și perpetuă sărăcie și expuse fără protecție exploatării politică. Dar statul o va face cât timp societatea i-o va permite. Iar societatea nu realizează că este pe atât de bolnavă pe cât îi sunt marginalii și defavorizații.
Sforarul de Dâmbovița care duce măcelari la Tönnies
Clientul german al discounterului din colțul străzii caută atent, prin lada frigorifică a magazinului, ceafa de porc din care va pregăti prânzul de duminică. Să fie frumoasă, nici prea mare, dar nici mică, fără multă grăsime, să iasă o friptură sănătoasă. Cumpără de ani de zile de la același producător, un abator din apropiere de Dortmund, despre care știe că nu îndoapă bietele animale cu tot felul de steroizi și alte chimicale. Uneori, câte un măcelar nepriceput își mai scapă cuțitul prin palmă și stropește cu sânge felia proaspăt tranșată.
"Împăratul șnițelului"
De unde să știe clientul german asta? Nu știe nici de unde vine porcul din farfurie, și nici cine i l-a tranșat. Nici nu îl interesează. De ani buni, marile abatoare germane și-au mutat crescătoriile de porci înspre est, mai ales în Rusia, unde mâna de lucru este mai ieftină, iar normele de protecție și calitate pot fi negociate local, fără să existe riscul unor indiscreții de ordin superior. Dimpotrivă, unul dintre cei mai apropiați tovarăși ai șefului suprem de la Moscova este chiar liderul de necontestat al industriei porcilor din Germania.
Clemens Tönnies, proprietarul unui imperiu
Clemens Tönnies, supranumit de presa germană "împăratul șnițelului", se pozează cu țarul de la Kremlin, îl laudă sau scuză pe Vladimir Putin în media germană, a acceptat fără nici o reținere ca Schalke 04, echipa de fotbal din Bundesliga, al cărei președinte este, să poarte pe piept numele companiei Gazprom, compania de extracție și comerț cu resurse energetice recunoscută în lumea largă drept brațul economic al serviciilor secrete rusești. Prietenul comun al celor doi se numește Gerhard Schröder. Fostul cancelar federal, ajuns om de casă al țarului de la Kremlin, este oaspete permanent de onoare în loja vip a echipei minerilor din Gelsenkirchen prezidată acum chiar de Clemens Tönnies. Nu e de mirare că, la un astfel de anturaj, politicienii germani s-au făcut ani la rând că nu există nici o problemă în industria abatoarelor.
Pe lângă fermele, pășunile și abatoarele din Rusia, imperiul lui Tönnies, care - scria toamna trecută revista germană Manager Magazin - înregistra vânzări globale anuale de peste 6,5 miliarde de euro, se extinde și în China sau Serbia. Afacerea de acasă, din Germania, nu mai crește cu viteza cu care și-ar dori Tönnies, așa că pentru a ieși pe profit și în Europa, a cumpărat recent un concern rival danez, cu care a intrat pe piețele din Marea Britanie și Polonia. Și, în ciuda cifrelor de afaceri imense, măcelăriile lui Tönnies își tratează muncitorii, aduși de unde mâna de muncă este mai ieftină, sub standardele specifice pieței germane.
Nu este exclusiv vina concernului de măcelării dar, cum spunea într-o discuție cu Deutsche Welle preotul catolic german Peter Kossen, unul dintre cei care au tras recent semnalul de alarmă în cazul Tönnies, este greu de înțeles de ce un om care câștigă atât de mulți bani pune atât de puțin preț pe condițiile de muncă ale celor care-i aduc profitul.
Cei mai mulți vin din România. Și, până când nu a izbucnit focarul de coronavirus în coloniile în care aceștia trăiesc, Clemens Tönnies nici nu a acceptat să discute despre condițiile precare în care est-europenii trăiesc pentru a munci în abatoarele din estul landului federal Renania de Nord-Westfalia.
"MGM e aici"
Numai la abatorul din Rheda-Wiedenbrück se sacrifică săptămânal 150.000 de porci. La nivelul întregului concern sunt circa 20 de milioane anual. Mare parte din afacere este subcontractată. O rețea întreagă de firme care își intersectează domeniile de activitate și acționariatele, o încrengătură tot mai greu de controlat. Despre nereguli se vorbește de mult. Niciodată, însă, din partea lui Tönnies. În parcarea deasupra căreia o văcuță, un vițel și un porc de plastic și neon se învârt 24 de ore din 24, jurnaliștii curioși sunt, de douăzeci de ani, puși pe fugă de angajații firmelor de pază, care nu permit indiscreților să se apropie de abator. Tăcerea este impusă și angajaților, povestește unul dintre măcelarii români, într-o discuție recentă cu Deutsche Welle. "Nu știți nimic, nu cunoașteți limba, ați venit să munciți, nu vreți probleme".
Muncitorii români au de ales: locuiesc în condiții civilizate, dar fac naveta, prelungindu-și și mai mult ziua de lucru, care nu se termină niciodată la ora stabilită în contract, sau acceptă dormitoare comune în imediata vecinătate a fabricii. Grupul Tönnies spune că nu are idee despre aceste detalii, pentru că muncitorii sunt în subordinea subcontractorului. Primăria din Rheda-Wiedenbrück îl contrazice, notează publicația Kölner Stadt-Anzeiger: abatorul trebuie să raporteze adresa angajatului. Una dintre acestea este în orășelul Schloss Holte-Stukenbrock, renumit în Westfalia de Est printr-un castel, care îi și dă numele, și un parc safari iubit de copiii din jurul Bielefeldului. Cam 30 de minute de drum cu microbuzele până la abator.
Proteste îmotriva "sistemului" Tönnies la Gütersloh
Contactați de Deutsche Welle, muncitorii români cazați acolo au fost reținuți în a comunica. Principalul motiv: "MGM e aici". Când spun MGM, oamenii se referă la chiar patronul firmei. MGM este un anume Dumitru Miculescu, antreprenor român care a dezvoltat, într-un vechi bloc de birouri din Westfalia, un mic imperiu de firme - șapte, la număr: MGM, MTM, MDS, MDI, DMI, DAN, DAS. Un pic de afaceri imobiliare și multe domenii care au legătură cu munca în abatoare, inclusiv plasarea forței de muncă. Pare un antreprenor de succes. Unii spun că, de când cu problema epidemiologică, a fost văzut de câteva ori în preajma lui Tönnies. "Întâlniri pentru discuții strict de afaceri. Nu suntem prieteni", a comentat Tönnies. În fond, Miculescu nu îi poate livra decât câțiva mii de măcelari, prietenii lui Tönnies îi pun la picioare țări întregi.
Anonimi printre marile afaceri
Miculescu este unul dintre cei care au perfecționat această veritabilă industrie a subcontractării în branșa măcelarilor. Nu este singurul. Unii au luat-o de jos: au venit ca simpli angajați în abatoare, au speculat nevoile colegilor lor, au cumpărat mașini de ascuțit cuțite, de exemplu, pe care le-au instalat în camerele în care și dormeau, au încasat bani frumoși de la colegi și nu au raportat nimic fiscului german. Cu timpul, cei mai prosperi s-au mutat, la rândul lor, în zona importului de mână ieftină de muncă. Drumul lui Miculescu a mers, însă, pe alte căi.
Aparent, Dumitru Miculescu este un personaj irelevant în România. Numele lui nu apare niciunde, în presa centrală. La Bistrița sau Calafat nu a auzit nimeni de el. Este cunoscut doar în fieful său, Dâmbovița. La fel cum se întâmplă în mai toate județele României, la fel cum se întâmplă cu mai toți baronii locali. În contextul unei culturi civice reduse, pe care o întrețin și de care profită, trăiesc discret și prosperă fericiți, dacă nu emit pretenții incomode și nu tentează la sferele de influență ale altora. Sunt primii beneficiari ai falselor scandaluri ale politicii mari: adrenalina vine de la televizor, arde în mizele naționale și globale fals puse în scenă; în schimb, cârdășiile locale se derulează sub radar.
În Dâmbovița, de unde vine Dumitru Miculescu, afacerile cu carne se învârt în jurul tuturor partidelor. Aici a făcut și Miculescu avere. Mai pe muncă cinstită, mai pe lângă lege. A primit, într-un dosar de mită la Banca Carpatica, printr-o decizie penală a Curții Supreme, o condamnare definitivă cu suspendare la un an și șase luni închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată şi întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor financiare şi fiscale. După o perioadă de timp, a solicitat și a obținut ștergerea numelui lui din portalurile oficiale ale justiției române, pe motiv că a obținut în instanță, la cerere, statutul de "persoană reabilitată". Aceasta nu înseamnă, însă, că a fost absolvit de responsabilitatea faptelor comise și de condamnarea primită.
A crescut industrial, de-a lungul anilor, porci, pui, tot ce se poate tranșa, procesa și consuma, s-a mai ocupat și de cafenele, produse farmaceutice sau standuri în piețe. Împreună cu familia, a preluat, la începutul anilor 2010, și un mic trust local de presă incomod pentru administrația locală și județeană de la Târgoviște, controlate pe atunci de personaje din anturajul Elenei Udrea. Unul dintre tovarășii locali ai lui Miculescu, bucuros de preluarea televiziunii locale MDI, a fost liberalul Florin Popescu, ex-deputat și fost președinte al Consiliului Județean, trecut mai târziu la PD-L și apoi la PMP, condamnat definitiv pentru că a cerut unui om libanez de afaceri 60 de tone de pui grill, pe care le-a distribuit alegătorilor din Dâmbovița, mită electorală, în campania pentru șefia Consiliului Județean din 2012. Un alt liberal care și-a dorit prietenia trustului media cumpărat de Miculescu a fost ex-primarul din Târgoviște, Gabriel Boriga, condamnat definitiv la închisoare cu suspendare pentru corupție. Și acesta a plecat de la PNL la Mișcarea Populară. A fost ulterior recuperat de PSD, care l-a numit city manager, funcție pe care o deține și acum.
Tönnies: "tranșare" cu probleme
Proba de trecut în viteză prin toate partidele
De altfel, politica pare să fie unul dintre locurile de joacă preferate ale lui Miculescu. Nu doar că le-a fost de ajutor unora dintre politicienii locali, ci a intrat chiar el în bătăliile pentru funcții și mandate. În 2016 a aderat la PSD. Un episod scurt, însă: tot în 2016, a adunat o mână de pesediști locali cu care s-a mutat la UNPR, formațiunea fondată de generalul navetist politic Gabriel Oprea, a cărui imagine publică este de sinistră supraviețuitoare a vechii Securități ceaușiste. Instalat președinte al acestei filialei Dâmbovița, Miculescu a urmărit scurt timp "interesul național", adică a trădat și a plecat la PNL. Este transferat direct la șefia liberalilor din același județ Dâmbovița, în locul actualului premier Ludovic Orban, proaspăt înscris atunci, în același 2016, candidat pentru primăria Capitalei. Orban însuși l-a recomandat pentru funcția de la Târgoviște. Agitatul an politic al lui Miculescu avea să se curme brusc cu demisia de la PNL, din cauza rezultatelor slabe înregistrate în alegerile parlamentare din decembrie 2016.
Atacurile insistente ale lui Adrian Țuțuianu, pe atunci pesedist influent, fost șef al Consiliului Județean Dâmbovița și senator, președinte al Comisiei de Control a SRI, trădează o teamă constantă a PSD față de omul de afaceri intrat în politică. "Administrația județeană nu este abator", i-a transmis Țuțuianu care, prin comportamentul său, a confirmat influența lui Miculescu în județ, unde ar fi amenințat oameni de afaceri, lideri locali sau ai romilor și le-ar fi spus că are control și drept de vătaf asupra șefilor de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, ANAF și Poliție.
Nume multe, urme puține
Din anul 2015, afacerile cu carne din România ale lui Miculescu își schimbă ambalajul. Principala afacere a familiei se rebranduiește: din Bogdady Trans SRL devine Sud Fleisch SRL, cu sediul în Ghergani, localitate componentă a orașului Răcari. Bilanțul oficial și public pe ultimii 12 ani arată că firma a avut și perioade mai bune, cu 147 de angajați și cifră de afaceri de patru milioane și jumătate de euro. Spre zilele noastre a decăzut la doar cinci angajați și mai puțin de 400 de mii de euro cifră de afaceri. Administratorul Sud Fleisch era Ocnaru Andrei Lucian, care se mai ocupa și de manageriatul unei firme numite MD-I Fleisch, nume asemănător uneia dintre cele șapte afaceri ale lui Miculescu din complexul de birouri de la Schloss Holte-Stukenbrock.
Abatorul Tönnies din Rheda-Wiedenbrück
Nu este, însă, unicul loc din Westfalia de Est în care Miculescu are birouri și firme. În 2009, o fostă firmă românească de selecție și plasare a forței de muncă, Ninbog SRL, din Șotânga, Dâmbovița, reconvertită la producția și conservarea cărnii, și-a deschis filială la nici cinci kilometri distanță de abatorul din Rheda-Wiedenbrück al lui Clemens Tönnies. Șefa filialei este Daniela Maria Munteanu, trecută prin mai multe poziții cheie în afacerile lui Miculescu, inclusiv pe la Sud Fleisch. La Ninbog, printre asociați se numără politicieni locali din PNL și UNPR, Marin Sebastian Valentin și Maican Alexandru, cu care familia Miculescu mai face și afaceri imobiliare.
Asociatul controlorilor
La o astfel de încrengătură de firme și în anturajul unor politicieni prietenoși, nu mai rămâne decât controlul instituțiilor de control. Miculescu a rezolvat și această asociere. O firmă, Mialdy Impex SRL, pe care a înființat-o alături de fiica sa în 2006 pentru recrutarea de muncitori, și-a schimbat domeniul de activitate, doi ani mai târziu, specializându-se în prelucrarea cărnii. Apoi și-a schimbat patronii și numele. Noua firmă, M-T Agro Branis SRL, îi avea ca proprietari pe Miculescu și Sandu Marius Tolea și se ocupă de acum de creșterea porcinelor. Treptat, Tolea a preluat toată partea lui Miculescu și a numit-o administrator pe soția sa, Laurenția. În aprilie 2012, pentru a accede la funcții executive în Direcția Sanitar-Veterinară Dâmbovița, i-a transferat afacerea unei tinere de 22 de ani. Alexandra Raluca Stoica, o nepoată pe care a crescut-o ca pe o fiică, după cum declara Tolea. Ea este în prezent asociat unic la M-T Agro Branis, dar a început recent și o carieră în structurile supreme de control a industriei alimentare, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, unde este consilier asistent.
Casă dezafectată la Rheda-Wiedenbrück, în care au locuit lucrători români
Unchiul Tolea, fost patron al afacerii fondate de Miculescu, este director executiv al Direcției Sanitar Veterinare Dâmbovița. În 2016, Agenția Națională de Integritate a constatat că unchiul Tolea era în conflict de interese deoarece a semnat contracte către firmele administrate de soția sa. Deși a susținut că este nevinovat, s-a îngrijit să nu mai fie prins în vreo situație similară: în 2019, când pesta porcină a afectat județul Dâmbovița, și-a delegat atribuțiile unui adjunct care a semnat despăgubiri de peste două milioane și jumătate de lei pentru firma nepoatei, M-T Agro Branis. Întrebat de jurnaliștii de la Recorder despre moralitatea situației în care ocupă o funcție din care controlează sau subvenționează afacerile propriei familii, a răspuns că "Dacă o luăm pe moralitate, cine să crească animale, dacă nu medicii veterinari? Dacă eu am învățat să cresc porci, nu e normal să cresc porci?" Surse din ANSVSA au declarat pentru Deutsche Welle că Tolea are sprijinul liberalilor pentru poziția pe care o deține la Târgoviște, dar că, de fapt, ar avea grijă de interesele PSD în industria agroalimentară.
Precedentul Ideke
Un număr exact al celor pe care Miculescu i-a adus la muncă în Germania le este necunoscut oficialilor germani. Portițele exploatate din legislația germană a muncii și încrengătura de firme subcontractoare, pe care le administrează direct sau prin interpuși în Germania și România, fac greu de urmărit circuitul forței de muncă recrutată pentru abatoarele deservite.
După erupția focarului de coronavirus de la Tönnies, politicienii federali și regionali din Germania au lansat în discuție o lege care să oprească această cascadă de subcontractori specializați în eludarea fiscului și de pe urma căreia au de suferit și angajații aduși de firmele de recrutare din Europa de Răsărit. Dar nu este prima oară. În 2004, același demers legislativ a fost inițiat după așa-numitul caz Ideke, despre care Deutsche Welle a scris la vremea respectivă. Era vorba despre trafic cu măcelari români, la adăpostul unor contracte de muncă aparent legale, binecuvântate de un senator PSD de Bihor, Vasile Duță. Cetățeanul german Wilfried Ideke a adus peste 1.000 de oameni recrutați prin firme românești în abatoare din Germania. Duță, care era membru în comisia pentru combaterea corupției și cercetarea abuzurilor din Senat, a facilitat urgentarea obținerii documentelor de calificare pentru măcelarii selectați, contra sumei de 400 de euro pentru fiecare dosar.
Fostul senator a primit o condamnare definitivă de cinci ani închisoare. Firmele de intermediere din România, care au făcut plasarea măcelarilor, au scăpat nepedepsite. Asta, în ciuda faptului că se știa că intermediarii practicau ceea ce se numește sclavie modernă: le confiscau documentele angajaților, le înjumătățeau salariile, îi brutalizau sau chiar îi amenințau cu pistolul. Procuratura germană a transmis un dosar întreg colegilor din România. Nici una dintre firme nu a fost deranjată de instituțiile statului român.
Castraveții sunt una dintre cele mai consumate legume de români în perioada verii, fiind de cele mai multe ori puși într-o salată răcoritoare. Totuși, mulți dintre noi facem o greșeală uriașă când punem castraveții la rece.
Adevărul nespus despre castraveți! Consiliul European pentru Informații Alimentare a concluzionat că această legumă este de fapt un fruct. Chiar dacă am pus castraveții la rece, ulterior am observat că s-au stricat, dar nu pentru că erau vechi, ci pentru simplul fapt că nu au fost păstrați bine
Conform unui studiu realizat de Colegiul de Stiințe Agricole și de Mediu al UC Davis, castraveții degeră în momentul în care sunt păstrați la o temperatura de mai puțin de 10 grade Celsius.
Castraveții se strică în 3 zile
Castraveții se strică dacaă stau mai mult de trei zile la frigider, conform studiului. Coaja devine gălbuie după câteva zile de stat la rece, iar castravetele își pierde fermitatea.
E foarte important să găsim un loc la temperatura camerei pentru castraveți. Totuși, castraveții trebui păstrați departe de legumele și fructele care produc etilenă, precum banae, roșii sau pepeni.
Castraveții, ideali pentru sănătate
Apa din castraveți are un rol antioxidant, diuretic și hidratant. Un castravete mancat este la fel de benefic organismului precum jumătate de pahar cu apă. Lichidul din castavete ajută la curățarea rinichilor și vezica urinară prevenind formarea pietrelor la rinichi, dar și apariția infecțiilor urinare
CORONAVIRUS. Cât costă tratamentul cu Remdesivir, medicamentul recomandat de medicii din Europa și SUA împotriva COVID-19
A fost stabilit prețul unui tratament cu Remdesivir, cel mai eficient medicament de până în prezent împotriva noului coronavirus. Producătorul Gilead Sciences a anunțat luni cât costă medicamentul recomandat atât în SUA, cât și în Europa în tratarea COVID-19.
Agenția Europeană a Medicamentului a recomandat în urmă cu câteva zile aprobarea utilizării Remdesivir pentru tratarea COVID-19, primul astfel de medicament care primește undă verde din partea Agenției pentru utilizarea în Europa.
Medicamentul este inclus și în România în Protocolul de tratament al infecției cu virusul SARS-Cov-2, recomandat prin Ordinul nr. 487/2020 pentru aprobarea protocolului de tratament al infecției cu virusul SARS-Cov-2. „Remdesivir poate fi cel mai bun medicament antiviral pentru tratamentul 2019-nCoV", se spune în documentul ministerial de la București.
Remdesivir, produs de compania americană Gilead Sciences, a apărut prima dată pe piață ca tratament pentru Ebola, dar a avut un efect foarte limitat.
Compania farmaceutică a anunțat luni care sunt costurile în tratarea COVID-19, potrivit Wall Street Journal. Astfel, prețul va fi de 2.340 de dolari pentru un tratament de cinci zile în Statele Unite și alte țări dezvoltate, în timp ce prețul pentru un singur flacon este de 390 de dolari.
Prețul este sub recomandarea celor de la Institute for Clinical and Economic Review (ICER) de săptămâna trecută de 5.080 de dolari pe cură.
În cazul companiilor americane private de asigurare, prețul Remdesivir va fi de 520 de dolari pe flacon, ceea ce înseamnă 3.120 de pacient pentru un tratament de 6 flacoane.
Un studiu internațional realizat la finalul lunii aprilie și la care au participat peste o mie de persoane a arătat că Remdesivir ar putea reduce timpul necesar pentru ca pacienții să își revină. Astfel, potrivit studiului, pacienții tratați cu acest medicament au, în medie, nevoie de patru zile mai puțin pentru a-și reveni.
De asemenea, studiul a mai arătat că rata mortalității a scăzut atunci când a fost utilizat Remdesivir, dar scăderea nu este semnificativă din punct de vedere statistic.
„Experimente pe animale au arătat că, în comparație cu grupul de control, remdesivir poate reduce efectiv titrul virusului la șoareci infectați cu (MERS)-CoV, îmbunătățește deteriorarea țesutului pulmonar și are efect mai bun decât cel al grupului tratat cu lopinavir/ritonavir combinat cu interferon-β. Medicamentul a finalizat faza III clinică pentru tratamentul infecției cu virusul Ebola și există date relativ complete de farmacocinetică și siguranță pentru corpul uman. Cu toate acestea, eficacitatea și siguranța remdesivir la pacienții cu 2019- nCoV trebuie să fie confirmată în continuare de cercetarea clinică. În plus, remdesivir reduce eliminarea virusului la 2 zile de administrare"m se precizează în Protocolul de tratament elaborat de Ministerul Sănătății de la noi.
Testele clinice din SUA relevă că medicamentul Remdesivir accelerează recuperarea în cazul pacienţilor care au forme avansate de Covid-19.
„Pacienţii spitalizaţi cu forme avansate de Covid-19 şi simptome pulmonare care au primit Remdesivir s-au recuperat mai rapid decât pacienţii în situaţii similare supuşi unei proceduri placebo, conform analizării preliminare asupra datelor obţinute printr-un studiu clinic aleatoriu efectuat pe 1.063 de pacienţi, iniţiat pe 21 februarie", anunţă Institutele Naţionale pentru Sănătate din SUA (NIH).
Consultantul Silviu Predoiu afirmă că pensiile de serviciu nu sunt privilegii, ci un mod de a-i compensa pe militari pentru renunţarea la drepturi şi libertăţi fără de care cei mai mulţi dintre noi nici nu am concepe să trăim.
Fostul şef adjunct al SIE taxează abordarea premierului Orban faţă de “şefimea” din Armată, reamintind că militarii care ne reprezintă la cel mai înailt nivel, inclusiv în NATO, nu sunt plutonieri sau căpitani, ci colonei sau generali, aceştia obţinând aceste grade după ani şi ani de muncă şi sacrificii în slujba ţării, potrivit mediafax.ro.
Silviu Predoiu mai spune că resimte ruşine când vede cum vorbeşte despre militari şi cum sunt trataţi, mai ales din perspectiva tinerilor ofiţeri caree au depus jurământul de credinţă faţă de ţară.
Prezentăm integral textul publicat de Silviu Predoiu:
“Acum două săptămâni a fost adoptată o modificare legislativă ce vizează impozitarea pensiilor . Decizia Parlamentului a fost urmată, firesc, de o dezbatere publică ce s-a focalizat însă preponderent pe pensiile militare, deşi cam toţi sunt de acord că nu sunt chiar speciale, ci mai degrabă de serviciu, nici chiar aşa de mari dar sunt multe... Pentru că în conştiinţa publică asta înseamnă pensii speciale: pensiile militarilor şi ale judecătorilor. Şi chiar dacă ”tăierea” afectează major în primul rând pensiile magistraţilor, cel mai la îndemâna tuturor pentru exemplificări ale ”nesimţirii” au fost pensiile militare, pentru că, nu-i aşa, militarii nu se pot baza nici pe mecanisme prin care să se opună, nici pe instituţii care să le apere onoarea şi drepturile, nici pe organizaţii profesionale, nici pe organizaţii sindicale, cu atât mai puţin pe reprezentanţii statului pe care au jurat să-l servească, fie că e vorba despre preşedinte, premier sau miniştrii şi directorii serviciilor de informaţii.
Şi dacă pentru magistraţi au vorbit CSM-ul sau ÎCCJ, pentru militari nu poate vorbi nimeni. Pentru că prin statut, militarilor astăzi activi, dar mâine pensionari, nu le este permis să-şi exprime opiniile şi nici să-şi apere drepturile sau demnitatea profesiei. Singurii care pot reacţiona la invectivele şi adjectivele cu care sunt gratulaţi din guvern şi parlament sunt rezerviştii, iar asta îi pune într-o postură ingrată, pentru că nimeni nu ascultă sau citeşte argumentele, ci pune concluzia îşi apără pensia nesimţită.
De ce sunt oare militarii în rezervă mai gălăgioşi, de ce se expun atacurilor şi ironiilor, de ce nu stau şi ei liniştiţi, ca alţii, aşteptând să treacă şi valul acesta ca şi cele dinaintea lui? Cei care cred că expunerea pentru care aparent au optat este determinată exclusiv de perspectiva pierderii unor materiale, se înşală profund. Este în fapt un strigăt de revoltă la care ar trebui să luăm seama, cu atât mai mult cu cât vine din partea unei categorii profesionale tradiţional , educată in spiritul respectului autorităţii, respectului şi apărării legilor, executării fără ezitare, <întocmai şi la timp>, a ordinelor legale ale celor aleşi de popor să îl reprezinte, pe scurt respectării şi apărării statului, a României şi românilor, chiar şi cu preţul vieţii. Iar asta ar trebui să însemne ceva pentru oricare dintre noi.
Nu mai repet povestea cu pensiile de serviciu ale militarilor care datează, cu o nefericită pauză de 5 ani, de la Cuza. Şi nici nu voi mai insista pe faptul că ele se regăsesc în mai toate statele sau că NATO are un pachet de pensionare pentru personalul din structurile sale. Şi nici că militarii, contrar miturilor urbane atât de răspândite, plătesc exact aceleaşi cote de contribuţii ca toţi ceilalţi angajaţi din România. Nici măcar pe faptul că făcută la bugetul de stat se va dovedi nesemnificativă, chiar dacă diverşi domni din Parlament ne anunţă periodic câte spitale s-ar putea construi cu aceşti bani sau câte pensii minime s-ar putea plăti.
Militarii (fie ei din forţele armate, servicii sau alte structuri în uniformă, chiar şi cu statut de funcţionari speciali), au renunţat la drepturi şi libertăţi fără de care cei mai mulţi dintre semenii lor nici nu ar concepe să trăiască. Au fost dificile, apăsătoare, umilitoare restricţiile ce ne-au marcat viaţa în cele 60 de zile de stare de urgenţă, cu limitările de deplasare, exprimare, întrunire, etc.? Înmulţiţi cu zece nivelul de intruziune al regulilor şi restricţiilor în viaţa personală şi apoi cu oricât, de la 5475 la 12775- zilele din 15 până la 35 de ani de serviciu şi veţi afla preţul plătit de un militar în slujba statului.
În slujba unui stat care deşi i-a cerut, printre multe altele, să renunţe la libertatea de asociere sindicală asigurându-l că îi va apăra în schimb toate drepturile pe care tot statul (şi numai statul) i le-a conferit, nu doar că de pe o zi pe alta, dar are grijă să însoţească argumentele sale despre de adjectivul nesimţit.
Iar aici găsim, de fapt, explicaţia pentru reacţia militarilor. Ei şi-au onorat la virgulă partea de obligaţii şi responsabilităţi din iar acum, cei norocoşi, care au ajuns la capitolul drepturi, constată că angajatorul s-a răzgândit unilateral, într-un act de totală desconsiderare. Ceea ce se întâmplă este un atac la demnitatea şi onoarea militarului, atât ca individ cât şi ca profesie. Atac ce-i vizează, în egală măsură, pe rezerviştii militari de astăzi cât şi, atenţie, pe cei de mâine, fie ei cadre în forţele armate, jandarmerie, spionaj, contraspionaj, antiterorism, poliţişti, cadre ale ISU, pompieri, lucrători în telecomunicaţii speciale, etc. Iar dacă statul român apreciază că aceste profesii nu-i mai sunt necesare şi utile, atunci să desfiinţeze toate aceste instituţii. Dacă nu, dacă e nevoie şi de armată, şi de servicii de informaţii, şi de pompieri, şi de poliţie, atunci trebuie să înţeleagă că aceste profesii presupun atât rigoare, dăruire, disciplină, loialitate, riscuri cât şi restricţii majore şi renunţarea la drepturi şi libertăţi fundamentale. Renunţare ce, inevitabil, trebuie recunoscută şi compensată de beneficiarii serviciilor, aşa cum se întâmplă în toată lumea aceea pe care o citam atât de des ca democratică şi civilizată ?
De fapt, ceea ce ar trebui să vedem aici este dispreţul. Dispreţul pentru o categorie profesională şi mai ales pentru elita militară. Şi când spun elită nu vorbesc doar despre colonei şi generali, ci despre corpul ofiţerilor în general, aşa cum vorbesc despre armele de elită ale forţelor militare, cele care, prin riscuri şi pericolul asociat activităţii cotidiene, beneficiază de sporuri care îi pot aduce în situaţia ca, la final de carieră, să obţină o pensie . Ofiţerii şi subofiţerii din aviaţia militară sau din marina militară, militarii din forţele terestre cu zeci de misiuni în teatrele de operaţii, informaţiile militare, militarii din trupele de intervenţie anti-teroristă, ofiţerii operativi din spionaj şi contraspionaj, ofiţerii din domeniul cybersecurity sau cei care produc şi gestionează cifrul de stat (îi rog să mă ierte cei ale căror specialităţi nu mi le-am amintit) - ei sunt cei pe care îi atinge astăzi dispreţul guvernanţilor şi al clasei politice în general.
Diversele luări de poziţie ale premierului despre pensiile militare arată, fără putinţă de tăgadă, că nici măcar nu a rugat pe cineva să citească şi să-i explice ce prevede legislaţia la zi. Pe de altă parte, mărturisesc că nu ştiu cum să abordez dispreţul manifest pentru <şefimea> din armată, de genul: , exprimat de premier în faţa ministrului apărării, până de curând cel mai <şef> dintre şefii armatei. Mă simt şi eu oarecum cu musca pe căciulă – general cu 4 stele, parte din <şefimea din armată> vreme de 15 ani, beneficiind chiar şi de o de 3% a veniturilor în ultimul an de activitate, graţie punerii în aplicare a legii de salarizare din 2017.
Ce nu înţeleg guvernanţii noştri este că un colonel sau un general nu intră în cariera militară nici colonel sau general şi nici şef, aşa cum ei par să creadă !! Mai toţi îşi încep viaţa profesională ca sublocotenenţi sau locotenenţi. Gradele se câştigă cu muncă, cu sudoare, cu 14 ore pe zi la locul de muncă, cu riscuri, cu tensiune… Orice sublocotenent aspiră să ajungă colonel, orice sublocotenent visează să ajungă general. Şi nu cred că este nimic mai josnic decât să subminezi, de la nivel de prim-ministru, încrederea în comandanţi şi autoritatea funcţiei de comandă şi să induci clivaje între diferitele categorii de militari, pe baza cuantumului salariului sau pensiei.
Cum şi în ce fel au devenit gradele militare superioare, funcţiile de conducere din domeniul militar (din ce în ce mai multe obţinute prin concurs, nu prin numire) motiv de ruşine, de oprobriu public? Şi dacă aşa gândesc ei, de ce ministrul apărării este un general cu 4 stele (adică parte din şefime, cu pensie cu tot, câştigată, stupoare, cu sudoare în teatrele de luptă) şi nu un căpitan sau un plutonier, de ce departamentul securităţii naţionale şi aparatul de lucru al CSAT-ului sunt încadrate cu generali (activi sau în rezervă/retragere, adică <şefime>), de ce reprezentanţii noştri la NATO sunt colonei sau generali si nu locotenenţi, de ce parada militară de 1 decembrie este comandată de un general şi nu de un plutonier adjutant şef?
În cariera militară este vorba despre onoare. Despre demnitate. Despre loialitate. Despre încredere în camarazii şi în comandanţii tăi. Despre curaj. Inclusiv despre curajul de a sta drept în faţa nonvalorii şi imposturii, chiar dacă asta te costă cariera. Dar mai presus de toate este vorba despre , adică despre patriotism şi sacrificiu, ceva ce politicienii de astăzi nu au cum să înţeleagă.
Văzând cum se vorbeşte despre militari, constatând cum sunt trataţi aceştia de chiar cei ce ar trebui să cunoască şi înţeleagă cel mai bine rolul lor în societate şi preţul pe care cei în uniforme îl plătesc pentru de a-si proteja semenii, nu pot să-mi opresc sentimentul de ruşine pe care îl resimt amintindu-mi de numeroşii tineri ofiţeri ce au depus jurământul de credinţă Patriei în faţa mea, emoţionaţi, unii cu ochii în lacrimi şi voce gâtuită, toţi cu mana încleştată pe drapel.
Tineri cărora le-am promis, crezând fiecare cuvânt pe care îl spuneam, că dacă îşi vor face corect datoria, statul le va recunoaşte, chiar dacă nu public, sacrificiile, şi le va apăra întotdeauna drepturile. Îmi este ruşine de cei pe care involuntar i-am indus in eroare şi sunt mai mult decât furios pe cei care m-au pus în această postură. Iertare, spun unora şi ruşine, celorlalţi.
P.S. Circulă acum, online, cartea atât de comentata a ambasadorului John Bolton, fost consilier pentru securitate naţională al preşedintelui Trump. Poate unii dintre dvs. aţi avut deja curiozitatea să citiţi, dar celorlalţi îmi permit să le spun eu: în cele peste 500 de pagini apar frecvente referiri la Ungaria şi premierul acesteia, idem Moldova, Ucraina, Polonia, Cehia, nici nu mai vorbim de Israel, Marea Britanie, Rusia, etc. România, ca stat (partener strategic !!!!), sau preşedintele ori premierul acesteia lipsesc cu desăvârşire. Singura trimitere care ne individualizează este cea la moartea unui militar român din forţele speciale, într-o confruntare cu talibanii în Kabul. Interesant şi ironic, nu? Tot militarii ne salvează, dar asta nu mai interesează pe nimeni. Pentru că prea de mult şi mult prea des le folosim sacrificiul, expertiza şi profesionalismul doar pentru ”.
