Ruşii şi-au umplut Ambasada de la Chişinău cu o mulţime de antene, capabile să capteze orice tip de semnale la distanţă lungă. Echipamentele pot colecta informaţii sensibile pentru securitatea ţării, avertizează experţii, potrivit unei investigații citate de News.ro.
Jurnal TV din Republica Moldova şi site-ul independent rus The Insider au identificat, în cadrul unei investigaţii, 28 astfel de dispozitive instalate pe acoperişurile celor două clădiri ale misiunii diplomatice de pe bulevardul Ştefan cel Mare din Chișinau. Numărul e aproape de două ori mai mare decât la Bruxelles, unde se află principalele instituţii ale Uniunii Europene şi NATO.
În aprilie, jurnaliştii mai multor publicaţii din Europa au publicat o investigaţie despre echipamentele de comunicaţii şi spionaj montate pe acoperişurile ambasadelor Rusiei din Occident. În vârful clasamentului se afla reprezentanţa de la Bruxelles, pe al cărei acoperiş erau 17 antene, a relatat ziarul Le Monde. Jurnaliştii francezi susţineau că Bruxelles-ul a devenit una dintre principalele ţinte ale spionilor ruşi, deoarece acolo se află sediile UE şi ale NATO.
Pornind de la această anchetă, Jurnal TV a descoperit că ambasada rusă de pe bulevardul Ştefan cel Mare surclasează detaşat capitala Belgiei. Cele mai multe antene, 13, sunt antene parabolice. Sunt şi o serie de echipamente de frecvenţă înaltă, foarte înaltă sau ultra înaltă, care, conectate la tehnică specială, sunt capabile, potrivit specialiştilor, să intercepteze conversaţii de pe telefonul mobil, date Wi-Fi şi comunicaţii la distanţă lungă. Şi toate aceste tehnologii funcţionează în apropiere de principalele instituţii ale statului moldovean. Între Ambasada Rusiei şi Parlament sunt, de pildă, circa 800 de metri.
Un alt mister sunt nişte „magazii” mici, care răsar pe acoperiş. Arată ca nişte containere. Astfel de „colibe” există în Bulgaria, Cehia, Germania, Spania, Grecia, Malta, Portugalia, România şi Suedia, se arată în ancheta jurnaliştilor europeni. „Aceste magazii ar ascunde cele mai sensibile dispozitive de supraveghere şi merită maximă atenţie”, este opinia unui general din Polonia, consultat de „VSquare”.
Echipamentele instalate de Rusia în aceste containere pot fi utilizate în special pentru a intercepta comunicaţiile telefonice prin satelit, dar şi comunicaţiile aeronautice, maritime, militare şi ale poliţiei, au spus experţii consultaţi de autorii investigaţiei europene din aprilie. De asemenea, pot transmite informaţii către nave militare ruseşti. Conectate la tehnica specială amplasată în incinta ambasadei sau în misterioasele containere, cu ajutorul antenelor pot fi operate atacuri cibernetice asupra reţelelor guvernamentale.
Echipa de investigaţie a Jurnal TV, în colaborare cu jurnaliştii de la The Insider, a aflat cum funcţionează schema rusească şi cine sunt exponenţii acesteia la Chişinău.
De pildă, „duminică, 14 mai 2023, în loc să se odihnească, angajatul Oficiului ataşat pe apărare al Ambasadei ruse la Chişinău, Pavel Iacunin, se află pe acoperişul reşedinţei ce aparţine misiunii diplomatice. După mai multe estimări, ataşatul apărării asamblează manual o antenă şi o aşază aşa ca să aibă un semnal mai bun. După o oră de aşteptare, o ajustează din nou. Coincidenţă sau nu, dar tot în acea zi, în Autonomia Găgăuză se desfăşura turul doi al alegerilor pentru funcţia de başcan”, arată Jurnal TV.
Un alt exemplu vine la 1 iunie 2023. „O altă zi memorabilă în calendar. Republica Moldova găzduieşte summitul Comunităţii Europene. La Chişinău au venit lideri din 45 de ţări de pe continentul european. Dar iată că şi în ziua aceasta, un angajat al personalului tehnic al misiunii diplomatice îşi face apariţia pe acoperiş. Ca şi în primul caz, acesta scoate o antenă. Un exerciţiu similar îl făcuse cu o săptămână mai înainte, fiind însoţit de un coleg” - arată Jurnal TV.
„Adevărul e că nu am reuşit să găsim probe suficiente care ar demonstra că între evenimentele menţionate şi activităţile diplomaţilor de pe acoperişul reşedinţei există o relaţie de cauză-efect, dar, în posesia noastră au ajuns o serie de filmări, care dovedesc că, în ultimii doi ani, manipulări similare cu toate tipurile de dispozitive ce se află acolo sus se întâmplau regulat, iar cei care le-au operat sunt angajaţi a două structuri de spionaj din Federaţia Rusă. Cu ajutorul jurnaliştilor de la publicaţia „The Insider” am reuşit să stabilim identităţile lor adevărate”, explică Jurnal TV.
„Aşadar, pe surse din FSB am confirmat că Pavel Iacunin (...) este de fapt un agent al Direcţiei Principale de Informaţii, cunoscută ca GRU, iar funcţia de angajat al Oficiului ataşat al apărării pe care o deţine e doar un paravan. The Insider a descoperit că Iacunin a absolvit Universitatea Militară de Radioelectronică din Cerepoveţ. Alţi doi ofiţeri GRU trimişi la Chişinău în misiune sunt al doilea secretar al ambasadei, Aleksandr Vasinovici, şi ataşatul Vitalie Renev. Ambii apar în imagini surprinse la 18 iulie. De ce doi diplomaţi de rang înalt, care în plină zi de lucru ar trebui să se afle în birou, stau pe acoperişul plin cu antene al clădirii de vizavi?” - se întreabă Jurnal TV.
Întreaga investigaţie poate fi citită pe site-ul Jurnal.md.
Mihai Viteazul a fost un voievod care nu a creat o dinastie pe tronul Valahiei. Singurul său fiu a murit în sărăcie și mizerie, departe de locurile natale. În plus, a rămas, pe nedrept, în memoria publicului larg, drept un prinț pierdut între fustele mamei și fără strălucirea tatălui său.
Mihai Viteazul sau cum era cunoscut în epocă drept Mihail Pătrașcu, voievod al Valahiei și pentru o scurtă perioadă stăpânitor al Ardealului și Moldovei, este o personalitate emblematică a istoriei românilor. Dacă despre Mihai Viteazul se știu multe, fiind mediatizat puternic în rândul publicului larg, mai ales prin intermediul cinematografiei din perioada comunistă, dar și al legendelor istorice din acea perioadă, despre copiii voievodului se știu puține lucruri, inclusiv despre fiul său, Nicolae.
Asta poate și pentru că Mihai Viteazul a avut o apariție meteorică în istoria românilor: a avut origine umilă, iar după ce a domnit în mod spectaculos, timp de șapte ani, a dispărut de pe scena istoriei fără să lase moștenitori pe tronul Valahiei și fără să întemeieze o dinastie. Mai mult decât atât, urmașul său, Nicolae, a pierit în anonimat și în sărăcie lucie, prin Europa Occidentală. În plus, cinematografia din perioada comunistă l-a zugrăvit pe Nicolae într-un mod mai puțin demn, ca pe un adolescent nevolnic, protejat excesiv de doamna Stanca și care a pierit în prima bătălie la care a participat.
În mod oficial, Mihai Viteazul a fost căsătorit cu doamna Stanca, fiica unui boier din zona Vâlcei, din anul 1583, adică din perioada în care Mihai încă urca treptele rangurilor boierești și nici măcar nu se gândea la domnie. Este însă binecunoscut faptul că Mihai Viteazul a fost un mare iubitor de femei și nu s-a dat în lături de la aventuri amoroase extraconjugale, fățișe, fără prea multă jenă. Cu toate acestea, este cunoscut doar un singur copil din flori al voievodului, o fată pe nume Marula, apărută în urma relației voievodului cu Tudora din Târgșor, cândva prin anul 1598.
Mihai Viteazul și-a recunoscut fiica și i-a dat câteva sate. Alți bastarzi ai voievodului nu se cunosc. Cu doamna Stanca a avut doi copii, legitimi, pe Florica și pe Nicolae. Domnița Florica s-a născut în anul 1585. Avea doar 15 ani atunci când, se spune, chiar împăratul Rudolf i-ar fi cerut mâna, impresionat de frumusețea sa, dar cel mai probabil și pentru a-i motiva tatăl să lupte în Ardeal, în anii de pribegie, alături de tatăl său, din Austria și Cehia.
Florica se căsătorește, însă, cu postelnicul Preda, un puternic boier valah, iar după moartea lui Mihai Viteazul este nevoită să pribegească alături de mama și fratele său. Ajunge și pe la mănăstirea Cozia, înainte de a-și găsi liniștea alături de soțul său, pe domeniile boierești din zona Gorjului. Cu postelnicul Preda, domnița Florica a avut trei copii, un băiat și două fete.
Singurul băiat al lui Mihai Viteazul și, implicit, singurul său moștenitor a fost Nicolae Pătrașcu. Nicolae a rămas cunoscut publicului larg mai ales prin intermediul cinematografiei din perioada comunistă, în special, prin filmul „Mihai Viteazul”, în regia lui Sergiu Nicolaescu.
În filmele din perioada comunistă, Nicolae apare ca un adolescent care se află sub protecția excesivă a mamei sale, care nu-l lasă, ca pe orice fiu de domnitor, să cunoască „botezul focului”. Nicolae pare un adolescent firav care tânjește după compania tatălui și care moare dramatic în prima bătălie la care participă.
Din punct de vedere istoric, povestea este cât se poate de eronată. În realitate, Nicolae nu a fost un prinț firav, și nici nu a trăit printre fustele mamei. Din contră, a stat mai mereu în compania tatălui său și chiar a condus detașamente în lupte, cu destul succes. Și nici nu va pieri în luptă.
Nicolae s-a născut, probabil, la sfârșitul lunii iunie a anului 1584, fiind primul copil al lui Mihai. După Baltasar Walther, în anul 1597, Nicolae avea 13 ani. La vârsta de 15 ani, adică în 1599, Nicolae își va însoți tatăl în bătălia de la Șelimbăr.
Deși avea doar 15 ani, tânărul fiu al lui Mihai Viteazul a fost pus în fruntea unui detașament de 3.000 de oameni, în special infanteriști. Nicolae a fost trimis să împresoare tabăra transilvăneană după înfrângerea cardinalului Andrei Bathory. De altfel, cardinalul a fost pus de Mihai sub paza fiului său, așa cum mărturisește Ioan Biseliuss. Din acel moment, Nicolae își va însoți tatăl peste tot. Mihai aproape că-l asociază la domnie, cerând nobililor din Dieta transilvană să jure credință și lui Nicolae.
Tot în 1599, în luna noiembrie, la cererea Sfatului Domnesc, Nicolae este trimis în Țara Românească și înscăunat domnitor, în locul tatălui său, sub supravegherea fraților Buzești dar și a mitropolitului Eftimie. Intenția lui Mihai era, ca la moartea sa, Nicolae să devină și domn al Transilvaniei.
La începutul anului 1600, la vârsta de 16 ani, Nicolae conduce o oaste de 16.000 de oșteni și pleacă alături de tatăl său, pregătit pentru cucerirea Moldovei. Nicolae participă la toate bătăliile din Moldova și începe să prindă experiență atât ca oștean, dar mai ales în calitate de căpitan de oști. Tot în 1600, trece munții cu o oaste pentru a-și ajuta tatăl în timpul răscoalei nobililor din Transilvania.
După înfrângerea lui Mihai Viteazul de la Mirăslău, din septembrie 1600, Nicolae este luat prizonier și predat armatei habsburgice. A stat în Transilvania, prizonier, până un 1602, la un an de la moartea tatălui său, după care a plecat în Viena.
Nicolae este luat sub protecția și în slujba împăratului Rudolf. Se stabilește la Praga și abia în 1608, având gânduri de domnie, încearcă să recupereze tronul tatălui său. Ajunge în Transilvania, dar înainte de a încerca măcar să organizeze detronarea domnului Radu Șerban, este luat prizonier de voievodul Transilvaniei, Gabriel Bathory. De altfel, principele transilvan era aliat cu Radu Șerban, domnitorul Valahiei, iar Nicolae a fost predat muntenilor în 1609.
Nicolae scapă cu viață, dar Radu Șerban îi crestează nasul pentru a nu mai avea vreodată pretenții la domnie. Prin legislația medievală românească, o condiție a viitorului domnitor era să nu aibă imperfecțiuni de genul acesta, crestarea nasului fiind o practică curentă pentru blocarea pretendenților la tron.
Nicolae ajunge să se împrietenească în cele din urmă cu voievodul Valahiei și chiar îl însoțește în exil. Fiul lui Mihai Viteazul revine în Imperiul Romano-German și se stabilește la Bratislava. După ce în adolescență s-a dovedit un militar precoce, mai apoi, către maturitate, Nicolae își dovedește calitățile de om de litere. De altfel, până la vârsta de 15 ani, acesta ar fi studiat latina cu iezuiții.
Este dovedit faptul că Nicolae citea numeroase cărți, fiind singura sa mângâiere în perioadele dificile, fiind, de altfel, foarte priceput în drept. Se stabilește la Bratislava și ajunge sărac lipit pământului. Se îmbolnăvește grav de gută și este țintuit de multe ori la pat. Cere insistent împăratului să nu fie lăsat să moară de foame și ajunge să-și vândă aproape toate lucrurile de preț. Sfârșește în Viena, la numai 43 de ani, sărac lipit pământului, chiar la vârsta la care murise și tatăl său.
Mai multe nave sub pavilion românesc aflate în portul Reni au cerut astăzi permisiunea să reintre în apele teritoriale românești, ca măsuri de siguranță după atacul cu drone de noaptea trecută. De asemenea, autoritățile din Galați au eliberat mai multe dane de acostare pentru ca, în caz de nevoie, să poată primi vase ce aveau ca destinație portul ucrainean.
Deși mulți poate încă nu realizează, războiul din Ucraina s-a apropiat atât de mult de România încât aproape poate fi văzut cu ochiul liber.
Portul Reni, atacat noaptea trecută cu drone kamikaze de Rusia, se află la 13 kilometri de Galați. Asta într-o perioadă în care circulația pe Dunăre în această perioadă este foarte aglomerată, după ce mare parte din traficul de cereale ucrainene s-a mutat la porturile fluviale ca urmare a faptului că rușii au amenințat că ar putea lovi navele cu cereale care pleacă din Odesa.
Ca o imagine a momentului, astăzi, în jurul orei 14, la câteva ore după atacul rusesc de la Reni și Izmail, aplicația de monitorizare a traficului naval, Marine Traffic, arăta că în portul Reni sunt 64 de vapoare și sunt așteptate să vină alte 29.
De asemenea, în portul Izmail erau 109 vase și erau așteptate alte 35.
Câțiva kilometri mai în amonte de Reni, în portul românesc Galați, erau 75 de nave și așteptate să vină alte 17.
Sigur, nu toate aceste nave sunt cargouri maritime sau transportă cereale, dar imaginea pe care o avem este cea a unui trafic intens pe Dunăre.
Screenshot via Marine Traffic. Se poate observa traficul intens de nave în jurul porturilor Izmail (stânga) și Reni și Galați (dreapta).
Vlăduț Brânză, căpitan-șef al Căpităniei Portului Galați, a declarat pentru HotNews.ro că în această dimineață șase sau șapte nave cu pavilion românesc aflate în portul Reni au cerut permisiunea să se mute cinci mile marine mai departe de portul Reni, ca măsură de siguranță.
Practic vapoarele respective, care sunt fluviale, nu maritime, au vrut să reintre în apele teritoriale românești, după ce portul ucrainean a fost lovit de dronele kamikaze trimise de Rusia.
La rândul lor, autoritățile fluviale portuare din Galați mi-au spus că au cerut informații de la autoritatea portuară din Ucraina pentru a afla dacă mai au suficiente dane de operare în portul Reni.
Aceleași surse au mai explicat că partea română va elibera pentru navele care mergeau în Ucraina câteva dane de acostare în portul Galați, în cazul în care autoritățile din această țară ar avea nevoie de ajutor.
„Sunt doar măsuri asiguratorii în acest moment, nu există încă restricții de trafic pe Dunăre sau altceva”, au mai spus sursele respective.
În același timp însă, lucrurile pot evolua într-o direcție cât se poate de neplăcută.
După cum scrie și publicația Bloomberg, citată de Agerpres, porturile de la Dunăre reprezintă în acest moment singura soluție pentru ucraineni pentru a-și vinde cerealele.
În luna mai a acestui an, volumul exporturilor de cereale ucrainene via Dunăre a ajuns la 2,2 milioane de tone, o creştere de aproape 900.000 de tone comparativ cu situaţia de la finele anului trecut.
Aceste livrări au depăşit exporturile via coridorul prin Marea Neagră în luna mai, din cauza faptului că inspecţiile au încetinit plecarea navelor din Marea Neagră.
Luni, cotaţia grâului la bursa de la Chicago a crescut cu 5%, în continuarea unui avans de 5,4% înregistrat pe parcursul săptămânii trecute.
Președintele Klaus Iohannis a reacționat și a declarat azi că: „Această escaladare recentă prezintă riscuri serioase pentru securitatea din Marea Neagră”.
De data aceasta, riscurile serioase se referă și la Dunăre, pe care circulă zilnic și sute de vapoare românești sau care merg în porturile românești.
Ungaria s-a apropiat de scenariul unei posibile părăsiri a Uniunii Europene, afirmă Andras Simor, fostul guvernator al Băncii Centrale de la Budapesta între 2007 și 2013, citat de Bloomberg.
Simor, care a ajutat la gestionarea economiei ungare când Budapesta a avut nevoie de un împrumut de la Fondul Monetar Internațional pentru a face față crizei economice din 2007-2008, spune totuși că scenariul unui „Hu-Exit” nu este cel mai probabil, dar că „este unul posibil”.
„Probabilitatea sa, dacă era 10% anul trecut, acum s-a ridicat la 20%-30%”, a spus el într-o intervenție la televiziunea ATV.
„Mă tem că guvernul va manevra țara într-o situație în care o ieșire din Uniunea Europeană devine o alternativă reală”, a adăugat Andras Simor, un critic vocal al lui Viktor Orban.
În ceea ce privește perspectivele economiei ungare, fostul guvernator a spus că nu se așteaptă ca aceasta să sufere o „implozie”, ci mai degrabă să „alunece lent pe tobogan” în jos.
Ungaria se confruntă cu cea mai mare rată a inflației din Uniunea Europeană, deși a primit o derogare de la sancțiunile europene față de importurile energetice din Rusia.
Luna trecută guvernul lui Viktor Orban a renunțat la plafonarea prețurilor la alimente, măsură introdusă la începutul lui 2022, cu câteva luni înaintea alegerilor parlamentare pe care Fidesz le-a câștigat în cele din urmă, în pofida frontului comun făcut de partidele de opoziție.
Deficitul bugetar al Ungariei a ajuns și el la un nivel record după ce guvernul Orban a implementat mai multe măsuri populiste înaintea alegerilor.
