duminică, 22 ianuarie 2023

Pensiunea Maria Boroica

Am fost în  această pensiune din Maramureș în anul de grație  2020, începuse pandemia. O familie de tineri au muncit din greu ca sclavii pe plantațiile din Germania, timp de 10 ani. Au strâns din dinți, dar au strâns și bani. S-au întors acasă  și și-au realizat visul. Au ridicat mai întâi o pensiune în curtea casei părintești.  Când am fost noi la ei ridicau o a doua pensiune, Pensiunea Maria Boroica. Mii de turiști români și străini  ii vizitează.  Părinții ajută  din greu fiul si pe nora, Maria. Mama- soacră  este o bucatareasă de exceptie. Mă  mândresc cu astfel de români. Bravo, vouă, dragii mei români!  

https://www.facebook.com/100007220079254/posts/3289494357967868/




Din Causeur





sâmbătă, 21 ianuarie 2023

21 ianuarie



En ce 21 janvier…

Et vous, vous dites Louis XVI ou Louis Capet?

En ce 21 janvier…
Louis XVI enfermé à la Tour du temple (détail), tableau de Jean-François Garneray. D.R.

Le 21 janvier 1793, la Révolution guillotinait Louis XVI. Belle occasion pour notre chroniqueur de revenir sur l’événement à travers quelques romans historiques récents qui tentent de démêler ce qui, dans ces années révolutionnaires, appartenait à la logique, au complot ou aux passions.


Le regretté Jean-François Parot n’a pas eu le temps d’amener son héros, Nicolas Le Floch, jusqu’à la prise de la Bastille. Il avait entamé la série en 1999 — il était conseiller à l’ambassade française à Sofia, et L’Enigme des Blancs-Manteaux paraissait l’année suivante. Il a rédigé 13 romans à la suite, qui partent des dernières années de Louis XV jusqu’à l’aube de la Révolution. Homme de grande culture — je l’avais rencontré et c’était un délice — et gastronome averti (il a préfacé À la table de Nicolas Le Floch, de l’historienne Marion Godfroy, en 2015), il a évoqué de façon fort précise le Paris de ce dernier quart du XVIIIe siècle, qui a vu de si grands bouleversements que ni le roi, tout en indécision, ni ses frères, tout en complots, ni les aristocrates pleins de morgue qui composaient l’entourage de la reine n’ont compris.

Le diplomate et écrivain Jean-François Parot (1946-2018), photographié en 2014

Ce n’était pas facile de prendre la succession d’Alexandre Dumas, qui avait largement défriché le terrain avec Joseph Balsamo, puis Le Collier de la reine et enfin Le Chevalier de Maison-Rouge. Pas facile non plus de ne pas prendre parti. Les passions sont loin d’être éteintes, et les événements même, quoique fort connus, ont eu une ombre portée si considérable qu’au début des années 1960, interrogé par Malraux sur le bilan de la Révolution française, Zhou Enlai avait jeté, avec son sourire énigmatique : « Il est encore trop tôt pour le connaître ». 

Parole d’expert ès révolutions. Et avis à ceux qui jettent des jugements péremptoires sur l’Histoire.

Laurent Joffrin, que l’on connaissait surtout comme journaliste à l’Obs puis à Libé, a relevé le défi de donner une suite aux romans de Parot. Il a fait paraître Le Cadavre du palais-Royal (2021) qui se situe en septembre 1789, puis L’Enigme du Code noir, qui se déroule en 1791. Encore un effort et il parviendra à ces journées de janvier 1793 qui ont vu le procès et l’exécution de Louis XVI — ou Louis Capet, selon que vous choisissez, en ce jour anniversaire, de faire dire une messe ou de manger de la tête de veau.

A lire aussi, Pascal Louvrier : Nathalie Rheims: la gamine et l’oiseau

Je ne chercherai pas à savoir si Joffrin écrit ses romans historiques tout seul, ou s’il s’entoure de quelques agrégés d’Histoire qui lui préparent des dossiers, comme Maquet le faisait pour Dumas. Je sais seulement que sans être à la hauteur de Parot, qui avait une patte inimitable, Le Cadavre du Palais-Royal se lit facilement. L’auteur y entremêle les fils de la fiction et de l’Histoire, mettant en scène les intérêts divergents (ô combien !) de Philippe d’Orléans et de son âme damnée Choderlos de Laclos (oui, l’auteur des Liaisons dangereuses était un comploteur et a bien failli y laisser la tête), qui se voyait bien remplacer son cousin et lancer en France une monarchie à l’anglaise, et du futur Charles X, poussant le peuple à bout pour inciter son frère à utiliser l’armée contre les Parisiens et à noyer dans le sang les preneurs de Bastille. Il met en scène un Louis XVI conforme à ce que nous en savons, un homme intelligent mais hésitant — c’est fatal en politique —, et une Marie-Antoinette mal entourée d’aristocrates qui pour rien au monde n’auraient voulu renoncer à leurs privilèges. On connaît la suite.

Les Anglais avaient décapité Charles Ier, en 1649, et rétabli la royauté en 1661. Evidemment, c’était déjà une royauté bien moins absolue qu’en France, et la succession de la reine Anne en 1714, en mettant sur le trône l’Electeur de Hanovre, a définitivement placé la couronne britannique dans le peloton de tête des monarchies constitutionnelles. Nous avons nous-même tenté le coup en 1830 en portant aux Tuileries Louis-Philippe, le fils de Philippe-Egalité — qui avait perdu la tête dans l’aventure, neuf mois après son cousin. C’était trop tard, Napoléon était passé par là, les Français, qui ont constamment gardé la nostalgie de Louis XIV, voulaient un vrai monarque, pas un roi bourgeois. Ils ont eu Napoléon III, puis De Gaulle.

Que les présidents qui ont succédé au grand Charles n’aient pas eu sa stature est une autre affaire. Nous sommes de toute évidence orphelins d’un souverain. Et Macron, gestionnaire d’intérêts divers, n’a pas le format. Ni personne, pour le moment. Et de grands intérêts cherchent à faire le maximum d’argent sans renoncer à leurs privilèges. Toute ressemblance…

Ça va mal finir.

Laurent Joffrin, novembre 2017.

Vous pouvez assurément lire les romans de Laurent Joffrin : les ingrédients y sont, les bons petits plats de la cuisine française du XVIIIe siècle aussi, et il y a un peu plus de fesse que dans les romans de Parot, qui s’intéressaient à d’autres plaisirs de la chair. Vous pouvez aussi lire les romans qu’Alexandre Dumas a consacrés à cette période : après tout, son père, le général Dumas, a fait ses armes sous la Révolution, et le romancier écrivait alors que certains protagonistes de ces années sanglantes étaient toujours en vie. Mais si les 1500 pages de Joseph Balsamo ou les horreurs sanglantes de Maison-Rouge vous effraient, il reste la possibilité de commencer en douceur avec les 300 pages de Joffrin, plus adaptées à nos habitudes modernes de lecture. 

Même si stylistiquement je préfère Dumas, dont j’ai jadis écrit une biographie — mais c’est une autre histoire…

Cruce cu roșu

Sărbătoare pe 22 ianuarie 2023. Cruce roşie în calendarul ortodox

Antena 3 CNN / Georgiana Adam / 13 minutes ago

Sărbătoare cu cruce roşie în calendarul ortodox pe 22 ianuarie 2023.

Sărbătoare pe 22 ianuarie 2023. Astăzi, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Apostol Timotei și pe Sfântul Mucenic Anastasie Persul. Duminica a 32-a după Rusalii, a lui Zaheu.

Sfântul apostol Timotei era din cetatea Listra. Tatăl său a fost elin şi maică-sa evreică, numita Eunice. Timotei s-a făcut ucenic al apostolului Pavel şi scriitor şi propovăduitor al dumnezeieştii Evanghelii. Mai în urmă, apostolul Pavel l-a pus episcop în Efes, după ce sfântul Ioan Evanghelistul, episcopul cel dintâi al Efesului, fusese izgonit de împăratul Domiţian în insula Patmos. Timotei a avut dascăl nu numai pe Pavel ci şi pe Evanghelistul Ioan de care se alipise. Sfântul Irineu, episcopul Lugdunului, povesteşte că apostolul Ioan, fiind aruncat de valurile mării, a ajuns la Efes şi mai apoi a fost iarăşi izgonit în Patmos.

Pe când fericitul Timotei cârmuia cu credinţă Episcopia Efesenilor, închinătorii la idoli, ţinând odată o sărbătoare a lor numită catagoghion, în Efes, au ieşit pe străzi cu idolii în braţe şi cu măciuci în mâini, cântând cântece, purtând măşti, gonind ca nişte tâlhari pe bărbaţi şi pe femei, şi omorând chiar pe mulţi oameni din popor. Pentru aceasta, episcopul Timotei i-a dojenit şi i-a îndemnat să se ferească de astfel de fapte urâte. Însă ei năvălind asupra lui cu măciuci l-au omorât. Sfintele lui moaşte au fost aduse în Constantinopol de sfântul Artemie Duxul, din porunca marelui împărat Constantin, şi au fost puse în biserica Sfinţilor Apostoli, unde i se face şi pomenirea.

Tot în această zi, pomenirea sfântului cuvios mucenic Anastasie Persul. Anastasie se născuse în ţinutul Razih, în satul Nuni. La început se numea Magundat, fiind fiul vrăjitorului Vav, de la care a învăţat meşteşugul vrăjitoriei, mai înainte de a intra în ceata ostăşească a tiranilor. Perşii, prădând Ierusalimul, au luat mulţi robi, precum şi cinstitul lemn al făcătoarei de viaţă Cruci, pe care Domnul nostru Iisus Hristos a suferit pătimirea în trup. Pentru minunile făcute de sfânta Cruce în Persia, se dusese vestea că Dumnezeul creştinilor a venit acolo. Iar Magundat fiind biruit de dorul lui Dumnezeu, încerca cu multă osârdie să afle ce este cu sfânta Cruce. Şi aflând de la un creştin toată iconomia dumnezeiască a Crucii, a crezut în Hristos şi a dorit să se facă următor patimilor Lui. S-a dus apoi la Calcedon de unde aflând de înfrângerea perşilor de către Heraclie împăratul, a plecat la Ierapole, unde găzduind la un argintar, lucră împreună cu el meşteşugul argintăriei. De aici s-a dus la Ierusalim unde s-a botezat, fiind numit Anastasie.

După aceea a intrat în mănăstirea sfântului Sava, unde a luat schima monahilor. Înaintând pe calea cea bună a virtuţilor, citea Sfintele Cărţi, învăţa pe de rost Psaltirea şi dorea cu ardoare să-şi sfârşească viaţa prin suferinţe muceniceşti şi prin sânge. Zugrăvelile de pe pereţii bisericilor cu chipurile sfinţilor şi vieţile lor scrise în cărţi îi aprindeau dorul să le urmeze pilda vieţii. Pentru aceasta a avut şi un vis, în care i s-a arătat un pahar de aur plin de vin pe care l-a băut, socotind că acesta era semnul că dorinţa lui de a mărturisi pe Hristos se va împlini. De aceea, după ce s-a împărtăşit cu dumnezeieştile Taine, a ieşit din mănăstire şi s-a dus în Cezareea Palestinei, unde întâlnindu-se cu nişte vrăjitori şi batjocorind faptele lor, a fost prins de ei şi dus la Marzavanas, stăpânul lor. Acesta l-a pus să care pietre, iar mulţi îl batjocoreau, smulgându-i barba şi bătându-l foarte rău. Mărturisind pe Hristos înaintea lui Hosroe, împăratul perşilor, şi neprimind să se întoarcă la legea lor persană a fost multă vreme chinuit şi în cele din urmă i s-a tăiat capul.


Sărbătoare pe 22 ianuarie 2023. Canon de rugăciune

"Bunătatea învăţându-te şi întru toate cumpătat fiind, îmbrăcându-te cu buna conştiinţă, precum i se cuvine unui sfânt, ai scos din vasul alegerii lucrurile tainice; şi credinţa păzind, aceeaşi cale ai săvârşit, Sfinte Apostole Timotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Apostole Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răscolirile patimilor şi întunericul necunoştinţei risipeşte-le, prin rugăciunile tale, fericite, cu darul cel luminos al nepătimirii, ca să te laud acum, după vrednicie, slujitorule al celor Dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Apostole Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscătorul Cel de mai înainte şi Dumnezeu, Cel Ce cu înţeleaptă purtare de grijă se îngrijeşte de toate nevoile noastre, văzând frumuseţea cugetului tău, Sfinte Apostole Timotei, te-a învrednicit a fi împreună slujitor cu Dumneze­ieştii Apostoli.

Stih: Sfinte Apostole Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O începătorie mai presus de fire care poartă de grijă tuturor cunoaştem. Că Apostolul Timotei, elin fiind, luminându-se cu harul lui Hristos, se numără acum Apostol împreună cu Dumnezeiescul Pavel".

Visit website

Punctul de rouă. Dew Point.

TERMOIZOLAŢII

Ce este punctul de rouă şi care este semnificaţia lui?

Ce este punctul de rouă şi care este semnificaţia lui?

Pe măsură ce parcurgeţi unele articole despre termoizolaţie din cadrul blogului, o să vă loviţi de diferiţi termeni, printre care şi punctul de rouă. Deşi am definit termenul pe pagina de definiţii, mă văd obligat să alcătuiesc un articol special pentru acest termen. Este un fenomen extraordinar de important şi doar după ce îl înţelegeţi, veţi putea să înţelegeţi modalitatea corectă de termoizolare a unui perete. Majoritatea termoizolațiilor se fac la exterior, nu că termoizolația la interior este greșită, doar că este nevoie de cunoștințe avansate pentru a o face la interior.

Termoizolația exterioară are și un rol de protecție mecanică a zidăriei sau a materialului din care sunt alcătuiți pereții exteriori. Deși unii au obsesia termoizolării, adică atunci când amplasăm o termoizolație mult prea groasă pe clădire, de cele mai mult ori se termoizolează insuficient. Punctul de rouă dictează care este diferența între cele două situații. Fenomenul apariției punctului de rouă este un concept variabil și este greu de înțeles în toate situațiile. Acest articol este foarte prețios și vă recomand să-l parcurgeți complet și să-l citiți de mai multe ori.

Ce este punctul de rouă?

Peste tot în atmosferă vom avea vapori de apă. Aceşti vapori au o formă gazoasă, însă ei nu vor sta în această formă gazoasă în orice condiţii. În funcţie de umiditatea din aer, vaporii se vor condensa și vor lua forma apei. Această apă se numeşte condens și se va forma pe suprafețe mai reci decât temperatura aerului în care sunt suspendați vaporii. Motivul pentru care uneori găsim apă pe geam sau la conţurile ferestrelor este că la o anumită umiditate a aerului din cameră, acei vapori au găsit o suprafaţă destul de rece pentru a condensa în lichid.

Echilibrul care permite vaporilor să se lichefieze, se numește punct de rouă. Acest punct de rouă este dependent de umiditatea din aer, diferenţa de temperatură dintre vapori şi obiectul întâlnit, dar şi de presiunea atmosferică. Presiunea aerului, adică cea atmosferică este mai mult sau mai puțin constantă, deci pe aia o vom neglija în continuare. Într-o locuință, punctul de rouă este exprimat în următoarele condiții. Vaporii de apă rezultați din cauza respiratului, a gătitului sau a spălatului, ajung să întâlnească o suprafață rece precum ferestrele sau pereții.

Punct de rouă în interiorul unei locuințeProcesul este mai vizibil la interior, dar el are loc pe toate suprafețele clădirii. Mucegaiul de pe perete sau din alte locuri, apare doar pentru că ai un punct de rouă, pe sau în perete. Vă rog să memorați acest lucru. Dacă apa nu s-ar condensa pe acel perete, atunci sporii de mucegai nu ar putea să se dezvolte. O clădire bine izolată nu va avea niciodată mucegai! Cineva spunea că dacă nu încălzește clădirea la un minim necesar, o să apară mucegaiul și clădirea va începe să se deterioreze. Fals, total fals. Am să vă explic într-un alt articol de ce.

Ce legătură are punctul de rouă cu termoizolaţia?

Dacă termoizolaţia care anvelopează clădirea este corect executată, acest punct de rouă poate să fie scos din peretele structural şi plasat în termoizolaţie. Acolo el va dăuna foarte puţin sau deloc. În mod greșit, acesta este argumentul principal pentru care izolaţiile se fac la exterior, nu la interior. Iarna, trebuie să avem pereţii calzi. Astfel, apa nu se va lichefia pe peretele interior şi nu va deteriora peretele structural şi finisajele. Dacă construția este amplasată într-o zonă în care temperatura nu scade sub 0 (zero) ℃, atunci pericolul de deteriorare mecanică a peretelui scade.

Motivul este că apa nu se va condensa și nici nu va îngheța în interiorul peretelui sau pe perete. În zonele unde temperatura scade sub 0 grade Celsius, va fi nevoie să scoți punctul de rouă în secțiunea de termoizolație a peretelui. Pentru a menține punctul de rouă în afara peretelui structural, termoizolaţia trebuie să fie lipsită de punţi termice (1). Ea trebuie să acopere întreaga suprafaţă exterioară a casei, inclusiv acoperişul şi fundaţia (2). Să fie și destul de groasă pentru temperaturile minime ale zonei geografice respective (3).

Casă construită din lemn pe structură ușoară termoizolată cu spumă poliuretanicăDacă una din aceste trei condiţii este încălcată înseamnă că s-a făcut o greşeală în proiectare sau în execuţie, ori nu s-a ţinut seama de punctul de rouă. Se pot face multe greșeli, iar o termoizolație cu adevărat corectă este destul de rară. Voi înlocui această propoziție cu link-ul articolului care detaliază modalitatea corectă de termoizolare a unei clădiri. Însă momentan el nu este scris. O să fie un articol lung și complex, de aceea îl păsuiesc un pic până mai strâng materiale grafice. Pe pagina principală a site-ului vă puteți abona la newsletter ca să primiți articolul când este gata.

Ce se întâmplă când nu luăm în seamă punctul de rouă?

Dacă punctul de rouă are loc în peretele structural, acesta se va uda şi se va îmbiba cu apă. Cu un perete ud, capacitatea peretelui de a termoizola o să scadă şi vor creşte facturile pentru încălzire și răcire. Însă cea mai mare problemă nu este factura la încălzire, ci deteriorarea structurală a peretelui şi a finisajelor. Efectul imediat al punctului de rouă este condensul, dacă peretele este rece pentru că nu are termoizolaţie care sa îl ferească de îngheţ, apa din aerul camerei se va condensa pe pereţi. Apoi sporii de mucegai vor începe să se dezvolte în această apă la această temperatură a peretelui.

Daunele făcute de punctul de rouă sunt următoarele:

  • mucegai care poate crea boli respiratorii;
  • apariţia unor pete pe pereţi;
  • efect coroziv şi deteriorarea materialelor de contrucţii;
  • daune din cauza îngheţului;
  • umezirea unor izolaţii şi degradarea performanţei lor;
  • defecţiunea aparatelor şi reţelelor electrice.

Clădire construită incorectÎn imaginea de mai sus, vedem ce ne așteaptă pe termen lung când construim incorect o casă. Îmi place această imagine pentru că arată că în partea de sus peretele este termoizolat corect și punctul de rouă este amplasat în termoizolația exterioară. În partea de jos nu s-a termoizolat și condensul a permis dezvoltarea mucegaiului negru. Astfel de clădiri sunt doar niște barăci ceva mai mari. Sunt mulți care vând astfel de locuințe în câmp. Însă timpul le va transforma în niște mormane de gunoi urât mirositor. Să vedeți ce important este acest articol și la termoizolarea țevilor.

Cum știm unde se află punctul de rouă într-un caz anume?

După citirea articolului, mulți își pun întrebarea poziției punctului de rouă în cazul lor particular. Ea fiind o întrebare foarte bună, sugerez să vă imaginați următoarea situație. În exterior sunt -20 ℃. La interior sunt plus 20 ℃. În cazul unui perete de beton netermoizolat, temperatura peretelui o să fie foarte scazută. Va avea o temperatură sub 0 grade Celsius. Pentru a face acest perete destul de cald și să împiedicăm formarea condensului, va fi nevoie de o cheltuială enormă cu încălzirea. Lucru care s-a tot făcut în trecut timp de câteva decenii.

Când ardeam combustibil în exces în casă, peretele era foarte influențat de temperatura internă și el nu făcea condens pentru că era destul de cald. Însă acele vremuri s-au dus. Acum, putem amplasa niște material care protejează peretele de beton armat de temperatura exterioară, fără să fie nevoie să plătim sume exagerate pentru încălzire. Termoizolația va urca temperatura peretelui structural cu fiecare milimetru de grosime. Dacă ea este suficient de groasă și de performantă, va putea să conțină temperatura punctului de rouă în interiorul ei.

 

Nu va fi de ajuns. Suprafața interioară a peretelui de beton va trebui să aibă o temperatura de 15-20 de grade. Dacă termoizolația reduce temperatura de la -20 la 0 (zero) grade Celsius, nu va fi de ajuns. Betonul este practic incapabil să termoizoleze, iar dacă termoizolația va reduce temperatura doar până la 0 grade Celsius, atunci peretele va avea 0-3 grade Celsius. Adică destul cât să formeze condens. Termoizolația trebuie calculată în așa fel încât la punctul de contact între ea și beton, să fie o temperatură de 15-20 de grade Celsius. Nu confundați punctul de rouă cu punctul de 0 grade Celsius.

Le Figaro



Proiect și rețetar la cheie pentru tinerii antreprenori români din zonă rurală.

Privesc cu mândrie  dezvoltara localităților  rurale din România. Capitalismul a desferecat energii. Tinerii afaceriști  au trecut la treabă.  De la micile chioșcuri  au apărut magazine de distribuția  mărfurilor cu amănuntul. Noile tehnologii IT au îmbunătățit  viața  comerciantului din satele noastre. Calculatoarele, casele de marcat, programele de contabilitate si gestiune de ultimă  generație, mașini diverse pentru distribuția mărfii etc, sunt valori comune oricărui întreprinzător. Mă gândesc la mașinile Dacia sau Ford pentru distribuția produselor.

În urmă cu 35 de ani băteam plaiurile elvețiene.  Mă întâlneam  cu diverse companii, mari producători, lanțuri de distribuție, afaceriști de rang mondial, filiale unor mari companii, americane, germane, sud-coreene, franceze ș.a.m.d. M -am apropiat mult de micii producători și comercianți elvețieni, și bine am făcut. Am aflat de la ei multe, multe lucruri.

Experiența și dorința  de a vedea tinerii noștri  angrenați în proiecte personale de mică  sau de mare anvergură care să  le indestuleze viața personală  și a familiilor lor m-au făcut  să  cotrobăi  pe marele Internet și  să pun la dispoziție un plan de afaceri și un rețetar pentru micii întreprinzători din zonele  rurale românești. 

Am ales zona panificației și patiseriei. Am văzut și am urmărit  elvețieni, francezi  care de la muritori de foame au ajuns adevărați întreprinzători.  

Știu  că  vorbiți multe limbi straine. Sper că franceza nu este un impediment de a citi cele două  materiale pe care le puteți găsi în grupul meu de Facebook, secțiunea " Files".

https://www.facebook.com/groups/506776484407518/?ref=share_group_link

Succes, dragii mei!











Moșule, ce tânăr ești!



Iată bogăția mea!