Publicistul Ion Cristoiu remarcă lipsa de reacţie a partidelor şi a competitorilor electorali faţă de implicarea făţişă a preşedintelui Iohannis în alegerile locale din Bucureşti prin susţinerea lui Nicuşor Dan, şeful statului adăugând prin comportamentul său un nou pas în direcţia sfidării Constituţiei.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog:
„Evenimentul numărul unu al campaniei pentru locale, dacă nu chiar al anului 2020, îl reprezintă implicarea făţişă, ostentativă a Preşedintelui Republicii în campania pentru localele de la Bucureşti de partea unuia dintre candidaţi, Nicuşor Dan, binecuvîntat drept Candidatul meu, şi împotriva celuilalt candidat important, Gabriela Firea.
Acestei angajări într-o bătălie pentru primăria unei localităţi, Klaus Iohannis i-a consacrat timp, energie şi – sînt sigur – manevre de culise prin Sistemul instituţiilor de forţă, de care dispune încă de la deşteptarea sa, aşa cum Regele Soare dispunea la ieşitul din aşternut de întreaga Curte, strînsă în juru-i ca să-i miroasă admirativ pîrţurile.
A convocat două conferinţe de presă pentru a-l apăra, în Statement, pe Nicuşor Dan în Scandalul Interlopului din parc, pentru a o ataca pe Gabriela Firea pentru administrarea dezastruoasă a Capitalei, şi pentru a aranja cu jurnalişti de Casă întrebări ridicătoare la plasă cărora el le pregătise deja răspunsurile electorale.
Joi, 24 septembrie 2020, cu cîteva zile înainte de alegeri, a organizat la Cotroceni o întîlnire între el şi Nicuşor Dan cu care ocazie, potrivit unui Comunicat al administraţiei prezidenţiale, Klaus Iohannis a dat o Înaltă apreciere proiectelor electorale ale lui Nicuşor Dan. Semnal categoric de desemnare publică, după model monarhic, a lui Nicuşor Dan drept Candidatul Meu, Candidatul Preşedinţiei, Candidatul celui care conduce instituţiile de forţă. Un semnal trimis nu atît electoratului din Bucureşti, care oricum nu se omoară să meargă la vot, cît mai ales generalilor din Sistem, care de ani întregi se ocupă cu mînărirea rezultatelor, în paralel, fireşte, cu îmbogăţirea pe căi necinstite.
Dacă Nicuşor Dan cîştigă la scrutinul de duminică, 27 septembrie 2020, nu va reuşi să mă convingă nimeni că a cîştigat în mod cinstit.
Din acest punct de vedere, acceptarea de către Independentul, de către Lupul singuratic Nicuşor Dan, de a merge la Cotroceni, de a pleca genunchiul de vasal (ca în Games of Thrones) în faţa Stăpînului, de a se lăsa desemnat în faţa întregii ţări drept Candidatul Meu, e o nouă surpriză neplăcută pentru mine, simpatizant de ani întregi al lui Nicuşor Dan, după reacţia bălbîită la dezvăluirea cu Interlopul, după formula de maidan (nu ştiam că doctorii în Matematică la Paris se pot coborî la nivel de Ferentari) panarame lansată împotriva femeilor adversare.
Repet a nu ştiu cîta oară.
Am apreciat la Nicuşor Dan voinţa de a face altfel de politică, de a aduce pe malurile Dîmboviţei ceva din eleganţa, din manierele lumii civilizate.
Cum putea fi altfel în viziunea mea un doctor în Matematică la Paris?
Păi ce fel de altfel de politică e acceptul de a merge la Cotroceni pentru a fi binecuvîntat drept Candidatul Meu de către Klaus Iohannis în dispreţul Constituţiei?
Un alt fel de politică înseamnă ca primarul Nicuşor Dan să fie Primarul Bucureştenilor.
Prin binecuvîntarea lui Klaus Iohannis, dacă va cîştiga, Nicuşor Dan va fi Primarul lui Klaus Iohannis şi nu al Bucureştilor.
El va fi îndatorat pînă în gît nu bucureştenilor, ci lui Klaus Iohannis şi mai ales Camarilei de generali şi clientelei de afacerişti ale Preşedintelui.
Să nu-mi spună Nicuşor Dan că gaşca lui Klaus Iohannis n-are interese imobiliare în Bucureşti!
Cum se va opune acestora Nicuşor Dan, ajuns primar prin votul lui Klaus Iohannis şi nu al bucureştenilor?
Sigur, Klaus Iohannis e cel care l-a invitat pe Nicuşor Dan.
Dar Nicuşor Dan trebuia să refuze politicos această binecuvîntare.
Nu şi-a dat seama că posibila sa victorie va trece în ochii bucureştenilor drept o victorie determinată de Înalta intervenţie prezidenţială?
Intervenţie care nu înseamnă altceva decît mînărirea rezultatelor de către Camarila de generali.
Aşa cum am scris, implicarea lui Klaus Iohannis în bătălia pentru alegerile locale pe Bucureşti, o implicare făţişă, ostentativă, e o încălcare nu numai a Constituţiei, dar şi a cutumelor vieţii politice postdecembriste.
Liderii de opinie care-l susţin pe Nicuşor Dan au făcut mare caz de implicarea unei anumite părţi a presei de partea Gabrielei Firea.
Sînt de acord că această implicare făţişă e o încălcare a cutumelor postdecembriste.
Da, dar cel care a dat exemplu de încălcare a regulilor, a procedurilor, a Constituţiei, a fost Klaus Iohannis. Ce să ne aşteptăm de la autorităţi, de la instituţiile statului, în perioada următoare, marcată de campania pentru parlamentare, cînd însuşi Preşedintele ţării a dat semnalul că legile, procedurile, cutumele nu se respectă?
Mult mai grav e faptul că implicarea făţişă în bătălia pentru localele pe Bucureşti e un nou pas din lungul şir de paşi făcuţi de Klaus Iohannis în direcţia a ceea ce am numi Sfidarea Constituţiei.
Contrar Constituţiei, Klaus Iohannis tratează Guvernul ca Guvernul Meu. La inaugurările de infrastructură el participă ca un nou Ceauşescu şi nu ca preşedinte al Republicii, invitat de premier.
În toate discursurile Klaus Iohannis vorbeşte în numele Guvernului şi mai nou al viitorului Parlament. După Guvernul actual şi Parlamentul viitor, cel alcătuit după 6 decembrie 1989, a devenit deja Parlamentul Meu.
Asistăm astfel la o campanie dusă pas cu pas de transformare a României într-o Monarhie absolută.
Deşi n-a dat încă Lovitura de stat din 10/11 februarie 1938, Klaus Iohannis a luat ipostaza lui Carol al II-lea.
Vorbeşte de Guvernul Meu, de Candidatul Meu, de Parlamentul meu.
Nu va trece mult şi va vorbi şi de Poporul Meu.
Faţă de această transformare a României în Monarhie Absolută nu mai reacţionează nimeni.
Aşa cum Cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu ajunsese la un moment dat să nu mai mire pe nimeni, deoarece intra deja în ordinea lucrurilor, încălcarea Constituţiei, a regulilor, a procedurilor de către Klaus Iohannis e primită de toată lumea ca un lucru firesc.
Desemnarea Candidatului Meu trebuia să stîrnească reacţii revoltate ale partidelor competitoare în bătălia pentru Bucureşti.
Trebuia ca toţi ceilalţi candidaţi, în frunte cu Traian Băsescu, să protesteze public împotriva favorizării lipsite de fair play a candidatului Nicuşor Dan.
N-a reacţionat nici un competitor.
N-a reacţionat nici măcar Gabriela Firea, cea care trebuie să le lupte şi cu Sistemul instituţiilor de forţă condus de preşedinte, deşi ea apare ca principala victimă a lui Klaus Iohannis.
E drept Călin Popescu Tăriceanu a scris pe facebook un pamflet.
Cam puţin faţă de ingerinţa prezidenţială în rezultatul alegerilor.
N-a reacţionat nici unul dintre partidele care au candidaţi în competiţie cu Candidatul Meu.
Reacţia PSD a frizat ridicolul.
Ar fi fost de aşteptat ca PSD să emită un Comunicat oficial de condamnare a acestui amestec anticonstituţional în bătălia electorală.
Se putea sesiza şi CCR, care trebuia să se pronunţe o dată şi o dată asupra constituţionalităţii faptelor lui Klaus Iohannis din ultima vreme.
Conducerea PSD a tratat gestul lui Klaus Iohannis ca pe un fapt divers.
Marcel Ciolacu a reacţionat doar după ce a fost întrebat de presă.
Şi a răspuns printr-o glumiţă.
Asta a fost reacţia PSD, principalul partid de Opoziţie, la amestecul preşedintelui în bătălia pentru localele pe Bucureşti.
Aflat la Iaşi, Dan Barna a salutat intervenţia preşedintelui. Nu mai reiau argumentele copreşedintelui USRPLUS menite a justifica aberaţia prezidenţială.
Unele sînt de Gîgă şef de partid.
Ca de exemplu, cel potrivit căruia şi prin urmare Nicuşor Dan n-a mers la preşedintele României, ci la fostul primar al Sibiului. Ca să afle dacă proiectele sale sînt bune. Într-adevăr Klaus Iohannis a fost primar de oraş. Da, dar Klaus Iohannis e şi soţ. De ce n-a mers Nicuşor Dan ca să afle dacă proiectele sale de soţ sînt bune?
Dincolo de aceste aspecte comice, ivite din tentativa de a face din rahat tort de nuntă, rămîne, ca şi în cazul lui Nicuşor Dan, chestiunea de principiu.
Dan Barna pretinde că USRPLUS aduce în România postdecembristă un altfel de politică.
Încălcările legilor, ale Constituţiei, ale eticii în bătălia politică ţin de politica veche.
Desigur Nicuşor Dan e şi candidatul USRPLUS.
Încălcarea Constituţiei a servit astfel şi interesele USRPLUS.
Păi ce fel de altfel de politică e asta?!”
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro
