Caliacra

Minunăţiile de la Cap Caliacra, tărâmul stăpânit odinioară de România. Legendele care l-au transformat într-un paradis turistic exploatat de Bulgaria

În Dobrogea de Sud, aşa cum numesc istoricii vechiul tărâm românesc care este acum în graniţele bulgăreşti, se înalţă semeaţă vechea cetate a daco-geţilor, Tirizis, pe care corăbierii greci au numit-o mai apoi „Kali Akra“ („Stânca bună“).

Peisajul de vis de la Cap Caliacra se deschide la capătul unui drum de aproximativ 60 de kilometri de graniţa românească, prin punctul de trecere de la Vama Veche. E impresionant cum, la aşa mică distanţă de plajele obişnuite de pe Litoralul Românesc, se schimbă nu doar relieful – Cap Caliacra fiind, practic, o stâncă înălţată din mare – ci şi culoarea apei şi chiar şi aerul – mai tare, parcă, decât cel din Vama Veche.

Ca să poţi vizita rezervaţia naturală şi arheologică trebuie să plăteşti o taxă de câteva leva, sumă pe care o poţi negocia cu bulgarul care doar încasează banii fără a-ţi da vreo chitanţă. Pe platou, indiferent de anotimp, se aliniază zeci de autoturisme şi de autocare. Mii de turişti, majoritatea români, vin aici pentru a admira ruinele vechii cetăţi, promontoriul grandios, unde natura a sculptat imagini unice pe litoralul Mării Negre, dar şi marea de un albastru limpede şi calm. 

 

Pe alei, înşirate în stânga şi-n dreapta sunt tarabe cu vânzători de suvenire, de nimicuri, practic, care nu-şi justifică preţul. Şi la restaurantul amenajat strategic în drumul călătorilor mâncarea este mai scumpă decât în orice loc cu multe stele de pe litoral, preţurile fiind aproape duble. Micile neajunsuri sunt eclipsate, însă, de privelişte. Pare că te afli pe o insulă. În orice punct ai ajunge, eşti înconjurat de mare, care se desfăşoară în toată splendoarea sa. Pe lângă turiştii care imortalizează colţul de Rai, aici vin şi miresele atrase de albastrul infinit – cadrul perfect pentru fotografiile celei mai fericite zile a vieţii lor.

 

Cetatea, distrusă în timpul ocupaţiei turce

 

Cum zona este încă presărată cu ruine, puţină istorie nu strică. Cetatea de la Cap Caliacra a fost locuită, pe rând, de romani, de bizantini, dar a fost şi în graniţele româneşti, pe vremea lui Mircea cel Bătrân, stăpân până la Marea cea Mare. Turcii au asediat cetatea de mai multe ori şi au cucerit-o definitiv în 1444, după care aceasta a fost distrusă.

Facem un mare pas în timp – trecem peste sângeroasele bătălii ruso-turce din secolul al XVIII-lea şi aflăm că între anii 1913-1916 şi 1918-1940, ţinutul a făcut parte din judeţul Caliacra, pământ românesc. În anii 1930, Grigore Antipa a întemeiat aici o staţiune de cercetări zoologice marine a Institutului Bio-Oceanografic din Constanţa, care, după Al Doilea Război Mondial, a adăpostit un pluton de grăniceri bulgari. Ruinele acesteia încă se mai văd. La data de 7 septembrie 1940, România a pierdut definitiv Dobrogea de la sud de Dunăre, care a revenit Bulgariei. 

 

„Suntem în plin peisaj carpatin“

 

O idee despre modul în care îţi taie răsuflarea priveliştea de pe Cap Caliacra ne-o sugerează profesorul R.I. Călinescu: „După câteva ceasuri de mers, un aspect grandios şi cu totul neaşteptat rupe brusc monotonia, oferindu-ne o privelişte de neuitat: podişul se crapă deacurmezişul ca un abis, până la nivelul mării, lăsând loc unei văi destul de adânci. Este celebra vale a Bolatei. De-o parte şi de alta se-nalţă sălbatice prăpăstiile de piatră roşie ale pereţilor văii pe care coborâm cu greutate, căţărându-ne ca pisicile ca în cea mai sălbatică vale din Carpaţi. Jos, în fundul văii, nimic nu mai aminteşte de netezimea ca-n palmă a podişului de deasupra. Suntem în plin peisaj carpatin. Fundul văii este acoperit cu nisip şi e ocupat de o mlaştină cu stuf, al cărei prisos de apă e scurge încât spre mare, printr-un mic pârâiaş“, spune mirat călătorul.

 

Aici, la Cap Caliacra, descrie povestitorul minunea creată de natură, podişul înaintează în mare „ca o pană ascuţită, subţiindu-se din ce în ce mai mult spre vârf. La baza peninsulei trecem printre nişte ruine. Aici a fost poarta unei puternice cetăţi. după puţin timp intrăm şi printr-o poartă tot în ruină, pentru a ne afla apoi între două clădiri mari: pichetul grănicerilor şi farul. Suntem închişi şi izolaţi din toate părţile. La un moment dat, ne face impresia că ne aflăm pe un vapor mare, mare în stânga, mare în dreapta, la mică distanţă, mare înainte, mare în toate părţile de jur împrejurul acestei înguste şi înalte fâşii de pământ pietros. Căci peninsula Caliacra este un promontoriu lung şi îngust, înalt de vreo 50 de metri deasupra mării. Falezele sale sunt de o sălbăticie grandioasă. Găurite la bază de numeroase caverne în care valurile dinspre nord, îndeosebi, se sparg furioase, mugind tragic, aceste faleze sunt de un caracter unic pe tot litoralul nostru. Asemenea râpe periculoase numai la Insula Şerpilor se mai pot vedea. Capul promontoriului e transformat la bază într-un noian de stâncărie roşietică, în parte inundată sub oglinda mării“.

 

 

Ultimele foci de la Marea Neagră

 

Tot în scrierile sale, profesorul Călinescu ne-a lăsat informaţii inedite despre focile care trăiau cândva pe ţărmul bulgăresc, dar care între timp au dispărut. „Aceste animale marine se văd tocmai când nici nu te aştepţi. În unele zile stau ascunse în peşteri şi atunci orice trudă este inutilă: focele nu se pot vedea. Totul e chestie de şansă pe care dealtfel mulţi au avut-o. În aşteptare, ne distram admirând jocurile sprintene ale delfinilor care tăiau valurile ca o muchie de secure, expunându-şi o clipă la soare pielea lor umedă, neagră-strălucitoare.

Cum făceam aceste reflecţii, auzul ne-a fost brusc şi puternic isbit de un sgomot surd ce venea din jos, şi care semăna cu strănutul puternic şi repetat al unui uriaş. Uitându-ne în direcţia din care venea acest ciudat sgomot, nu mică ne-a fost uimirea văzând în fine cu ochii obiectul trudei noastre. O focă mare, neagră, plutea agale de-asupra valurilor, la 10 metri, departe de stâncile înecate ale promontoriului. Din când în când, ea strănuta cu putere pentru a se debarasa de apa din nări şi dintre buze, după care aspira sgomotos aerul. Această surprinzătoare privelişte a fost, însă, de scurtă durată. Cu o tumbă leneşe, foca se scufundă încet în văluri, arătându-ne pentru o clipă spatele lucios şi dispărând apoi cu totul sub oglinda mării. O urmărim cu binoclul prin apa limpede albăstrue e mării şi o vedem cum se strecoară ca un şarpe scurt şi grosolan printre alge, pentru a prinde peştişori. După 7-8 minute, ea apare din nou la suprafaţă, anunţându-şi apariţia printr-un strănut puternic cu care împroşcă apa din nări“, descrie el evenimentul unic.

Specialiştii marini spun că ultimele exemplare de foci au fost semnalate în anii ’60 la Cap Caliacra, în zona grotelor de piatră. În prezent, însă, Marea Neagră nu oferă nici resursele de hrană, nici habitatul natural pentru foci, fiind o mare deschisă, fără relief în care ele să se poată adăposti de alte animale şi de oameni. Totuşi, norocoşii mai pot vedea şi astăzi, în zilele liniştite, delfinii săltând jucăuş în apa de un albastru verzui. 

 

 

Zamolxis, zeul care ocrotea vechii locuitori 

 

Istoricul Gheorghe Popa-Lisseanu vorbeşte despre promontoriul Caliacra ca despre un fort de apărare a Pontului Euxin, de aceea din cele mai vechi timpuri „găsim la Capul Caliacra un castel bine fortificat“. În Antichitate, promontoriul se numea Tirizis şi numele său, după toate probabilităţile, este de origine tracă. Locuitorii ţinutului se numeau „terizoi“ şi erau daco-geţi. Ei îl adorau pe zeul Zamolxis şi, în caz de primejdie, se retrăgeau pe promontoriul Tirizis. Însă, „cea mai veche amintire despre Tirizis o avem de la începutul sec al II-lea după Hr. la geograful grec Arrian în «Periplus Ponti Euxini»: «Dela portul Carilor până la Tetrisias sunt o sută douăzeci de stadii. De aci până la Bizon, ţară deşeartă, sunt şaptezeci de stadii». La rândul său, istoricul grec Joannes Antiochenus vorbeşte despre Acres castellum ca fiind fortăreaţa şefului rebelilor, adică a lui Vitalianus din Scytia“, scrie istoricul Popa-Lisseanu.

În Evul Mediu, promontoriul Tirizis, le oferea avantaje corăbiilor care, scăpând de valurile neospitaliere ale Pontului Euxin, se adăposteau în sânul de la Acra. Datorită acestei poziţii, capul de pământ a primit epitetul de „Frumosul“. De atunci, spune istoricul, Tirizis s-a numit Calliacra, Galiacra, Chaliacra, Calliacru şi a fost socotit ca o cetate de frunte a acestei regiuni dobrogene.

Caliacra a fost o cetate bine întărită. „Ruinele ce se văd în toate părţile dovedesc că ea a fost citadela cea mai puternică din întreaga regiune maritimă. Două rânduri de şanţuri, un zid gros şi turnuri de piatră serveau ca mijloace de apărare împotriva duşmanilor care ar fi atacat cetatea pe uscat. Pe vârful acestui cap de pământ se văd şi acum vreo 20 de peşteri, locaşurile ale miticului Polyphem, iar astăzi este loc de retragere pentru oi şi vite cornute în caz de vreme rea. În acelaşi timp, vârful Caliacra servea din când în când şi ca loc de refugiu pentru populaţiunea atacată de duşmani.

Astfel, în 1977, locuitorii din Cavarna şi Şabla s-au retras aici dinaintea hordelor de cerchezi care veniseră din ţinuturile caucaziene. La extremitatea promontoriului se găseşte întrebuinţat şi astăzi un far. Într-un colţ de zid se află, după legenda turcilor, mormântul unui hadiz baba, iar după legenda creştină, mormântul Sfântului Nicolae.“  

 

Legenda lui Nicolae: pustnic pentru creştini, pirat pentru musulmani 

 

Aici, la Cap Caliacra, se află un mormânt de legendă. De ce de legendă? Pentru că nu se ştie sigur cine este îngropat acolo. Creştinii spun că este al unui pustnic care se numea Nicolae. În schimb, turcii au spus că mormântul este al unui căpitan de vapor care şi-a găsit moartea aici după ce a văzut cum corabia i s-a scufundat lovindu-se de stânci şi sfărâmându-se de valuri.

Cea mai frumoasă poveste despre presupusul sfânt Nicolae care şi-ar fi găsit sfârşitul la Cap Caliacra a scris-o principesa Ileana, legendă pe care a publicat-o în Revista „Pescăria şi piscicultura“. „Demult, demult de tot, nu se ştie când, trăia un împărat a cărui galeră îngrozea corăbiile încărcate cu mărfuri şi bogăţii, ce colindau costa Pontului Euxin din port în port. Nicolae îl chema pe acest pirat şi mare era bogăţia ce-şi agonisise prin viclenia, curajul şi arta lui marinărească“, începe povestea. Piratul ar fi scufundat multe corăbii.

Dar, într-un amurg, „când soarele apune după dealurile purpurii, iar stâncile roşii ale Capului periculos se reflectau pe mare ca sângele multor piraţi nevinovaţi în adâncimi, Nicolae, pe când şedea la pupa galerii cu pânza strânsă, iar robii se odihneau în lanţuri cu capul pe grele rame, zări în depărtare o corabie, punct alb pe întinsul albastru“. Atunci, piratul a început să facă planuri pentru a pune mâna şi pe această corabie, care a trecut „măiestuoasă, împinsă de un vânt bun, prin dreptul culcuşului piratului. Acesta, cu biciul în mână cu pânza-i roşcată bine întinsă în vânt, fu iute cu prova galerii în chip de balaur pe urmele lăsate de corabie, care părea că merge singură“. 

 

Nicolae s-a apropiat şi nu a văzut nici ţipenie de om. Era numai un bătrân la cârmă. Acesta s-a întors, ca şi cum ar fi vrut să strige, însă o săgeată bine ţintită i-a curmat suflarea. Ochii lui Nicolae străluceau de diabolică fericire, în timp ce bietul vas găurit într-o parte de piatra ascuţită se scufundă. Atunci, povesteşte mai departe Principesa Ileana, un ţipăt de copil a sfâşiat văzduhul. Mirat, piratul s-a uitat pe punte şi a văzut un băieţaş care stătea îngenuncheat lângă bătrânul cu săgeata în piept. Cine era oare? Şi deodată pricepu: aceştia erau singurii oameni rămaşi din echipajul corabiei venite de departe. Ceilalţi muriseră de foame şi de sete în timpul lungului drum.

„Apa pătrundea cu repeziciune în corabie, copilul se zbătea în zadar cu valurile, dar deodată, fără să-şi dea seama de ce face, temutul pirat se aruncă în apă şi înotă să scape copilul, pe când oamenii lui îl priveau cu mirare. Toată noaptea Nicolae veghe asupra copilului. Dimineaţa, când din apele mării se ridică soarele, dând întâi cerului o culoare portocalie şi norilor răzleţi înfăţişarea lânei vopsite, în timp ce valurile se jucau cu razele lui, copilul întinzând braţul către stânci şi mare murmură: «Corabii, bietele corabii...», apoi, cu un zâmbet, îşi dădu suflarea. Uitându-se la faţa copilului, surprinzătoare în lumina dimineţii, Nicolae făcu semnul crucii ca un pocăit“. Şi, de atunci, spune legenda, în fiecare noapte, piratul a aprins focul pentru a scăpa corăbiile pe care odinioară le scufunda. De atunci, marinarii l-au binecuvântat pe Nicolae. Acum, încheie legenda principesa, „în locul focului este un far alb şi modest, care în fiecare noapte îşi aruncă lumina prevestitoare peste mare“.

În alte scrieri, Sfântul Nicolae, protectorul pescarilor şi al copiilor, a fugit din calea turcilor care cuceriseră cetatea. Pentru că pământul se termina, Dumnezeu a prelungit limba de pământ sub picioarele sale şi astfel s-a format Cap Caliacra. 

 

O altă legendă spune că Lyzimah, unul dintre urmaşii lui Alexandru cel Mare, a ascuns în aceste locuri o avere fabuloasă câştigată în urma campaniei împotriva persanilor. După ce a ascuns averea în peşteri, Lyzimah şi întreaga sa flotă au pierit din pricina unei furtuni pe mare.

 

 

La Poarta celor 40 de fete

 

O altă legendă, la fel de tristă, este cea a celor 40 de fecioare care au preferat să moară înecate decât să se lase pângărite de turcii care cuceriseră cetatea.  Poarta există, fiind descrisă de toţi cei care au colindat ţinutul stâncos. Profesorul R.I Călinescu, care a cutreierat Dobrogea la începutul secolului al XX-lea, ne-a lăsat o imagine frumoasă de epocă a acestui ţinut din care făcea parte la acea vreme. Toate poveştile le-a adunat în cartea „Cutreerând Dobrogea meridională“. În cartea sa vorbeşte şi ele despre legenda care a dat un nou farmec ţinutului.

„Cu câteva trepte mai jos de altarul sfântului Nicolae, ajungem la o mică terasă, deasupra căreia se deschide în stâncă, în formă de arc ogival, o largă scobitură, ca o poartă. Această poartă e suspendată spre mare, deasupra unei prăpăstii adânci de 35 m. Se numeşte «Poarta celor 40 de fete» şi legenda spune că de-aici s-ar fi aruncat în gol patruzeci de fete ale cetăţii, legate cu cozile părului una de alta, preferând să fie înghiţite de valurile mării decât să cadă în mâinile duşmanului care pătrunsese în cetate“.

 

Pustnic pentru creştini, pirat pentru musulmani

 

Aici, la Cap Caliacra, se află un mormânt de legendă. Nu se ştie cu siguranţă cine este îngropat: creştinii spun că este al unui pustnic care se numea Nicolae, iar turcii, că mormântul este al unui căpitan de vapor care şi-a găsit moartea după ce corabia i s-a scufundat lovindu-se de stânci şi sfărâmându-se de valuri. În unele scrieri, sfântul Nicolae, protectorul pescarilor şi al copiilor, a fugit din calea turcilor care cuceriseră cetatea. Pentru că pământul se termina, Dumnezeu a prelungit limba de pământ sub picioarele lui şi astfel s-a format Cap Caliacra. O altă legendă spune că Lisimah, un urmaş al lui Alexandru cel Mare, a ascuns în aceste locuri o avere fabuloasă câştigată în urma campaniei împotriva perşilor. După ce a ascuns averea în peşteri, Lisimah şi întreaga sa flotă au pierit din pricina unei furtuni pe mare.

Profesorul R.I Călinescu, care a cutreierat Dobrogea la începutul secolului al XX-lea, ne-a lăsat o imagine frumoasă de epocă a acestui ţinut şi a mai adus o filă de legendă: „Cu câteva trepte mai jos de altarul sfântului Nicolae, ajungem la o mică terasă, deasupra căreia se deschide în stâncă, în formă de arc ogival, o largă scobitură, ca o poartă. Această poartă e suspendată spre mare, deasupra unei prăpăstii adânci de 35 m. Se numeşte «Poarta celor 40 de fete» şi legenda spune că de-aici s-ar fi aruncat în gol patruzeci de fete ale cetăţii, legate cu cozile părului una de alta, preferând să fie înghiţite de valurile mării decât să cadă în mâinile duşmanului care pătrunsese în cetate“.

Băutoarea de gaz lampant se dă în stambă!

Olguța Vasilescu, un nou derapaj: Iohannis a vrut să arate cine-i șeful bivolilor și bivolițelor pentru că nu-i era prea clar

Fostul ministru al Muncii Lia Olguța Vasilescu a făcut o nouă declarație deplasată, sâmbătă, de data aceasta la adresa lui Klaus Iohannis despre care a spus că "a vrut neapărat să arate cine-i șeful bivolilor și bivolițelor". Declarația deputatului PSD vine la scurtă vreme după ce aceasta i-a transmis lui Victor Ponta "să se uite în frigider", în contextul în care liderul PRO România spusese că are telefonul plin de mesaje de la social-democrați, după căderea moțiunii de cenzură.

De data aceasta, Olguța Vasilescu a spus că bivolii și bivolițele trebuie să suporte "rigorile prezidențiale", făcând referire la faptul că Iohannis a trimis Parlamentului, pentru reexaminare, Legea privind aprobarea Programului de susţinere a activităţii de reproducţie în sectorul de creştere a bubalinelor, motivând că unele prevederi sunt neclare şi lipsite de predictibilitate:

"Iohannis a ajuns să se războiască si cu bubalinele! După tomate și porci, a venit rândul bivolilor și bivolițelor să suporte "rigorile prezidențiale. Iohannis a vrut neapărat să arate cine-i șeful bivolilor și bivolițelor și, pentru că nu-i era prea clar ce și cum se întâmplă, a blocat sprijinul pentru reproducerea acestora (…) În loc să țină cu românii și bubalinele autohtone, Iohannis moare de grija Europei și a Bruxelles-ului", a scris Olguța Vasilescu, sâmbătă, pe Facebook.

sursa foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Rovana Plumb

Asta explică multe. Voi știați că Rovana Plumb a copilărit la Bruxelles? Unde mama ei era securistă la Ambasada României? 

„Nici în campania atât de costisitoare, nici în prezentarea făcută la Comisia Europeană Rovana Plumb nu a mărturisit un detaliu interesant din viața ei. Pe vremea când restul populației României nu putea visa decât la o vizită în URSS micuța Rovana vizita Bruxelles-ul. Și nu doar că-l vizita, dar o parte din copilăria ei Rovana a locuit la Bruxelles, după cum ne-au spus surse din mediul diplomatic. Rovana Petre, acesta era numele ei de fată nemăritată, a avut norocul să fie fiica unei doamne care a lucrat la Contrainformații Militare. În mod oficial era atașat militar în străinătate, pe vremea lui Ceaușescu și i-a putut oferi fiicei Rovana excursii și copilărie la Bruxelles. Azi aflăm și noi cu aceeași uimire ca și Traian Băsescu că cine lucra la Contrainformații era de fapt securist… Doamna Petre, securista de pe vremea lui Ceaușescu, ar fi fost mândră ca fiica ei să lucreze la Bruxelles, la ditamai Comisia Europeană, începând cu 2019, adică fix la 30 de ani de la Revoluție., dezvăluie jurnalistul Alexandru Căutiș pe plusinfo.org.

Ne-am potcovit cu cuci, amante, metrese, oligofreni, sfertodocti, nulități... restul au emigrat. Patrupezii lui Ilici ne-au pricopsit.

Proiect de tara: Tara lui Cuc

Caligula imperator
A facut din cal senator;
Petru Groza, mai sinistru,
A facut din bou ministru
(Pastorel Teodoreanu despre Romulus Zaroni) Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Imi revine din ce in ce mai des in minte un episod din mai 1990. Dupa o seara de "Piata Universitatii", m-am retras la un pahar de vorba cu un grup de prieteni, toti fiind in ultimul an de facultate si toti fiind sfasiati de previzibila victorie in alegerile din 20 mai 1990 a partidului lui Ion Iliescu.

Toate fetele din jurul mesei erau pamantii si toti faceam scenarii negre despre soarta generatiei noastre. Deodata, unul dintre cei de la masa, fost olimpic la matematica, printre varfurile acelui an de la cea mai grea facultate din Poliethnica (Automatica) se lumineaza la fata si ne zice: "Este adevarat ca FSN-ul lui Ilici va castiga zdrobitor aceste alegeri, dar la fel de adevarat este ca in 10 ani, astia vor disparea. Voi nu vedeti ca noi nu avem niciun coleg FSN-ist? Voi cunoasteti vreun profesor, vreun doctor, vreun om scolit care sa voteze cu Iliescu? Ma rog, sunt unii de 50-60 de ani, dar cand vor iesi aceia la pensie, tara va fi a noastra!"

Practic asa arata viitorul: daca toti tinerii cu carte serioasa erau in Piata Universitatii, cu cine mai avea sa guverneze FSN-ul de atunci, PSD-ul de astazi?

Au trecut aproape 30 de ani si iata minunea: toti cei cu care discutam in acea seara sunt cetateni canadieni sau americani respectabili, au populat universitatile si marile firme americane sau canadiene, continua sa joace bridge relaxati in fiecare weekend si, de fiecare data cand vin vara sa isi viziteze rudele se minuneaza de faptul ca unii inca n-au plecat.

FSN-ul de atunci, acum PSD, este in continuare la guvernare (a guvernat cam doua treimi din acesti 30 de ani), iar in fruntea tarii se afla purtatoarea de brose Viorica Vasilica Dancila. Olimpicul international la matematica Nicusor Dan a fost dat afara chiar de partidul pe care l-a infiintat. Asta dupa ce generosul electorat bucurestean i-a refuzat si pe el, si pe Catalin Predoiu, alt varf al generatiei sale, la Facultatea de Drept (unde era un examen de admitere cu 20 de concurenti pe loc!). Bucurestenii au fost sedusi, in schimb, de blonda favorita a batranului varan...

Intre timp, unul dintre tinerii de atunci din Piata Universitatii, Victor Ponta pe nume, a ajuns sa conduca si PSD-ul si tara, dar nu pentru mult timp, caci psd-istii i-au preferat pe Dragnea, pe Olguta, pe Badalau, pe Arsene si pe altii ca ei.

Din generatia mea de taranisti, cel mai sus in ierarhia statului (consilier prezidential) a ajuns un seralist modest, prostut si agresiv, iar cea mai stralucita minte dintre noi, o doctorita care vorbea la perfectie cinci limbi straine, a fost exclusa din partid inca din 1995.

Romania a "supravietuit" si fara zecile de mii de tineri straluciti care au emigrat si continua sa emigreze in America de Nord si Europa de Vest. Generatia politicienilor din anii 90 a iesit demult din scena, dar PSD-ul continua sa gaseasca tinere "talente" care sa ne conduca spre pozitia codasa din Uniunea Europeana.

Priceperea partidului lui Iliescu de a aduce nulitati la carma tarii este fara egal, iar rezervorul de sfertodocti al patriei pare inepuizabil. De la Petre Daea la Liviu Pop si de la Florin Iordache la Ionel Arsene (ala cu sosetele), conducerea tarii pare un festival umoristic de antologie.

E drept ca si pe la partidele celalalte nu sunt numai academicieni, dar parca nimeni nu poate concura cu PSD-ul!

Intr-un guvern condus de catre Viorica Dancila este, fara indoiala, o concurenta acerba pentru intaietate in inadecvare, agramatism, impostura sau nepricepere (toate sunt eufemisme - nici hartia nu suporta chiar orice!) dar nimeni nu contesta faptul ca marele castigator este Razvan Cuc, ministrul care a ordonat anularea a nu mai putin de cinci curse aeriene pentru a impiedica unii parlamentari sa vina la votul pentru motiunea de cenzura.

Nici nu stiu ce sa fac mai degraba: sa rad in hohote de un asemenea personaj sau sa deplang natiunea care asteapta autostrazi de la un om precum Razvan Cuc.

Romania plateste acum decontul pentru cateva decenii de politica in care astfel de oameni au fost promovati de principalul partid al tarii. Generatii intregi de habarnisti, nepoti, amante, plagiatori au populat cabinetele de ministri, conducerile agentiilor si autoritatilor, ale companiilor nationale sau ale regiilor locale. Razvan Cuc este un exemplu perfect de mediocritate in viata

: a absolvit in 2006 o facultate particulara pompos denumita (Facultatea de Studii Economice ale Integrarii Europene) unde a dobandit urmatoarele competente (tineti-va bine, asta scrie omul cu manuta lui in propriul CV): "

Comert international, managementul afacerilor, uzante diplomatice, micro si macro economie, globalizare, investitii straine directe, dezvoltare regionala, cultura si civilizatie europeana

", terminand cu o medie astronomica (9,90). Omul persevereaza si mai capata si un masterat la aceeasi facultate particulara, devenind si mai specializat, exact in "

Integrare economica europeana

", dobandind alte competente: "Comert international, managementul afacerilor, uzante diplomatice". Nici nu isi termina bine masteratul care il face competent in toate cele ca, hop!, devine si absolvent de drept, bineinteles la alta facultate din alta universitate particulara: Facultatea de drept si administratie publica. (

Sursa: AICI

).

Poate credeti ca a invatat omul pe branci? Nu, oameni buni, mai si conducea tara printre picaturi. Imediat ce a terminat prima facultate particulara, tanarul genial este angajat direct la Ministerul Economiei si Comertului, pe vremea cand ministru era pupilul lui Voiculescu, Codrut Seres. Dupa un singur an, omuletul ajunge la Ministerul pentru Intreprinderi Micii si Mijlocii, Comert si Mediul de Afaceri, tocmai la Departamentul de Comert Exterior, pe post de expert insarcinat cu "Elaborarea si promovarea strategiei nationale de export". Si ne-a facut strategia de export pana prin 2010, timp in care isi lua si examenele la drept la cea de-a doua facultate particulara.

Dupa ce isi desavarseste studiile juridice, grasutul intra in politica: intai consilier judetean la Giurgiu, dupa doar sase luni director la S.C. Administratia Zonei Libere S.A., Giurgiu si dupa inca doi anisori se trezeste parasutat tocmai secretar de stat la Ministerul Transporturilor, unde sta si sub regimul Ponta si sub jumatate de regim tehnocrat. Revine in forta ca deputat si ministru in primul Guvern de sub mustata lui Dragnea, unde credeti? Pai la Transporturi, desi poate ar fi fost la fel de potrivit si la Justitie. Tudose il trimite sa vada cum arata ministerul pe dinafara dar omul, perseverent din fire, revine din nou ca ministru la Transporturi odata cu distinsa purtatoare de brose, Viorica-ucigasa-geografiei-si-gramaticii-Dancila.

Poate va intrebati cum a ajuns umflatelul cu ceafa lata sa conduca taman ministerul care se ocupa de ceea ce se incapataneaza sa nu aiba natiunea noastra: autostrazi, cai ferate, porturi si aeroporturi. Pai, orice om normal la cap se intreaba. De exemplu,

cine crede gogoasa ca un absolvent de facultate particulara este angajat direct la Ministerul Economiei si apoi, imediat, tocmai la Departamentul de Comert Exterior? Pai, dragii mosului, acolo nu ajungi de pe strada. Eu cunosc zeci de studenti straluciti care nu s-au putut angaja la absolvire nici macar la vreo primarie de sector si pe-asta l-au luat de la "particulara" direct la "comert exterior"? Si ne mai miram ca ne pleaca tinerii cei mai buni in strainatate! De ce nu pot capata si oamenii cu carte "pe bune" o sansa la fel ca domnul Goe de Giurgiu? Hai sa-i lasam sa plece, poate scapam de ei, nu? E mai comod asa

...

Acum sa vezi nazbatie: cine i-a nasit cariera lui Cuc? Cine altul decat celebrul Niculae Badalau, nici el mare studios, dar macar asta a avut o viata de Zorro: in 1988 a fost condamnat la un an de inchisoare cu executare la locul de munca. Motivul: era subinginer la CAP, de unde a furat patru saci cu grau pe care i-a vandut unui localnic pentru 1.200 de lei. (

Sursa: AICI

).

Chiar si Badalau s-a prins cam cate parale face Cuc, drept pentru care l-a "marginalizat" in fotoliul de deputat, de unde l-a pescuit alt mare intelectual, baronul de Neamt, Ionel Arsene, cel filmat in pat cu amanta incaltat cu sosete. Arsene este, conform propriului CV, nici mai mult nici mai putin decat "inginer economist", dupa studii indelungate care au durat doar trei ani (parca sunt prea destepti pesedeii astia pentru o tara atat de mica!). Acum e drept ca atat Badalau, cat si Arsene au absolvit ceva neprecizat pe la Universitatea Nationala de Aparare, nemteanul chiar s-a chinuit acolo, a stat vreo sase ani (

Sursa: AICI

).

Ei bine,

emblematicul Goe al PSD-ului, adica Razvan Cuc, s-a luat in serios ca ministru. Probabil ca, daca statea numai pe la cantinele hotelurilor cu all-inclusive (pun pariu ca e activitatea sa favorita), ministerul ar fi mers mai bine

. Dar, nu, omul vrea sa se vada la televizor (are si ce arata, ce-i drept!). Asa, doar pentru a completa filmul horror al ultimilor ani, sa amintim cam ce companii are Cuc in subordine: Compania de Autostrazi, CFR, CFR Marfa, CFR Calatori, Aeroporturile din Bucuresti, TAROM, Portul Constanta. Sa le retinem macar pe astea.

In prea-plinul sau de ministru, Cuc adora intelectualii. Atat de mult incat da sefia Portului Constanta pe mana distinsei doamne Daniela Serban, numita "Danuta care-si ridica fustita" in deja celebra convorbire dintre amanta si cumnata lui Teodorovici (

Sursa: AICI

). Ei bine, Daniela Serban ocupa si ea un post caldut in care multi oameni cu cariere stralucite nici nu viseaza sa ajunga. Duduia a inceput facultatea tarziu, pe la 30 de ani, la 11 ani dupa absolvirea liceului si tocmai la Craiova, departe-departe de litoralul sau natal.

Dar, in fine, a devenit economista de nadejde pe la 35 de ani, dupa care s-a apucat de studiat: a absolvit ceva neclar tot pe la Universitatea de Aparare, apoi a facut repede si Institul Diplomatic Roman si Institutul de Administrare a Afacerilor si din casiera modesta (din anii 90) a ajuns ditamai director economic al celui de-al doilea cel mai mare port din Marea Neagra, iar, din februarie 2019, gratie pixului lui Cuc, chiar director general al portului Constanta. Indrazneste sa crezi! (

Sursa: AICI

).

Oricum, nu e niciun secret ca partidele isi numesc oamenii in functii de directori pe la toate firmele de stat, dar hai sa vedeti ce nebunie au facut la TAROM ministrii pesedisti din ultimii ani: in noiembrie 2012, Consiliul de Administratie al Tarom l-a numit in functia de director general pe Christian Edouard Heinzmann, fost presedinte al Luxair.

In martie 2016, guvernul tehnocrat il demite pe Heinzmann si il numeste pe Dan Plaveti (acesta macar era absolvent de Aeronave). Plaveti nu sta in functie decat pana in februarie 2017, cand Cuc a hotarat numirea lui Eugen Davidoiu. Premierul Tudose il schimba si pe Davidoiu dupa ce l-a schimbat pe nefericitul Cuc si il aduce pe Florin Susanu, dar doar pentru cateva luni. Susanu este inlocuit de Daniela Dragne, iar aceasta de catre Werner Wolff, fost sef al reprezentantei BMW Timisoara-Arad (in noiembrie 2017).

Ei bine, atunci cand Cuc se intoarce in fotoliul caldut de ministru, acesta il executa imediat pe Wolff si il aduce inapoi pe Florin Susanu, pe care nu-l lasa mai mult de trei luni in postul de director general. Din iunie 2019, Cuc o instaleaza director general la TAROM pe, de-acum celebra, Madalina Mezei.

In ultimii 10 ani, compania a avut nu mai putin de 10 directori generali, a avut pierderi 9 ani din 10, singurul an incheiat cu profit (operational) fiind 2018.

Mezei, care astazi il critica pe Cuc, este ea insasi o dovada a mizeriei din TAROM: aici a lucrat si unchiul ei, Daniel Capitan, ca agent de paza, dar lucreaza si fratele ei, Serban Capitan, care este pilot. Mai mult, Mezei a fost sefa agentiei TAROM din Bruxelles (2009-2019, in ultimii 10 ani adica), iar sotul ei era seful agentiei de la Amsterdam, aflata la 180 de kilometri de cea din Bruxelles!

Pentru a avea o imagine cat mai deplina a golaniei de la varful TAROM sa va spun si ca, in ziua numirii sale ca director, Mezei a dispus incheierea procesului pe care compania il avea impotriva ei si a sotului ei. Si tot pentru acuratete sa mai adaugam si amanuntul ca parasutarea lui Mezei la varful TAROM s-a facut tocmai de la Bruxelles-ul de unde a zburat timp tot de 10 ani si europarlamentarul Viorica Vasilica Dancila. (

Sursa: AICI

). Vai de capul nostru! Nici cu bomba cu neutroni nu se vor curata vreodata companiile de stat de cancerul acesta generalizat.

Ei bine,

sa nu uitam sa mai spunem o data ce a facut ministrul Cuc din guvernul Romaniei: s-a dus la ora 11 noaptea acasa la directoarea TAROM (si aceasta a iesit un pic la portita), s-o intrebe cati parlamentari zboara in ziua motiunii (iar Mezei i-a spus imediat!) cu cinci curse aeriene si sa ii ceara sa anuleze sau sa intarzie cele cinci curse. Sa nu uite cineva asemenea enormitati! Nici nu a mai apucat nimeni sa remarce ca ministrul cel prea plin (de el insusi) a dispus unei subordonate incalcarea unor reguli sfinte ale aviatiei (divulgarea numelui pasagerilor este intolerabila in orice companie membra IATA), nici nu a mai remarcat nimeni ca ne aflam in plin scandal GDPR (protectia datelor personale)

...

Pana la urma TAROM va sfarsi fie listata la bursa si onorabilizata, fie va disparea precum omoloaga sa maghiara (Malev), dar ceea ce ramane este tabloul unei Romanii prizoniera unor partide-clanuri mafiote, care promoveaza oameni dupa criteriul supunerii fata de seful de clan/partid, oameni lipsiti de studii temeinice si lipsiti de orice scrupul.

Conspiratia semidoctilor a arestat statul roman, umpland ministerele, primariile si agentiile cu niste lucratori modesti, impinsi in fata de catre fabrici de diplome lipsite de consistenta. Conspiratia semidoctilor a umplut tara de facultati particulare de unde ies pe banda rulanta cucii din partide. Conspiratia semidoctilor a inlaturat tinerii valorosi din Romania si i-a trimis la mii de kilometri departare pentru a putea avea sanse de promovare. Conspiratia semidoctilor cuprinde lideri de partide, familiile acestora, amantele acestora, bufonii acestora, oameni care au acaparat intreaga administratie si o folosesc doar pentru uzul exclusiv al lor insile.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN). Despre ce vrei sa scriem?

Se schimbă banii?

Se schimbă banii! Planul noului Guvern revoluționează România: Ce vrea Iohannis

Autor: Gabriel Zamfirescu27 octombrie 2019

Se schimbă banii! Planul noului Guvern revoluționează pur și simplu România. Inclusiv președintele Klaus Iohannis se implică pentru a-și impune noile măsuri. Toți românii sunt vizați de ceea ce urmează să facă noul Executiv dacă acesta va trece de votul Parlamentului.

Guvernul PNL condus de către Ludovic Orban nu a obținut încă votul de investitură din partea Parlamentului, dar are deja un plan prin care vrea să revoluționeze România. Liberalii vor să renunțe la moneda națională conform programului de uvernare. Se vrea trecerea în cel mai scurt timp la moneda euro.

Guvernul Dăncilă a anunţat că în 2024 am putea renunţa la moneda naţională şi vom trece la euro. Pentru prima dată după criză, statul român pare decis să respecte acest nou termen. În sensul acesta, Guvernul a făcut un Plan național de adoptare a monedei euro și un Raport de fundamentare a acestui plan, elaborate de o Comisie formată din structurile relevante ale statului şi ale societăţii civile.

Klaus Iohannis a declarat că aderarea la spaţiul Schengen şi la zona euro rămân obiective de îndeplinit pentru România, context în care le-a transmis diplomaţilor români că trebuie valorificat capitalul de încredere al preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene.

Obiectivul principal al politicii externe a României este creşterea influenţei ţării noastre pe plan extern prin consolidarea capacităţii de a proiecta în vecinătate şi dincolo de aceasta valorile democratice ale statului de drept, stabilitate şi de a furniza securitate, în scopul creşterii siguranţei şi prosperităţii cetăţenilor români. „Politica externă a României va continua să se caracterizeze prin predictibilitate şi prin îndeplinirea strictă şi responsabilă a angajamentelor asumate. În egală măsură, va trebui să fie o politică de consens naţional, condusă pe principii de profesionalism, rigoare, eficienţă, onestitate, stabilitate şi continuitate în promovarea şi apărarea obiectivelor şi intereselor naţionale de politică externă. Politica externă a României se va realiza cu respectarea strictă a dreptului internaţional, ale cărui instrumente vor fi utilizate pentru creşterea eficienţei acţiunii de politică externă a statului.

Obiective care ţintesc eficientizarea activităţii Guvernului şi a administraţiei publice:

• Restructurarea Guvernului prin reducerea numărului de ministere la 16 şi regruparea activităţilor guvernamentale, desfăşurate de agenţii guvernamentale sau de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale aflate în subordinea Guvernului, în cadrul noii structuri guvernamentale.

• Creşterea eficienţei administraţiei publice prin refacerea capacităţii administrative a instituţiilor statului şi prin respectarea obligatorie a principiilor fundamentale de transparenţă, integritate, profesionalism, dedicare în serviciul misiunii publice şi prin eliminarea arbitrariului politic în numirile în funcţiile publice.
• Demararea unui amplu proces de audit al instituţiilor din sfera administraţiei publice pentru simplificarea procedurilor birocratice şi pentru modernizare şi digitalizarea serviciilor publice. Obiective ale principalelor direcţii de politici economice şi bugetare
• Finalizarea execuţiei bugetare pentru anul 2019 prin adoptarea unei rectificări bugetare care să limiteze depăşirea ţintei de deficit bugetar de 3% din PIB şi care să asigure resursele bugetare necesare funcţionării tuturor instituţiilor publice şi unităţilor administrativ teritoriale.
• Definitivarea proiectului Legii bugetului de stat şi a proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2020 cu obiectivul încadrării în ţinta de deficit bugetar de 3% din PIB.

• Revizuirea legislaţiei din domeniul fiscal şi economic pentru corectarea măsurilor adoptate în ultimii ani cu impact negativ pentru economie: energie, telecomunicaţii, sectorul bancar, Pilonul 2 de pensii, eliminarea supra-accizei la carburanţi, taxarea part-time, split TVA etc.

• Îmbunătăţirea performanţei companiilor de stat prin aplicarea prevederilor Legii 111/2016 privind guvernanţa corporativă, listarea pe piaţa de capital a unui pachet de acţiuni la companiile unde statul este acţionar (Hidroelectrica, Aeroporturi Bucureşti), concentrarea investiţiilor pentru realizarea proiectelor de infrastructură energetică (BRUA, gazoductul Iaşi – Ungheni – Chişinău) şi sprijinirea dezvoltării 5G a sectorului de telecomunicaţii.

Veorica umblă cu fofârlica

Viorica, pe urmele Lapusneanului

S-ar putea ca saptamana viitoare sa fie validat de Parlament noul guvern al premierului desemnat, dupa demiterea prin motiune de cenzura a echipajului Dancila. Dar s-ar putea si sa nu fie validat.

In mod paradoxal, totul depinde in mare masura nu atat de noua majoritate care a votat motiunea, ci de actuala minoritate care n-a votat-o, a pierdut si acum isi da ifose, crezandu-se inca puternica.

Ingrijorata de negocierile domnului Orban, care sustine ca ar conta totusi pe voturile parlamentarilor in favoarea sa, principala perdanta a pariului, Viorica Dancila, se agata ca inecatul de ultimul pai si ameninta cu absenta, respectiv lipsa cvorumului necesar ca sa fie tinuta sedinta de validare.

Nu este prea citita Viorica noastra, dar tot a aflat de undeva nemuritoarea vorba a Lapusneanului: "daca voi nu ma vreti, eu va vreau".

Este atat de infantila Vio, atat de naiva si incapabila sa nascoceasca masuri pragmatice cu care sa-si sperie adversarii, incat isi inchipuie ca poate ramane a la longue in Palatul Victoria numai umbland cu fofarlica si cu smecherlacuri, pe care nici faimosul Bula nu cred ca ar sti sa le nascoceasca.

Parca-i vad pe liderii europeni cum raman cu gura ca la dentist si se crucesc, afland cum se incurca romanii la cvorum, dupa ce s-au descurcat asa de frumos la motiunea de cenzura!

Nu mai spun de titlurile ziarelor franceze, germane sau britanice: "In Romania,

ce n-est que le provisoire qui dure

" sau "Guvernul second hand de la Bucuresti nu se lasa" sau inca "premierul demis nu se lasa demis de buna voie".

Altceva mai halucinant decat imaginatia Voricai Dancila aproape as zice ca nu poate exista, daca n-as sti cum il evoca poetul pe Voda Tepes, ca sa dea foc la puscarie si la casa de nebuni.

Asadar, daca supusii Vioricai Dancila ii vor da ascultare si nu se vor prezenta in sala pentru investirea guvernului Orban, cvorumul va fi neconstituit, iar sedinta se va amana pana la o alta data cand, tot prin intelepciunea Vioricai, nu se va constitui nici atunci cvorum si asa ne vom duce viata din cvorum in cvorum pana la Craciunul viitor. Merde!

Si asta, pentru ce? Ca sa-i salvam fotoliul Vioricai, scaunul lui Fifor, taburetul lui Orlando-Chiparosul (termenul ii partine) si strapontinele altor cativa apropiati, care nu inteleg ca a sunat stingerea, comedia s-a sfarsit si tot ce le-a mai ramas de facut este ca ultimul plecat sa stinga lumina la palatul Victoria.

Ma ingrijoreaza faptul ca persoana care organizeaza in acest fel salvarea de la naufragiu este chiar cea care il confunda zilele trecute pe premierul desemnat al Romanei cu premierul in functie al Ungariei, care incurca Pristina cu Podgorica, Pakistanul cu Europa sau pleaca in SUA invitata de cineva care n-a invitat-o.

Ce te faci, daca tot din nebagare de seama, ar apasa intr-o zi butonul care declanseaza un mare conflict pentru Romania crezand ca apasa tasta cu care cheama secretara, ca sa-i aduca de dimineata cafeluta?

Iata motivul principal pentru care o persoana cu mintea tulburata de atatea confuzii trebuie indepartata imediat de la toate butoanele, eventual cu exceptia celui inofensiv, privind cafeluta matinala.

Fara indoiala parlamentarii PSD (plus cei cativa insfacati de la ALDE) isi fac socoteala ca o asemenea manevra mizerabila precum obstructionarea votului prin lipsa de cvorum este un gest politic, o idee geniala, nu o mare idiotenie.

Dar nu poti pacali o tara intreaga, abuzand de prevederile Constitutiei, care n-a avut in vedere situatia cand o grupare nemajoritara, dar suficienta ca sa blocheze cvorumul, ar putea folosi aceasta situatie exclusiv in favoarea sa.

Asa ceva incearca parlamentarii PSD, dar risca sa fie aspru judecati la alegerile ce urmeaza - hotaratoare pentru soarta pertidului. Cine i-ar mai vota, cand i-ar vedea cu atatea tinichele legate de coada?

In plus, imaginea partidului se modeleaza dupa cea a liderului. Mai tineti minte schimbarea de Guvern din 2015, cand cu tragedia #Colectiv? Nici n-a fost nevoie de proceduri parlamentare. Pur si simplu, s-a umplut paharul si a actionat strada, satula de PSD si de liderii lui.

Nu zic ca este bine sa ajungem la presiunea strazii, dar ea este inevitabila atunci cand politicienii nu inteleg mesajul ei. La 26 mai 2019, PSD a primit mesaje cat se poate de ferme nu din partea strazii, ci chiar a electoratului. Romanii i-au spus un fel de "adio si-un praz verde!".

La asa ceva, pleci cu coada intre picioare, nu astepti alte mesaje. De altfel, nici mesajele ulterioare n-au fost incurajatoare. Din luna mai si pana acum, sustinerea se mentine tot la jumatate fata de ceea ce fusese in 2016.

Micile variatii nu merita comentate, dar destramarea coalitiei o descalifica explicit pe doamna asezata in scaunul de lider al partidului: nu are simt politic, nici cat negru sub unghie. I-a dat bobarnace lui Tariceanu, tocmai cand avea mai mare nevoie de el, in perspectiva motiunii de cenzura.

Iar bobarnacele si-au facut efectul, asa cum anticipa oricine, in afara de Vio. Iar lipsa simtului politic a continuat cu distrugerea ALDE, de care avea nevoie ca de oxigen. S-a apucat sa atraga unul cate unul parlamentari ALDE, fara sa observe ca aportul lor nu-i poate servi la nimic dupa ce oficial s-a produs ruptura.

Si incapatanarea de a nu se prezenta in Parlament cu Guvernul restructurat, dupa plecarea ALDE, este tot o dovada a lipsei de simt politic autentic, responsabil, al liderului.

Rezultatul incapatanarii s-a vazut: n-a scapat de votul Parlamentului, dar i-a fost mult mai defavorabil decat un eventual vot de incredere al guvernului restructurat, pe care nu stiu de ce l-a evitat.

Toate acestea sunt riscuri pe care si le-a asumat Viorica Dancila, in speranta ca va mai ramane premier interimar pana in decembrie 2020, punand in joc interesele tarii, de care dovedeste ca o doare-n cot.

Viorica Dancila inca mai poate tergiversa instalarea noului Guvern, dar asta presupune riscuri tot pentru ea. Este probabil ca presedinele Iohannis are deja un plan pentru asemenea situatie, nu gandesc s-o tolereze un an de zile pe nechibzuita Viorica, alaturi de periculoasele taste.

Ce plan are presedintele, vom vedea. Cel mai probabil, va astepta rezultatul prezidentialelor, care nu ma indoiesc ca ii vor fi de departe favorabile. Intarit cu autoritatea realegerii in functie si - tot probabil - cu un scor puternic fata de contracandidatul Barna, eventual Dancila, Diaconu sau oricare altul, cuvantul presedintelui va atarna mai greu decat oricand.

Ca garant al respectarii Constitutiei, ar putea conveni cu parlamentarii - de exemplu - respectarea secretului la vot si desfiintarea sistemului cu "bila la vedere". Sa voteze fiecare secret, asa cum il indeamna constiinta, nu altfel.

In opinia mea, daca Viorica Dancila n-ar abuza de o prevedere a propriului statut, interpretandu-o ca pe ceva aflat deasupra Constitutiei si a prevederilor privind libertatea de opinie sau secretul votului, Opozitia n-ar avea nicio problema sa obtina investitura cu o majoritate confortabila si sa-i atraga atentia Vioricai ca daca pleaca ulitma, este cazul sa stinga lumina la palatul Victoria.

Iar dupa investitura poate face curatenie generala, conform programului anuntat. Exista oare vreun roman, in afara camarilei de la varf, care sa nu doreasca asa ceva?

"Guvernul meu"

Guvernul Orban, cu adevarat pro-UE? Testul care nu minte

Lista si programul Guvernului Orban mi se par decente, cu cateva deloc nesemnificative, chiar inacceptabile lipsuri, in opinia mea. Cat despre momentul investirii, nu ma indoiesc ca el va fi cel mai avantajos pentru Klaus Iohannis si Viorica Dancila.

In echipa dlui Orban sunt cativa piloni in zone cheie, precum

dl Ciuca la Aparare

si dl

Predoiu la Justitie

. Avand in vedere criza majora in care se afla majoritatea sistemelor, ai nevoie de oameni care sa stie exact ce e de facut, nu sa descopere lucruri, institutii si asezarea intrerupatoarelor pe pereti. Si exact aceasta mi se pare, in oglinda, incercarea in alte zone ale echipei.

Nu mi-am ascuns niciodata aprecierea pentru Florin Citu, insa domnia sa a fost performant pana acum ca analist. De-acum nu numai ca va fi la butoane, dar va fi si dintr-o postura cu care nu stiu cat de bine s-a obisnuit, aceea de om politic. Viziunea trebuie sa fie politica, nu contabila.

Exact din aceeasi perspectiva nu stiu cat de inspirata este

numirea lui Victor Costache la Ministerul Sanatatii

. Cand trimiti un medic eminent intr-o pozitie politica manageriala, in acest caz intr-un viespar, risti sa il sacrifici degeaba. Si va amintesc cazul ministrului Achimas Cadariu.

Se poate ca medicii eminenti sa fie manageri/oameni politici slabi, dupa cum un medic mediocru sa fie un manager/om politic exceptional. Si in general asa este, pentru ca excelenta in profesie nu iti prea lasa timp sa exersezi alte abilitati. Ar fi pacat ca si dl Costache sa fie sarificat degeaba.

Apreciez in mod special faptul ca la

Educatie este ministru pentru prima data un profesor din invatamantul preuniversitar

(dl Pop nu se pune in categoria profesori, ci exclusiv politruci) care are cele mai mari probleme si cea mai mare nevoie de reforma.

Fara un preuniversitar bun nu ai nicio sansa la un invatamant superior bun. Iar profesorii universitari, chiar si cei bine intentionati, nu au inteles si nici nu au fost preocupati de zona preuniversitara.

Ceea ce se intampla la Cultura este ridicol si chiar umilitor pentru PNL. Daca tot ce poate oferi un partid atat mare

vine de la OTV

, situatia este tragica de-a dreptul. Asa cum, daca n-ar fi data de viitorul ministru stapan peste comoara de la Dezvoltare, explicatia dlui Stefan Ion cu grinda gresita de constructor care a dublat casa ar fi bancul anului. Dar de la un viitor ministru este descalificanta. Ori minte, ori nici macar casa nu i-a iesit.

In ceea ce priveste programul de guvernare, acesta este, intr-adevar, axat pe urgente reparatorii, ceea ce e corect, cu imensa si inacceptabila, din punctul meu de vedere, eludare a reparatiilor din Justitie. Ele sunt intr-adevar

mentionate ca deziderat

in program, dar fara o solutie anume de rezolvare, lasate in zona vaga a bunelor intentii fara solutie concreta, deci bifate.

As vrea sa fie bine inteles, aici nu este vorba de a face o contra-reforma, nu este vorba despre crearea unor noi solutii legislative in regim de urgenta. Nu as fi de acord cu asa ceva. Este vorba strict despre urgenta indubitabila si exclusiva a conformarii la exigentele recomandarilor internationale si ale raportului MCV, adica un instrument al Comisiei Europene care a devenit parte din Tratatul de aderare.

Pentru a trece un proiect de lege reparatoriu s-a vazut deja ca nu exista majoritate, asumarea de raspundere produce efecte doar daca nu exista o motiune de cenzura. Daca ea trece, Guvernul pleaca, reglementarile contrare MCV raman.

OUG este solutia care face instantantanee reparatia ceruta de eaportul MCV. Si dupa ce am adus sistemul in punctul zero dinaintea avariei, atat si nimic mai mult si numai in punctele reclamate de MCV, poate incepe dezbaterea parlamentara pentru modificari facute corect si pe fond, si procedural.

A invoca referendumul din mai mi se pare de-a dreptul cinic. A votat cineva in mai pentru ca modificarile PSD sa nu poata fi anulate urgent, adica pentru sigilarea lor? Va amintesc ca acesta era argumentul Vioricai Dancila pentru a refuza orice discutie privind SS.

A votat cineva pentru ca acest guvern sa se comporte fata de raportul MCV exact asa cum se comporta si PSD, adica sa ignore sau sa abureasca tot ce nu vrea sa faca? Eu nu cred asta.

Cat timp noul guvern va refuza sa se conformeze raportului MCV IMEDIAT, asa cum textul cere cu exact acest cuvant, cred ca el va ramane pe fond un guvern antieuropean, indiferent cum va incerca sa impacheteze problema. Si sper sa nu se amageasca nimeni cu faptul ca asta nu se va vedea din toate capitalele europene.

Sunt convisa de bunele intentii ale dlui Predoiu, este unul dintre cei care chiar s-au batut in mod sincer in Comisia Iordache, dar chestiunea rezolvarii SS cred ca ii depaseste puterile individuale, fiind o chestiune de vointa politica la nivelul premierului.

In acelasi timp, insa, din punctul meu de vedere, felul in care va reusi sa convinga PNL de necesitatea conformarii Guvernului la exigentele UE este un test al dlui Predoiu, intern si extern, probabil cel mai greu dintre cele care il asteapta cand va prelua un sistem fumengand si un minister demolat de Tudorel Toader.

Tot inacceptabil lipseste si revenirea urgenta la alegerea primarilor in doua tururi de scrutin, sub pretextul opozitiei ALDE, dar in mod real pentru ca nici primarii PNL nu vor schimbarea sistemului actual.

Cred ca acest Cabinet va trece de votul Parlamentului, pentru ca PSD este avantajat sa intre in Opozitie si sa marcheze in an electoral toate taierile de beneficii pe care Guvernul Orban va fi nevoit sa le faca. Deja a inceput scandalul tichetelor de vacanta care, intr-adevar, au fost valoroase si pentru beneficiarii lor, si pentru turismul intern.

Chiar daca, in mod cert, erau imorale in raport cu angajatii din mediul privat, care contribuiau prin impozitele lor la acest avantaj al bugetarilor.

ALDE face mici crize de personalitate menite strict sa creasca miza si costul sustinerii. Iar tabara dlui Ponta cred ca a fost serios zdruncinata de

reizbucnirea scandalului Colectiv

exact in cheia interventiei si asistentei acordata ranitilor, de care au raspuns fostii membri ai Cabinetului Ponta.

Nu spun ca acesta a fost scopul pentru care a aparut filmul interventiei de la Colectiv. Chiar nu stiu daca vorbim despre un demers legat de data comemorarii sau de necesitatea crearii majoritatii. Dar stiu sigur cum gandesc oamenii politici si bag mana in foc ca mai ales cei vizati sunt siguri ca au primit un semnal, indiferent daca este sau nu asa.

Mai cred insa ca interesul dlui Iohannis este comun cu al dnei Dancila ca votul de investitura sa aiba loc cat mai aproape de primul tur. Ca dovada, si dl

Orban a asteptat cu depunerea listei si a programului pana in ultima zi permisa

de calendarul constitutional, dupa ce presedintele a facut desemnarea premierului abia la 4 zile dupa ce incepuse vijelios consultarile, o desemnare care era cunoscuta, de altfel, din momentul caderii Guvernului Dancila.

De ce? Pentru ca dl Iohannis are tot interesul sa o aiba adversar in turul al doilea pe dna Dancila, iar dna Dancila stie ca singura sansa de supravietuire politica este sa intre in turul al doilea.

Si cu cat agonia dureaza mai mult, cu atat Viorica Dancila se victimizeaza mai mult, cu atat nu se va vorbi decat despre aceasta criza si despre lupta PNL-PSD.

Ce are coada vacii cu ștampila primăriei?

Dancila & camarila - intrarea in istorie

De cand cu motiunea de cenzura, doamna Viorica Dancila apare tot mai rar pe ecranele televizoarelor si tot mai des facand baie de pupaturi in mijlocul unor modeste multimi de gospodine, adunate in comunele, orasele si targurile patriei.

Nu zic ca ar fi de neglijat campania la firul ierbii, cu care de altfel a castigat si Cuza Voda cauza Unirii in dialog direct cu mos Ion Roata, dar cred ca de atunci si pana astazi, lucrurile s-au cam schimbat. Vreau sa spun ca astazi, mult peste jumatate din romani traiesc in municipii si orase, adevarate metropole, iar votul lor nu-l poti neglija.

Dar cum sa castigi niste alegeri in metropole, acolo unde s-au adunat cele mai multe biblioteci, cele mai inalte institutii de cultura, cele mai respectabile foruri academice, adica entitati cu care doamna Viorica, sa ma scuze dumneaei, dar n-are nici in clin, nici in maneca?

Sub acest aspect, cred ca au procedat inteligent consilierii domniei sale cand i-au stabilit traseul din judetul Suceava prin comunele Hantesti sau Zamostea, prin orasele Radauti sau Falticeni, toate intr-un singur tur.

La o astfel de Adunare, am numarat pe fotografia publicata in presa 22 (douazeci si doi) participanti, inclusiv domnii Fifor, Daea si - bineinteles - doamna Dancila.

Acestora, domnia sa le-a explicat ca presedintele Iohannis a blocat Romania si a plecat din tara, ca Guvernul Orban o sa taie pensiile si salariile, ca urmeaza austeritate dupa plecarea PSD de la guvernare, iar dansa este singurul om care se poate lupta cu cei 7 barbati care vor raul Romaniei, ea fiind o femeie puternica.

Nu ma indoiesc ca, la asa ceva, au urmat aplauzele furtunoase ale celor 22 de participanti, desi presa relateaza ca mesajul a fost lipsit de forta, activul de partid lipsit de entuziasm, iar liderii partidului si ministrii care au insotit-o pareau mai degraba tristi si obositi, decat motivati si pregatiti pentru o campanie care sa le bage candidatul in turul al doilea al prezidentialelor.

La Botosani, unde nu era vorba de o comuna, ci de un municipiu resedinta de judet, un grup numeros a huiduit-o pe Viorica Dancila cand si-a facut aparitia, iar la Slobozia - tot capitala de judet - prezenta ei a deranjat pensionarii sahisti, asezati pe banci in parc. Unul li s-a adresat total neprotocolar:

"Lasati-ma, mai, sa jucam sah!".

Numaidecat un insotitor i-a replicat:

"Ce-ai, mai, dar cine te opreste?"

. Probabil convoiul Dancilei n-a inteles mesajul ferm al pensionarului, care in loc sa-i multumeasca pentru majorarea pensiilor de la 1 septembrie, atunci cand a mai facut si inflatia un salt, pretinde ca-l deranjeaza prezenta grupului venit "de la Bucuresti".

Pensionarul a lovit tocmai in punctul forte al doamnei Dancila, iar domnia sa a inghitit in sec, neavand capacitatea de a replica la o astfel de remarca. In opinia mea, pensionarul n-a vrut sa spuna nici pe departe ca l-ar fi oprit cineva in jocul lui de sah, ci a simtit exact ceea ce resimt nu numai eu, ci si multi altii, atunci cand li se infatiseaza la televizor imaginea premierului demis: dezgust.

De ce, dezgust?

Dezgust pentru ca minte. A promis o autostrada cap-coada in actualul mandat si nici nu s-a apucat de ea. A promis opt spitale regionale, unul metropolitan, nenumarate autostrazi, cai ferate scoli, canalizari si multe altele.

A realizat zero.

Dezgust pentru ca improasca noroi spre Opozitie, care trebuie respectata nu numai pentru ca a dobandit majoritatea demonstrata la votarea motiunii, ci si pentru faptul ca Opozitia face parte, ca si PSD, din Parlament (din care de altfel Viorica Dancila nu face parte).

Dezgust pentru ca improasca noroi si in directia presedintelui. Iar noroiul nu pare deloc destinat contacandidatului ei la prezidentiale, ci numai presedintelui in exercitiu, ceea ce incalca orice regula de condescendenta si respect.

Dezgust pentru ca nu recunoaste modul cum se imprumuta intr-o veselie ca sa faca fata majorarii de pensii si salarii, fara niciun alt efort din partea Guvernului decat acela de a fi angajat credite grele, pe care le vor plati altii, cand PSD nu va mai fi la guvernare.

Dezgust pentru ca l-a servit ca o slujnica pe condamnatul Dragnea, subordonandu-se intru totul imperativelor acestuia, pe care le socotea deasupra prerogativelor presedintelui, ale Parlamentului si ale oricarei institutii din tara.

Dezgust pentru ca a tolerat in fruntea Ministerului de Interne timp de doi ani si jumatate o persoana fara pregatirea si experienta necesare, situatie cu consecinte grave privind siguranta cetateanului si ordinea publica.

Dezgust pentru ca a sustinut in postul de comisar european o prietena a ei cu carente de integritate, dar i-a pus bete in roate cat a putut unei romance capabile, doritoare sa ocupe postul de procuror sef european, apeciata de autoritatile europene si dezavuata de Guvernul Dancila.

Dezgust pentru ca nu numai in cazul de mai sus dar si in multe altele, a aplicat principiul dublului standard, desi se declara duplicitar impotriva acestei practici in fata organelor europene.

Dezgust pentru ca nu a facut investitiile prevazute in program, ceea ce ar fi creat la buget surse, necesare cresterilor salariale.

Dezgust pentru ca nu a sprijinit intreprinzatorii privati, astfel incat acestia sa poata importa tehnologii de varf, sa mareasca prouctivitatile, sa poata investi in initiative noi, sa se bucure de relaxarea fiscaliatii si - ca urmare - sa majoreze salariile propriului personal (patru cincimi din salariatii tarii).

Dezgust pentru ca romanii continua sa plece masiv din tara, in timp ce Guvernul se lauda cu scaderea somajului, iar intreprinzatorii sunt nevoiti - pentru prima oara in istoria Romaniei - sa angajeze personal din tari asiatice, ca sa-si completeze forta de munca.

Dezgust pentru ca a angajat tara in mediile diplomatice din exterior, fara sa aiba vreun mandat in acest sens (ambasada din Israel) si chiar fara sa aiba competenta necesara.

Dezgust pentru ca si-a "aranjat" excursii in strainatate sub pretextul unor "vizite de lucru", fara sa fi vazut cineva pana astazi vreun alt rezultat de pe urma lor decat comunicatul ca "s-au discutat probleme de interes comun".

Dezgust pentru situatia penibila de la recenta deplasare in SUA, unde n-o invitase nimeni, iar personalitatea de seama cu care spera sa aiba o intrevedere nu a primit-o.

Dezgust pentru scena grotesca de a se fi facut pandarul votantilor la motiunea de cenzura, alaturi de nelipsitul staff al sau din partid si din Guvern, in dorinta de a verifica personal votul secret al fiecarui parlamentar.

Dezgust pentru ca, odata demisa, nu accepta hotararea majoritatii nou formate si

se razbuna acum pe poporul roman

, anuntand neparticiparea la votul de investitura al noului guvern pentru a crea lipsa de cvorum, a pune Parlamentul in dificultate si a prelungi astfel criza politica pe o durata nedeterminata, cu singurul scop de a temporiza

a la longue

sederea la palaul Victoria pentru sine si pentru camarila sa.

Nu-mi dau seama care poate fi solutia la impasul pe care ni-l pregateste Viorica Dancila, dar mi se pare ca numai presedintele Iohannis va putea gestiona aceasta criza, pe care intuitia imi spune ca istoria o va consacra definitiv cu sintagma "criza Dancila", asa cum a stiut sa ne transmita din generatie in generatie infricosatoarea sintagma "ciuma lui Caragea".

Visul american cu iz de corcodușe acre

Experiența unui campion român în Statele Unite: Visul american e doar o strategie de marketing, în realitate este o societate rigidă/ Nouă, românilor, ni se pune încă eticheta de emigrant

Visul american este perceput la fel, indiferent în ce zonă a lumii te afli, însă totul este o strategie de marketing. În Statele Unite se vinde absolut orice, de la destinații turistice până la modul de viață, dar situația este alta în realitate – susține fostul tenismen Marius Cîrstea. Ajuns în America la studii, cu o bursă de 50.000 de dolari pe an, fostul campion al României a povestit experiențele pe care le-a trăit în Statele Unite. "Au multe lucruri bune, dar este o societate foarte rigidă. M-am reîntos acasă fără niciun regret, dar sunt un alt om. Românilor li se pune eticheta de emigrant și apoi, se închide totul" - a explicat fostul sportiv, într-un interviu pentru HotNews.

Sunt multe lucruri uimitoare în America, exact ca în filme!

Marius Cîrstea: "Întregul sistem american funcționează aproape impecabil: mă refer la sistemul de securitate al cetățeanului, la sistemul de sănătatate, nu prea există birocrație, este mult mai ușor de lucrat cu statul, nu este atât de greoi ca în România. M-a uimit foarte mult infrastructura, au niște autostrăzi pe care le vezi în filme. Imediat ce am ajuns acolo, am avut un șoc cultural, urmat de o depresie. În patru ani de zile, mi-a fost imposibil să am un prieten american. Dacă ar scrie pe fruntea noastră "Germania", poate ne-ar privi altfel. Dar când spui că ești din România, lucrurile se schimbă. Ni se pune o etichetă de emigrant și acolo se închide totul. Nu te resping din start, sunt zâmbitori, dar este imposibil să creezi o legătură mai aprofundată.

Când am ajuns în America, eu eram campion național în România. Și am început cu "românisme"..sunt obosit, vreau să mă odihnesc, eu sunt cel mai tare....dar pe ei pur și simplu nu îi interesa. Mi-au spus ce am de făcut și dacă nu îndeplineam sarcinile și condițiile lor, eram liber să plec acasă. Această experiență m-a schimbat foarte mult, m-a făcut să fiu mult mai responsabil. când m-am reîntors acasă, eram alt om. Visul american este marketing, nu există țară în lumea asta care să facă marketing mai bine decât americanii. Ei vând absolut orice, de la orașe, la atracții turistice sau mod de viață. Dar în realitate, nu prea are legătură!"




Cel mai bun sfat primit de la americani: schimbă jobul la cinci ani și fă-ți relații!


Marius Cîrstea: "Dacă stai în America, profesorii te învață niște chestii elementare: să nu stai foarte mult la același loc de muncă. După o perioadă de trei sau cinci ani, trebuie să schimbi jobul. Toți profesorii pe care i-am avut, la fiecare început de curs ne-au spus: dacă vreți să faceți afaceri, nu contează câți bani aveți, contează pe cine cunoașteți.

Pe o scară de la unu la zece a celor mai influenți oameni, lucrurile stau foarte diferit decât în România. De exemplu, la noi în țară, dacă joci la Loto și te îmbogățești peste noapte, poți să faci același tip de combinație la nivel de corupție pe care o fac cei de la nivelul nouă sau zece. În America, zona de vârf este cu circuit închis, în care doar ei pot să facă niște chestii ilegale. Până să ajungi la acest nivel, se merge după regulile jocului.


M-am întors acasă fără regrete! Am lăsat acolo o societate rigidă, cu care nu rezonam deloc

Marius Cîrstea: "Faptul că am o diplomă din America, îmi deschide mult mai bine granițele decât o diploma pe care aș fi obținut-o în România. În America, sunt niște probleme de sistem pe care nu le agreez: sistemul medical - eficient dar foarte scump, ori poliția pe care o consider mult mai agresivă, comparativ cu cea din țara noastră. Dacă noi considerăm România un sat fără câini, pentru că poliția nu își face, uneori, treaba, acolo este exact invers: mai întâi te omoară cu bătaia, și apoi te întreabă cu ce ocazie pe acolo.

Oamenii sunt foarte reci acolo și prefer să fiu în România, unde am foarte mulți prieteni. Aici se poate trăi mai bine decât în oriunde în lume, dacă ai avea un sistem medical foarte bun sau câteva relații ca să te poți descurca. Mi se pare că America este o țară foarte rigidă, mai ales din punctul de vedere al legilor, al oamenilor. Nu este totul lapte și miere, de fapt nicăieri în lume nu este așa. Și acolo sunt multe probleme: lumea se împușcă în fiecare zi. Nu există zi în New York în care cineva să nu fie împușcat. În ultimii zece ani, statistic vorbind, a fost o singură zi în care nimeni nu s-a împușcat în New York, în urmă cu doi ani."

Viața în Las Vegas, New Orleans ori Manhattan

Marius Cîrstea: "În New Orleans am fost șocat atunci când am cumpărat ceva de la un fast food, iar vânzătorul mi-a dat mâncarea pe sub un geam antiglonț. Se împușcau și se făceau foarte multe jafuri în zona respectivă. Te duceai la hotel și ți se dădeau hărți, în care zonele erau marcate cu verde, galben și roșu. Ți se spunea foarte clar: pe această stradă, nu intri pentru că nu va fi foarte bine. În Manhattan, distanța dintre un bloc zgârie-nori și ghetouri este de aproximativ trei metri. Într-o parte e un super business, iar la doi pași distanță sunt ghetouri - ți-e frică să intri acolo.

După un zbor de șase ore, am ajuns în Hawai, dar parcă erai la Eforie. Faimoasa plajă Whaikiki Beatch este foarte mica și foarte murdară. Sunt trei insule în Hawai, dar când ajungeai în zonele mai puțin frecventate de turiști, apa și peisajele erau, într-adevăr, spectaculoase. Când am ajuns în Las Vegas, mi s-a tăiat respirația, l-am descoperit exact cum îl știam de la televizor. Dar tot Las Vegasul efectiv, este o stradă. În momentul în care am făcut mai mulți pași la stânga sau la dreapta, mi-am dat seama că era un oraș plin de mexicani, care se împușcă la greu."

Sistemul de sănătate este impecabil, dar scump!

Marius Cîrstea: "Am căzut cu bicicleta, știam costurile cu ambulanța. Acolo totul este privat și în momentul în care ai sunat la ambulanță, te costa 1.800 de dolari. Ziua de spitalizare costa aproximativ 1.200 de dolari, fără tratament. M-am dus cu mașina mea la o clinică, m-au cusut și mi-au făcut un vaccin antitetanos – m-a costat 900 de dolari.

La 22 de ani, când mă aflam acolo, am făcut vărsat de vânt. Atunci, am cumpărat pastile pe care am dat aproximativ 400 de dolari. În România, același tratament costa 9 lei, o folie. Un alt exemplu: cazul unui prieten de-al meu care a avut probleme mai grave și a avut nevoie de atât de ambulanță, dar și de elicopter. S-a pus problema să facă două operații, iar costurile erau de aproximativ 470.000 de dolari. Asigurarea medicală, oricât de bună este, îți asigură maxim 80 la sută din costuri.






Boston se aseamănă foarte mult cu Bucureștiul


Marius Cîrstea: "Mi-au plăcut mult orașele Boston și San Diego. De altfel, San Diego este superb, are cea mai bună climă din lume, acolo este o temperatură de 22-24 de grade pe întreaga perioadă a anului. Eu cred că Bostonul se aseamănă foarte mult cu Bucureștiul. Nu este chiar atît de aglomerat, dar mie mi se pare că modul de viață se aseamănă foarte mult. Ei au în plus față de bucureșteni sistemul, care merge foarte bine din toate punctele de vedere. Și ei au probleme. Nicăieri nu am văzut atâția oameni ai străzii ca în America. Acolo este un capitalism pur: cât faci bani trăiești, când nu îi mai ai, mori.

Au benzina ridicol de ieftină, dar se consumă mult! Mâncarea este ieftină, dar nu e sănătoasă


Marius Cîrstea: În America, toată lumea știe că benzina este foarte ieftină, costă în jur de doi-trei dolari/galon asta înseamnă în jur de doi lei/litru. Dar ei au mașini care consumă foarte mult combustibil. De exemplu, noi mergeam cu o mașină care consuma un galon de benzină la nouă mile, mai exact 4 litri de benzină consumați la 17 km, mașina avea un rezervor de 160 de litri. Parcă mergeam cu tancul, dar cei mai mulți aveau mașinile cam la fel. Se consumă benzină acolo, ca la nebuni...

Și mâncarea este ieftină, nimic de zis. Dar tot ce este ieftin, este nesănătos. Dacă vrei să mănânci ceva care să fie ok, atunci costă! De exemplu, cu 2,50 dolari cumpăram 12 ciocănele de pui. Dacă voiam o ceafă de porc sau un mușchi care să nu fie umflat de steroizi, atunci plăteam 6-7 dolari. Costurile adevărate sunt cele cu chiria - 30 la sută din populație au casele lor, restul stă cu chirie. Orice chirie în America pornește de la 500 de euro . În Dallas, chiria pentru un apartament cu două-trei camere, într-o zonă decentă, este de aproximativ 2.000 de dolari. Apoi, urmează costurile cu asigurarea medicală - șase sau șapte mii de dolari pe an.


Cum se intră într-o frăție, ce pericole există?

Marius Cîrstea: "În America, sunt 10-15 studenți care mor în fiecare an încercând să treacă probele pentru a intra într-o frăție. Probele sunt date de seniori, cei care sunt în anul patru. În momentul în care ai fost umilit, în primul an, când ajungi anul patru, ești și mai dur cu cel din primul an. Este un bulgăre care se tot rostogolește, iar probele devin tot mai agresive - se bea din ce în ce mai mult, foarte mulți studenți intră în comă alcoolică...niciodată nu am înțeles de ce se ajunge la asta."

Marius Cîrstea a fost de trei ori campion național al României la tenis în perioada 2004- 2005 și vicecampion balcanic în 2005. În perioada 2009-2013, a absolvit Facultatea de Business Marketing, SUA.