Șeful serviciului rus de informații externe (SVR), Serghei Narîșkin, a reiterat condițiile Moscovei pentru a pune capăt războiului în Ucraina, scrie marți agenția germană de presă DPA.
Narîșkin a declarat, potrivit agenției TASS, că Ucraina trebuie să renunțe la ambițiile de a adera la NATO și la teritoriile anexate de Rusia.
„Condițiile unui acord de pace includ un statut liber de arme nucleare, neutru pentru Ucraina, demilitarizarea și denazificarea statului ucrainean și abolirea tuturor legilor discriminatorii adoptate după lovitura de stat din 2014”, a spus Narîșkin, referindu-se la răsturnarea de la putere a președintelui Viktor Ianukovici în urma protestelor prooccidentale, conform Agerpres.
Un acord de pace, a continuat șeful SVR, trebuie să includă de asemenea „recunoașterea suveranității și a granițelor teritoriale ale Federației Ruse – actualele granițe teritoriale”.
După anexarea peninsulei Crimeea în 2014, Rusia a anexat și regiunile ucrainene Luhansk, Donețk, Herson și Zaporojie în urma invaziei lansate în februarie 2022, însă, cu excepția Crimeii, nu controlează în totalitate aceste teritorii.
Pe de altă parte, Narîșkin a salutat faptul că dialogul între Rusia și SUA cu privire la un potențial sfârșit al războiului a fost reluat.
Vorbind cu prilejul unei vizite în capitala Belarusului, Minsk, Narîșkin a mai spus că Rusia și Belarus, țară învecinată și ea cu Polonia, constată o intensificare a activităților NATO la frontierele lor.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a afirmat că Rusia și SUA lucrează din greu la găsirea unei soluții pașnice pentru Ucraina, însă el a acuzat Europa că este interesată de continuarea războiului prin livrarea de armament Kievului.
Uniunea Europeană și președintele ucrainean Volodimir Zelenski resping acuzația și insistă că aspiră la „pace prin forță”, amintește DPA.
Românii au avut un interes deosebit pentru titlurile de stat în primul trimestru din acest an, suma investită fiind de trei ori mai mare decât în aceeași perioadă a anului trecut. Economiștii consultați de „Adevărul" au explicat de ce se întâmplă asta.
Românii au investit în titluri de stat de trei ori mai mult decât anul trecut. Foto Shutterstock
„17,4 miliarde de lei este suma investită în acest an în titluri de stat - de trei ori mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Aceste investiţii înseamnă că dobânda plătită de stat pentru finanţarea deficitului bugetar ajunge în buzunarul românilor. 80% din această sumă reprezintă investiţii noi, semn că din ce în ce mai mulţi aleg titlurile de stat. În plus, avem perspectiva ca în lunile următoare să atragem şi sume mai mari reinvestite din rambursările emisiunilor din anii precedenţi. Tocmai am încheiat o nouă ediţie a programului Fidelis, care, în cele trei ediţii derulate în acest an, a înregistrat 85.000 de subscrieri şi aproape 8 miliarde de lei investiţi. Continuăm cu subscrieri lunare, iar eu recomand tuturor această investiţie sigură, cu o dobândă avantajoasă şi neimpozabilă", a declarat marți, ministrul Finanţelor, Tanczos Barna.
Întrebat care sunt motivele pentru care românii sunt atât de interesați de titlurile de stat, ajungând să investească de trei ori mai mult decât în primul trimestru al anului trecut, profesorul de economie Bogdan Glăvan a explicat că „sunt mai multe aspecte de punctat aici, legat de interesul românilor pentru titlurile de stat".
„În primul rând, fac o constatare banală: oamenii investesc acolo unde e randamentul mai mare. Dacă statul oferă mai mult decât băncile nu e o mândrie națională. Înseamnă că statul e rupt în fund, că nu se mai poate împrumuta de la bănci și oferă dobânzi mari pentru a atrage bani de la populație.
Al doilea aspect ține de incertitudine. Când ceva e incert, așa cum se întâmplă în prezent din cauza politicilor lui Trump, din cauza riscurilor privind ratingul de țară al României, din cauza deficitelor, când nu știi ce va fi, oamenii nu mai investesc în acțiuni, ci în venituri fixe. Devin atrași de venituri certe, adică mai priudenți.
Al treilea aspect este legat de faptul că statul se împrumută la dobânzi mari, la concurență cu companiile private, care astfel nu mai au acces la împrumuturi. Practic, statul subminează investițiile private și de asta piața de capital nu se dezvoltă. Nicio afacere sănătoasă nu se mai poate finanța.
Din fericire trendul este descendent, românii devin neinteresați de titlurile de stat, așa cum arată ultimele date statistice", a declarat Bogdan Glăvan pentru „Adevărul".
La rândul său, analistul Adrian Negrescu a explicat că din toată povestea asta doar statul are de câștigat, pentru că inflația erodează câștigurile ce pot fi obținute de români din dobânzile oferite de stat prin aceste titluri.
„Titlurile de stat sunt ca un măr otrăvit pentru că, pe de o parte oferă un mare avantaj privind dobânzile și scutirea de taxe, dar îți blochează banii pe 1-5 ani.
Dacă iei în calcul inflația, care acum e cea mai mare din UE, ajungi să câștigi peste câțiva ani maximum 1%.
E ca un fast-food financiar pe termen scurt, pentru că prin inflație statul își ia banii înapoi. Oamenii ar trebui să se orienteze către ETF-uri, titluri la burse, să investească în aur sau în imobiliare, să pună banii în depozite bancare.
Din toată povestea asta doar statul are de câștigat. De fapt, prin aceste emisiuni lunare de titluri, statul face rău economiei românești, pentru că atrage toți banii disponibili pe piață, de care ar fi putut beneficia și companiile.
Prin aceste oferte lunare de titluri, statul își arată disperarea. Titlurile de stat nu vor fi suficiente, în cea de-a doua parte a anului vor apărea noi taxe", a declarat Adrian Negrescu pentru „Adevărul".
Dobânzile la titlurile de stat sunt mai mari decât dobânzile depozitelor bancare.
Câștigul din dobânda la titlurile de stat nu se impozitează. În cazul depozitelor bancare câștigul din dobânzi se impozitează cu 10% și, peste anumite praguri se plătește și CASS.
Titlurile de stat nu au comisioane, în timp ce la depozitele bancare există o serie de comisioane (comision lunar de administrare cont și comision de retragere la scadența depozitului).
„Titlurile de stat reprezintă o investiție sigură, cu o dobândă avantajoasă și neimpozabilă. În plus, avantajul investiției cetățenilor în titluri de stat este că dobânda plătită din bugetul de stat rămâne în țară, se duce în buzunarul românilor, iar cetățenii contribuie prin aceste împrumuturi la o construcție bugetară mai echilibrată. Mă bucură faptul că din ce în ce mai mulți români aleg să investească în titluri de stat și recomand tuturor ca începând de luni, să investească cu încredere în titlurile de stat TEZAUR." a declarat Tánczos Barna, ministrul Finanțelor.
La ambele, dacă nu le ții până la termen, se pierde întreaga dobândă (chiar și cea încasată deja, la titluri de stat).
În plus, titlurile sunt mai puțin lichide – poți retrage doar 5000 lei/zi și după ce se aprobă de către Trezorerie (durează și o lună). Pe când la bancă, retragi banii pe loc sau în 1-2 zile, în funcție de sumă.
Rezultatele foarte diferite ale sondajelor electorale, publicate cu două săptămâni înainte de alegerile prezidențiale, îi bulversează pe alegătorii români. Specialiștii consultați de „Adevărul" au realizat un ghid de supraviețuire simplu care ne ajută să nu fim înșelați de sondajele electorale.
Sondajele electorale au rezultate foarte diferite. FOTO: Mediafax
Pe scena politică se duce un adevărat război al sondajelor electorale. Rezultatele diferite ale acestora ajung să-l bulverseze și mai mult pe alegătorul român. Oricum credibilitatea celor mai multe agenții de sondare a opiniei publice a scăzut simțitor după eșecul de a prevedea ascensiunea lui Călin Georgescu la primul tur al prezidențialelor de anul trecut.
Trei specialiști de top au realizat pentru „Adevărul" un ghid de utilizare a sondajelor electorale, în condițiile în care ne aflăm în plină campanie electorală: politologul Remus Ștefureac, director al INSCOP Research, sociologul Vladimir Ionaș și profesorul Cristian Pîrvulescu.
Remus Ștefureac, director al INSCOP Research, a enunțat câteva reguli simple:
1. Istoricul agenției. „În primul rând, să se uite la istoricul entității. Entitatea care publică sondajul trebuie să aibă un istoric. Dacă a apărut doar în acest moment electoral sau în cel precedent, din urmă cu trei luni, și până la acel moment n-a mai avut alte studii, nu s-a mai remarcat prin nimic, atât mass media cât și societatea ar trebui să ignore astfel de cercetări, pentru că sunt pure advertoriale politice, adică instrumente de promovare a unui candidat, nimic altceva, fake news, știri false, dezinformare", explică specialistul.
2. Cât de exacte au fost rezultatele obținute până acum. „Un al doilea element, sigur, dincolo de faptul că a mai publicat sau nu a mai publicat, ține de cât de cât bun este istoricul agenție. Adică dacă acel institut a publicat, să spunem, în trecut, date privind intenția de vot și ele au fost relativ în regulă, au fost confirmate în alegeri și mă refer la date publicate cu o săptămână înainte, să spunem, și nu e o diferență foarte mare față de rezultatele de la urne, atunci iarăși cred că acel institut poate fi luat în considerare", a explicat Ștefureac.
3. Cine lucrează la acel institut. „Un al treilea element este să se uite la cine lucrează la acel institut, cine sunt oamenii din echipă. Sunt oameni cât de cât recunoscuți în această zonă sau nu? Sunt experți sau nu? De exemplu, în cazul nostru, dincolo de mine, directorul de cercetare este Darie Cristea, care e prodecanul Facultății de Sociologie de la Universitatea București. Avem o echipă, oameni cu doctorate în sociologie, sunt înscriși pe site-ul nostru. Evident, acest lucru e important", a susținut politologul.
4. Recunoașterea institutului. „Un al patrule element, iarăși relevant, este măsura în care institutul este recunoscut în comunitatea internă și internațională, este membru al unor asociații profesionale", a susținut el. De asemenea, e important ca agenția să aibă un portofoliu cât mai mare de clienți, partide din diverse zone, companii naționale și multinaționale.
5. Atenție la sondajele online. „Aș sfătui și reprezentanții mass media și cititorii să ignore sondajele online care au pretenția de reprezentativitate națională în perioadele electorale. Nu cred că în România se pot face deocamdată sondaje online bune. Poate în zonele urbane, da, dar, repet, cu reprezentativitate la nivel național, cred că încă e dificil. Vor mai trece niște ani până când să avem tehnic posibilitatea de a face sondaje bune cu instrumente online", a continuat el.
6. Cine a comandat sondajul. „Și nu în ultimul rând, trebui să se uite la entitatea care comandă sondajul. Pe de o parte, trebuie să existe o entitate care să comande sondajele de opinie, adică cine a plătit, până la urmă pentru aceste sondaje și apoi, sigur, să-și tragă singuri concluziile", a explicat politologul.
Directorul INSCOP Research este foarte critic vis-a-vis de sondajele publicate până acum:
„Din ce am văzut până în acest moment, aproape toate entitățile care au publicat date fie n-au mai publicat până acum, deci nu se califică, fie au comis niște erori majore, și iarăși cred că au o problemă. Cred că 80% din ce s-a publicat până acum sunt pur advertoriale electorale".
Atunci când i s-au cerut detalii cu privire la acest procent uriaș de 80% dintre sondaje pe care le consideră „advertoriale", Ștefureac a spus:
„Da, din ceea ce am văzut până acum și compar și cu ce am mai măsurat și noi. Nu am publicat până acuma explicit date, dintr-un motiv evident, atâta vreme clienții noștri nu doresc publicarea, datele aparțin clienților și noi nu publicăm."
Atunci când institutul condus de acesta face măsurători, fără a exista comanda unui client, spune directorul, acestea nu sunt publicat „pentru că această idee de autofinanțare mi se pare un pic nepotrivită, poate cu excepția unor proiecte speciale, dar în acest moment nu cred."
L-am întrebat pe Ștefureac în ce măsură entitatea care comandă sondajul de opinie poate dicta asupra rezultatelor.
„Este iarăși o supoziție sau o anatemă care e nedrept să fie pusă asupra entităților serioase. Nu, cine plătește sondajul nu dictează cifrele, dar sigur dacă face acest lucru, atunci cei care se pretează și la a dicta și la scrie după dictare sunt impostori", a explicat el.
Profesorul și politologul Cristian Pîrvulescu susține că primul lucru la care trebuie să ne uităm este credibilitatea institutului, care depinde în foarte mare măsură de acuratețea sondajelor care au fost făcute în trecut. „Altfel spus apropierea lor de rezultatele și o să vedeți că sunt institute care reușesc și institute care nu reușească să aibă rezultate care pot să fie verificate în raport cu rezultatele alegerilor", detaliază el.
Profesorul subliniază că niciodată sondajele de opinie nu sunt o predicție: „Ele sunt o radiografie, o fotografie de moment. Dar ele pot indica o tendință."
Există această tentație și a publicului, și a jurnaliștilor de a compara diferite institute între ele. „Această comparație e interesantă, dar nu este relevantă, pentru că institutele pot să aibă metodologii diferite, care pot să dea rezultate diferite. În principiu, în România, cu excepția AtlasIntel, care nu este un institut românesc, ci un institut de consultanță internațional cu sediul în Brazilia, al cărui director este un român, care are o metodologie diferită, care lucrează pe rețelele sociale, care e mult mai adaptat în momentul actual, celelalte aparent lucrează după aceeași metodologie, adică au un sistem de selecție a intervievaților aleator și, mă rog, diferențele pot să fie în metoda de stabilire a eșantionului. Dar important este să ne uităm la rezultate", a explicat profesorul.
Un alt lucru important este prezența estimată la vot. „Când se publică niște rezultate sunt luați în considerare doar intervievații care au o intenție de a se prezenta la vot. Noi nu avem rezultate din total eșantion niciodată. Întotdeauna rezultate legate de vot sunt rezultatele care se raportează la cei care declară că se vor prezenta la vot. Întrebarea e: cum calculezi câți se vor prezenta la vot? Pentru că aici, institutele au metode diferite de a calcula acest lucru, bazându-se pe experiențe trecute, bazându-se pe răspunsurile pe care le dau cei intervievați în legătură cu intenția lor de a vota și așa mai departe. E important unde tragem linia", explică el.
Pentru că este foarte important procentul de non-răspunsuri, de persoane care refuză să răspundă: „Cu cât numărul de refuzuri de răspuns e mai mare, cu atât eșantionul este mai puțin elocvent. Atunci când 50% din eșantion refuză să îmi răspundă, rezultatul îmi este în mare măsură afectat. Dar asta este ceva ce institutele nu ne spun, care este gradul de non-răspuns. Oamenii nu răspund din diferite motive".
În concluzie, oamenii trebuie să se uite la rezultatele precedente, în contextul în care, spune politologul, „sunt instituții care livrează rezultate false, falsificate sau eronate, dar ele rezistă pentru că au un sprijin politic important. Nu înțeleg de ce politicienii le susțin, poate pur și simplu pentru că cred că sondajele de opinie au influență asupra alegătorilor, mai ales asupra alegătorilor indeciși."
Pîrvulescu a susținut că teoretic „cine plătește sondajul" nu poate să determine rezultatele. Pratic însă, spune el, „ei pot să stabilească împreună, de exemplu, limita de prezență la vot și asta să favorizeze în comunicarea publică un candidat sau altul. În principiu, cu cât prezența este mai mare, cu atât candidații anti-sistem vor avea mai mult de șanse." Acest lucru nu mai e la fel de clar în momentul ăsta, pentru că alegătorii anti-sistem sunt cei care votează pentru Niculor Dan, dar și alegătorii de externa dreaptă, furioși și frustrați și manipulați pe rețelele sociale.
Ceea ce știm sigur este că o prezența mică la vot favorizează întotdeauna partidele sistem pentru că ele au o capacitate de mobilizare limitată.
Sociologul Vladimir Ionaș consideră că în momentul de față „oamenii trebuie să privească sondajele care apar în spațiu public doar ca o notă de informare fără să considere că reprezintă modul în care va arăta rezultatele alegerilor."
Rezultatele sondajelor sunt „poze" care arată o intenție de vot a unei părți a societății în funcție de emoțiile care rezultă ca urmare a evenimentelor cotidiene. „Lucrurile evoluează într-una, se schimbă opțiuni foarte des în funcție de ceea ce se întâmplă în spațiu public și modul în care fiecare dintre candidați se prezintă în fața electoratului", detaliază el.
Ionaș spune că avem încă un procent important de cetățeni care sunt nehotărâți, care urmează să se hotărască dacă vor acorda votul vreunuia dintre candidați sau pur și simplu nu vor vota. Lucru care poate schimba cu siguranță modul în care arată ierarhia la sfârșitul zilei votului.
„Dacă putem vorbi despre certitudini, lucruri care sunt cât de cât clare astăzi, la două săptămâni înainte de momentul alegerilor, putem spune că domnul Simion este printre între candidații care vor ajunge în turul II, iar pentru a doua poziție se luptă trei candidați, Crin Antonescu, Nicușor Dan și Victor Ponta", susține acesta.
Pot exista, însă, schimbări de opțiuni de vot, foarte des. „Cred că oamenii trebuie să se uite la tendințe, la evoluții, să înțeleagă care sunt procentele celor care sunt nehotărâți și să-și facă o idee despre cum ar putea arăta un eventual vot util. Dar în niciun caz să nu considere că ceea ce apare în spațiu public reprezintă și modul în care vor arăta rezultatele la sfârșitul zilei votului", a precizat Ionaș.
Întrebat despre posibilitatea ca cel care plătește sondajul, să decidă rezultatele, Ionaș a susținut că „este exclus acest lucru, cel puțin în cazul institutelor cu vechime, institutelor care cu asta se ocupă de ani de zile și au un nume în piață, sunt cunoscute de toată lumea, nu și-ar permite să ofere public date la solicitarea clientului, mai ales că multe dintre institute lucrează cu mai multe partide de politice și atunci ar însemna să dea rezultate diferite în funcție de partid. Nu. Pur și simplu sunt rezultatele care ies din teren."
El a explicat că de multe ori diferă rezultatele de la institut la institut, chiar dacă metoda de culegere este aceeași, perioada aceeași, din cauza modului în care arată bazele de date telefonice pe care le accesează atunci când fac sondaje de opinie telefonice. Diferă foarte mult rezultatele între sondajele pe teren, cele telefonice și cele online.
„Vă pot spune din proprie experiență că în România, din păcate pentru noi și pentru meseria noastră, sunt diferențe foarte mari si atunci cand faci analiza pe baze de date cu foarte multe inputuri si la un milion de inputuri, de variabile care vin din partea cetățenilor, poți sa ai erori pentru ca încrederea, respectul cetățenilor față de ceea ce înseamnă sondajele de opinie este extrem de scăzut și atunci o parte considerabilă consideră că nu trebuie să ofere răspunsuri sincere operatorilor. Iar lucrul ăsta nu-l poți face cu forța, nu poți scoate niște răspunsuri sincere cu forță de la respondent", a concluzionat el.
Concluzia discuției cu cei trei specialiști este următoarea: sondajele trebuie privite cu un ochi critic, trebuie analizat cine le-a realizat, cine le-a comandat, și cât de credibile sunt institutele care le-au publicat.
