joi, 3 aprilie 2025

Lamium purpureum


Ceaiul meu de azi-dimineață.

Scuze pentru folosirea termenului cu iz vulgar, pizda țigăncii - Lamium purpureum, dar denumirea a intrat în vorbirea curentă a țăranului român pentru această plantă!

Lamium purpureum este adesea întrebuințată sub formă de ceai, două lingurițe plantă uscată sau un pumn de flori la 250 ml apă. Se dă în clocot două minute și licoarea se bea. 

Are efect: decongestionant, antibacterian, antiseptic, expectorant, purificator de sânge, hemostatic, dezinfectant, antiinflamator, diuretic, iritant, protector al mucoaselor, de vindecare a rănilor, astringent. Utilizări: Protejează persoanele alergice de infecțiile secundare ale gâtului și bronhiilor.

miercuri, 2 aprilie 2025

Lista plantelor cu nume pornografice. Ce i-a inspirat pe românii din popor să boteze atât de vulgar lumea vegetală


Andreea Vilcovschi



Băşina porcului, pizda ţigăncii, curu boului, pula calului, ţâţa caprei ori ţâţa vacii sunt doar câteva dintre plantele pe care le întâlnim pe păşunile ori prin pădurile României şi care, din cauza denumirilor lor populare ar putea înroşi obrajii mai fini.

În cultura populară, plantele au căpătat denumiri care mai de care mai ciudate, haioase sau chiar indecente, imaginarul popular dovedindu-se extrem de productiv şi din acest punct de vedere.

Etnograful Olimpia Mureşan, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, consideră că denumirile populare-regionale ale plantelor au fost create de oamenii de la sate, aflaţi într-un permanent contact cu lumea vegetală. "Multe dintre denumirile plantelor reflectă legătura directă şi afectivă a omului cu natura. Ţăranul a descris forme complexe pornind de la asemănarea lor cu trupul uman, cu animale, fiinţe mitologice sau obiecte, toate acestea servind ca arhetipuri pentru forme", explică specialistul.

Potrivit spuselor sale, termenul metaforic al plantei este parte a corpului uman, inclusiv organele genitale. Ca exemplu, pizda ţigăncii, o plantă recunoscută pentru mirosul neplăcut al florilor ei, sau pula calului, o ciupercă urât mirositoare, dar comestibilă dacă este consumată când este tânără.

"Astăzi nu se mai cunoaşte cu exactitate motivul pentru care aceste plante au căpătat denumiri obscene în limbajul popular. Întrebaţi, bătrânii satului fie ridică din umeri, fie răspuns simplu <<pentru că aşe le zâce>>, numele fiind dus mai departe din generaţie în generaţie", menţionează Olimpia Mureşan.

Referindu-se la lipsa de pudoare din vocabularul etnobotanic popular, Mona Petre, autoarea blogului Ierburi Uitate, punctează: "Lumea veche, cu toate interdicţiile corporale şi regulile de conduită sexuală venite din religie, a avut un mod foarte firesc şi direct de-a privi corpul gol. Părţi din anatomia umană sau animală se asemănau cu plante sau obiecte din jurul lor. Le-au zis astfel şi numele a ţinut. Ochi, mână, gură, ureche, talpă, picior toate se regăsesc în lumea botanică. Şi, iată, zonele <<ruşinoase>> nu au rămas pe dinafară".
Şi directorul Grădinii Botanice din Jibou, Cosmin Sicora, este de părere că denumirile peiorative sunt inspirate de diverse caracteristici ale respectivelor plante, de la culoare şi aspect, la miros: "Numărul exemplarelor botezate indecent în limbajul popular nu este foarte mare. Vorbim şi de planate asociate cu buruienile, dar şi de ciuperci".

Cele mai cunoscute plante cu nume porcos:
1. Pizda ţigăncii (Lamium purpureum) - creşte de la câmpie până la deal pe terenurile necultivate, în vii, livezi dar şi în păduri. Rudă cu urzica, se întâlneşte frecvent în păduri de foioase.

2. Coaiele popii (Aristolochia clematitis), cunoscută în unele zone ale ţării drept mărul lupului, este o buruiană frecvent întâlnită în vii şi livezi, în câmpurile cultivate şi pe marginea drumurilor. Este o plantă puternic activă, toxică, ce nu se foloseşte intern.

3. Pula calului (Phallus impudicus), o ciupercă întâlnită în păduri de foioase şi conifere, la câmpie şi deal, are o pălărie în formă de clopot.

4. Ţâţa vacii (Primula veris) sau cioboţica-cucului este o plantă cunoscută de toţi, fiind răspândită prin pãşuni şi fâneţe, în zonele de deal şi de munte.

5. Curu-găinii (Taraxacum officinale) sau păpădia se găseşte pretutindeni, unde se află vegetaţie, de la câmpie până în zona subalpină, prin locuri necultivate şi pe marginile drumurilor.

Urzica moartă, Lamium purpureum - sugel puturos



Urzica moartă, remediu din farmacia primăverii.


Un articol de: Daniela Troia - 19 Aprilie 2021

Urzica moartă are un conținut bogat de macronutrienți, carbo­hidrați și proteine complete, minerale și oligoelemente, potasiu, fosfor, calciu, magneziu, zinc, cupru, sulf. Mucilagiile și saponinele au efect emolient, iar taninurile au efect astringent. Cele mai tinere frunze, care cresc primăvara, dar care pot fi, de asemenea, găsite toamna sau la sfârșitul iernii, sunt excelente în salate.

Deși această specie seamănă ca aspect cu urzica vie, o putem deosebi în primul rând prin faptul că frunzele nu prezintă acei perișori urticanți. Există mai multe specii de urzică moartă: cu flori galbene, violet, albe sau pătate. Din această familie botanică fac parte și menta, salvia, cimbrul, lavanda, iedera, plante aromate cu un conținut ridicat de uleiuri esențiale, la fel ca urzica moartă.

În cazul urzicii cu flori albe, în fitoterapie se folosesc doar florile și partea aeriană. Florile se culeg prin ciupire, iar tulpina prin tăiere sub ultimele frunze. Se pot recolta din luna martie până în septembrie. Acțiunea plantei este una emolientă și expectorantă, vasoconstrictoare și astringentă. Poate fi utilizată în hipertrofia prostatei, tulburări de menopauză, catar intestinal, diaree, epistaxis. Administrarea internă se face sub formă de pulbere, infuzie sau tinctură, iar extern, sub formă de comprese, băi locale și de șezut.

Urzica moartă cu flori violet se recoltează în aceeași perioadă ca urzica albă şi o putem recolta în întregime, cu rădăcină cu tot. Are acțiune decongestionantă, antibacteriană, antiseptică, expectorantă, detoxifiantă, hemostatică, dezinfectantă, antiinflamatoare, diuretică, iritantă, protectoare a mucoaselor, cicatrizantă și astringentă. Se utilizează în caz de astm, bronșită, infecții ale tractului urinar, dermatită, tuse, pișcături de insecte, pneumonie, insuficiență pulmonară, gastrită, colon iritabil, arsuri, răni. Lăstarii proaspeți sunt utilizați în salate, supe, piureuri și garnituri de legume. În plus, lăstarii înfloriți sunt un ingredient gustos în amestecurile de ceai. Din florile violete, dulci, se poate prepara un sirop delicios și curativ. Florile sunt frumoase și ca decor în salată și deserturi. După înflorire, puteți recolta rădăcina crudă pentru a o consuma în salată sau fiartă, ca pe legume. Pentru sirop se pot amesteca florile și de la urzica moartă albă sau galbenă, astfel: trei mâini pline de flori de urzică moartă, 1 l de apă, zahăr gelifiant, zeama de la o lămâie. Apa se încălzește la 40 de grade C și se toarnă peste flori. Se lasă 24 de ore, apoi se strecoară. Se adaugă zeama de lămâie și zahărul și se fierbe un minut, apoi se pune fierbinte în borcane sterile.

În scop medicinal sunt folosite doar florile, benefice în afecțiuni ale aparatului urinar. Ceaiul poate fi consumat în tulburări ginecologice, dar ameliorează și disconfortul gastrointestinal, balonarea, tusea. De asemenea, susţine inima și buna circulație a sân­gelui. În cazuri de tuse sau a cavităților nazale și bronhiilor congestionate, inhalațiile cu aceas­tă infuzie din urzică au un efect de curățare. Extern, infuzia din plantă ajută la tratarea infla­mației patului unghiilor, la tratarea arsurilor și a inflamației ușoare a gurii. Ceaiul se prepară din două lingurițe de flori, la 250 ml de apă fierbinte, și se lasă timp de 5-10 minute pentru infuzare. Florile au și un efect degresant asupra pielii și părului.

Urzica galbenă crește în păduri, în locuri umede și umbroase. Înflorește în lunile aprilie și mai, iar în zonele muntoase chiar mai târziu. În scop terapeutic, se recoltează frunzele și florile. Infuzia se utilizează în insomnii și retenție urinară. Florile sunt indicate în tulburări digestive și erupții cutanate. Pentru ulcere și varice, puteți folosi urzica galbenă sub formă de comprese locale. În nefrite, băile de șezut sunt deosebit de benefice. Infuzia se prepară dintr-o linguriță la un sfert de litru de apă fiartă, apoi se lasă la infuzat 10 minute. Pentru comprese, se adaugă trei lingurițe la un sfert de litru de apă fiartă, cu un timp de infuzare de 15-20 de minute. La prepararea infuziei de urzică se pot adăuga sânziene și splinuță, în părți egale. Se adaugă o lin­guriță din acest amestec la un sfert de litru de apă fiartă și se lasă la infuzat 10 minute.





Crăciunița

Deși vine primăvara eu aduc în  atenție  o plantă  dragă nouă în  zilele Crăciunului:

Crăciunița (Euphorbia pulcherrima) numită și Poinsettia, este o specie de plante din familia Euphorbiaceae. Originară din Mexic și America Centrală, crăciunița a fost descrisă pentru prima dată de europeni în 1834. Este deosebit de cunoscută pentru frunzele sale roșii și verzi și este utilizată pe scară largă în contextul Crăciunului. Numele Poinsettia din limba engleză se trage de la Joel Roberts Poinsett, primul ambasador al Statelor Unite în Mexic, căruia i se atribuie introducerea plantei în SUA în anii 1820. Crăciunițele sunt niște arbuști, ce ating înălțimi de 0,6–4 m. Deși se spune frecvent că este extrem de toxică, Poinsettia nu este periculoasă[1] pentru animale de companie sau copii. Expunerea la plantă, chiar și consumul, nu are cel mai adesea niciun efect,[2] deși poate provoca greață, vomă sau diaree dacă ingerată.[1] Poinsettia este cea mai importantă plantă de ghiveci din punct de vedere comercial din lume.[3]

Crăciuniță



marți, 1 aprilie 2025

Mutatul la țară.

Noi ne petrecem zilele din primăvară până-n toamnă la țară. Avem în sânge traiul în comunitatea țărănească și roboatei zilnice prin curte și casă. Nu am renunțat la apartamentul din oraș. Avem o vârstă de peste 70+ ani. Pare idilic dar viața la țară presupune multă muncă și pricepere. Nu am implicat deloc copiii noștri în decizia noastră de a locui la țară o bună bucată de timp de-a lungul anului.

Iată un articol care scoate multe în evidență cu referiri la problematica mutatului la țară:

XXXXX

„Părinții nu mai vor la bloc și insistă să cumpăr o casă la țară”. Visul idilic al multor pensionari care poate deveni un coșmar

Mutarea la țară după o viață petrecută în orașul poluat și aglomerat este un vis pentru mulți pensionari din România. Mulți idealizează viața la țară, fără a lua în considerare provocările, mai ales pentru persoanele trecute de prima tinerețe.

Viața idilică de la țară îi atrage pe mulți pensionari. FOTO: Mutat la țară - viața fără ceas

Salutare la toată lumea. Recent am avut o discuție cu părinții care nu mai vor să stea la bloc în Bucureșți și insistă să cumpăr o casă undeva într-un sat/oraș. Financiar pot face acest lucru și aveam de gând să fac asta, dar nu chiar acum. Apartamentul de la Bucureșți este tot al meu, cel în care ei locuiesc acum fără vreo grijă de facturi, pensia lor se duce doar pe mâncarea pe care și-o cumpără",  a scris un român care locuiește în străinătate pe platforma Reddit

Bărbatul susține că a ajuns la certuri cu părinții din această cauză, deoarece i s-a părut că îi impune să facă această mutare. „Recunosc că ei m-au ajutat să cumpăr apartamentul din București. Sunt eu prea exagerat sau ei prea misecuveniști?", a adăugat el. 

În final, bărbatul a cerut totuși sfaturi cu privire la zone situate la cel mult o oră de București. „Pentru că eu când o să vin în țară o să vreau să stau la București, mulțumesc", a concluzionat el. 

Mulți dintre cei care au comentat au atras atenția asupra greutăților vieții la țară, care, la prima vedere, pare a oferi liniște și pace, într-un peisaj idilic pe care oricine și l-ar dori în comparație cu orașul aglomerat, gălăgios și poluat. „Povestea asta e mai comuna decât se crede. Și decât cred bătrânii și părinții", a susținut un prim conentariu.

Eu mă găsesc în situația inversă, adică ai mei s-au mutat la țară în casa bunicilor și au vândut garsoniera de aici iar cu banii am făcut o serie de îmbunătățiri acolo. A trebuit să reparăm gardul, să facem o baie, să cumpărăm centrala pe peleți. În câțiva ani nivelul de muncă de acolo i-a depășit, tata s-a îmbolnăvit și totul a devenit o povară și o navetă permanentă pt mine. De la chestii care se strică de la vechime sau de la condiții improprii, la cumpărat și cărat lemne, apă, mâncare. Iarna e foarte costisitor și obositor să faci mereu focul, e o constantă lupta cu ei pe tema asta. Oameni acolo să ajute nu găsești, orice problema au trebuie să mă consum să găsesc pe cineva sau să mă duc să rezolv. Ca sfat, daca nu sunt în putere, cu chef de muncă și de viață, o echipa bună, și nu aveți ceva bani pusi deoparte stați așa și mergeți câte o lună două la țară în plimbare sau închiriați ceva pe perioada verii...", a recomandat un utilizator al platformei.

Un altul i-a dat dreptate: „Exact așa e, oamenii cumpără o romanță...mă trezesc dimineața mă uit la găini...stau pe prispa. Realitatea însă vine peste tine repede."

Un al utilizator al rețelei susține că este inevitabil ca în situația aceasta părinții să devină o povară:

„De multe ori nu ai ajutor, nu ai spital, nu ai nici medic de familie sau farmacie. Poate vine farmacista 4 ore pe săptămână joia și atât. Un om probabil în floarea vârstei acolo e izolat din punct de vedere al carierei, financiar, relații, emoțional, etc. Indiferent de ce vor ei, indiferent dacă se jură că nu vor deveni o povară majoră, inevitabil nu au cum să nu devină. Ei acum decid viitorul lui deși e timp să îl lase să își facă viața lui. Este o idee chiar foarte egoistă".

„Problema la țară e că oamenii îmbătrânind au nevoie de asistență medicală, ambulanță... și cu trecerea anilor mobilitatea scade", a comentat altcineva.

„Da, ei au nevoie de acces la medicină, supermarket, etc. Mulți idealizează viață de la țară. Problema vă fi pentru tine...când vor trebui să meargă la ceva analize, internări, rezolvat probleme zilnice de tot felul care sunt mai complicate la sat", a detaliat altcineva.

„Viața într-un sat în care n-ai rude, n-ai cunoștințe nu știu nimic despre cum se trăiește în toate anotimpurile este foarte diferită, chiar grea, față de cum și-au imaginat. Lipsa meșterilor este prima mare problemă. Aprovizionarea cu alimente, materiale pentru reparațiile mari sau mici, alte probleme. Acces la sistemul sanitar iar o problemă. etc etc", a intervenit un al utilizator.

„Dacă nu vrei să te muți tu la țară în următorii 15 ani ai putea închiria o casă și dai apartamentul lor în chirie", a venit cineva cu o soluție.

„Sunt din ce în ce mai mulți care vor să se mute la țară. Nu e ceva neobișnuit. Cred că e o idee bună să închiriezi ceva decât să cumperi. Găseșți pe olx destule case de închiriat în preajma Bucureștiului. Cu toate condițiile. Și eu am o căsuță la țară și mă gândesc să o pun la punct să o închiriez într-o zi. Am locuit o vreme știu cum e, sincer nu pot să zic că e mai bine că la bloc. Adică sunt avantaje și dezavantaje. Cel mai mare dezavantaj pentru mine că ești legat de o mașină mereu", a explicat un alt comentator.

Un bucureștean care s-a multat în Ilfov, la o oră de București susține: „Iți blestemi soarta daca trebuie să mergi în oraș zilnic. Ți-o zic din propria experiență. Eu până în centru fac 15-20m când nu e trafic (de sărbători) sau o oră jumătate în orice alta zi din cursul săptămânii".

Când ești tânăr și activ vrei să fii în mijlocul acțiunii, în oraș unde se lucrează, poți să te duci la teatru, la muzee, la film, la diferite workshopuri, să socializezi, etc. E normal că tu să vrei în oraș. Când ai peste 60 de ani, nu prea mai faci mare lucru. Unul din lucrurile pe care vrei să le faci este să stai în curte, la aer curat nu în poluare, să mănânci natural, să fii liniștit. Ambele sunt de înțeles. Problema este cine pe spinarea cui face lucrurile astea.

Adică normal mi se pare ca omul să facă asta prin forțe proprii. Dacă o să ies la pensie și o să vreau la aer curat undeva să zicem la Satu Mare, că acolo-mi place și e aer mai curat ca la București, o să îmi vând apartamentul din București și o să cumpăr la Satu Mare. Nu o să îmi bat la cap copilul să mă mute el, sau să-și ia el o casă la țară din banii lui că să locuiesc eu acolo", a explicat altcineva.

Există și utilizatori care cred că mutatul la țară, după o viață petrecută la oraș, este benefic: „Chiar cunosc o tipă care când s-a pensionat s-a hotărât să se mute din București. Și-a încheiat treburile, a vândut apartamentul, a cumpărat pe Valea Prahovei, acum la 70+ e fericită, are prietene de vârsta ei iar vara face drumeții pe munte! Deci se poate!"

Fiind părinți, într-o zi vor avea nevoie de spital (să sperăm cât mai târziu), așa că te sfătuiesc să cumperi lângă un oraș de provincie pentru administrație, transport, cumpărături, evenimente și spital. Ia în calcul faptul că e importantă zona (câmpia nu oferă mai nimic, doar muncă și țărână), mergi către zonele de deal sau munte. Ceilalți parametrii îi introduci tu", l-a sfătuit altcineva.

Un alt utilizator a atras atenția asupra costurilor mari, dacă se doresc condiții precum la oraș:

Cunosc mai multe familii care au avut visul idilic cu viață la tara. De regulă și-au cumpărat teren și pe urma și-au construit casa. Pe urma și-au dat seama că nu au utilități așa că și-au făcut, puț forat cu pompă submersibilă, hidrofor, centrală termica proprie pe combustibil solid (nu au gaze) fosă septică (nu au canalizare). Toată distracția costa în momentul de față câteva sute de mii de euro. Iar după numai câțiva ani sau mutat înapoi la oraș din cauza lipsei de grădinițe, scoli, supermarket-uri variate, divertisment variat, servicii medicale private și în principal dependența de mașina pentru orice deplasare de unde reiese și nevoia de a doua mașina evident cu toate costurile aferente. Asta dacă ești în putere și poți să conduci, dacă nu altcineva trebuie să facă pe șoferul. Ghici cine?"

Bineînțeles că se poate și ieftin o magazie cu 15.000-20.000 Euro însa aia nu este casa cu toate utilitățile de la oraș descrise mai sus", a explicat un alt comentator.

„Viața la țară e pentru țărani sau care pot fi țărani ori își permit să angajeze țărani (dacă există). Punct", a susținut altcineva.

„Nu cred că este așa simplu cu mutatul la țară. Adică pare așa un vis frumos, dar oamenii își imaginează ceva destul de rupt de realitate. Spre exemplu, subestimează foarte mult efortul fizic care vine cu o casă la țară. Le trebuie lemne pentru iarnă (și nu costă cât întreținerea la bloc). În majoritatea locurilor trebuie să-și care butelie, magazinele nu sunt așa la îndemână, conduc, au permis, au mașină? Au mai trăit la țara? Știu să se ocupe de o curte? Știu că daca au animale(ex:găini) trebuie hrănite zilnic. Știu să crească legume? Sunt pregătiți pentru genul ăla de muncă? Dar astea sunt detalii, cred că cel mai important aspect este că trebuie să fi un fel de handyman. Într-o gospodărie se poate strica orice, și se strică. Ideal ar fi să fie o casă nouă, mai ușor de menținut.

Daca este o casă veche, nivelul de trai sincer nu va fi foarte bun, dacă nu este izolată iarna nu vă fi foarte cald", a concluzionat un alt comentator.

XXXXXXX

În urmă cu peste douăzeci de ani am cumpărat casa la țară. Am renovat-o, i-am îmbunătățit funcționalitățiile și acum ne bucurăm de tot ce ne putem oferii din curtea noastră, fructe, legume, aer curat, liniște, dorința de trăi departe de lumea dezlănțuită plină de noxe, gălăgie etc. 

Viața la țară presupune multă muncă, nu-i chiar așa de idilică! Atenție mare pentru cei de vârsta noastră! Ciclul multianual în care intri presupune o pleiadă de activități. Doar câteva exemple, întreținerea casei, mici reparații sau chiar mai mari, tăiatul și legatul viței de vie, tăiatul ierbii de șase - șapte ori prin curte, dacă ai o curte mare efortul este pe măsură, curățatul și stropitul pomilor, întreținerea gardurilor, curățenie și întreținere zidurilor, vopsitorie sau zugrăvire etc. Trebuie să te pricepi la multe. Altfel, totul poate deveni un chin! Aviz, amatorilor!

La vremea mesei o legătură de ceapă, obținută cu sudoarea mâinilor noastre. Naturală!

Primăvară, 2025. Casa noastră de la țară.

M-am născut la țară, am copilărit aici, de mic am fost învățat cu treburile și grijile țăranului, creșterea și hrănirea păsărilor de curte, animalelor, boilor, vitelor, oilor, grija de a le da mâncare, a strânge bolboate, pentru cine știe ce înseamnă și multe, multe altele. Așa m-am legat de glia strămoșească, românească, pe veci. Când hălăduiam prin lumea largă, cu treburi de la împărăție, gândul îmi era la felul de viață al meu din copilărie și al bunicilor care m-au crescut. La vremea senectuții am revenit la matca vieții de țăran. 

Legătura cu pământul meu natal a fost și este indestructibilă!



Iată bogăția mea!