Tovarășilor bubuli, cu drag.

Găurile din capul unora. Moșierii mondiali, alții slugi pe viață sau mai nou slugi în devenire.

Pofta ce-am poftit!

Articol din National.ro

Trump redesenează harta lumii, România trece pe economie de covrigi și merdenele

Hai că am început numai bine 2025! La nivel macro se discută fățiș despre un nou atlas geografic, iar în România auzim că statul trece pe economie de covrigi și merdenele. În 2022, Vladimir Putin era etichetat drept „nebun" când vorbea public despre îndreptarea unei erori a istoriei, dar acum, în 2025, Donald Trump nu numai că a preluat discursul liderului de la Kremlin, ba l-a și nuanțat – se declară pregătit să redeseneze toată harta lumii, așa cum este pregată „azi", la ora de Geografie.

Când evenimente majore bat la ușa ta, dacă nu ai inspirația să deschizi la timp riști să te trezești peste ani blocat într-o realitate pe care nu ai dorit-o, dar lipsa curajului te-a împiedicat să iei atitudine atunci când trebuia. România prezentului este tocmai proiecția inacțiunii la momentul potrivit; privim peste Prut și Tisa, ne înțelegem cu oamenii cei de dincolo, dar îi numim frați doar folosind ghilimele de rigoare – asprimea inacțiunii și nepăsării se plătesc întotdeauna, mai devreme sau mai târziu!

2025 a debutat cu șocul intențiilor declarate ale viitoarei administrații de la Casa Albă. Așa trebuie privite afirmațiile făcute de președintele ales al SUA referitoare la anexarea 1. Canada, 2. Groenlanda.

America nu are nevoie (și) de Mexic, granița de sud este superprotejată, dar nordul rămâne o zonă de risc. Când vorbește despre pericolul rusesc care planează asupra Canadei, Trump are în vedere „coroana de foc" pe care o reprezintă submarinele nucleare ale Rusiei care își fac de cap din Oceanul Arctic până în Pacificul de Nord.

Înțelegând pericolul, Trump a luat-o înaintea diplomației și a urat „La Mulți Ani" vorbind franc despre anexarea Canadei și a Groenlandei (tocmai și-a trimis fiul acolo, ca solie). O nebunie? Tot ce se poate, doar că acum nu îl cităm pe dictatorul Putin, ci pe liderul „Lumii libere", șeful celui mai puternic stat de pe glob. Ok, Trump poate că vorbește bazaconii, cum continuă să susțină mass-media mainstream, dar bazaconiile astea au fost îmbrățișate de 200 de milioane de americani, care i-au acordat votul și, conform a mii de conturi de pe social media, erau pregătiți, de data asta, să-și apere alegere cu orice risc.

În jurul nostru se discută despre evenimente ce pot fi istorice, iar România atrage atenția asupra lumii cu o întoarcere în Evul Mediu al democrației. Nu știți care a fost ăla? Cel al perioadei în care poporul vota pe cineva, dar șmecherii anulau alegerile, călcând în picioare Constituția și legile țării. Occidentul privește spre București și nu înțelege dacă să se bucure de haosul ăsta (în fond, suntem doar o piață de desfacere/cumpărători, atât și nimic mai mult!) sau să se enerveze fiindcă, la o adică, nu are cu cine discuta.

Când „Unchiul Sam" dă semnalul că a venit vremea rescrierii istoriei și a geografiei întregii lumi, politicienii români se pierd în bătălii meschine pentru putere. De fapt, nu-i interesează decât „ciolanul", tradus prin bugetul statului. Fiecare vrea să se înțepe în conducta cu bani publici și nu știe cum să tragă primul de acolo cât mai repede și cât mai mult.

Dar, e bine, avem speranțe că facem progrese. „Pas cu pas", nu așa zice autorul? Iohannis încă lucrează la „Proiectul de țară" și de aceea nu a vrut să plece de la Palatul Cotroceni la momentul în care i-a expirat viza de flotant. Ca orice neamț care se respectă, seriozitatea îl caracterizează – dacă a spus că stă să taie toate pădurile, atunci clica Huber-Schweighofer nu se mișcă de aici, e clar?! Așa și Herr Klaus: dacă mai este puțin la lucrarea de pe „Aviatorilor", unde să se mute omul înainte să fie domeniul gata?! Are toate găurile pentru jocul de golf? Nu? Atunci, mai stă, CCR să anuleze rezultatul alegerilor numaidecât, schnell, schnell!

Indiferent ce se va întâmpla la nivel geopolitic, românii trebuie să rămână calmi, să nu iasă din case, să accepte orice mesaj se spune la tv, să creadă doar sursele sigure și să nu se informeze „de pe net", că acolo e bau-bau! Așa ne educă propaganda presei aservite. Ultima gogoriță livrată spune că România intră în „Anul covrigului". Trecem pe economie de covrigi și merdenele, ne așteaptă un 2025 pe austeritate și sărăcie. Economiștii de buzunar ai „Sistemului" au fost activați și misiunea lor este să le spună oamenilor că acum nu mai sunt bani nici măcar de salarii și pensii, darămite de majorări.

Ciudat, însă, cum de în noiembrie, până la momentul turului 1 al „prezidențialelor", nu se pomenea nimic despre criza asta. De ce? Au fost măriri de pensii și salarii, plus promisiuni că vor urma noi indexări de la 1 ianuarie 2025. Nimeni nu a văzut atunci gaura din buget? Nicio proiecție n-a existat astfel încât primul-ministru și cabinetul său să fie informații în privința pericolului financiar care planează asupra țării? Dacă da, de ce mai stau amatorii ăștia în aparatul de la Palatul Victoria? Cum s-au pus cloșcă pe țară fără să aibă legitimitatea votului și cine le ține tira?!

Diplomatie Après les propos de Trump, son fils au Groenland, territoire en quête de souveraineté

Epoca cuceririlor.  Canada, Groenlanda sunt teritorii și state pe care le adulmecă USA.

https://www.estrepublicain.fr/defense-guerre-conflit/2025/01/07/apres-les-propos-de-trump-son-fils-au-groenland-territoire-en-quete-de-souverainete

😀😃😁

Asteptăm răspunsuri!

Nu ne luați dreptul de a alege! Alegeri libere!

Vara în care s-a decis soarta Europei. Cum au schimbat direcția lumii câteva sticle de vin și votcă, la o beție de pomină

În vara lui 1942 s-a scris destinul lumii, dar mai ales al Europei. A fost începutul sfârșitului pentru Germania Nazistă. Totul a depins de o beție cruntă, de o misiune în deșert, dar și de o rezistență îndârjită într-un oraș al morții și al ruinelor.

Stalin, Roosevelt și Churchill la Teheran în 1943 FOTO wikipedia

În anul 1942, Europa zăcea năucită de loviturile fulgerătoare ale lui Hitler. Armatele Germaniei naziste începuseră asediul Europei încă din 1939, reușind în doar doi ani să ocupe întreaga Europă Centrală, dar și o bună parte din cea vestică. Hitler cucerise o bună parte din statele nordice, Olanda, Belgia, Franța, Polonia, Cehoslovacia și anexase Austria. În plus, în Ungaria funcția un regim supus naziștilor. La fel și în Spania, dar și în Italia, unde se instauraseră la putere fasciștii lui Mussolini. Englezii au suferit în urma bombardamentelor, iar rușii s-au trezit invadați, în vara lui 1941, de o armată de trei milioane de nemți și alți aliați ai naziștilor, inclusiv români. Întreaga Europă părea la cheremul lui Hitler, fără ca statele care mai rămăseseră libere să-și revină din șoc. A venit însă vara lui 1942. O succesiune de evenimente petrecute în doar trei luni au schimbat efectiv întreaga soartă a războiului și au rescris destinul omenirii, al Europei în mod special.

Operațiunea Barbarossa a fost inițiată în luna iunie a anului 1941. Peste trei milioane de soldați germani, dar și aliați ai Axei au invadat Uniunea Sovietică prin Ucraina, Belarus și Basarabia. Rușii au fost prinși efectiv nepregătiți. Deși Stalin a fost avertizat de posibilitatea acestui atac, în ciuda pactului de neagresiune încheiat cu doar trei ani în urmă, nu a luat nicio măsură. Pentru nemți, atacul asupra URSS a fost un succes total în primă fază. Peste 500.000 de soldați ruși au fost uciși sau capturați doar la Vyazma.

Adică patru armate sovietice efectiv anihilate în primul an. Ucraina, Belarusul, Basarabia au căzut rând pe rând în mâinile Axei. Soldații ruși nu făceau față tehnicii și experienței militare germane. Pe britanicii îi spulberase în Africa de Nord, iar pe ruși îi îngenunchea rapid. Armatele naziste au ajuns la numai câțiva kilometri de Moscova, pregătind asaltul decisiv asupra URSS. Ba chiar oamenii lui Hitler, inclusiv Heinrich Himmler, pregăteau deja epurarea etnică din teritoriile sovietice. Atunci a venit norocul în ajutorul rușilor. Mai precis, o iarnă timpurie care a lovit brusc mai ales în armata germană, nepregătită pentru sezonul rece din Rusia. A fost de fapt un cumul de factori - o eroare de calcul a lui Hitler și o minune care avea să salveze Rusia. Hitler a calculat greșit, pierzând vremea cu campaniile din Balcani, pentru a rezolva ceea ce italienii nu fuseseră în stare. Acest lucru a întârziat cu cel puțin două luni campania din Rusia. De cealaltă parte, iarna a venit în octombrie, în timp ce nemții o așteptau abia la finele lui noiembrie. O ploaie rece și chiciura au început să cadă de la începutul lui octombrie, transformând totul într-o uriașă mlaștină semi-înghețată. Adică aceea rasputitsa, un nămol cleios în care s-au împotmolit atât blindatele germane, dar și tancurile și transportoarele. Nemții au pierdut avantajul vitezei, dar și al manevrabilității și forței de atac a motorizatelor.

La rândul lor, soldații nepregătiți pentru iarnă înghețau de frig și avansau greu prin noroaie. La acestea se adăuga și diferența de encartament, ceea ce făcea foarte grea aprovizionarea pe cale ferată. Cu camioanele de provizii împotmolite și fără trenuri, soldații, pe lângă faptul că înghețau de frig, mai sufereau și de foame, dar și de lipsa medicamentelor și bandajelor. De cealaltă parte, sovieticii aveau o resursă umană numeroasă. Trimiteau valuri întregi de „carne de tun" care îi epuizau pe nemți. În plus, tancurile rusești T-34, mult mai ușoare și mai ieftine decât panzerele germane, se descurcau bine prin noroaie. La începutul lui decembrie 1941, la -45 de grade, cu aprovizionare precară și fără echipamente adecvate, soldații germani au înghețat de frig. Stalin a mobilizat trupele de elită siberiene și pe 5 decembrie a lansat o contraofensivă victorioasă. Mai apoi, în luna august a anului 1942, rușii au reușit, printre dărâmăturile de la Stalingrad, să țină din nou pe loc armata germană, la Stalingrad. Peste 1.000 de tone de bombe au fost aruncate asupra oraşului sovietic, care efectiv a fost devastat. Rușii au rezistat. Rezistența sovietică și oprirea ofensivei germane în est au reprezentat un moment decisiv al războiului. Dacă Hitler ar fi atacat mai devreme, în 1941, iar sezonul rece ar fi întârziat, cel mai probabil mare parte din URSS ar fi căzut în mâinile naziștilor, iar soarta Europei ar fi fost, cu siguranță, cu totul alta. 

Succesul britanicilor în prima bătălie de la El Alamein din iulie 1942, dar și rezistența de la Stalingrad nu ar fi avut efectul scontat fără o alianță puternică între principalele mari puteri care mai rezistau în fața naziștilor. Adică englezii, rușii și americanii, cei din urmă băgați în luptă de japonezi și ocupați mai mult cu zona Pacificului. Fără o acțiune conjugată, războiul ar fi durat mai mult, cu mari pierderi de vieți omenești.

Soarta alianței care avea să pună capăt Celui De-al Doilea Război Mondial și să salveze Europa de naziști a fost jucată, spun martorii contemporani, la o sticlă de vin sau de votcă, în cabinetul lui Stalin, în vara lui 1942. Primul ministru britanic, marele om de stat Winstion Churchill, o personalitate complexă, a înțeles că singura șansă de a-i învinge rapid pe nemți era să cristalieze o alianță cu americanii și rușii. În primul rând cu rușii, în ceea ce privește Europa. Churchill și-a dat seama că Hitler poate fi învins dacă va fi prins ca într-un clește, de la vest de anglo-americani, iar de la est de sovietici. Problema era însă delicată. Churchill era un anti-comunist convins.

„Nu am cunoscut un adversar mai înverşunat al comunismului ca mine", mărturisea Churchill. În plus, Stalin nici nu dorea să mai audă de „imperialiștii" britanici după ce a fost lăsat singur în fața invaziei naziste, deși englezii i-ar fi promis un atac aerian asupra Luftwaffe care nu s-a mai concretizat.  În ciuda diferențelor ideologice și politice, Churchill a făcut primul pas și a plecat, pe 12 august 1942, la Moscova, pentru a discuta cu Stalin. În discuțiile preliminare, Stalin ceruse imperios lui Churchill deschiderea unui front în Balcani pentru a reduce presiunea germană asupra URSS. Churchill venea însă cu un refuz. Întâlnirea, care purta numele de cod "Bracelet", părea din start compromisă. La Conferința de la Moscova, Stalin a luat foc când a auzit că anglo-americanii nu atacă pe frontul de Vest în aceea vară. Mai mult decât atât, i-a jignit pe englezi spunându-le că nu se țin de cuvânt, că se baricadează pe insula lor și că, de fapt, le este teamă să lupte cu nemții. S-a mai pus problema unui convoi de aprovizionare și suport, prin zona arctică, dar și în acest caz discuțiile s-au împotmolit.

Churchill se pregătea să plece, pe 15 august 1942, cu un mare eșec diplomatic. În acel moment, Churchill și Stalin au decis totuși să stea de vorbă între patru ochi. Sir Alec Cadogan, subsecretarul de la Ministerul Afacerilor Externe din delegaţia lui Churchill, relatează cum a decurs aceea întâlnire. La întâlnirea de taină, pe lângă Churchill și Stalin, au participat și Molotov, dar și Sir Cadogan. Dar au ajuns ceva mai târziu. Când au intrat în cabinetul lui Stalin, l-au găsit pe dictatorul sovietic și pe Churchill mâncând și consumând băuturi alcoolice ca la o nuntă. Amândoi pasionați de băutură, s-au împrietenit imediat și au găsit limbaj comun. „Acolo i-am găsit pe Winston, pe Stalin şi pe Molotov care venise şi el între timp. Stăteau în jurul unei mese încărcate, pline cu mâncare şi băutură. Era şi un purcel de lapte fript, dar şi un număr greu de contabilizat de sticle cu băutură", mărturisea Cadogan. Stalin și Churchill au băut toată noaptea. „Toată lumea părea fericită ca la o nuntă", spunea Sir Cadogan. La patru dimineața, după un număr nedefinit de sticle de votcă și vin, Churchill și Stalin au bătut palma. Germania Nazistă avea să fie prinsă ca într-un clește.

Seria de evenimente care au hotărât soarta lumii în 1942 s-a încheiat cu bătăliile de la El Alamein. Carismaticul general german Erwin Rommel reușise, cu faimoasa sa Afrika Corps, să ocupe Egiptul, încercând să pună mâna pe Canalul Suez pentru a tăia toată aprovizionarea britanicilor. Britanicii s-au reorganizat, inclusiv cu trupe din fostele colonii, și au reușit, la El Alamein, să-i învingă pe nemți în două bătălii importante. Prima în vara lui 1942, iar cea decisivă la finele lui octombrie, în același an. Trupele britanice conduse de generalul Bernard Montomery au reușit să prăbușească pozițiile defensive ale trupelor inamice, fiind capabile totodată să stăvilească sau să evite contraatacurile germane. Victoria a fost totală, nemții fiind alungați din Africa de Nord, iar Suezul salvat. După doi ani, clopotele au bătut din nou în bisericile din Anglia celebrând victoria. Cu rezistența de la Stalingrad, alianța încheiată cu Stalin și victoria din Africa de Nord, Churchill a putut exclama: "Este începutul sfârșitului!". Evident, pentru Germania Nazistă. 

Ce este metapneumovirusul, boala care a speriat China. Epidemiolog român: „E posibil să fi ajuns și la noi, dar nu știm nimic oficial”

 China se confruntă în această perioadă cu un val de boli respiratorii grave cauzate de un virus care, în mod normal, nu vine cu simptome severe. Chiar și așa, potrivit presei internaționale, spitalele sunt pline cu bolnavi, iar decesele survin într-un număr din ce în ce mai mare. Medicul epidemiolog Mihai Negrea, expert în sănătate, a explicat pentru „Adevărul" că metapneumovirusul (HMPV), căci despre acesta este vorba, nu e, în realitate, decât o banală răceală.

Spitalele din China sunt asaltate de pacienți cu boli respiratorii. Arhivă

 „Vorbim despre un virus descoperit în anul 2001 și care nu ne îmbolnăvește grav. Însă, evident, pe fondul unui sistem imunitar slăbit, pot apărea complicații dintre cele mai severe", explică specialistul. Cu toate acestea, dr. Negrea recunoaște că apariția virusului în China a fost semnalată nu numai în presa internațională, ci și în grupurile de medici și specialiști epidemiologi din România: „Se vorbește, într-adevăr, despre acest virus, dar doar la nivel informativ. Nimeni din zona profesională încă nu este alertat dar, bineînțeles, dacă discuția apare în zona publică, automat toată lumea începe să studieze problema. Totuși, ar putea să fie ceva acolo, ira dacă apare și la noi să nu rămânem surprinși. Lumea medicală începe, așadar, să vorbească, să se informeze, să transmită informații, date, studii etc". 

Dr. Negrea consideră că informația preluată din presa străină este puțin exagerată: „În Europa sunt o grămadă de studii făcute pe virusul ăsta. Și, într-adevăr, există în sezonul rece o prevalență mai înaltă a acestui virus. Asta, mai ales dacă sunt testați copiii. Însă aceste teste se fac rar, pentru că cine se testează pentru o răceală comună? Căci asta face virusul: ne îmbolnăvește de o răceală pe care o ducem, de cele mai multe ori, pe picioare". 

Cât despre România, este foarte probabil ca metapneumovirusul să existe și la noi în țară și să fi provocat deja îmbolnăviri. Însă, oficial, nu se cunosc cazuri. Fiind vorba despre o răceală banală, bolnavul poate nici măcar nu i-a dat importanță: „Dacă nu se întâmplă ceva deosebit, nu caută nimeni virusul ăsta, pentru că nu este un virus care să dea probleme. El circulă în întreaga lume, inclusiv în Europa, în SUA și Canada. În general, de-a lungul timpului, în SUA, de exemplu, peste 60% dintre pacienții care ajuns la spital s-au îmbolnăvit din cauza acestui virus. Deci, vorbim despre ceva foarte cunoscut dar, din fericire, fără simptome grave".

Testările, continuă expertul, se fac în momentul în care într-o perioadă relativ scurtă apar foarte multe cazuri de îmbolnăvire: „Pe de altă parte, în zona asta a răcelilor, avem în jur de 20 de viruși pe care nu-i testează nimeni în mod curent. Doar când apar, iar numărul de bolnavi crește. Însă, dacă simptomele nu sunt grave, nu se testează mai nimeni". 

În timp ce gripa comună vine cu simptome precum dureri musculare, stare generală de rău și febră înaltă, boala cauzată de metapneumovirus este mult mai blândă, explică specialistul: „Pacientul face febră mică, poate 38 de grade Celsius, nu are dureri musculare, în schimb îi curge nasul și, cel mai important, tușește. Este vorba despre o tuse seacă, în capul pieptului, puternică, supărătoare și persistentă chiar și două, trei săptămâni după vindecare. Acesta ar fi simptomul care poate indica faptul că ai fost infectat cu virusul. Dacă te testezi împotriva gripei și a COVID-ului, iar rezultatele sunt negative, cel mai probabil ai contactat Metapneumovirusul uman".

Netratată, această boală poate veni la pachet cu complicați, mai ales în rândul copiilor mici, a persoanelor bolnave cronic sau a celor care au un sistem imunitar foarte scăzut. „Cei care au boli respiratorii preexistente, astm, broșite, fumătorii, bolnavii de cancer, cei imunosupresați pot face forme mai grave. Dar la aceste persoane orice virus se complică și poate declanșa pneumonii bacteriene sau alte afecțiuni", a mai adăugat dr. Negrea. Boala durează între 12-13 zile, iar apoi se vindecă datorită sistemului imunitar care luptă cu virusul. 

Specialistul a precizat că, în acest moment, în Europa circulă virusul respirator sincițial și acesta ar trebui să ne pună pe gânduri cu adevărat. Și gripa. „Acum, virusul respirator sincițial se află în atenția experților în sănătate europeni. De aceasta ar trebui să ne ferim, cu atât mai mult cu cât are o incidență de zece ori mai mare decât HMPV. Și gripa ar trebui să ne îngrijoreze căci urmează să ne confruntăm cu o epidemie". Potrivit specialistului, în curând vom avea câte 20.000 de cazuri de îmbolnăviri cu gripă pe săptămână. „În ultima săptămână din decemebrie au fost peste 4.000. Săptămâna asta am putea ajunge la 6.000, după care la  9.000, după care undeva la 12.000 de cazuri de îmbolnăvire. Va crește automat și numărul de testări. Epidemia ar putea fi declanșată la sfârșitul lunii ianuarie, începutul lui februarie. Apoi ar mai putea fi un val în aprilie, dar depinde foarte mult de temperatura de afară. Dacă în această iarnă vom avea un ger cu minus 10-15 grade, cazurile vor scădea. Dar nu vom avea nici o șansă căci nu mai avem iernile de altădată", mai punctează epidemiologul. 

Fiind vorba despre un virus care produce răceli, regulile de prevenție sunt cele clasice, pe care le cunoaște toată lumea și care se respectă în cazul tuturor virozelor: „Metapneumovirusul se transmite prin tuse și strănut, prin picăturile de salivă pe care le eliminăm. Motiv pentru care, cine nu vrea să se îmbolnăvească ar trebui să poarte mască de protecție. Persoanele deja bolnave ar trebui să evite contactul cu cele sănătoase, ar trebui să tușească în batistă sau în mânecă", avertizează medicul. „În greneral, să pui mâna la gură când tușești este o mare greșeală. Virusul de pe palmă se transmite pe obiectele cu care intri ulterior în contact și care sunt atinse apoi de alte persoane".

O altă măsură de prevenție este păstrarea igienei corporale, spălatul pe mâni cu apă și săpun și aerisirea încăperilor: „Mai ales dacă în camera respectivă s-au adunat mai multe persoane. Aerisirea cinci minute de mai multe ori pe zi face minuni".

Răceala poate nu poate fi tratată, însă simptomele pot fi ținute sub control, explică medicul. Acesta recomandă administrarea unui tratament simptomatic în care să fie incluse paracetamolul, ibuprofenul și siropurile de tuse: „Anti-tusivele, fie că sunt pe bază de plante, fie medicamentoase, te vor ajuta să treci mai ușor peste tuse, mai ales că este vorba despre una agresivă și de lungă durată".

Evident, dacă febra persită mai multe zile, dacă este din ce în ce mai mare, dacă nu poți să respiri, simți că nu mai ai aer, trebuie să mergi la medic. „În general, bolile virale crează un mediu propice pentru înmulțirea bacteriilor. Odată ce ne scade imunitatea, organismul luptând cu boala virală, bacteriile profită și se înmulțesc. Și poți să dai dintr-o răceală banală în pneumonie bacteriană, ceea ce este deja e foarte grav", avertizează epidemiologul. 

China, mai precizează medicul Mihai Negrea, se confruntă în această perioadă și cu ceea ce noi numim Sindrom acut respirator sever SARS. „Au, în general, o creștere a bolilor infecțioase respiratorii,  dar nu sunt neapărat provocate de metapneumovirus. Încă nu au definit cauzele. Dar asta se întâmplă și la noi, căci ne aflăm în plin sezon rece", a mai punctat specialistul   

Mihai Eminescu

M-a sunat aseară mama și mi-a zis că totu-i bine,

Are bani, are de toate, doar că-i este dor de mine...

M-a-ntrebat dacă-n străini viața este mai frumoasă,

Dacă nu mi-e dor de țară, dacă nu mai vin pe-acasă...

Nu, zic, mamă, nu mi-e dor, poate-un pic mi-e dor de tine...

Dar în rest, la ce să vin? cine mă așteaptă, cine?

Așa e... a răspuns mama, pe la noi a nins prin sat,

Ce frumos astăzi zăpada peste case s-a-nșirat...

Și am plâns, căci de zăpadă și de iarnă-mi este dor,

Dar oricum, chiar și așa, amintirile mă dor.

- Nu vin, mamă, pe la voi, stă gunoiul după ușă,

Iar când vreți să faceți focul, vă mânjiți toți de cenușă.

Apă nu aveți prin case și fântânele-s secate,

Altfel lumea azi trăiește și așa nu se mai poate...

Mama, tristă, a șoptit: Fă cum știi și fă cum poți,

Dar oricum, mi-e dor de tine și mi-e dor, și de nepoți...

- Lasă, mamă, trece dorul, poate-n vară voi veni,

Când o fi iarbă pe luncă, când bujorul v-a-nflori...

Nu fi tristă și mai sună, dacă vrei și eu te sun,

Ți-am trimis bani și mâncare... e cadoul de Crăciun.

- Hai, la revedere, mamă...a zis mama și-a închis,

Parcă-o văd cum, în cămară, plânge-n hohot, știu precis.

Are lângă ea un câine și mai are și-un motan,

Îi iubește și toți trei fac Crăciunul an de an...

O fi poate-o săptămână de când mama nu-a sunat,

Mi-e în grijă, ce e oare? Și-am pornit la drum, spre sat.

Avioane, gări și trenuri, îmbulzeală, drumu-i greu,

După-atâta stres și lacrimi am ajuns... în satul meu.

Parcă nici nu-mi vine-a crede, ninge lin, drumu-i pustiu,

Totu-i alb, foșnește neaua, mică iar as vrea să fiu...

Am strigat de pe la poartă: Mamă, ce s-a întâmplat?

A ieșit mama în ușă: Telefonul s-a stricat...

Două săptămâni cu mama, am uitat de țări străine,

Sunt din nou copilă mică, râdem, plângem și ni-e bine.... "

✍️ Emilia Plugaru

Munciți, munciți, munciți!