"Vă spun sincer, ne-a dat salariu mai mare ca în Italia". Mărturia unui muncitor care s-a întors în țară să lucreze pentru Umbrărescu

Mai mulți muncitori de pe șantierul Autostrăzii A7 au mărturisit că s-au întors din Italia pentru a lucra în cadrul firmelor deținute de Umbrărescu. Salariile oferite de "regele asfaltului" au fost atât de atractive încât nu au putut să le refuze.

de Redactia Observator

la 17.11.2024 , 17:54

"Vă spun sincer, ne-a dat salariu mai mare ca în Italia". Mărturia unui muncitor care s-a întors în țară ca să lucreze pentru Umbrărescu - Facebook

"Da, ce vedeți aici, suntem întorși în România din Italia. Împreună cu familiile. Am lucrat 15 ani tot la autostrăzi, dar în Italia. Umbrărescu ne-a făcut oferte de nerefuzat. Vă spun sincer, ne-a dat salariu mai mare ca în Italia. Am făcut ședințe de familie, cu toții, și am hotărât să ne întoarcem acasă. E bine, suntem mulțumiți, sperăm că statul român îi va da domnului Umbrărescu lucrări 10-20 de ani de-acum înainte, ca patronul să ne poată plăti în continuare, noi să facem autostrăzi și toată lumea să fie mulțumită", au spus unul dintre salariații UMB, care lucrează la podul din Buzău de pe A7, potrivit Buzoienii.

Situația a fost comentată și de Sorin Grindeanu, ministrul Transporturilor: "Mi s-a spus că doar pe șantierele de autostrăzi de acum din România sunt 2.500-3.000 de muncitori români întorși din străinătate. E o bucurie pentru mine, ca român, să aflu asta, pentru că plecarea oamenilor din țară a fost unul din cele mai dureroase lucruri petrecute în România după Revoluție. Pe lângă bucuria reîntoarcerii lor, resimt și o mare responsabilitate. Trebuie să le dăm de lucru acestor oameni în continuare. Dacă nu se va întâmpla asta, vor pleca din nou și nici că se vor mai întoarce vreodată", a declarat Grindeanu.

Autostrada A7 Ploiești - Siret este o autostradă în construcție pe traseul Ploiești - Buzău - Focșani - Bacău - Pașcani - Suceava - Siret.

Mon Dieu!

Povestea Castelului Sturdza din Miclăușeni care a supraviețuit războaielor și comunismului

Castelul a fost terminat de construit în anul 1904. FOTO: Shutterstock

Pe colinele molcome ale Moldovei, la limita dintre județele Neamț și Iași, pe teritoriul comunei Butea, se ascunde în pădure o bijuterie arhitecturală unică: un castel neogotic ale cărui ziduri au rezistat în ciuda războaielor, invaziei sovietice, incendiilor și comunismului.

La Castelul Sturdza, pe fosta moșie a Miclăușenilor, domnițe cu crinoline însoțite de domni cu frac trăiau povești de dragoste sau mari dezamăgiri. Aici poposeau călători străini în peregrinările lor în ținuturile Moldovei, boierii din Divan puneau la cale alianțe și destrămau urzeli. Dimineața, în zori, un duel punea capăt unei vieți, dar nu și unei drame. Aici, George Sturdza şi soția sa, Maria Ghica, visau să îmbătrânească liniștiți și, după ce ei nu vor mai fi fost, din cotloanele castelului să răsune iarăși glasuri de copii. Dar nu a fost să fie așa.

Din gramofon răsună un vals care ne poartă în lumea de altădată. „Totul a început cu o poveste de dragoste, dintre George Sturdza și Maria Ghica“, începe povestea ghidul Sebastian Marcoci. Intrăm pe nesimțite în lumea de altădată a castelanilor. Pășim încet pe podea și ne strecurăm cu mare grijă printre puținele exponate care au rămas din lumea lor, cu teamă parcă să nu se rupă firul care ne desparte de veacul apus. Palatul Sturdza din Miclăușeni, martorul mut al atâtor transformări istorice, provoacă emoție chiar și în ruină. De după funinginea secolelor și a incendiilor se întrevăd blazoane, rămășițe din lemnul scrinului negru, pătat de cerneala care a curs dintr-un toc de aur, semnul unde cândva atârna un candelabru ce arunca lumină de cristal la ceasul înserării, fereastra din lemn de trandafir care se deschidea pentru a lăsa să pătrundă în castel mirosul suav al primilor toporași, dogoarea zilelor de vară, soarele blând al toamnei și gerul Crăciunului care desena flori de gheață.

Un castel la margine de Iași. FOTO: miclauseni.ro

George și Maria și-au ridicat castelul în urmă cu 155 de ani pe fosta moșie a lui Miclăuș, vornicul care a primit de la domnul Alexandru cel Bun o mare suprafață din lunca Siretului. Însă, urmașii vornicului Miclăuş au vândut moşia vistiernicului Simion Stroici, care a construit un conac ale cărui rămășițe s-au păstrat până în anul 1880, când a început construirea actualului castel. Printr-un testament, vistiernicul Simion Stroici a lăsat moștenire satul Miclăuşeni „Lupului Prăjăscului şi nepoatei mele Saftei, şi fiului meu, la Gligorie, cu heleştee şi cu prisăci şi cu tot venitul, pentru că i-am luat spre dânşii ca să-mi fie ei ficiori de suflet“.

La sfârşitul secolului al XVII-lea, urmașii lui Lupu Prăjescu, neavând moștenitori, au lăsat domeniul fraţilor Sturdza, moşia Miclăuşeni revenindu-i lui Ioan. După ce acesta s-a căsătorit cu Maria Ghica, născută la Istanbul, acolo unde tatăl său era guvernator, au ales moșia Miclăușeni ca loc unde să trăiască și să-și întemeieze propria familie. Construirea castelului în stil neogotic, cu elemente decorative de inspirație germană, franceză și austriacă, a durat zece ani. „Era ca un dar de nuntă, iar cei doi au adus la castel tot ceea ce văzuseră mai frumos în perioada cât au stat în Occident unde s-au plimbat un an după căsătorie“, povestește ghidul pentru „Weekend Adevărul“. Castelul are o aură romantică, cu trei turnuri de strajă ridicate deasupra porților domeniului, cu ziduri dantelate și cu atenție la fiecare detaliu. Majoritatea decorațiunilor exterioare ale castelului reiau detalii din blazonul Sturdzeştilor, care conținea crucea cu șarpele și leul.

Interiorul era o adevărată bijuterie: plafoanele şi pereții au fost pictaţi în tempera de către Maria timp de zece ani, cu motive geometrice şi florale, mobila era sculptată în lemn de trandafir, la scara centrală s-a folosit marmură din Dalmaţia, iar la sobe, teracotă sculptată şi pictată. Încălzirea castelului se făcea prin pereți, pe timpul iernii, temperatura din interior fiind de 18-19 grade Celsius. Unele camere aveau parchetul similar cu tavanul, fiind create în oglindă. Castelul deţinea o vastă bibliotecă şi câteva colecții: de arme şi costume medievale complete, pentru cal şi călăreţ, colecţie de bijuterii, piese rare arheologice, numismatice şi epigrafice și o colecție de busturi în marmură de Carrara, tablouri vechi în ulei, reprezentând strămoși ai familiei Sturdza. În castel exista și o remarcabilă bibliotecă particulară, una dintre cele mai mari din Moldova, care cuprindea aproximativ 60.000 de volume, printre care incunabule şi multe ediții princeps sau foarte rare. Lucrările pentru finalizarea castelului au durat 24 de ani. Un tunel făcea legătura între castel și sat, iar în cramă se învecheau de la an la an vinuri obținute din podgoriile Moldovei.

O bijuterie neogotică. FOTO: miclauseni.ro

Timp de 40 de ani a fost perioada frumoasă. Aici au venit în vizită Carol I în 1898, în timpul manevrelor militare din jurul Romanului, iar viitorul Rege Mihai I în anul 1939, după examenul de Bacalaureat, fiind însoțit de câțiva colegi de clasă. Ecaterina, singurul copil al lui George și al Mariei, a moștenit un castel fabulos – nu a avut parte nici de el, dar nici de fericire. În tinerețe, s-a căsătorit cu Șerban Cantacuzino, un prinț bogat din familia Cantacuzino, însă care a murit rapid din cauza unei boli incurabile.

În timpul primei conflagrații mondiale, o parte a castelului a fost transformată în spital militar, iar Maria Ghica şi fiica ei, Ecaterina Cantacuzino, au stat la căpătâiul răniților ca infirmiere. Aici l-au adus pe marele compozitor George Enescu, care le-a cântat răniților. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, castelul a fost abandonat, Ecaterina refugiindu-se la Roman, frontul fiind la mică distanță. Când a venit armata sovietică, ea era singura stăpână a castelului. Nu a reușit să salveze mare lucru. Castelul a fost devastat și mii de cărți au fost arse. În vreme de iarnă, soldații nu mai coborau după lemne și băgau în foc tot ceea ce vedeau la îndemână, tot ceea ce se putea arde: mobilier și cărți învelite în piele. La plecare, rușii au luat tot ce se putea lua: colecțiile, tablouri, armuri medievale, candelabre, bijuterii, argintărie. Peste vreme, s-au mai păstrat doar patru cărți originale, care se află în prezent la Academia Română. După ce au plecat rușii, au intrat și localnicii care au devastat castelul. File din cărțile rare ajunseseră să fie folosite pentru împachetarea mărfurilor din târgurile din Târgu Frumos, dar și obiecte de mobilier. „Unele mai sunt și acum în sat, mai primim donații cu obiecte rare furate demult din castel“, mărturisește ghidul.

După război, Ecaterina Cantacuzino a donat castelul Episcopiei Romanului, dar și parcul în suprafață de 30 de hectare, biserica ctitorită de părinţii săi, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici. Comuniștii însă au alungat maicile din castel. Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit purtând numele de maica Macrina, la Schitul Cozancea din Botoșani, unde și-a găsit sfârșitul, în anul 1953, la vârsta de 80 de ani.

Superba construcție a devenit pe rând depozit de grâne, depozit militar de explozibil. La un moment dat, aici a funcționat și o casă de copii cu handicap psihic sever, până în anul 2001. Pe vremea cât avea această funcționalitate, la castel a izbucnit un incendiu la mansardă, care a distrus ultimele obiecte de mobilier originale ale castelului. În anul 2001, castelul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, iar centrul de plasament s-a mutat în satul Cozmeşti din comuna Stolniceni-Prăjescu. De atunci a început renovarea castelului care nu s-a încheiat nici în prezent.

Chiar și în stadiu de ruină, locul a atras nume mari ale cinematografiei, fiind decorul filmului „Orient Express“, regizat de Sergiu Nicolaescu, el însuși având rolul principal, al prințului Morudzi. „E destul de necunoscut castelul de la Miclăuşeni, ca arhitectură, între castelele românești și eu zic că e un loc care ne face cinste. E o mănăstire minunată, lucrurile sunt extraordinare şi dovedesc existența unei culturi deosebite. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a înțeles foarte bine necesitatea noastră și a acceptat să filmăm la Miclăuşeni“, declara la vremea respectivă Sergiu Nicolaescu. „Orient Express“ a avut premiera în septembrie 2004 și a fost cel mai vizionat film românesc din acel an.

Castelul, deși în proces de restaurare, este deschis publicului. Costul unui bilet este de 20 de lei. Pe lângă lecția de istorie, turiștii pot lua masa la restaurantul din apropiere sau se pot plimba în voie în pădurea care împrejmuiește palatul. Anual, aici sunt organizate mai multe evenimente, cum ar fi un târg al meșteșugarilor, al tradițiilor de primăvară, al cărților pentru copii. La începutul lunii septembrie, turiștii au parte în fiecare an de o experiență în lumea la Belle Epoque printr-o „Călătorie la 1900“.

Postul Crăciunului.

Postul Crăciunului, ținut cu bunătăți făcute în casă. Cum arată cămările caselor de la sate, în prag de iarnă

Postul Crăciunului este o provocare nu doar spirituală, ci si alimentară, pentru cei care vor să-l țină. Legumele sunt de bază. Lintea, năutul și fasolea pot înlocui cu succes carnea, fiind o sursă bună de proteine vegetale. În aproape toate gospodăriile rurale, cămările și magaziile sunt pline cu borcane cu zacuscă, conserve de legume, gemuri și compoturi. Toate au fost pregătite din timp pentru a trece mai ușor și sănătos, cu produse de casă, peste perioada de abstinență alimentară.

În satele din sudul Moldovei, se prepară și acum compoturi din fructele târzii ale toamnei.

"În fiecare an, compotul de gutui îl fac la final. Vreau gutuile să fie foarte bine copate, ca să am un gust plăcut la compot. Am pus apă, punem zahărul în vas și apoi punem gutuile spălate, tăiate așa, cubulețe, cum preferam noi, gopsodinele", spune Ecaterina Hulea, gospodină din Vânători, județul Galați.

Zeci de borcane și sticle umplute cu produse de post se adună în cămară.

"Aici este locul pe care l-am dobândit de la părinții mei. Este cămara făcută de ei, pe vremea lor, așa cum au gândit. De fiecare dată când intru aici, intru cu emoții. Parcă o văd pe mama cum așeza pe aceste rafturi bunătățile pe care le făcea", își amintește femeia.

Pentru ca proviziile să fie din abundență și cămara plină, munca începe încă din vară.

"Toata vara am de treabă, ca toamna cămara să fie plină: castraveti, ardei iuți, gogosari. Apoi am vestita zacuscă de legume, care nu trebuie să lipsească din cămară nicicum, pentru că ea e vedeta postului. Iar în congelator am legume, pe care le țin și le scot atunci când gătesc", explică Ecaterina Hulea.

Atunci când mâncarea este diversificată și postul este mai ușor de ținut. Doamna Ecaterina are și un sfat pentru gospodine.

"Baza într-o mâncare este sucul de rosii. Sucul de roșii, dacă e pregătit așa cum trebuie, cu tot ce-i trebuie, el ne aduce gustul unei mâncări bune. Suntem în familie 5 persoane și chiar ne ajung și în postul Paştelui. Copiii mei țin posturile și le prinde bine cămara mea", povestește Ecaterina Hulea.

Postul ține 40 de zile și se încheie pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului.

reporter: Dana Costache
operator: Marian Munteanu

Izabela Zaharia

Digi24

Pericolul pândește, dar la București nici nu se discută. Avertismentul unui expert de la Oxford pentru România

Politicienii români nu au anvergură și viziune, iar politica externă a României e lipsită de consistență, avertizează politologul Corneliu Bjola. Vestea proastă e, spune Bjola, că traversăm o perioadă de turbulențe, comparabilă cu cea din 1945 și 1989, iar pericolele sunt reale.

Imagine ilustrativă. FOTO: Unsplash

România se zbate în mediocritate, într-un moment în care nori negri se adună tot mai mult deasupra estului Europei, iar situația este incertă pe celălalt mal al Atlanticului. Într-o societate polarizată, cum este cea din România, politcienii reușesc de fiecare dată să-și convingă alegătorii că dețin toate soluțiile și sunt unicii depozitari ai adevărului, chiar și atunci când sunt subcalificați, iar politica externă a României nu poate fi decât una pe măsură.

Două succese importante a obținut România, pe plan extern, după Revoluție: aderarea la NATO (2004) și UE (2007), însă de atunci bate pasul pe loc și adună eșecuri după eșecuri. Astfel, România a rămas, la fel ca Bulgaria, la periferia Europei civilizate și nu poate decât să spere că, la 17 ani după ce a fost admisă în Uniunea Europeană, va fi acceptată în Spațiul Schengen. În același timp, România așteaptă de 20 de ani, dar fără succes să fie admisă în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. La acest ultim capitol ne-au luat-o înainte țări ca Mexic, Columbia sau Costa Rica, care devenit parte a Organizației, în timp ce noi batem încă la porți care se deschid cu greu.

În lipsa unor realizări palpabile și a unei politici externe consistente, politicienii români, indiferent de culoarea politică, s-au dovedit experți în a-și ascunde incompetența sub preș, negând o realitate evidentă pentru orice observator neutru.

Astfel, o simplă comparație cu comparație cu Polonia, colega și principala aliată a României de pe flancul estic al NATO, ne arată unde ne aflăm în acest moment și cât de importanți suntem în ochii partenerilor. Totul într-un moment în care pericolul rusesc, după ani în care a fost dat uitării, dă frisoane europenilor.

Edificator este faptul că, în timp ce ultimii trei președinți ai Statelor Unite – Barack Obama, Donald Trump și Joe Biden au vizitat Varșovia, nici măcar unul dintre ei nu a ajuns în România. Acest lucru arată că, indiferent dacă în SUA s-au aflat la putere democrații sau republicanii, și indiferent cine a condus Polonia, relația dintre cele două țări se află la un nivel superior. În același timp, Polonia face parte din Triunghiul de la Weimar, organism prin care Varșovia a pus bazele unei colaborări speciale cu cele mai puternice țări din Uniunea Europeană, Franța și Germania. Evident, în tot acest timp România stă și privește, chiar dacă unii pași timizi au fost făcuți. Iar vina pentru lipsa de vizibilitate și de anvergură a României nu le aparține în niciun caz partenerilor americani sau celor din vestul Europei.

Vestea proastă este că nici perspectivele nu sunt deloc încurajatoare, mai cu seamă în contextul global din . Într-un interviu pentru „Adevărul", politologul Corneliu Bjola, profesor de Științe Politice și Diplomație la Universitatea Oxford, remarcă faptul că foarte puțini dintre candidații pentru postul de președinte al României au cunoștințe elementare care să le permită să conducă, așa cum prevede Constituția României, politica externă a țării. Totul într-un moment în care din Statele Unite vin semnale contradictorii, după ce Donald Trump a câștigat alegerile.

„Mă tem că încă e destul de neclar ce va face Donald Trump. Pentru că în momentul de față sunt două chestii care fiecare încearcă să descifreze. Mai întâi, o lume întreagă încearcă să-și dea seama cât din retorica electorală a lui Trump se va transformă în politică. Și m-am uitat la liderii europeni, toți încearcă să înțeleagă, într-adevăr, ce urmează să se întâmple, care vor fi cu adevărat reperele. Avem câteva indicii, dar nu sunt foarte clare", spune Bjola.

În același timp, profesorul român remarcă faptul că politicienii români, inclusiv cei care candidează pentru Cotroceni, sunt mai degrabă mediocri. El compară situația din prezent cu cea de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial și cu cea de la finele anilor 80, când regimurile comuniste din estul Europei începeau să se clatine și să se prăbușească.

Corneliu Bjola. FOTO: Arhivă Adevărul

„Mă tem ce va face viitorul președinte, dar nu numai pentru asta. Pentru că nici Guvernul României, și de asta mă tem, mă gândesc la guvernul de anul viitor, nu cred că se va ridica la înălțimea momentului. Din ce se vede în momentul de față, cu prim-ministrul Ciolacu, chiar și cu ceilalți candidați... Nu au o viziune clară privind situația externă. Cu mici excepții, ei nu au cunoștințe minime în ce privește relațiile internaționale. Iar cei care au astfel de cunoștințe, au alte probleme ce riscă să-i tragă înapoi. Asistăm la un moment complicat, un moment de schimbări extraordinare, comparabil cu 1989 și cu 1945, în care plăcile tectonice geopolitice se mișcă", avertizează Bjola.

Încă o dată, politicienii români, indiferent de partidele din care fac parte, arată că sunt repetenți. Cu foarte mici excepții, desigur. Grav este, dezvăluie Corneliu Bjola, că nici măcar acum, într-un context atât de complicat, politicienii din România par autiști și nu au ochi pentru tot ceea ce se întâmplă la nivel global, dar și în Europa. Acest lucru arată o tulburătoare lipsă de viziune și arată egoismul elitelor, care se complace exclusiv în a discuta teme de politică internă, altfel importante, unele dintre ele, însă sunt deconectate de la tot ceea ce se întâmplă dincolo de granițe.

„Pericolul pândește, dar la București, în politica românească nu se discută despre acest lucru. Complicațiile la nivel global nu par vizibile de aici, parcă nimic nu se vede, nu există o viziune, mergem în siaj. Mergem în siajul creat de această turbulență pe care o vedem la Trump și nimeni nu face nimic", avertizează Bjola.

Chiar dacă lucrurile s-au complicat în ultimii ani, iar pericolul rusesc e real, România pare încremenită în timp. În schimb, alte țări au început să se mobilizeze. În această privință, România ar putea să ia exemplul Poloniei, care reușește să discute pe picior de egalitate cu „granzii" Germania, Franța și Marea Britanie și are proiecte vizibile pentru a-și asigura propria securitate și pentru a construi noi sisteme care să o ajute în acest sens. Și chiar dacă există anumite falii și o anumită neîncredere între țările din estul continentului și marile puteri din vest, politicienii de la Varșovia dau dovadă de o iscusință care pare că le lipsește românilor.

„Germania, Franța, Polonia, mi-aș dori și România, ar putea să creeze un nucleu de leadership care să țină lucrurile la un loc. În orice caz nu trebuie mers numai pe soluția Est-Vest. Asta ar fi o greșeală mare", mai spune el.

Dacă Polonia, alături de Franța și Germania, a creat Triunghiul de la Weimar și a căpătat tot mai multă greutate, România privește mai mult de pe margine.

„Vedem acum că Triunghiul de la Weimar, o structură care a fost mult timp latentă, s-a activat recent. Ar fi de dorit să facem și noi parte, alături de francezi, germani și polonezi. Pentru că pe nucleul ăsta care există deja, ar menține această unitate Est-Vest. Rămâne să vedem cum vor evolua relațiile... Vestea bună e că și Marea Britanie își dorește să se implice, dă semnale foarte puternice. Am remarcat și declarația primului ministru britanic, care a spus că va continua să sprijine Ucraina, că nimic nu s-a schimbat, cu alegerea lui Trump. Dar, evident, toți știm că Europa are o capacitate mai mică decât SUA, și din cauză că industria sa de apărare încă e departe de ceea ce ar trebui să fie", punctează Bjola.

Există și alte exemple, pe lângă Triunghiul de la Weimar, care arată că România fie contează prea puțin, fie nu contează deloc, mai spune Corneliu Bjola.

„Ca să dau un alt exemplu apropo de acest Triunghi de la Weimar, vorbi de o inițiativă care a plecat anul trecut cu Germania, cu Franța, cu Polonia, la care s-a aliat și Marea Britanie, de curând. Prin această inițiativă se dorește să se creeze rachete de rază lungă de acțiune. Se vorbește foarte mult la rachetele americane. Europenii aveau o acele Storm Shadow, plus o variantă de rachete franțuzești, iar acum s-au pus bazele unui program consistent. Deci cine participă: Franța, Marea Britanie s-a alăturat și ea, Germania și Polonia. Cine nu face parte din acest proiect? România!", mai arată expertul.

Toate aceste lucruri arată că România, alături de Bulgaria, nu reușesc să se conecteze suficient și să fie integrate în aceste proiecte comune, e concluzia profesorului Corneliu Bjola.

„În continuare, sudul Europei nu este foarte bine integrat, iar asta este o problemă serioasă. Sud-estul Europei nu este integrat, cred că, din lipsă de atenție și lipsă de viziune a politicienilor de aici. În niciun caz nu pentru că, vestul nu vrea România integrată. Problema e că trebuie să știi să fii mai activ, mai proactiv și să urmezi toate aceste fluxuri pe care se formează. Alt exemplu: în partea de nord, balticii au două voci importante în Comisia Europeană. România și, în sfârșit, Bulgaria, într-o anumită măsură, nu sunt suficient de bine conectate și asta trebuie rapid conectate", continuă Bjola.

Există însă și un element încurajator și un bun exemplu că România poate mai mult decât a făcut până acum. Un prim pas important spre o viitoare integrare în planurile aliaților a fost făcut de puțin timp, la Londra, unde premierul României, Marcel Ciolacu, și cel al Marii Britanii, Keir Starmer, au semnat un tratat de apărare care vizează și consolidarea sprijinului pentru Ucraina. Corneliu Bjola crede că ar putea fi unii dintre primii pași spre o politică mai activă pe plan extern.

„E un pas bun, pentru că poate contribui la prevenirea unei falii est-vest, dacă angajamentul SUA se diluează. Nu am văzut însă acordul. Se vorbește în articol de înființarea unui comitet Marea Britanie - România de coordonare a ajutorului destinat Ucrainei și de joint training. Asta ar reprezenta o formalizare la ceva care avea loc deja", spune Bjola.

Următorul pas ar fi, conchide Corneliu Bjola, ca România să-și consolideze relațiile bilaterale bune și foarte bune cu statele importante, dar în același timp să devină parte a unor alianțe și a unor structuri mai complexe.

„Sperăm ca relația să devină mult mai robustă, mai ales pe Marea Neagră, unde ar fi bine fie coordonată multilateral. Aici ar fi bine să atragem alături de România și Marea Britanie, Franța, Germania și Polonia. Bilateralismele sunt bune ca pași intemediari spre construcții multilaterală, nu ca substitut", încheie Corneliu Bjola.

Adevărul.ro 

Am ajuns să o aud și pe asta! Americanii ii plâng pe marxiști că au pierdut alegerile.

"Enormă cădere pentru tabăra progresistă! 

A fost o respingere puternică a opțiunii progresiste, stângiste, pe alocuri cu accente neomarxiste (nu săriți ca arși de etichetă căci este corectă, marxismul a fost dintotdeauna și este și acum „ideologia împuternicirii politice a celor mai slabi”, aflați în condiții de precaritate socială sau mai puțin virtuoși ca performanțe individuale, și iluzoria lor ridicare artificială, prin măsuri intervenționiste de stat și discriminare pozitivă în administrație, la același nivel al satisfacției economico-sociale cu cei mai norocoși sau mai virtuoși, în numele „eticii și echității socialiste”.)

Ei bine, după vreo 40-50 de ani de macro-tendințe progresiste în care SUA au fost campioana curentului, americanii dau semne că s-au săturat de excesele corectitudinii politice și de discriminarea pozitivă, care au creat abuzuri în sens invers, și vor pur și simplu recompensarea mai bună a celor care trăiesc din muncă, afaceri proprii și din salarii (nu din asistență socială), vor din nou diferențiere pe bază de muncă, efort și merit iar resursele țării să le rămână lor și să fie folosite cu precădere de ei. Un fel de „We are not kind any more” (Nu mai suntem amabili/generoși), „trăim mai prost iar petrecerea pe banii noștri s-a terminat”.

Mulți, foarte mulți americani din ceea ce era cândva stratul de jos al clasei mijlocii (lower middle class), incluzând aici muncitorii industriali cu anumite grade de specializare, micii proprietari de afaceri de familie sau fermierii ceva mai înstăriți au regresat ca standard de viață, permițându-și mai puține decât acum 20-30 de ani și având sentimentul că roadele muncii lor sunt deturnate de politicile progresiste, în favoarea unor beneficiari și direcții care nu îi interesează.

Donald Trump, în schimb, a stagnat, rămânând și în 2024 tot la puțin peste 74 de milioane de voturi, adică aproximativ atât cât a primit și în 2020, când a pierdut alegerile. Creșterea este nesemnificativă, circa o jumătate de milion de voturi în patru ani. Din această perspectivă, se poate spune că, mai degrabă, Kamala Harris (progresismul) a pierdut alegerile, nu că Trump (conservatorismul) le-ar fi câștigat. Dar nu exista altă alternativă la progresism! Iar diferența s-a realizat din mobilizarea inegală a alegătorilor democrați și republicani, nu neapărat din atragerea de centriști sau indeciși și nici din treceri efective de votanți de la democrați la republicani. Pur și simplu, o mare parte din electoratul democrat nu a ieșit la vot pentru Kamala Harris. Foștii votanți democrați nu s-au îndrăgostit de Trump, dar nu au mai venit să voteze pentru Kamala Harris, aceasta neconvingându-i că este neapărat în interesul lor să o facă. Opțiunea progresistă nu mai are tracțiune.

Bun, și acum ce urmează?

America, Occidentul și lumea sunt în cumpănă. Vin cu siguranță schimbări dar nimeni nu știe cu precizie cât vor fi de ample, de dramatice, de adânci, de întinse ca perioadă de timp. Fernand Braudel vorbea de ciclurile istorice de longue durée. Este posibil să se încheie un lung ciclu al progresismului occidental, început odată cu protestele tinerilor anticapitaliști și anti-război (Vietnam) din 1968, extinse rapid în toate democrațiile occidentale, pe diverse teme. Ce vedem în universitățile americane de astăzi sunt ultimele generații de studenți ale profesorilor emeriți (pensionați) care erau studenți în 1968. Se termină acest ciclu. Odată cu schimbarea tendințelor ideologice, va începe treptat schimbarea în universitățile americane, pe care o vom simți peste 10-15 ani."

Extrase din Internet

P.S. Ce se va întâmpla la alegerile, ce bat la ușă, de  la noi? Voi vota cu oricine, nu cu marxiștii sau îmbogățiți lui Ilici care se dau socialiști. Aplicați  principiile actorului Florin Zamfirescu! Eu le aplic în primul tur la prezidențiale. La al doilea voi vota cu liberalii dacă se califică.

Bravo, Elon! Voi sunteți cei care veți înviora viața pălmașilor lumii, tu si Trump!

Elon Musk pornește războiul cu bugetarii americani! Se anunță tăieri de posturi pe bandă rulantă: O să fie reduceri de costuri

https://alex51ro.blogspot.com/2024/11/bravo-elon-ati-fost-si-sunteti-cei-care.html?m=0

Elon Musk, nominalizat în urmă cu câteva zile de către preşedintele ales Donald Trump secretar al unui nou Departament însărcinat cu ”eficacitatea guvernamentală” (DOGE) este pe cale să-şi formeze echipa şi a lansat pe X un apel la depunerea de candidaturi pentru a găsi profiluri care să-i semene.

”Le suntem foarte recunocători millilor de americani care şi-au manifestat interesul să ne ajute la DOGE”, a scris el joi pe profilul oficial pe X al departamentului, care are deja 1,4 milioane de abonaţi, relatează News.ro.

El precizează că nu vrea să recruteze ”generatoare de idei cu jumătate de normă”, ci are nevoie de profiluri în acord viziunea sa a succesului.

”Avem nevoie de revoluţionari libertarieni cu un IQ foarte mare, pregătiţi să muncească peste 80 de ore pe săptămână la reduceri de costuri puţin atrăgătoare”, dezvoltă miliardarul.

Pentru a face parte din noul departament pe care Musk îl conduce împreună cu omul de afaceri Vivek Ramaswamy, este necesar, aşadar, de cineva care vrea să muncească mult, să le împărtăşească viziunea asupra lumii şi să fie un geniu.

Numărul unu de la noul departament nu-şi pierde fibra de afacerist şi cere ”să se trimită un mesaj privat către acest cont cu CV-ul. Elon & Vivek vor examina 1% dintre cei mai buni candidaţi”, se arată în postare.

Însă, pentru a face acest lucru, este necesar să fii abonat la versiunea plătită a X, proprietatea lui Musk.

Statele Unite se confruntă cu o problemă majoră: există cheltuieli foarte mari pe multe proiecte și departamente, iar aici o să intervină Musk, penrtu a selecta și a eficientiza toată procesul.

În afară de această cerere de depunere de candidaturi, Elon Musk s-a întâlnit deja cu ambasadorului Iranului la ONU.

Această întâlnire a fost menită ”să liniştească tensiunile” dintre Teheran şi Washington.

Misiunea Iranului la ONU, contactată de AFP, a anunţat că ”nu comentează”.

Echipa lui Donald Trump nu a confirmat această întâlnire.

Preşedintele Partidului Liga Acţiunii Naţionale (PLAN), Silviu Predoiu, deschide lista de la Senat a acestei formaţiuni politice pentru alegerile parlamentare, în circumscripţia Bucureşti, conform Agerpres.

Fostul șef SIE Silviu Predoiu candidează și la Senat și la Cotroceni

Silviu Predoiu candidează şi la alegerile prezidenţiale din 24 noiembrie. El și-a început cariera în 1998, ca şef de birou şi apoi şef de serviciu; a fost numit şef de direcţie la Combaterea criminalităţii organizate transfrontaliere (2000); după 11 septembrie 2001 a condus Direcţia de anti-terorism, iar din 2003 a fost şef de direcţie în structura de securitate a SIE. În 2005, a fost numit prin hotărâre CSAT prim-adjunct al directorului SIE, funcţie pe care a ocupat-o până la trecerea în rezervă pentru limită de vârstă, în 2018. În această perioadă, a deţinut o perioadă funcţia de director interimar al SIE.

El este urmat pe lista PLAN pentru Senat de trei pensionari - un economist şi doi jurişti.Lista pentru Camera Deputaţilor este deschisă de avocatul Mihai Doru Giugula, fost consilier general din partea PSD în perioada 2012 - 2016. Pe următoarele poziţii ale listei PLAN pentru Camera Deputaţilor se află un inginer programator, un inginer, un ofiţer bancar şi un jurist.

Potrivit paginii de internet a formaţiunii, programul PLAN propune politici publice care să promoveze meritocraţia, clarificarea competenţelor executive în stat, implementarea rezultatelor referendumului din 2009 (trecerea la un Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300 - n.r.), reconstruirea încrederii în mecanismele democratice, reorganizarea administrativ-teritorială a României şi dezvoltarea şi consolidarea clasei de mijloc.

"Silviu Predoiu (n. 5 august 1958, București, România) este un general cu patru stele român, ofițer în Serviciul de Informații Externe. Acesta și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale din anul 2024.

Silviu Predoiu a fost prim-adjunct al directorului SIE între 2005 și 2018 și director interimar al Serviciului de Informații Externe în perioadele 20.07 - 04.10.2006, 24.04.2007 – 08.12.2007, 08-27.02.2012, 22.09.2014 - 30.06.2015 și 26.09.2016 - 04.07.2018.^[1]

A absolvit Facultatea de Geologie-Geografie a Universității București, cursuri postuniversitare în specializările ”Jurnalism” - în cadrul SNSPA și ”Gestiunea proiectelor” în cadrul ASE, precum și programe de pregătire specifică organizate de serviciile partenere nord-atlantice.

A parcurs toate etapele unei cariere operative și a desfășurat activitate operativă pe mai multe linii de muncă – contraspionaj extern, combaterea criminalității organizate, antiterorism, protecție internă. Începând cu anul 2000 a îndeplinit succesiv funcțiile de șef direcție, șef direcție generală și prim-adjunct al directorului SIE.

 A fost avansat în gradul de general de brigadă în 2004 și înaintat în gradele de general-maior în 2006, general-locotenent în 2008 și general în 2011.

Sub coordonarea generalului Predoiu, Serviciului de Informații Externe a parcurs un amplu proces de reformă instituțională, fapt ce a asigurat integrarea deplină a SIE în comunitatea informativă nord-atlantică și poziționarea sa ca unul dintre cele mai eficiente și profesioniste servicii de informații.

Pentru rezultatele excepționale obținute în carieră, Silviu Predoiu a fost decorat cu Ordinul Național ”Steaua României” (2009- în grad de cavaler, 2012- în grad de ofițer, 2017 – în grad de comandor) și Ordinul Național ”Pentru Merit” precum și cu medalia ”George Tenet”.

"România are nevoie de un plan. Vreau o altfel de Românie, condusă de altfel de oameni, cu un alt fel de a face politică", susţine Predoiu.

Ora 13.00. Un prieten va fi înmormântat. Planificasem în cursul verii o întâlnire cu el. Nu am realizat-o. O șterg din calendar.