Când nu le ies jocurile acuză că s-ar fi făcut fraude.

Lumea se mișcă, fraților! Vezi: Germania, Italia, mai nou Moldova!

UE și SUA cer o anchetă cu privire la fraudele electorale în Georgia

Washingtonul şi Bruxellesul cer o anchetă cu privire la posibile fraude electorale, după victoria Partidului prorus Visul Georgian în alegerile legislative de sâmbătă din Georgia, relatează AFP.

Votul din Georgia, marcat de fraude/ FOTO:X

Partisul Visul Georgian, care se află la putere din 2012, a obţinut o victorie cu 58.04% dintre voturi, iar coaliţia proeuropeană 37,58% dintre voturi, potrivit Comisiei Electorale Centrale.

Preşedinta georgiană Salome Zurabişvili, care şi-a rupt relaţiile cu Guvernul, a denunţat o "falsificare totală" a alegerilor şi a atribuit-o unei "operaţiuni ruse".

Opoziţia, care a revendicat iniţial o victorie în baza unor sondaje la ieşirea de la urne, refuză să recunoască rezultatul anunţat al alegerilor şi denunţă "alegeri furate".

Ea acuză partidul aflat la putere de faptul că apropie Georgia de Moscova şi o îndepărtează de o aderare la Uniunea Europeană (UE) şi NATO, două obiective înscrise în Constituţie.

"Ne asociem apelurilor lansate de către observatori internaţionali şi locali în favoarea unei anchete aprofundate cu privire la toate informaţiile despre încălcări în cadrul alegerilor", a anunţat într-un comunicat secertarul de Stat american Antony Blinken.

Preşedintele în exerciţiu al Consiliului European Charles Michel a îndemnat, la rândul său, să "ancheteze rapid" cu privire la "nereguli" în mod "transparent şi independent".

Partidele de opoziție au declarat că votul a fost fraudat și au refuzat să recunoască rezultatul electoral.

Tina Bokuchava, liderul Mișcării Naționale Unite (UNM) de opoziție, care a făcut campanie pe o platformă pro-europeană, a spus că rezultatele au fost „falsificate" și alegerile „furate".

„Aceasta este o încercare de a fura viitorul Georgiei", a spus ea, declarând că UNM nu a acceptat rezultatele.

Nika Gvaramia, liderul partidului liberal Akhali, a numit modul în care votul a fost desfășurat „o lovitură de stat constituțională" de către guvern.

Președintele pro-occidental Salome Zurabishvili a spus că au avut loc „incidente profund tulburătoare de violență" la unele secții de votare.

Un observator electoral de la o secție de votare din satul Sadakhlo, din sud-estul Georgiei, a declarat pentru AFP că a „asistat la un număr masiv de personal" și a sugerat „votare multiplă coordonată în favoarea Visului Georgian".

Un grup comun de observatori, inclusiv Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Consiliul Europei și Parlamentul European, a remarcat îngrijorarea cu privire la imparțialitatea instituțiilor statului.

Analistul Gela Vasadze de la Centrul georgian de Analiză Strategică a declarat că țara din Caucaz se cufundă „în instabilitate politică pentru o perioadă nedeterminată" și că speranțele sale că va adera la UE „s-au stins".

El a spus, totuși, că opoziției îi lipsesc „liderii carismatici care ar putea canaliza furia populară într-un val de proteste capabil să aducă schimbări politice".

Georgia a fost cuprinsă de demonstrații în masă de la începutul acestui an împotriva a ceea ce opoziția a văzut ca încercări ale guvernului de a reduce libertățile democratice și de a îndepărta țara de patru milioane de oameni de la cursul său pro-occidental și spre orbita Rusiei.

La putere din 2012, Visul georgian a urmat inițial o agendă de politică liberală pro-occidentală.

Dar s-a inversat în ultimii doi ani.

Campania sa s-a centrat pe o teorie a conspirației despre un „partid al războiului global" care controlează instituțiile occidentale și încearcă să tragă Georgia în războiul Rusia-Ucraina, notează AFP.

Într-o țară marcată de invazia Rusiei din 2008, partidul a oferit alegătorilor povești despre o amenințare iminentă de război, pe care doar Visul Georgian ar putea-o preveni.

Controversata lege a „influenței străine" promovată de partidul Visul georgian, care vizează societatea civilă, a declanșat săptămâni de proteste de stradă și a fost criticată ca o măsură în stilul Kremlinului pentru a reduce disidența.

Mișcarea a determinat Bruxelles-ul să înghețe procesul de aderare a Georgiei la UE, în timp ce Washingtonul a impus sancțiuni pentru zeci de oficiali georgieni.

Partidul de guvernământ a lansat, de asemenea, o campanie împotriva minorităților sexuale. A adoptat măsuri care interzic „propaganda" LGBTQ, anulează căsătoriile între persoane de același sex efectuate în străinătate și interzic schimbarea de gen.

AUR „a devenit un partid falit, cu zero lei în conturi”, acuză un fost membru al formațiunii

Deputatul Ringo Dămureanu, ales pe listele AUR şi care a plecat, între timp, din partid, a afirmat sâmbătă aceasta că formaţiunea condusă de George Simion are „conturile zero şi datorii de milioane”, deși a primit 14 milioane în ultimul an și jumătate peste 14 milioane de euro subvenţie. El a făcut public modul în care susține că s-au cheltuit banii într-un mesaj ce conține o „analiză” a perioadei de când Simion se află în fruntea Alianței pentru Unirea Românilor.

Într-un text cu titlul „FALIMENT: Cum a ajuns AUR în prag de alegeri cu conturile zero şi datorii de milioane. Şi de ce a ajuns să declanşeze scandalul «Bani contra candidaturi»”, deputatul Ringo Dămureanu face referre la situaţia financiară a AUR în prag de alegeri.

„Din ianuarie 2021, de când AUR a intrat în Parlament, şi până în – august 2024, partidul condus de George Simion a primit de la bugetul de stat, în condiţiile legii, o subvenţie de peste 14 milioane de euro, sumă cel puţin suficientă ca Partidul să-şi poată organiza activităţile interne şi campaniile electorale. În primii 2 ani din acest interval, adică până în ianuarie 2023, inclusiv, AUR nu a cheltuit niciun ban din aceste sume. Liderii Partidului puneau presiune pe organizaţiile locale şi pe parlamentarii aleşi în teritoriu să suporte toate cheltuielile şi se lăudau public cu faptul că nu cheltuie «banii poporului» primiţi drept subvenţie”, scrie parlamentarul pe reţele de socializare.

El susţine că toată subvenţia a fost cheltuită într-un an şi jumătate.

„Lucrurile s-au schimbat însă, nu după multă vreme de la Congresul în care Simion a devenit preşedinte plin, Lulea – prim-vicepreşedinte, iar «tovarăşul» lor, Păunescu Silviu-Titus – secretar general. Astfel, în următoarele 19 luni, februarie 2023 – august 2024, deşi organizaţiile locale, parlamentarii aleşi şi chiar simplii membri au continuat să suporte toate cheltuielile, ca şi până atunci, conducerea AUR a cheltuit integral subvenţia primită. S-au aruncat pe nimic sume colosale!”, acuză deputatul.

Ringo Dămureanu a indicat şi date despre modul concret în care banii susține că ar fi fost cheltuiţi banii de la stat.

„Pe cheltuieli pe presă şi propagandă plus spoturi publicitare, AUR a aruncat 4,2 milioane de euro, în medie peste 220.000 de euro lunar. Cu toate că mereu liderul George Simion spunea că presa îi este ostilă, niciodată nu a recunoscut că o plăteşte gras. Va fi interesant să aflaţi pe ce tipuri de contracte şi către s-au dus atâtea milioane de euro şi dacă nu cumva chiar George Simion cu Marius Lulea & co. sunt beneficiarii reali ai cheltuirii acestor sume.

Pe aşa-numite investiţii în bunuri mobile şi imobile, necesare activităţii de partid, plus cheltuieli pentru funcţionarea sediilor, chirii şi utilităţi, liderii AUR au aruncat alte 4,2 milioane euro, cu toate că nu cunoaştem niciun sediu în ţară cumpărat de AUR până în prezent.

Cel mult 5-6 sedii închiriate, la nivelul regiunilor, aşa că urmează să aflaţi în ce «găuri» nesătule se scurg atâţia bani, adică alţi peste 220.000 de euro, în medie, lunar. Sub titlul «organizarea de activităţii cu caracter politic», Simion, Lulea & co. au mai aruncat încă 3,6 milioane euro, adică încă aproximativ 190.000 euro în medie lunar. Veţi afla pe ce operaţii de tăiere de frunze la câini şi către ce «băieţi deştepţi» s-a dus atâta bănet, dar «tripleta de AUR» Simion – Lulea – Păunescu cu siguranţă ştie”, mai susţine parlamentarul.

Dămureanu mai susține că „pe cheltuieli de personal s-au mai dus alte 1,2 milioane euro, adică 63.000 euro în medie lunar. Este contravaloarea a 85 de angajări, dispuse în afara birourilor parlamentare. În medie, 2 angajaţi pe judeţ, de care ştie tot «tripleta» în cazul în care voi în teritoriu n-aţi văzut nicio angajare”.

Dărmureanu mai spune că pe sondaje, Lulea şi Simion „au mai aruncat alte 400.000 euro, cheltuite, atenţie!, doar în perioada octombrie – decembrie 2023, în care nu au avut loc niciun fel de alegeri”.

„Care să fi fost logica în care din 44 de luni faci sondaje doar în 3 luni succesive, în care nu erau şi nu se apropiau alegeri?”, a adăugat deputatul.

El mai scrie că la finele lunii august 2024, „din subvenţie nu doar că nu a mai rămas absolut niciun leu necheltuit, dar s-au plătit în avans încă vreo trei sferturi de milion de euro, bani pe care acum partidul îi aşteaptă de la buget în lunile care urmează”.

„Iar cum lunar vin cam 320.000 euro, este clar că aceşti bani care vor veni până la sfârşitul acestui an, abia vor reuşi să acopere cheltuiala făcută în avans. Aşa se face că, în pragul alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, AUR a devenit un Partid falit, cu ZERO lei în conturi.

În plus, Partidul condus de Simion şi Lulea a pierdut şi suma de 11 milioane de lei pentru campania de la europarlamentare, pe care Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a decis să nu i-o mai ramburseze, din cauza cheltuielilor nelegale, plus alţi 11 milioane de lei confiscaţi de la AUR de aceeaşi AEP, în urma neregulilor descoperite.

În conferinţa de presă ţinută marţi la Bucureşti, în faţa sediului central de campanie, liderul George Simion a fost nevoit să se recunoască învins şi să confirme că tuturor candidaţilor la alegerile parlamentare le-a cerut să contribuie la bugetul de campanie, să asigure din banii lor precampania şi campania electorală, pentru că «aşa este conceput sistemul electoral din România, candidaţii suportă aceste cheltuieli»”, a mai scris Dămureanu.

Înainte de a-și anunța demisia din partid, săptămâna trecută, Ringo Dămureanu, a acuzat conducerea partidului că a condiționat participarea pe un loc eligibil la alegerile parlamentare din noiembrie de plata unor sume: 100.000 de lei donație pentru precampanie și până la 190.000 de lei ca împrumut pentru partid.

Marius Lulea, prim-vicepreședinte AUR, a declarat pentru Hotnews.ro că toți candidații au primit acest mesaj, dar nu reprezintă o condiție pentru a putea candida.

Ringo Dămureanu a declarat săptămâna aceasta și în plenul Camerei Deputaţilor, că s-au cerut 60.000 de euro pentru candidatură, pentru locuri eligibile şi a cerut demisia din funcţia de preşedinte al AUR a lui George Simion, pe care l-a numit „impostor politic”.

El susţine că, imediat după declanşarea scandalului „Bani contra candidaturi”, contabilul şef al AUR, Timotei Onoriu, a renunţat să mai asigure servicii de contabilitate partidului.

HotNews.ro 

Presa din Ungaria răspunde LARICS în legătură cu filmul de propagandă despre Iancu de Hunedoara

Foto: Seria epică de zece ore, „Rise of the Raven", având ca personaj central pe Iancu de Hunedoara, jucat de un actor din Târgu-Mureș, este finanțat de Institutul Național de Film al Ungariei. În calitate de coproducător și partener de difuzare este și compania ORF din Austria. Sursa aici.

De curând, presa din Ungaria s-a arătat deranjată și a comentat pe larg un articol al nostru publicat acum câteva săptămâni și numit Filmul despre Iancu de Hunedoara, soft power-ul unguresc și visul lui Viktor Orban, disponibil aici. Mai multe articole din Magyar Nemzet, Demokrata, Civilek, Mandiner și de pe multe alte portale au venit cu titluri ca „Acuzație românească: Hunyadi a fost „furat" de unguri – reacția lui Bán Mór", „Dragi prieteni români, iată o referință istorică rapidă pentru voi", „Historical Drama Series Ruffles Feathers in Romania, Author Responds" sau altele mai înflăcărate, ca portalul Maszol, un portal de limba maghiară din România, care spune că articolul nostru a fost nici mai mult nici mai puțin decât un „atac românesc motivat politic".

Probabil că sunt alte titluri sau comentarii și mult mai înflăcărate decât atât, dar scopul nostru nu a fost să facem o recenzie exhaustivă a titlurilor. De asemenea, noi am făcut abstracție și de unele comentarii de la articolele respective, pentru că, din păcate, limbajul violent pe teme bilaterale nu este prezent doar în Ungaria, ci și în România, iar noi sperăm să realizăm, atât maghiarii, cât și românii, că aceste mostre de limbaj nu ne fac cinste și nu ne reprezintă nici pe unii, nici pe alții. Iar scopul articolului nostru nu a fost să întreprindem un atac, așa cum au crezut unii, ci scopul nostru a fost să nu îl confiscăm pe Iancu de Hunedoara nici unii, nici alții, să nu îl instrumentalizăm politic/geopolitic, ci să facem din el ceea ce a și fost: o personalitate comună, care a apărat Europa pentru binele nostru al tuturor.

Revenind, în articolul de pe site-ul Demokrata, citat intens în presa de la Budapesta, scriitorul Bán Mór, pe numele său real Bán János, cel care care a scris romanul pe baza căruia s-a filmat serialul Rise of the Raven, recent lansat la Cannes, aduce mai multe comentarii sau replici la adresa articolului nostru. Vom analiza puțin mai jos câteva dintre punctele principale.

În articolul nostru inițial, printre principalele probleme pe care le abordam era necesitatea ca România să își protejeze și să își exploateze în mod responsabil patrimoniul cultural și potențialul pe care le are atât în țară, cât și în regiune, printr-o strategie energică de soft power. Pentru că, dacă România nu o va face, atunci alți actori regionali o vor face și își vor apropria elemente din patrimoniul nostru cultural, inclusiv Iancu de Hunedoara, în cazul nostru. Așa cum Asociația La Blouse Roumaine a semnalat de curând modul în care mari companii precum Louis Vuitton au apropriat ia românească de Mărginimea Sibiului, copiind-o întocmai și prezentând-o ca parte a unei colecții proprii, la fel fac alte entități regionale, printre care și regimul de la Budapesta, pe alte subiecte. Am arătat în primul articol argumentele noastre.

Ce este aproprierea culturală?

Sursa foto: ebihoreanul

Printre definițiile aproprierii culturale, una dintre ele se referă la faptul că aproprierea culturală reprezintă însușirea abuzivă de către o cultură dominantă a unor elemente din cultura dominată. Aproprierea culturală reprezintă, așadar, un fel de furt și a fost asociată, mai ales la început, cu colonialismul. Așadar, în cazul nostru, pentru că timp de aproape 1000 de ani cultura maghiară a fost dominantă în Transilvania, sunt multe personaje care și astăzi cred că pot apropria culturii maghiare tot ceea ce s-a întâmplat în Transilvania sau pe toți cei care au trăit în Transilvania timp de aproape 1000 de ani și care au produs ceva pozitiv sau care pot aduce astăzi avantaje de imagine, economice sau politice. Printre aceștia, se numără și personajul Iancu de Hunedoara, despre care este atestat în mod istoric că s-a născut într-o familie de români și se semna în documentele din tinerețe în limba latină drept „Ioan Românul", dar care astăzi este prezentat drept „erou maghiar" și limba lui maternă ar fi limba maghiară, evitându-se orice asociere a lui cu faptul că era român.

Iancu de Hunedoara provenea dintr-o familie românească

Dar mai mulți contemporani străini ai lui Iancu de Hunedoara atestă faptul că acesta era român, el însuși se intitula drept „Ioan Românul" în limba latină, este atestat că s-a născut în familia unui nobil român pe nume Voicu, numeroși istorici români și chiar renumiți istorici maghiari recunosc faptul că Iancu de Hunedoara era român. Papa Pius al II-lea spunea despre el explicit că „nu a sporit atât gloria ungurilor, cât a românilor în rândul cărora se născuse".

Renumitul cercetător, istoric, arheolog și profesor universitar maghiar Kubinyi András, membru al Academiei de Științe a Ungariei, specialist pe domnia lui Matei Corvin și pe epoca regilor Jagellini, recunoaște în mai multe rânduri originea română a lui Iancu de Hunedoara. În Hunyadi Mátyás, a személyiség és a király, la pagina 83, istoricul maghiar spune că Iancu de Hunedoara, tatăl lui Matei Corvin, era român. În altă parte, în Mátyás király. Vince kiadó, 2001, la pagina 8, același istoric maghiar spune foarte clar același lucru: „Ceea ce se vede din date: familia Hunyadi era de origine română". Și vine și cu argumente istorice obiective. Așadar, au mai fost în Ungaria și cu siguranță mai sunt și astăzi mulți oameni mai raționali și mai atașați adevărului științific decât discursurilor înflăcărate. Atunci de unde totuși obsesia aceasta actuală cu maghiarizarea lui Iancu de Hunedoara? Am dat câteva motive în articolul precedent și nu le vom relua, nu acesta este obiectivul articolului prezent.

Foto: Statuia lui Matei Corvin din Cluj-Napoca. Sursa foto: Locuri din România

Ideile din presa maghiară despre articolul nostru

După ce am arătat ceea ce a spus un Papă și cronicari străini despre Iancu de Hunedoara, după ce am arătat cum se intitula Iancu de Hunedoara însuși în documentele lui din tinerețe, ceea ce a spus chiar un istoric academician maghiar, putem continua cu analiza ideilor principale din presa maghiară. Așadar, revenim la ideile de bază răspândite în presa maghiară pe marginea articolului nostru inițial:

1. În primul rând, este un pic ironică afirmația scriitorului Bán Mór, autorul seriei, care spune că „întrebarea nu este ce origine avea de fapt familia Hunyadi, ci dacă se considerau maghiari sau români." Credem că acestuia i-a răspuns chiar Iancu de Hunedoara încă de acum aproape 600 de ani, de când se intitula în documentele din latină drept „Ioan Românul".

2. În al doilea rând, avem câteva contradicții de logică. Pe de o parte, același autor afirmă pe bună dreptate că în secolul al XV-lea apartenența națională nu avea importanța de astăzi. Perfect corect. Dar atunci, de ce același autor afirma mai devreme că întrebarea importantă era dacă familia lui Iancu de Hunedoara se considerau români sau maghiari? Răspundem noi: pentru că pe această temă, spre deosebire de titlul din tinerețe din acte de „Ioan Românul", se poate specula.

În continuare, încercările autorului de a amesteca lucrurile și de a face orice fel de legături cu alte etnii, cu turcii, tătarii, cumanii, cu oricine altcineva în afară de românii cu care se identificase Iancu, inclusiv încercarea de a face o diferență între „vlahi" și „români", așa cum încearcă astăzi sârbii și cum au încercat sovieticii cu „moldovenii" și „românii", sincer nu pot fi comentate și privite cu seriozitate și nu fac cinste nimănui. Senzația este că Iancu, din perspectiva maghiară, putea fi orice, numai român să nu fi fost. Pentru astfel de percepții, ce păcat totuși că el a apucat să se intituleze „Ioan Românul"!

3. Obsesia maghiarizării și complexul de superioritate. Să spui că în secolul al XV-lea de fapt nu prea conta naționalitatea (implicit, faptul că Iancu de Hunedoara provenea dintr-o familie românească), așa cum contează azi, dar ulterior să îl compari pe Iancu de Hunedoara cu eroi maghiarizați ai Ungariei dintr-o altă epocă istorică, din secolele trecute, ca Petőfi Sandor, Zrínyi Miklós, Attila József, pe care îi elogiezi că vorbeau în limba maghiară, te cam contrazici din nou. Mai mult, contradicția apare în același fel și atunci când spui că Iancu de Hunedoara și fiul său Matei Corvin „au acționat din toată inima ca maghiari". Nu mai înțelegem, conta sau nu conta naționalitatea în secolul al XV-lea, conform autorului nostru?

De fapt, din înflăcărare, probabil că ce a vrut să spună autorul este că nu contează naționalitatea unui om, atâta timp cât el acceptă să fie maghiarizat. Cu alte cuvinte, nu că naționalitățile în general nu ar conta, ci doar nu contează toate celelalte naționalități, pe când cea maghiară, da. Chiar și în secolul al XV-lea.

Iar pentru că mama sau tatăl lui Iancu de Hunedoara nu ne-au transmis un reel în care să ne arate cum vorbeau românește cu fiul lor, vecinii noștri maghiari pot presupune orice, inclusiv faptul că el vorbea maghiară deși a fost crescut de părinți români și se intitula el însuși drept „Ioan Românul". Credem totuși că vecinii noștri supraestimează apetitul vecinilor maghiarilor pentru limba sau cultura maghiară, după câteva sute de ani de discriminări și opresiune. Acest complex de superioritate a dăunat tuturor și înainte de 1918 și poate dăuna în continuare și astăzi atât lor, cât și relațiilor bilaterale din regiune.

4. Din nou, Trianonul...

Prietenii noștri maghiari au reușit să întoarcă toată discuția de la faptul că Iancu de Hunedoara era fără îndoială român, la ... Trianon. De fapt, se pare că acesta este punctul nevralgic, după cum atestă chiar autorul, iar orice discuție se întoarce mereu în acest punct.

Trianonul este pretext pentru autovictimizare, dar este deopotrivă mereu și pretext pentru orice pretenții din partea unora de la Budapesta. Pentru că a existat Trianonul, Viktor Orban crede că își poate permite să spună despre Croația că a preluat pe nedrept porturi la Marea Adriatică. Pentru că a existat Trianonul, Viktor Orban crede că îi poate reproșa prin diverse hărți și Sloveniei același lucru, ceea ce a generat proteste la Ljubljana. Pentru că a existat Trianonul, Viktor Orban crede că poate spune că Slovacia este o regiune separatistă a Ungariei. Pentru că a existat Trianonul, Viktor Orban crede că poate să declare chiar în România că el nu recunoaște hotarele României și să nu fie pedepsit pentru asta. Pentru declarațiile lui la adresa LGBT, migranților etc., a fost aspru criticat de toată lumea, dar când a declarat că nu recunoaște frontierele României, nu l-a mai criticat aproape nimeni. Tot pentru că a existat Trianonul, noi ar trebui să nu mai afirmăm adevărul istoric că Iancu de Hunedoara a fost român? Ce altceva ar mai trebui să facă toți vecinii Ungariei, pentru că a existat Trianonul?

Cei care își fac iluzii, la București sau în alte capitale europene, că politica Ungariei nu se învârte și astăzi în jurul Trianonului și cum să îl anuleze, pe baza unor revendicări teritoriale de la vecini, greșesc foarte tare. Inclusiv apropierea Ungariei de Rusia și de Turcia în această perioadă trebuie văzută în acest context. Viktor Orban mizează pe mari schimbări în climatul regional de securitate și în dinamica de putere pentru a-și atinge obiective inclusiv teritoriale. Noi am mai avertizat în privința acestor lucruri de curând într-un articol denumit Weaponization Of Historical Trauma Narratives In Hungary, Russia And Turkiye, And Their Potential Impact On International Security, care a apărut la începutul anului în volumul Conferinței Științifice Internaționale Strategii XXI: Complexitatea şi dinamismul mediului de securitate, organizată de Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate (CSSAS), din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I".

Sursa foto: Rferl

În acest articol menționat mai sus noi am spus explicit: traumatizarea și retraumatizarea aproape ritualică a societății maghiare cu Trianonul are obiective politice interne și geopolitice externe foarte pragmatice, la fel cum se întâmplă cu alte narațiuni traumatice revizioniste în Turcia lui Recep Erdogan, la fel ca în Rusia lui Vladimir Putin. Obiective politice pe plan intern pentru a domina societatea maghiară în interese proprii politice, economice, de grup și pentru a o pregăti ideologic pentru a susține elitele pentru „orice" vor decide acestea să facă pe viitor în regiune, iar obiectivele geopolitice pe plan extern sunt de tipul dominării unor sectoare-cheie culturale, economice și al revendicărilor teritoriale față de vecini.

Iar de această traumatizare și retraumatizare ritualică a societății maghiare s-au ocupat elitele politice maghiare, aceasta nu a apărut ca un fenomen natural în urma vreunei posibile traume, care de fapt nu a fost niciodată cercetată în mod adecvat. Eva Kovacs, socioloagă maghiară, spune într-un articol foarte pertinent că: „Suferința umană și doliul au fost înlocuite brusc de răzbunare și de auto-victimizare a națiunii în propaganda din perioada interbelică. Politicile istorice și, în general, politicile identitare pot câștiga astfel de bătălii împotriva analizei științifice pe o lungă durată de timp. În 2010 era încă discutabil, dar în 2014 a devenit o obișnuință ca Trianonul să fi fost, să fie și acum și pe viitor trauma societății ungare – fără măcar a defini vreodată înțelesul conceptului.". Tot ea spune că, după Trianon, elitele maghiare ar fi putut urma un alt drum pentru societatea pe care o reprezentau. Dar, inclusiv din motive ce țineau de avantaje proprii legate de puterea lor, de statut, ele au ales calea autovictimizării și a dezvoltării unor narațiuni traumatice legate de „mitul Trianonului", care să le asigure controlul asupra societății maghiare. Aceleași narațiuni dezvoltate în anii 1920 de elitele politice maghiare de atunci au stat și la baza regimului fascist horthyst în Ungaria și stau și la baza narațiunilor actuale ale Fidesz, Jobbik și ale lui Viktor Orban. Din păcate, cea mai mare victimă a acestor narațiuni și politici au fost chiar maghiarii de rând.

De ce spunem acestea? Pentru că nu se poate să nu ne gândim la o legătură între aceste narațiuni traumatice și depresia din rândul maghiarilor, care a făcut ca maghiarii din Ungaria și chiar cei de peste granițe să ocupe locuri fruntașe la sinucideri de mulți ani. Este absolut dramatic, dar inclusiv în România județele cu populație majoritar maghiară sau cu populație semnificativă maghiară ocupă de zeci de ani primele locuri la capitolul sinucideri, cu mici excepții. O scurtă investigație pe site-ul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici" arată că acest trend continuă, de exemplu în anul 2018 incidența sinuciderilor la 100.000 de locuitori fiind cea mai mare din România în județele Harghita, Covasna și Satu Mare (pag. 33). Sub nicio formă nu poate fi invocat factorul genetic, pentru că, așa cum o spun chiar cercetători maghiari, genetica de astăzi a maghiarilor nu se deosebește de cea a vecinilor lor.

a spus explicit

5. Și tot Trianonul...

După ce, în articolul nostru inițial, noi reclamam maghiarizarea totală a lui Iancu de Hunedoara și aproprierea sa culturală de către Budapesta, acum prietenii noștri maghiari ne acuză la rândul lor că „românii și slovacii, în special, dar și sârbii și croații, s-au apucat imediat de însușirea trecutului istoric maghiar" după Trianon, pe lângă „jefuirea" de teritorii și orașe. Noi repetăm ceea ce am spus și în primul articol: Iancu de Hunedoara nu a fost exclusiv român, după cum nu a fost nici exclusiv maghiar. El s-a născut într-o familie de români, a adus glorie Ungariei pe câmpul de luptă, și el și fiul său Matei Corvin, și a salvat de turci capitala Serbiei, Belgradul. Așadar, este o personalitate comună a europenilor din această parte a continentului, a fost o personalitate integratoare, apărătoare a întregii Europe. Poate unor maghiari această afirmație nu li se pare suficientă și tot ceea ce nu este în mod exclusiv maghiar, înseamnă că li se „fură". Dar noi nu privim lucrurile astfel.

6. Despre unele teorii conspiraționiste potrivit cărora românii nu ar fi fost de fapt autohtoni în Transilvania la venirea ungurilor, vehiculate din nou pe portalul Mandiner, nici nu mai este cazul să discutăm sau să le luăm în considerare.

Concluzii

Cu un lucru pe care l-a spus scriitorul Bán Mór suntem foarte de acord: toată lumea are dreptate într-o oarecare măsură, dar pentru fiecare contează mai mult partea lui de adevăr. Dacă prietenii noștri maghiari vor să creadă că tânărul Iancu de Hunedoara, un român care se intitula în actele din epocă drept „român", care a provenit dintr-o familie românească, vorbea din fragedă pruncie maghiara și nu româna ca limbă maternă, este treaba lor, deși este un pic ridicol. Dar astfel de exagerări, astfel de aproprieri, nu fac deloc bine unei reconcilieri adevărate care trebuie să aibă loc în această regiune pentru binele și al maghiarilor, și al românilor. Nu face deloc bine depășirii unor complexe de superioritate și modului în care acestea se lovesc de realitate, iar apoi, cu ajutorul unor narațiuni interesate, se dezvoltă în traume care rănesc și fac oamenii să sufere. Traumele pot fi clădite prin narațiuni artificiale, dar ele ajung să aibă efecte reale asupra sănătății și calității vieții oamenilor care le trăiesc, dar și asupra celor din jurul lor.

Suntem convinși că filmul este o realizare artistică deosebită și nu ne face nicio bucurie să criticăm ceva din el, nu acesta era obiectivul nostru în sine. Dar ne-am fi bucurat dacă ar fi fost mai mult decât atât. Dacă ar fi depășit condiția noastră bilaterală, dacă ar fi depășit stereotipiile și micile noastre ambiții sau obsesii care vin din ambele părți. Dar poate că totuși pas cu pas vom face aceasta pe viitor.

Ideea de bază și concluzia articolului nostru inițial era următoarea, dar prietenii noștri maghiari nu au vrut să o preia și pe aceasta în articolele lor: regiunea noastră ar avea nevoie de simboluri comune ca Iancu de Hunedoara, care a fost român din punct de vedere etnic, a adus glorie regatului Ungariei pe câmpul de luptă (nimeni nu dorește să minimizeze această glorie sau să o „fure", faptul că Iancu de Hunedoara sub steagul Ungariei a salvat Europa acelor vremuri, pe noi ne bucură oricum și nu ne deranjează deloc acest aspect!), și a ajutat la apărarea capitalei Serbiei de astăzi și a întregii Europe creștine. Dacă îi furăm lui Iancu de Hunedoara oricare dintre identitățile de mai sus, comitem de fapt un fals și îi compromitem moștenirea. Moștenire care a fost tocmai apărarea valorilor noastre comune europene. Că s-a întâmplat ca el să lupte pentru Ungaria de atunci, că s-a întâmplat ca el să se nască într-o familie românească, acestea sunt detalii dacă ne uităm la imaginea de ansamblu. El a apărat întreaga Europă și pe aceste lucruri ar trebui să ne concentrăm și să ne bucurăm de ele împreună. Mai ales că Europa și valorile ei adevărate trebuie apărate și astăzi de diferite amenințări, ca atacurile Rusiei din Est sau unele ingerințe ideologice absurde din Vest. Iar în această luptă de astăzi nu este loc de orgolii personale sau exclusiviste de niciun fel, lupta trebuie purtată împreună dacă vrem să avem vreo șansă să învingem.

Matei Blănaru este doctorand al Universității din București și cercetător la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul FUMN Mircea Malița.

Adevărul.ro 

«Nos étudiants ne savent plus écrire» : le cri d’alarme d’une professeur d’université

https://www.lefigaro.fr/story/nos-etudiants-ne-savent-plus-ecrire--le-cri-dalarme-dune-professeur-duniversite-17365

La ce ne putem aștepta din partea Iranului?

Extrase din Le Figaro, un articol de astăzi. 

Câte înțelesuri  are acest cuvânt în  franceză? Ce va fi?

Aluatul fraged de pizza cu doar trei ingrediente, gata în cinci minute

Aluatul fraged de pizza cu doar trei ingrediente, gata în cinci minute

Cineva care prepară pizza cu aluat tradițional - care necesită dospire - poate fi sceptic la vestea că există și alternative gata în doar cinci minute. Și nu vorbim de produse congelate.

Cel mai simplu blat de pizza. FOTO Molly Allen simplyrecipes.com

Este vorba despre un blat atât de simplu de preparat, încât nu necesită nicio planificare prealabilă, notează pagina culinară simplyrecipes.com, care a publicat o rețetă de aluat bogată în proteine, cu doar trei ingrediente - făină, praf de copt și iaurt grecesc - recomandată de Molly Allen, fost proprietar de brutărie, acum scriitoare independentă, autoare a unor ghiduri de bucătărie.  

Aluatul recomandat de ea nu va fi elastic, ci moale, iar pe deasupra, la îndemână pentru oricând apare pofta de pizza.

Neavând drojdie, acest aluat sare peste procesul de fermentare, valorificând puterea substanțelor active din iaurt, care lucrează ca agent de dospire.

Se poate folosi orice tip de iaurt grecesc simplu (mai degrabă decât iaurt în stil grecesc), cu sau fără grăsimi.

Preparatul necesită:

- o cană (136g) de făină ;

- o linguriță praf de copt;

- trei sferturi de cană de iaurt grecesc. 

Mai întâi se preîncălzește cuptorul la aproximativ 200-220 °C.

Într-un castron, se amestecă făina, praful de copt și iaurtul grecesc și se frământă cu spatula, apoi cu mâinile, până când se formează o bilă netedă de aluat.

Aluatul se transferă pe o suprafață tapetată cu făină sau pe hârtie de copt. Cu mâinile sau cu un sucitor pe care a fost presărată făină, se aplatizează până când se formează un disc de grosimea dorită. Apoi se transferă pe o tavă pe care a fost montată hârtie de copt.

Deasupra se pun sosul și toppingurile preferate (n.r șuncă, salam, mozzarella / cașcaval, măsline, ardei etc). Se coace timp de 10 - 20 de minute până când se umflă ușor, marginile sunt rumenite și brânza e topită.

În cazul în care se dorește o crustă mai crocantă, aluatul poate fi copt timp de cinci minute înainte de a-l acoperi cu toppinguri, iar după adăugarea acestora, se continuă coacerea.

Dacă aluatul nu este copt în prealabil, crusta va fi moale și fragedă.

După coacere, pizza trebuie lăsată se „odihnească" timp de 5 minute înainte de a o felia și servi.

Nu există condimente în această rețetă simplă de aluat, dar asta nu înseamnă că nu pot fi folosite, după preferințe.

Sfatul dat de Molly Allen este să nu încărcați foarte mult blatul cu toppinguri, pentru că riscați să nu se coacă.

Adevărul.ro 

Politicile guvernului vor aduce prețuri mari, sărăcie și șomaj, avertizează Negrescu

Planul fiscal al guvernului, criticat dur de un cunoscut analist economic. „Niște date trecute acolo fără o frântură de logică economică”

Reforma fiscală care ar urma să fie implementată în următorii ani în România nu l-a convins pe analistul Adrian Negrescu, care critică formulările guvernului. Expertul avertizează că există riscul ca foarte multe firme mici și medii să dea faliment, iar taxele să sufoce economia.

Politicile guvernului vor aduce prețuri mari, sărăcie și șomaj, avertizează Negrescu

Guvernul va implementa, începând cu 2025, o reformă fiscală care vizează actualizarea și revizuirea regulilor de impunere, inclusiv a bazelor de impozitare și ratele de impozitare pentru principalele categorii de impozite și taxe. Noul plan fiscal va viza și alte domenii: impozitul pe profit, impozitul pe venit/contribuțiile sociale, taxa pe valoarea adăugată, accize și impozitarea ecologică, impozite și taxe locale și pentru impozite și taxe relevante ale sistemului fiscal, cât și a veniturilor nefiscale, informează Profit.ro.

Planul fiscal al Guvernului pe șapte ani este un raport de peste 120 de pagini, pe baza recomandărilor Băncii Mondiale, și urmează a fi transmis Comisiei Europene. România speră astfel să primească undă verde din partea Bruxelles-ului, iar astfel să reducă și deficitul bugetar de la un neverosimil 8% la mai puțin de 3%, pe parcursul a șapte ani.

Analistul Adrian Negrescu nu este deloc convins de acest plan fiscal. Într-o analiză pentru „Adevărul", Negrescu avertizează că această reformă fiscală nu va aduce prea multe beneficii, chiar dacă, pentru moment, ar putea să prevină degradarea României de către agențiile de rating.

„Este o prelegere de bune intenții menită să reducă, din punctul meu de vedere, pericolul degradării rating-ului României la categoria junk, adică nerecomandat investiților. E un pas înainte, o gură de oxigen pentru autorități primită din partea Comisiei Europene și care ar putea salva, din punctul meu de vedere, finanțele României, măcar la nivelul rating-ului", spune Negrescu.

În opinia sa, planul fiscal a fost întocmit pornindu-se de la așteptări nerealiste. Și din aaceastă cauză, Adrian Negrescu este mai degrabă pesimist în privința evoluției economice.

Pentru că, dincolo de acest lucru, realitatea arată că acest plan e doar o culegere de bune intenții. Nu are legătură neapărat cu realitatea economică. Pleacă de la premisa că în următorii șapte ani economia o să crească ca în basme și că încăsările, de exemplu, din impozitul revenit pe venit se vor dubla în anul viitor. Nu mai vorbesc și de încăsările din TVA. Sunt niște date trecute acolo fără, din punctul meu de vedere, nici o frântură de logică economică, în condițiile în care economia pune frână și stagnează în momentul de față. Iar perspectivele lui 2025, din punct de vedere economic, sunt destul de sumbre", mai spune Negrescu.

Vestea proastă este, adaugă el, că România va continua să se bazeze pe împrumuturi, ceea ce va dezechilibra și mai mult economia. Și deși se vorbește despre o reformare, în realitate nu se poate vorbi despre o reformă.

„E un plan aspirațional, ca să zic așa, de măsuri menite să echilibreze bugetul statului, să reducă deficitul bugetar, dar din care reiese un singur lucru, evident. Faptul că statul va încerca să ia aceste măsuri, mai ales prin intermediul împrumutului public. Dovadă că vor duce datoria publică spre 60% din PIB. Adică vom împrumuta în fiecare an între 50 și 60 de miliarde de euro pentru a finanța, practic, funcționarea unui stat care nu se reformează. Acest proiect al domnului Boloș nu conține reforme reale, concrete, care să ducă, într-adevăr, la digitalizarea statului, la transformarea lui în concordanță cu realitățile economice", mai arată Negrescu.

În pofida faptului că politicienii vorbesc despre un plan serios, Adrian Negrescu spune că nu există date concrete care să arate ce se va întâmpla cu exactitate măcar în următorii doi ani. „În momentul de față putem spune că sunt foarte multe vorbe fără substanță pe ideea că ar fi bine să fie bine ca să nu fie rău din punct de vedere fiscal. Nu avem nimic concret legat de cum va arăta fiscalitatea în 2025-2026. Putem doar să luăm în calcul semnalele trase de marile băncii din România care văd creșterea TVA-ului, care văd creșterea impozitului pe venit, pentru că, altfel, cifrele trecute în acest plan fiscal, de exemplu dublarea a impozitului pe venit anul viitor, nu au nicio concordanță în realitatea economică", e convins Negrescu.

Reformele reale, în măsura în care vor veni, vor fi adoptate doar după alegeri. România a intrat deja în stagflație, avertizează expertul.

Adrian Negrescu. FOTO: Arhivă personală

„Noul guvern ce va fi instalat după alegeri la București va trebui să ia măsuri cu adevărat de reformă, dacă într-adevăr își dorește să reducă deficitul bugetar semnificativ, în concordanță cu evoluția economică. Nu poți să ai un deficit bugetar uriaș, chiar justificat de investiții, dacă ție economia nu-ți funcționează, stagnează în momentul de față, iar realitatea economică arată că ne aflăm într-o stagflație, într-o situație economică extrem de dificilă, cu economie care stagnează și cu creșteri de prețuri care continuă și probabil vor continua și anul viitor", completează analistul economic.

În opinia sa, unele dintre măsurile care ar urma să fie adoptate nu ar face decât să crească și mai mult inflația. Or, România este de ani de zile campioană europeană a inflației și țara în care prețurile cresc cel mai abrupt. 

„La cum arată perspectivele trecute în această foaie de parcurs a Ministerului Finanțelor, pare că statul își dorește inflație în anii următori, își dorește să crească taxele și să mențină actualul status quo din punct de vedere administrativ. N-am văzut reformele menite să reducă cheltuielile publice, nu vedem reformele necesare menite să atragă investitori, nu se vorbește nimic, de exemplu, despre aderare la euro, ca un plan esențial pentru dezvoltarea economică a României. Niciun cuvânt despre acest plan de țară care ar trebui să fie extrem de important din perspectiva imaginii României și reglării, practic, zonei de împrumuturi, mai ales inclusiv pentru populație."

O altă problemă este că autoritățile nu vorbesc de temele importante și nu identifică niciun fel de soluții, susține Adrian Negrescu.

„Nu vorbim de temele importante, nu vorbim de restructurări în sectorul public, nu vorbim de necesitatea reducerii a aparatului companiilor de stat, nu vorbim de privatizări, nu vorbim de absolut nimic din ceea ce contează cu adevărat și care ar putea deveni realitate și să aibă, într-adevăr, un efect în reducerea deficitului bugetar. E o poveste de campanie electorală și nimic altceva pe care trebuie să o luăm ca atare."

În sfârșit, Adrian Negrescu observă că reforma fiscală nu ține cont nici măcar de datele Comisiei Naționale de Prognoze. „Am senzația că cei de la Ministerul Finanțelor au judecat tot acest plan din punct de vedere scriptic. Cât trebuie să avem peste șapte ani, deficitul? 2,9%. Bun, hai să reducem, să trecem invers datele, în așa fel încât în fiecare an să reducem cu puțin deficitul și după aceea au adăugat niște cifre în așa fel încât să justifice, practic, acest plan. Nu este o construcție economică reală bazată pe cifre, bazată pe date de la Comisia Națională de Prognoze, bazată pe realitățile economice. Doar o poveste de campanie și nimic altceva", punctează expertul.

El a comentat și faptul că întreg planul fiscal ar fi fost întocmit pe baza recomandărilor Băncii Mondiale. În opinia expertului, Banca Mondială nu înțelege foarte bine realitățile din economia României, iar aici dă un exemplu care a fost dat și de alți economiști cunoscuți și care arată că Banca Mondială insistă pentru o măsură care va provoca falimentul a numeroase firme mici și medii.

„Banca Mondială nu e Dumnezeu financiar în lumea asta, nu este deținătorul adevărului absolut în materie de soluții financiare și pare că Banca Mondială nu înțelege de fapt care este realitatea în România. Dovadă că insistă pentru eliminarea micro-întreprindurilor, o formă de afacere care în România este extrem de importantă pentru că asigură talpa țării din punct de vedere investițional. Sunt peste 500.000 de companii cu aproape un milion de angajați pe care, practic, încercăm să-i taxăm din ce în ce mai mult. Deci în loc să taxăm marile averi, în loc să reducem cheltuielule, noi îi taxăm pe aia micii, pe cei care au avut curajul să plece din statutul de angajat, să-și deschidă o mică afacere și tot lor, practic, le punem în spate cheltuiele deșănțate ale statului din ultimii ani", încheie Adrian Negrescu.

LA MULȚI ANI de Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou! Transmisie în Direct de pe Colina Bucuriei. DE CE a devenit OCROTITORUL Bucureștilor. Izgonirea Ciumei lui Caragea - VIDEO Trinitas TV (27 octombrie)

Începe al treilea război mondial?

Sfântul Dumitru. Ce să pui sub pernă în noaptea dintre 25 și 26 octombrie, pentru noroc și abundență

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Dumitru, sărbătorit pe 26 octombrie, protector al iernii și al păstorilor, fiind denumit și „cel ce deschide iarna". Iată ce trebuie să pui sub pernă în noaptea dintre 25 și 26 octombrie, pentru noroc și abundență.

De Sfântul Dumitru, tradițiile românești fac referire la ritualuri, menite să aducă noroc și bunăstare. Printre obiceiurile din noaptea dintre 25 și 26 octombrie se numără acela de a pune busuioc sub pernă. Se recomandă în special tinerilor, cu speranța ca Sfântul Dumitru să le arate chipul celui sortit să le fie soț/soție.

Dar, pe lângă busuioc, se mai pun și alte obiecte sub pernă, fiecare cu o simbolistică aparte. Astfel, se pun fire de grâu sau semințe de plante, simboluri ale fertilității și prosperității, care atrag norocul în casă și în viața personală. Sub pernă se poate o monedă, ca simbol al prosperității, pentru a atrage belșugul financiar sau se mai pot pune obiecte personale ale persoanei iubite, pentru a consolida legătura afectivă.

De precizat este că, în această noapte visele au o semnificație deosebită, fiind privite ca semne de viitor.

Sub pernă, se mai poate pune grâu sau porumb, simboluri ale unei recolte bogate, folosite pentru a aduce un an îmbelșugat. Dacă pui o crenguță de vâsc sau măceș, acestea sunt aducătoare de sănătate și de protecție împotriva energiilor negative. De asemenea, sub pernă se mai pot pune obiecte sfințite pentru protecție și sănătate, precum cruciulițe sau iconițe.

Sfântul Dumitru este considerat un protector al ciobanilor. De el se leagă obiceiuri specific, cum ar fi sacrificarea unei oi, pentru a prevesti vremea din iarna care vine. De asemenea, tot de Sfântul Dumitru au loc focuri pentru purificare. În unele regiuni, oamenii aprind „Focurile lui Sumedru", pentru a alunga răul și a aduce noroc, iar tinerii au obiceiul de a sari peste flăcări, ca simbol al purificării și al sănătății.