Doi oameni care știu cu ce se mănâncă informația

"Ordinea mondială este sub cea mai mare amenințare de la Războiul Rece încoace". Avertismentul șefilor CIA și MI6

Șefii serviciilor de informații externe din Statele Unite și Regatul Unit (CIA și MI6)  au vorbit pe larg despre principalele probleme de securitate care afectează lumea într-o apariție publică comună fără precedent la Londra, sâmbătă, într-o discuție amplă care a acoperit agresiunea rusă, amenințarea Chinei și războiul din Gaza, scrie BBC.

Evenimentul - o discuție în cadrul Financial Times  Weekend Festival prezidată de editorul ziarului, Roula Khalaf - a marcat prima apariție în public a celor doi bărbați - Richard Moore de la MI6 și Bill Burns, șeful CIA. Cei doi au subliniat importanța parteneriatului dintre cele două țări în domeniul informațiilor.

Ordinea mondială internațională este „amenințată într-un mod pe care nu l-am mai văzut de la Războiul Rece", au avertizat șefii serviciilor de informații externe din Regatul Unit și SUA.

Șefii MI6 și CIA au declarat, de asemenea, că ambele țări sunt unite în „rezistența față de o Rusie asertivă și față de războiul de agresiune al lui Putin în Ucraina".

Într-un prim articol comun scris în Financial Times, Sir Richard Moore și William Burns au spus că au putut să anticipeze războiul din Ucraina  „și au putut avertiza comunitatea internațională", în parte prin declasificarea secretelor pentru a ajuta Kievul.

Aceștia au afirmat că se fac eforturi pentru a „întrerupe campania nesăbuită de sabotaj" a Rusiei în Europa, pentru a obține o dezescaladare a războiului dintre Israel și Gaza și pentru a contracara recrudescența Statului Islamic (SI).

În editorialul FT, aceștia au scris: „Nu există nicio îndoială că ordinea mondială internațională - sistemul echilibrat care a condus la pace și stabilitate relativă și a asigurat creșterea nivelului de trai, oportunități și prosperitate - este amenințată într-un mod pe care nu l-am mai văzut de la Războiul Rece".

„Combaterea cu succes a acestui risc" se află la baza relației speciale dintre Regatul Unit și SUA, au adăugat aceștia.

Una dintre „ amenințările  fără precedent" cu care se confruntă ambele țări este războiul din Ucraina, care se află în al treilea an după invazia Rusiei în februarie 2022.

Sir Richard și Burns au declarat că „menținerea cursului este mai vitală ca oricând" atunci când vine vorba de sprijinirea Ucrainei, adăugând că președintele rus Vladimir Putin „nu va reuși".

Conflictul a arătat modul în care tehnologia poate modifica cursul războiului și a evidențiat necesitatea de a ne „adapta, experimenta și inova", au spus ei.

Ei au continuat: „Dincolo de Ucraina, continuăm să lucrăm împreună pentru a întrerupe campania nesăbuită de sabotaj desfășurată în întreaga Europă de serviciile secrete rusești și utilizarea cinică a tehnologiei pentru a răspândi minciuni și dezinformări menite să ne îndepărteze".

De asemenea, cei doi au avut prima apariție publică împreună la Festivalul FT Weekend de la Kenwood House din Londra, sâmbătă.

Dl Burns a declarat participanților că nu vede nicio dovadă a slăbirii puterii domnului Putin, în timp ce Sir Richard a nuanțat: faptul că serviciile de informații ruse folosesc elemente criminale pentru operațiuni de sabotaj în Europa este un semn că sunt „puțin disperate", a declarat șeful MI6.

Ambele servicii de informații străine consideră creșterea Chinei drept principala provocare geopolitică și de informații a secolului. Acestea și-au reorganizat serviciile „pentru a reflecta această prioritate", au afirmat cei doi în editorialul lor.

Citește ce spun șefii celor două servicii de informații despre conflictul din Orientul Mijlociu:

Apel comun din partea șefilor CIA și MI6 pentru încetarea focului în Gaza. Cele două agenții vorbesc despre „amenințări fără precedent"S.S.

8 Septembrie

Macroul face ce vor mușchii lui. Pâna când?

 

Proteste de amploare au loc în Franța după ce Emmanuel Macron l-a numit prim-ministru pe Michel Barnier

Mii de persoane protestează, sâmbătă în Franța, nemulțumite de faptul că președintele Emmanuel Macron l-a numit în funcția de premier pe Michel Barnier, un conservator de centru-dreapta, scrie BBC. Partidele politice de stânga, cărora le-a fost respins candidatul pentru funcția de prim-ministru, susțin că desemnarea lui Michel Barnier ignoră rezultatele alegerilor din iulie.

Foto: Profimedia Images

Partidele de stânga l-au acuzat pe Macron de „furt" electoral, după ce acesta a decis să-l numească pe Barnier, fost negociator al Brexitului pentru Uniunea Europeană, în ciuda faptului că alianţa de stânga, Noul Front Popular (NFP), a câştigat alegerile legislative din iulie.

În primul interviu ca şef al guvernului, Barnier a anunţat că intenţionează să formeze un cabinet din conservatori, membri ai taberei lui Macron şi, posibil, câţiva reprezentanţi ai stângii.

El se confruntă însă cu dificultăţi majore în ceea ce priveşte promovarea reformelor şi a bugetului pentru 2025, Franţa fiind presată de Comisia Europeană şi de pieţele financiare să-şi reducă deficitul.

Stânga radicală, condusă de partidul Franţa Nesupusă (LFI), l-a acuzat Macron că a ignorat rezultatele alegerilor şi a subminat democraţia. LFI a anunțat că 130 de proteste vor avea loc în întreaga țară.

Un sondaj Elabe, publicat vineri, arată că 74% dintre francezi cred că Macron a desconsiderat votul din iulie, iar 55% cred că preşedintele a „furat" alegerile.

Un hoț conduce Franța:

Secretele Patriarhului Daniel - cum s-a infiltrat, în vremea lui Ceauşescu, tânărul călugăr Ciobotea în cercurile BOR şi misterul din CV în anii '89 - '90

M-am apucat să citesc istorii și istorioare spre aducere aminte celor care vor să  le ingroape.

Gândim prin amintiri si  cu ajutorul informațiilor publice. Îmi aduc aminte din cele citite că  tânărul Jean Jacques Rousseau a hălăduit și el pe la Bossey. Cred că era prin anul 1722. Tot pe la o mănăstire. Rousseau a fost primul sociolog modern. N-a făcut nicio școală dar câte  cărți de căpătâi a scris. Daniel a stat zece ani la Bossey, Rousseau numai vreo doi.

Cu unii protagoniști din articol mi s-au intersectat drumurile în viață, cum ar fi unul, Teoctist, trecut  pe lumea cealaltă, un altul care conduce destinele bisericii noastre, Daniel. În rest numai amintiri. Scriu câte ceva și pentru băieții mei, acum în  floarea vârstei. 

Păcat că  nu am găsit  cablograma ambasadorului american care își reprezenta țara  în Elveţia pe vremea când sălășluiam și  eu prin acele locuri. În ea se zicea câte ceva despre Ilie, lectorul de la Bossey.

Articol publicat în Adevărul.ro:

#

Publicat:

25.03.2015 02:09

Ultima actualizare:

07.08.2022 04:02

Fotografie din 6 august 1987, cu Dan Ilie Ciobotea la intrarea în viaţa monahală, alături de naşul său de călugarie, părintele arhimandrit Ilie Cleopa FOTO ganduridinierusalim.com

Actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune fără precedent de rapidă în structurile de putere, presărată cu multe momente misterioase, neelucidate până în prezent, cum ar fi colaborarea cu fosta Securitate sau apartenenţa la Masonerie.

Numele: Dan Ilie Ciobotea;

Data naşterii: 22 iulie 1951;

Locul naşterii: satul Dobreşti, comuna Bara (Timiş);

Studii: Institutul Teologic Universitar din Sibiu (‘74), doctorat la lnstitutul Teologic Universitar din Bucureşti (‘76), Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg (‘78), Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg (‘79).

Aceasta ar fi cartea de vizită academică succintă a Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, considerat unuldintre cei mai cultivaţi capi ai Bisericii Române din istorie. Pe de altă parte, CV-ul înaltului prelat, atât cel de dinainte de 1989, cât şi cel post-revoluţie, conţine o mulţime de găuri negre.

Cei care i-au studiat biografia s-au întrebat de-a lungul timpului cum a fost posibil ca un tânăr student român să tranziteze nestigherit, de nenumărate ori, graniţele de vest ale ţării, într-o perioadă în care obţinerea unui paşaport era un vis interzis majorităţii românilor.

Practic, din 1976 şi până în 1988, existenţa lui Dan Ilie Ciobotea a însemnat un "du-te-vino" permanent între România şi ţări precum Franţa, Germania sau Elveţia.

Iată cum arată biografia ante-'89 detaliată a lui Dan Ciobotea afişată chiar pe site-ul oficial al Patriarhiei Române:

1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa);

1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania);

15 iunie 1979 - susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p).

31 octombrie 1980 - o versiune extinsă a acestei teze, pregătită sub îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală;

1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia;

 

FOTO Imagine din perioada în care preda la Bossey în Elveţia SURSA: ganduridinierusalim.com

În acelaşi timp, Daniel a avut timp să facă o mulţime de drumuri în ţară în intervalul '80-'88, iar în 1987, spre surprinderea totală a apropiaţilor, s-a călugărit. Pe 6 august 1987 a început oficial ascensiunea spectaculoasă spre structurile puterii a tânărului Dan Ilie Ciobotea, pe atunci în vârstă de 36 de ani.

La data menţionată mai sus a intrat în monahie cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Ilie Cleopa, arhimandritul (stareţul) Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ. A fost hirotonit ieromonah (călugăr cu funcţie de preot). Un an mai târziu, în 1988, a fost ridicat în rang, până la protosinghel (imediat inferior, practic adjunctul arhimandritului în structurile monahale).

Fotografiile din arhiva personală arată însă că Dan Ciobotea a intrat în structurile înalte ale puterii bisericeşti cu mult timp înainte de călugărie.

Doctorul în teologie Dan Ciobotea, între cei mai influenţi oameni ai BOR înainte de 1989. În stânga Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Teoctist Arăpaşu, iar în dreapta Patriarhul Iustin Moisescu, decedat în iulie 1986. Aşadar, Dan Ciobotea apare înainte de 1986 ducându-i sceptrul patriarhal lui Iustin Moisescu FOTO ganduridinierusalim.com

Tânărul Dan Ilie Ciobotea. alături de mentorul său spiritual, părintele Dumitru Stăniloaie FOTO ganduridinierusalim.com

Monahul Daniel a fost numit în 1988 consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. În acelaşi an, a devenit

conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti. Caracteristicile ambelor funcţii tind să confirme speculaţiile potrivit cărora Daniel devenise, de fapt, responsabilul cu Sectorul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române.

În biografia patriarhului urmează perioada cea mai misterioasă, nelămurită total până în prezent - 1989-1990. Întâmplările circumstanţiale ar putea explica, însă, explozia spectaculoasă în structurile puterii înregistrată atunci.

Decembrie 1989 a fost unul dintre episoadele cele mai ruşinoase din istoria Bisericii Ortodoxe Române. Pe 17 decembrie 1989, în mijlocul măcelului de la Timişoare, Patriarhul Teoctist Arăpaşu i-a trimis o telegramă lui Nicolae Ceauşescu în care, teoretic, l-a informat în privinţa Adunării Naţionale Bisericeşti, care tocmai avusese loc.

FOTO Mitropolitul Daniel, într-unul drumurile în străinătate

Experţii interpretează însă telegrama ca un gest de susţinere a dictatorului comunist în privinţa măsurilor brutale de reprimare a revoltei. De altfel, o zi mai târziu, pe 18 decembrie, Patriarhul Teoctist a convocat o şedinţă a Sfântului Sinod în care şi-a anunţat mitropoliţii că este de acord cu măsurile dispuse de regimul dictatorial şi că mişcarea populară ar putea destrăma structurile statului şi, implicit, Biserica Ortodoxă Română. Toţi subordonaţii au fost de acord, iar Biserica n-a condamnat oficial, în acele zile, regimul comunist.

Fuga cuplului dictatorial a semănat panica şi în rândul capilor Bisericii Ortodoxe din România. În noaptea de 22 spre 23 decembrie, Teoctist a dispărut pur şi simplu din Palatul Patriarhal. Misterul a fost dezvăluit la mulţi ani după Revoluţie. În următoarele 112 zile, Patriarhul Teoctist a stat ascuns la Mănăstirea Regală "Sfânta Treime" din Sinaia.

Scriitorul Artur Silvestri, considerat cel mai apropiat prieten al patriarhului, scria în cartea "Vremea Seniorilor" apărută în 2005:

"Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu şi eu însumi cred că ştim pe acest pământ ce s-a petrecut cu adevărat în acele zile în Biserica Ortodoxă Română".

Evenimentele acelor zile indică o lovitură de palat în sânul Bisericii Ortodoxe Române, care a vizat îndepărtatea Patriarhului şi care se va dovedi parţial reuşită. Într-adevăr, unul dintre cele mai controversate personaje ale Revoluţiei din 1989, Gelu Voican Voiculescu, i-a sugerat patriarhului retragerea şi i-a recomandat şi locul în care să se ascundă. Ulterior, a fost singurul vizitator din exterior al lui Teoctist, pe care l-a informat despre mersurile lucrurilor post-decembrie 1989.

Urmează data de 18 ianuarie 1990, zi care a consemnat două evenimente notabile. Patriarhia Română anunţa printr-un comunicat de presă faptul că Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fără a spune şi din ce cauze. Ulterior, într-un alt comunicat se invocau "motive de sănătate".

Pe de altă parte, în aceeaşi zi, a fost înfiinţat Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, condus de protosinghelul Daniel Ciobotea. Din grup făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, preotul profesor doctor Constantin Galeriu, preotul profesor doctor Dumitru Stăniloaie, preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiş şi câţiva oameni din afara bisericii, printre care Sorin Dumitrescu, Horia Bernea şi Teodor Baconsky.

Proaspătul mitropolit al Moldovei Daniel, alături de Patriarhul Teoctist, cu care a avut o relaţie extrem de tensionată. Fotografie din anul 1992

Grupul de reflecţie a reuşit printre altele să impună în primele zile ale anului 1990 predarea religiei în şcoli. Dar influentul Daniel l-a propus în timpul şedinţelor pe Bartolomeu Anania pentru funcţia de Patriarh. Din motive necunoscute, cererea a fost respinsă. Pe de altă parte, Daniel "l-a rechemat pe Teoctist în scaunul Patriarhal" pe de 4 aprilie 1990, dată la care, de altfel, grupul a fost desfiinţat. Patriarhul Teoctist avea atunci vârsta de 74 de ani.

Comunicatul din 18 ianuarie, de "demitere" a patriarhului, a fost explicat succint de insuşi Patriarhul Teoctist într-un interviu acordat în aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell, de la The Daily Telegraph:

"In tradiţia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh să-şi dea demisia?

— Conform canoanelor şi legiuirilor noastre bisericeşti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sănătate. Acest lucru s-a întâmplat şi în cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonică. De aceea, la chemarea Sfântului Sinod, dupa însănătoşire, am revenit la slujirea de Întâi Stătător al BOR...

» Dacă nu este posibil, cum vă explicaţi retragerea din 18 ianuarie?

— Aveţi răspunsul în cel pentru prima întrebare...".

Practic, în perioada 18 ianuarie - 4 aprilie 1990, BOR a fost condusă de către locotenenţa lui Daniel Ciobotea, iar avantajele personale obţinute de protosinghel în acest interval au fost importante. Pe 12 februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de "Lugojanul", iar în 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu (cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească).

La scurt timp după aceea, Patriarhul Teoctist l-a propus pe Daniel Lugojanul la şefia Mitropoliei Moldovei. Postul respectiv era vacantat încă din 1986, deoarece Teoctist se pare că ar fi dorit să-l instaleze acolo pe favoritul său, Teofan Savu, viitor Mitropolit al Olteniei. Conform cutumei BOR, postul de mitropolit al Moldovei "furnizezează" viitorul Patriarh al României.

La 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar pe 1 iulie a fost înscăunat.

Proaspătul Mitropolit al Moldovei Daniel, pe 1 decembrie 1990 la Alba Iulia, la sărbătorirea primei zile naţionale, alături de două personaje extrem de importante în revoluţia din 1989: generalul Victor Stănculescu şi Dan Marţian, politrucul comunist care ajunsese şeful Camerei Deputaţilor FOTO mirceaordean.blogspot.ro

. Contrele cu Patriarhul Teoctist au continuat. În 1996, în preajma campaniei electorale, mitropolitul Daniel l-a invitat la Iaşi pe candidatul la preşedinţie Ion Iliescu. Patriarhul a refuzat să vină la Iaşi şi a lansat o declaraţie provocatoare îndemnând enoriaşii "să nu voteze cu Anticristul", cu adresă la liberul-cugetător declarat Ion Iliescu.

S-a făcut util regimurilor PSD, fapt constatat potrivit unei stenograme PSD, în care senatorul ieşean Ion Solcanu spune că „e omul nostru trebuie ajutat”.

12 septembrie 2007 este data la care Daniel Ciobotea devine Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, după moartea, la 92 de ani, a lui Teoctist.

Mitropolitul Daniel în iulie 2007, în timpul unei vizite cu caracter electoral pe care a făcut-o la Sihăstria Putnei, în Suceava. Sprijinul episcopului Pimen (primul din dreapta), de care nu s-a bucurat niciodată pe deplin, era esenţial pentru obţinerea titlului de patriarh. În fotografie mai apare (al doilea din dreapta) Ioachim Băcăoanul, pe atunci arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, , unul dintre oamenii de încredere al lui Daniel FOTO sihastriaputnei.ro

"Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a câştigat bătălia pentru Patriarhia Română în faţa Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur de scrutin organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Câştigul i-a fost asigurat lui Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al treilea candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în dimineaţa zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfântului Sinod prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a Sinodului", se arată într-un articol din presa vremii.

Teofan, mitropolitul Olteniei, creditat cu şanse mari, n-a mai prins turul doi de scrutin. A ajuns însă Mitropolitul Moldovei, după plecarea lui Daniel la "centru". Perioada "electorală", de după moartea lui Teoctist, a fost foarte agitată. Viitorul Patriarh a fost acuzat din nou, de diverse grupuri de creştini că este colaborator al Securităţii şi membru al Masoneriei. Iată un afiş lipit la Iaşi pe gardul Mitropoliei Moldovei.

Afişe anti-ÎPS Daniel Ciobotea şi ÎPS Nicolae Corneanu pe gardurile Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (afişul este rupt în dreptul numelui ÎPS Daniel Ciobotea) 2007

“Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor, propus de masoni şi cu inclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea (fost angajat – 10 ani – al catolicilor şi protestanţilor in Elveţia, la Bossey, propus Patriarh – in mod oficial – de Masonerie prin vocea d-lui Frunzăverde, in conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe din Moldova. Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de Biserică). Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi".

 

Valahi, vlahi, râmleni, români...

Ce limbă vorbeau românii în Evul Mediu. Cum își spuneau în vremea lui Ștefan cel Mare și de unde vine numele lor

Românii au fost cunoscuți în istoria medievală drept „vlahi" sau „valahi". Mulți s-au întrebat dacă sunt unul și același popor. În plus existau ipoteze care indică faptul că etnonimul „român" este o invenție târzie, de secolul XIX. Cronicile medievale vin însă cu lămuriri.

Țărani români din secolul XIX FOTO George Edward Hering

Românii sunt un popor care, conform majorității specialiștilor, s-a format pe ambele maluri ale Dunării, cel mai probabil în secolele VII-VIII d HR, fiind un mix etnic, cu diferențe regionale, uniformizate ulterior în epoca medievală și cel mai mult începând cu secolele XVIII-XIX. Aparent, până în secolul al XIX lea, românii erau cunoscuți drept valahi, așa cum sunt denumiți în multe cronici sau jurnale de călătorie. Ce însemna valah și totodată ce înseamna român? Erau unul și același popor? Ce limbă vorbeau, de fapt, românii în evul mediu. 

Numele de România și cel de român apare pentru prima dată, în mod explicit în străinătate, în anul 1816, atunci când Dimitrie Phillippide publica la Leipzig, "Istoria României" și „Geografia României". Având în vedere aceste aspecte, a apărut ipoteza că de fapt etnonimul român este o invenție târzie, de acum aproximativ 200 de ani, în creuzetul Școlii Ardelene, din motive politice și ideologice, ușor de înțeles în contextul epocii. Totodată au apărut binecunoscutele teorii, mai ales ale istoriografiei maghiare care plasa fomarea poporului român la sud de Dunăre, cu o migrație, târzie, către secolul XII în spațiul transilvan, de exemplu.

Aceste ipoteze sunt contrazice atât de istoriografia românească, dar și de cronicarii medievali. Vlahi, le spuneau românilor, din toate provinciile istorice, de obicei străinii. Vlah înseamna de fapt „italian" sau „roman". Cronicarul ungur Verancsics, din secolul al XVI lea,  dar și alți călători străini în Principate au observat că limba vorbită de români seamănă cu cea a italienilor. 

„Căci la toate popoarele care se folosesc de limba slavă, ca la dalmaţi, croaţi, sloveni, bosniaci, rasciani, bulgari, stirieni, carinthieni, ruteni şi chiar şi la poloni şi boemi, italienii din Dalmaţia sunt numiţi vlahi sau vlasi, şi despre ei se crede că sunt cu mult cei mai vechi, şi decât romanii şi decât ungurii.[...] deci după ce au fost alungaţi italienii din Panonia şi aşa cum mărturisesc aceste cronici, după ce li s-a îngăduit din partea hunilor să treacă nestingheriţi Marea Adriatică mergând în Apulia, iar valahii, care erau păstorii lor rămânând acolo din propriul lor imbold, când ungurii au urmat în stăpânire ei au adoptat de la iliri numele de vlazi sau vlahi cu care îi găsiseră pe aceştia numiţi şi i-au numit vlazi", preciza Verancsics. Un alt cronicar medieval, italian de această dată, povestea o legendă privind originea românilor, arătând pe baza limbii care o vorbeau că de fapt sunt urmași ai romanilor și ai geților.

„Acest pământ a fost locuit odinioară de geţi, care l-au pus pe fugă ruşinoasă pe Darius, fiul lui Histaspe, şi au pricinuit multe înfrângeri şi Traciei. În cele din urmă au fost subjugaţi şi zdrobiţi de forţele romane. Şi a fost dusă acolo o colonie de romani, care să-i ţină în frâu pe daci, sub conducerea unui oarecare Flaccus, după care a fost numită Flacchia. Apoi după o lungă bucată de timp, alterându-se numele, aşa cum se întâmplă, a fost numită Valahia, iar în loc de «flacci» locuitorii au fost numiţi «valahi»", preciza cronicarul italian în lucrarea sa "Cosmografia". Specialiștii români spun că valahi le spuneau doar străinii, românilor.

„S-a demonstrat, pe temeiul izvoarelor, că românii, încă din Evul Mediu, au avut, în general, două nume, unul dat lor de străini (rezultat al alterităţii, al contactului cu „celălalt", cu vecinul ), dar nefolosit şi (cel mai adesea) necunoscut de ei, şi altul dat lor de ei înşişi, acesta fiind numele de sine (rezultat al conştiinţei de sine). Primul nume este cel de vlah, cu toate variantele sale (valah, valach, voloh, blac, oláh, vlas, ilac, ulah etc.), iar al doilea este cel de rumân/ român, şi el cu anumite variante, mai puţine decât precedentul. Nu există niciun izvor care să arate că românii şi-ar fi spus dintru început lor înşişi valahi sau într-un fel cumva asemănător, termenul respectiv intrând în limba română curentă foarte târziu, de regulă ca neologism", scria specialistul Ioan Aurel Pop în "Istoria şi semnificaţia numelor de român/valah şi România/Valahia"

În realitate, spun cronicarii, românii și-au spus „râmleni" sau „rumâni", niciodată „vlahi". Acest lucru îl afirmă, în primul rând, același cronicar ungur, Verancsics. „Lăsând de o parte nenumăratele cuvinte pe care valahii le au întocmai şi cu acelaşi înţeles ca în limba latină şi în dialectele italienilor, când întreabă ei pe cineva dacă ştie să vorbească pe limba valahă spun: «Oare ştii româneste?», sau când întreabă dacă este valah, îl întreabă: dacă este român", preciza cronicarul. Același lucru îl subliniază și Miron Costin, în secolul al XVII lea. Acesta subliniază faptul că moldovenii, încă din timpul lui Ștefan cel Mare, și chiar mai devreme, ar fi vorbit "râmlește", nu moldovenește, sau altfel. La fel și cei din Țara Românească sau Ardeal.

„Acest nume vine de la descălecatul lor de la Traian, şi cât au trăit românii, până la pustiirea lor de pe aceste locuri deschise şi cât au trăit în munţi, în Maramureş şi pe Olt, tot acest nume l-au ţinut şi îl ţin până astăzi, şi încă mai bine muntenii decât moldovenii, că ei şi acum zic Ţara Rumânească, ca şi românii cei din Ardeal. Iar străinii şi ţările dimprejur le-au pus acest nume de vlah, de la vloh, cum s-a mai pomenit, iar aceste nume de valeos, valascos, olah, voloşin tot de străini sunt puse, de la Italia, căreia îi zic Vloh. [...] Deşi şi prin istorii, şi în graiul străinilor, şi între ei înşişi, cu vremurile, cu veacurile, cu înnoirile, românii au şi dobândesc şi alte nume, doar acela care este numele vechi stă întemeiat şi înrădăcinat, adică rumân, cum vedem. Că, măcar că ne chemăm acum moldoveni, dar nu întrebăm: „ştii moldoveneşte?", ci „ştii rumâneşte?", adică râmleneşte", arăta Miron Costin.

Francezul Pierre Lescalopier, preciza în secolul al XVI lea, că valahii din Moldova, Țara Românească și Transilvania, își spun "rumâni" iar limba lor este "râmlească", adică românească. „Se consideră adevăraţi urmaşi ai romanilor şi-şi numesc limba româneşte, adică romană", spunea francezul. Chiar și mai devreme, în secolul al XIII lea, Ioniță Caloianul, țarul bulgarilor și vlahilor, îi scria Papei Inocențiu al III lea, că vlahii sunt urmași ai romanilor. În secolul al XVI lea, în vremea în care Pierre Lescalopier, făcea propriile considerații, italianul Francesco della Valle, povestea că a auzit de la niște călugări ortodocși, de la Mănăstirea Dealu, că valahii, se consideră "rumâni„, adică urmași ai coloniștilor romani lăsați de Traian, în Dacia. 

Călugării din învățământ și din politică

Poți să devii președintele României fără să ai niciun fel de calificare. Nu ți se cere diploma de bacalaureat, ca să nu mai vorbim de cea de facultate.

Dacă Marcel Ciolacu spunea: „N-am diplomă de bacalaureat, nici diplomă de absolvire a ecologiei drepte la o facultate particulară strâmbă", se găseau destui cetățeni care să-l voteze exact pentru asta. Dl Ciolacu pretinde însă că are bacalaureatul. Ne-a comunicat, în fine, după o cercetare aprofundată, nota: 7,03. Putea să spună și 10,03, căci diploma n-a scos-o la iveală.

Dacă nu poate să arate actul, hârtia, atunci abia acum candidatul la președinție are o problemă: fals în declarații și uz de fals în scop electoral.

De mai rău de două luni încoace, conducerea SNSPA, colegii intelectuali ai lui Alfred Bulai se declară surdo-muți și orbi. N-am știut, n-am cunoscut, n-aude, n-a vede.

Acum însă, procurorii descoperă adevărate atrocități comise de Bulai, pe lângă hărțuirea sexuală, agresarea psihică și înfometarea „experimentală" până la leșin a studentelor în așa-zisele ore de „Practică". ADICĂ, ÎN CADRUL UNIVERSITAR, AL ORELOR DIDACTICE DIN INTERIORUL SNSPA, nu acasă la Bulai. Dl decan Cristian Pârvulescu continuă să susțină că nici el, nici rectorul Pricopie nu au știut că s-a chemat și Ambulanța pentru studente aduse la limită de Bulai. Altfel, ar fi acuzați de complicitate. Așa, era de așteptat și de bun-simț să anunțe că demisionează. Nimic, tăcere.

Cum și Bulai tace ca un pește

Motivul pentru care un american s-a mutat în țara noastră pentru a-și crește copiii: „România încă practică ceea ce eu numesc triada nucleară”

Un american a decis să se mute împreună cu familia sa în România, considerând că țara noastră oferă mediul perfect pentru a-și crește copiii.

Americanul care s-a mutat în România pentru a-și crește copiii - Foto Shutterstock

Într-un videoclip postat pe TikTok, bărbatul a explicat că valorile fundamentale ale românilor l-au convins să aleagă România în detrimentul Statelor Unite. 

„Unul dintre motivele pentru care am ales să ne creștem copiii în România și nu în SUA este că România încă practică ceea ce eu numesc triada nucleară. Adică să îți iubești familia, să te iubești pe tine însuți și să îl iubești pe Dumnezeu. Și cred că acest lucru este atât de important pentru dezvoltarea unui copil pentru a deveni o ființă umană bună și decentă," a spus acesta.

Bărbatul a fost crescut în credința baptistă, iar soția și fiul său sunt ortodocși, el a subliniat că, deși nu este foarte religios, consideră important ca fiecare persoană să aibă credință în iubirea față de familie, ceilalți și ceva mai presus de ei. 

„Este corect să vă iubiți unii pe alții și este corect să iubiți ceva sau pe cineva mai mare decât voi înșivă, iar exemplul meu este Dumnezeu. Noi toți credem în Dumnezeu în această familie. Vreau să știu ce credeți, dacă credeți că acesta este unul dintre lucrurile care fac ca România să fie atât de perfectă, spuneți-mi", a mai spus americanul. 

Videoclipul său a strâns peste 2.400 de like-uri, peste 41.000 de mii de vizualizări și sute de distribuiri pe rețeaua de socializare. 

Reacțiile internauților au fost pozitive, foarte mulți au susținut decizia americanului de a se stabili în România. Într-un răspuns către aceștia, bărbatul a subliniat încă o dată că România este, în opinia lui, locul ideal pentru a-și crește copiii. 

„Cumva..unii dintre noi visează să ajungă in America. dar vă urez bun venit la noi și să știți că o să fiți liniștiți și fericiți aici", a comentat o româncă. 

Alții l-au întrebat unde s-a mutat, iar el le-a răspuns că în județul Ilfov. 

Alt internaut a comentat: „Orice loc este mai bun decât USA în zilele astea."  

„Îmi iubesc casa, dar pentru valorile pe care le reprezintă familia mea și pe care vrem să le aibă copilul nostru, România este clar cea mai bună opțiune pentru creșterea lui.", a răspuns bărbatul. 

O româncă a comentat: „Acest lucru este adevărat! Și în plus nu vindem arme pentru a ucide oameni nevinovați pe alte continente. Istoria noastră este despre apărarea pământului nostru, a vieților noastre!". 

„Aveți dreptate. SUA a fost minunată pentru mine și soția mea în primii ani de viață, dar acum, cu un copil, trebuie să ne gândim ce este mai bine pentru el, iar răspunsul este România, fără îndoială", a adăugat el. 

Ioana Ramona Bruynseels, multumim pentru sustinere! - huhurez.com

https://www.huhurez.com/2024/09/multumiri-ioana-ramona-bruynseels.html

Votați AUR la toate alegerile viitoare!

Să lăsăm deoparte pe politicieni, fariseii vremurilor noastre. Să ne întoarcem la natură și studiul cărților. Leacuri din bătrâni.

Diminețile au devenit răcoroase.  Azi sunt 12° C. Pisica ne  aștepta zgribulită la ușa  de intrare în  casă. I-am dat micul dejun înaintea stăpânilor. 

La intrare în  curtea noastră, primul arbore întâlnit  este Mesteacanul. Pe sub coroana lui treci ca să  ajungi în fața polatei, apărătorul de nadejde  cu umbra sa împotriva verilor toride. Polata este și un loc de strângerea membrilor familiei în jurul mesei de douăsprezece persoane. Câte râsete de  copii și maturi a văzut și a auzit aceasta, și nu puțini, prieteni, ba și necunoscuți, francezi, iranieni, elvetieni, spanioli! Mirosurile bucatelor parcă  le simt și  acum la orice trecere zilnică prin acest loc minunat.  

Azi ne privim nepoții, copiii prin ecranele telefoanelor inteligente.

Vizitele lor la noi, la conac cum ne zicea o prietenă de familie, trecută  la cele sfinte, sunt prilej de mare bucurie. Este o plăcere să-i privești, unii  cum au crescut, alții cum s-au maturizat sau cum părul multora a început  să  albească. La mulți pletele și bărbile stufoase s-au lungit și s-au albit, sprâncenele s-au încolăcit ca ramurile mesteacanului din imagine.

                

Betula pendula Youngii este cunoscut sub denumirea de Mesteacanul Pletos. Acest arbore are o coroana pendulara cu aspect plangator adica cu ramurile curbate usor inspre sol. Este un copac cu frunzele cazatoare care face parte din familia Betulaceae.

Frunzele sunt mici in nuante de verde-lucios, iar in perioada de toamna primesc o culoare de galben-lucios, deosebit de atragatoare. Coaja de pe tulpina este intr-o nuanta de alb-gri care are efecte de cojire.

Mesteacanul Pletos poate sa creasca pana la o inaltime de 5-10 metri. Este un arbore foios cu dimensiune medie.

Locurile preferate de mesteacanul pletos sunt cele cu mult soare dar tolereaza si locurile cu semiumbra. Este un copac rezistent la temperaturile scazute si la ger. Mesteacanul Pletos este un copac care tolereaza foarte bine aproximativ toate tipurile de soluri.

Mesteacanul Pletos este un copac deosebit de atragator ca arbore de decor pentru gradini si pentru amenajarea parcurilor sau pentru decorare strazilor.

              

6

                

              

                  

Sub polată. 

În atenția "Nesimțitului "

https://www.tiktok.com/@ioanaramonab/video/7410488346339822880