Vecine, vecine mi-am dat haina de pe mine!

Război în Ucraina. Fie numele donatorului lăudat

România a decis să doneze Ucrainei un sistem Patriot din cele câteva achiziționate pentru propria sa apărare și, eventual, apărarea aliaților din NATO aflați în nevoie.

 Foto: Twitter / X

De fapt, decizia s-a luat undeva mai sus de ministrul apărării care, precaut, știți cuvântul, accentul nu e, totuși, pe a doua silabă, a spus inițial că "Sistemul Patriot operațional în România este indispensabil", dar a continuat, cu o și mai reținută precauție: "iar discuția privind cedarea unei astfel de baterii către Ucraina va fi analizată în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAȚ)".

Nu ne legăm acum de "analiza discuției", s-a înțeles despre ce e vorba.

În CSAȚ s-a aflat că nu mai e atât de indispensabil pentru noi, chit că era singurul operațional, deci poate fi donat.

Așa că putem spune, ca în pildele vechi, cu trimitere la cei / cel care au / a decis că "indispensabil" devine "dispensabil", "Fie Numele Înaltului Donator Lăudat!"

Sigur, așa se și cuvine, comunicatul spune că donația este însoțită de un permanent dialog cu partenerul american să nu ne lase fără "Patriot" și să ne dea altul la schimb.

Nu se va întâmpla, totuși, prea curând pentru că, între timp, SUA a decis și ea că, în etapa actuală, Ucraina e cel mai potrivit destinatar al acestor sisteme, precum și al rachetelor necesare.

Purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al SUA, John Kirby, a confirmat joi, 20 iunie, că SUA a luat „decizia dificilă, dar necesară" de a acorda prioritate livrării de rachete Patriot și NASAM (National Advanced Surface-to-Air Missile System) în Ucraina, amânând livrările către alte țări care le-au achiziționat deja, astfel încât Kievul să își poată menține stocurile „la un moment cheie în război".

„Vom restabili prioritizarea livrărilor acestor exporturi (complicată exprimare, n.n.), astfel încât rachetele care ies de pe linia de producție să fie acum furnizate Ucrainei", a adăugat el, spunând că livrările ar trebui să înceapă la sfârșitul verii.

"Aceasta demonstrează angajamentul nostru de a ne sprijini partenerii atunci când se află în pericol existențial", a spus Kirby.

 Foto: Twitter / X

Gestul nostru, că acum e al nostru, al tuturor, a fost bine apreciat în presa de la Kiev care a și titrat un fel de "Wow": "Aproape imposibil: România va transfera sistemul de apărare aeriană Patriot în Ucraina", insistând și pe faptul că transferul înseamnă 25% din sistemele similare ale armatei române, iar donația este ceea ce presupune termenul: "free of charge".

Mie mi-au atras atenția, vă mărturisesc, două declarații ale unor înalți oficiali tot de prin estul Europei, privind solicitările de transfer:

președintele lituanian Gitanas Nausėda care a spus, cam ca nea Mărin, "n-am, că dacă aș avea nu ți-aș da?". Lituania are un sistem, primit de la Olanda, dar e pentru antrenament, nu se pune;

președintele polonez Andrzej Duda care a afirmat, aproape similar, că practic sistemele Patriot de pe teritoriul polonez nu sunt ale Poloniei, ele fiind dislocate de SUA pentru a asigura protecție țării, deci stau bine acolo unde sunt acum.

Oricum, pentru noi veștile sunt bune, pericolul existențial este departe, nu avem de ce să ne temem.

La război, cifrele, numerele se ghicesc mai mult decât se știu, fie ca e vorba de oameni, de luptători, fie că e vorba de echipamente, de muniție, de arme și sisteme care pot aduce unele schimbări în evoluția conflictului.

Teoretic, în Ucraina au fost sau sunt în proces să fie transferate șapte sisteme Patriot, începând cu primăvara anului 2023, acesta fiind și necesarul, conform președintelui Zelenski, pentru a fi protejat întreg spațiul aerian al țării.

Sistemele au funcționat conform așteptărilor și au interceptat cam tot ce se putea intercepta, rachete, avioane, elicoptere, drone, inclusiv rachete hipersonice "Kinjal" / "Pumnalul", rușii negând, bineînțeles, intercepțiile, de Kinjal nici vorbă, dar și ucrainenii negând eventualele pierderi.

Practic, acum nu se mai știe câte sisteme au fost în Ucraina și câte mai sunt, vreo două dintre ele sunt documentate cu probe video ca fiind lovite, oricum situația e extrem de dificilă din punctul de vedere al Kievului de a putut convinge partenerul american care, la rândul său, ne-a convins, cu greu, aș putea spune, și pe noi să contribuim.

Acum, cu un miliard de dolari nu se face primăvară, dar contează.

Încercând o documentare, pe ici pe colo, privind modul în care au fost folosite și pot fi folosite în continuare aceste sisteme în războiul din Ucraina, se pot trage așa, la prima mână, câteva concluzii:

- deși, desigur, una fără alta nu funcționează în acest sistem, lansatoarele sunt importante, dar, în economia războiului, rachetele sunt și mai importante. Pentru că numărul lor nu este atât de mare pe cât s-ar crede – producția SUA este de 400 – 500 de bucăți pe an –, sunt extrem de scumpe, în jur de 4 milioane dolari fiecare, se folosesc, de obicei, în pereche pentru o țintă importantă, arsenalul se consumă astfel foarte repede;

- un sistem Patriot, care costă 400 milioane dolari, vine la pachet cu un număr de rachete în valoare de 600 milioane dolari. Aproximativ 150 de rachete. La o medie de două rachete pe țintă, rezultă 75 de rachete atacatoare, dar nu numai, pot fi și drone de dimensiuni mari, neutralizate, dacă totul funcționează 100%. Pentru o comparație, atacul Iranului asupra Israelului, din 13 aprilie 2024, a implicat aproximativ 300 de rachete de mai multe categorii și drone și s-a dorit doar un avertisment. Toate aceste numere trebuie luate cu reținere, desigur, pentru că informație publică nu înseamnă întotdeauna și corectă;

- performanțele au variat, și concluziile la fel, sunt rapoarte că nici măcar la războiul din Golf, cel de la care au trecut decenii, sistemele Patriot nu au avut cele mai bune calificative, deși armata irakiană era dotată destul de modest tehnologic, cert este că au fost departe de procentul dorit de a distruge orice țintă atacatoare;

- primele sisteme au ajuns în Ucraina înainte de ofensiva de anul trecut iar efectul lor nu a fost unul decisiv, nici măcar în privința apărării obiectivelor proprii de infrastructură. Rușii au inundat țintele cu valuri de rachete, iar numărul a depășit calitatea;

-conform unor statistici, Rusia a folosit aproximativ 4.000 rachete pe an și nu pare a avea probleme în a continua în acest ritm;

-una peste alta, sistemele sunt utile pentru o situație de criză, dar dacă această criză este una de durată, un război de uzură, de exemplu, în care resursele atacatorului sunt uriașe, ele nu mai au o influență decisivă asupra acestor evoluții. Pot ajuta pe termen scurt, dar mai departe devine complicat.

 Foto: Twitter / X

În concluzie, este ceva în aer ce ucrainenii, rușii, dar și cei care le sunt parteneri, unora sau altora, știu, iar noi nu știm. Sper că doar noi care scriem și citim, nu NOI, cei care luăm decizii. Și care se referă la evoluțiile potențiale de pe front în perioada următoare.

Purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al SUA, John Kirby, a spus deja că e vorba de "un moment cheie al războiului", oferind și un orizont de timp, până la sfârșitul acestei veri, moment în care SUA ar putea să reia furnizările de rachete către țările contractante.

Acum, ce să facem?

Așteptăm.

***

Între timp, seara, într-un studio de televiziune trei analiști, care de care mai ortoman, unul chiar fost militar, s-au străduit să demonstreze, fiecare cu propriile puteri de sinteză și seducție, că gestul, adică donația, se va întoarce însutit în avantaje și beneficii pentru țara noastră, inclusiv în ceea ce privește securitatea.

Scena s-a repetat prin alte studiouri, au venit în ajutor și câțiva politicieni, redactorii au fost și ei de acord, cine e pentru?, în unanimitate...

Cam asta a fost tot.

Superstiţii de Sânziene, ziua când nu e bine să muncești. Ce este interzis să faci în această zi

Superstiţii de Sânziene, ziua când nu e bine să muncești. Ce este interzis să faci în această zi

Sânzienele, sărbătorite anual la 24 iunie, sunt ființe supranaturale cu puteri magice, însă acestea pot deveni surate cu Rusaliile, dacă oamenii nu le sărbătoresc așa cum se cuvine. Tot în această zi, creștinii sărbătoresc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Cei care nu respectă această sărbătoare vor fi loviți de ghinion. Foto: unsplash (Arhivă)

„Sărbătoare a începutului verii agricole, fapt pentru care mai este numită şi Cap de vară, aceasta este încărcată de simboluri şi marcată de nenumărate ritualuri menite să aducă sănătate, noroc şi fertilitate; ca orice prag de trecere, încărcătura magică este ambivalentă, lucru pentru care anumite ritualuri sunt menite să alunge spiritele rele, acum când cerurile se deschid şi lumile se întrepătrund. Tot acum, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, adăugându-se în acest fel o mare încărcătură religioasă", se arată pe site-ul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti" din Capitală. 

 „Aceasta zi marchează pentru tradiţia spirituală românească solstiţiul de vară, când "soarele se odihneşte la amiază", zi în care sunt realizate numeroase practici magice de fertilitate, fecunditate şi divinaţie. Este ziua când este culeasă floarea de sânziene, floare ce va fi prinsă în cununi şi ascunse sub perne de către fetele nemăritate pentru a-şi visa ursitul", a explicat cercetător ştiinţific Doina Işfanoni, de la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti".

Se spune că în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerul se deschide, iar Sânzienele își fac apariția pe câmpuri, de regulă în număr impar, și cântă și dansează. 

Denumirea sărbătorii derivă de la „Santa Diana", zeița daco-romană, însă alții sunt de părere că vine de la latinescul „Sanctus Dies Iohannis", care înseamnă „Sfânta Zi a lui Ioan". Sânziele sunt cunoscute și sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Nagode, Vântoase, Zâne, Domniţe, Măiastre. 

De Sânziene nu este bine să muncești, să speli sau să calci rufe și să coși. De asemenea, bărbaților le este interzis să muncească câmpul sau să facă treburi în gospodărie. Oamenii nu trebuie să umble la răscruce de drumuri, în apropierea apelor, prin locuri ascunse, acolo unde zânele te ameţesc prin dansurile lor lascive, ajungând să-ţi ia minţile. 

Cei care nu respectă această sărbătoare vor fi loviți de ghinion. 

„În tradiţia populară, se spune că de Sânziene au loc cele mai terifiante forme de manifestare meteorologică. De la căldură năucitoare şi până la furtuni violente cu grad ridicat de distrugere. Există interdicţia de a umbla pe drum pentru că soarele este cel mai puternic. De aceea sunt puse în practică tot felul de descântece şi ritualuri pentru a  duce bunăstarea, liniştea şi pacea sufletească, pentru a îndepărta spiritele malefice şi grindina care distruge tot", a mai explicat Doina Ișfanoni.  

Am trăit să o aud și pe asta: Francezi vor face kaka în Sena

Protest inedit la Paris: francezii amenință că își vor face nevoile în râul Sena

Locuitorii din Paris, supărați că autoritățile locale cheltuie prea mulți bani pentru curățarea râului Sena,, în contextul Jocurilor Olimpice, au amenințat că își vor face nevoile în fluviul care traversează capitala franceză în semn de protest.

Un grup se pregătește să intre în râul Sena pentru a înota, în Ile-Saint-Denis, la nord de Paris, pe 1 mai 2024. Foto: STEPHANE DE SAKUTIN / AFP / Profimedia

Primarul Parisului, Anne Hidalgo, ar fi trebuit să înoate duminică în Sena pentru a dovedi că apa este suficient de curată pentru sportivii olimpici, însă a amânat acțiunea până după alegerile legislative din iulie, notează Sky News.

Președintele Emmanuel Macron a promis, de asemenea, că va înota în Sena înainte de JO 2024, dar nu a spus când.

Acțiunea de protest a parizienilor, denumită #JeChieDansLaSeineLe23Juin ( „Mă c*c în Sena pe 23 iunie"), urmărește să atragă atenția asupra cheltuielilor semnificative alocate pentru curățarea râului Sena.

Organizatorii subliniază că intenția nu este de a polua râul, ci de a genera o dezbatere publică constructivă cu privire la prioritățile financiare ale autorităților.

Ei speră ca această acțiune să stimuleze o alocare mai echitabilă a resurselor, cu accent pe proiecte care au un impact direct asupra calității vieții locuitorilor.

Pentru protest a fost creat și un site cu sloganul: „Ei ne-au băgat în r***t, este rândul lor să se bage în ra***ul nostru".

Programatorul din spatele site-ului a declarat sub protecția anonimatului pentru ziarul Actu Paris de ce sunt oamenii furioși.

„Problema este că toate resursele care au fost investite nu au fost pentru a rezolva toate problemele sociale pe care le avem în acest moment", a spus el.

„Avem sentimentul că am fost abandonați. Vedem care au fost prioritățile lor", a adăugat programatorul.

Peste 1,4 miliarde de euro au fost cheltuite pentru a încerca să facă apa suficient de sigură pentru a înota în ea, evenimente de triatlon și de înot în ape deschise fiind programate să aibă loc în râu.

Un raport publicat vineri, cu cinci săptămâni înaninte de primul eveniment de triatlon, a arătat că apa este încă prea murdară pentru înot.

Prefectul regiunii pariziene, Marc Guillaume, a declarat că eșantioanele de apă prezentau niveluri ridicate de două tipuri de bacterii, inclusiv E.coli, și nu îndeplineau standardele stabilite pentru Jocuri Olimpice programate să înceapă la 26 iulie.

Noaptea de Sânziene. Ce trebuie să faci ca să învingi spiritele rele. Ce este Drăgaica și de ce așa de mult mister?

An de an am cules sânziene.  Anul acesta m-am lenevit. Căldură  mare! Ciuvicele sunt prezente în cireș.  Secerătorile au eliberat holdele. Doar în casă  mai rezistăm. 36-37 °C la umbră,  afară. 

Pe vremuri se credea că doar în noaptea de Sânziene (23-24 iunie) unele plante au proprietăți excepționale dacă sunt culese atunci, printr-un ritual respectat cu sfințenie. Puține nopți din an sunt așa de încărcate de mister și superstiții. Ce trebuia să faci, ca să-ți meargă bine în a doua jumătate din an? De ce se făcea zgomot puternic și se ardeau substanțe cu mirosuri tari?

Sânziana este în panteonul românesc o zeiță agrară protectoare a lanurilor înspicate de grâu și a femeilor măritate, identificată cu Diana și Iuno de la romani și cu Artemis și Hera de la greci. În trecut sărbătoarea era numită și „Sânzenie" sau „Sânzâene".

Se credea că în nopțile din preajma sărbătorii de sânziene se produce o liniște deplină în natură și că animalele fac sfat și capătă darul vorbirii.

„Ca zeiță la vârsta fecundității și maternității apare cu numele de Drăgaică în Muntenia, Dobrogea, sudul și centrul Moldovei și cu numele de Sânziană în restul regiunilor. Se naște la 9 martie, la moartea Babei Dochia, crește miraculos până la Sânziene (24 iunie), când înflorește planta ce-i poartă numele (sânziana sau drăgaica). În ziua solstițiului de vară cântă și dansează împreună cu alaiul său nupțial format din zâne fecioare și fete frumoase, umblă peste câmpuri și păduri, plutește prin aer", scrie Ion Ghinoiu.

„Fetele care vor să știe dacă vor avea noroc iau în presara Sânzienelor o floare galbenă, numită sânziană, și împletesc din ea cunună, și apoi o aruncă pe casă; a doua zi dimineață se uită la acele cununi și află, dacă are fata noroc la oi – păr de oaie; dacă are noroc la vite cornute – păr de vită; iară aceea care nu are noroc defel, află pe cunună păr de mâță sau câne", scria Artur Gorovei la 1915, despre o superstiție din Bucovina.

Cum definește Sânzienele, August Scriban în al său „Dicționarul limbii românești" (1939) Sursa Dexonline

• „sînziană f., pl. ene (lat. sanctus Joannes, sfîntu Ion, adică ziua nașterii lui, la 24 Iuniu. Întîĭ s’a zis „sînt Joane", apoi „sînjuene, m. sing., apoi sînziene, f. pl., apoĭ sînziana). O zînă numită și Cosînzeana. Cea maĭ frumoasă fată țărancă aleasă la Sînziene. Pl. Numele popular al zilei nașterii sfîntului Ion Botezătoru (24 Iuniu), numită Drăgaica. În Muntenia. și Moldova de sud. Zilele din ainte și de după 24 Iuniu, considerate ca epoca florilor. O plantă rubiacee (galium verum) cu florĭ galbene aurii care se poartă la 24 Iuniu și care se numește drăgaică în Muntenia.

Drăgaica/Sânzienele reprezintă o sărbătoare importantă în civilizația românească și în altele europene, fiind plasată în ziua în care biserica ortodoxă, dar și cea catolică, prăznuiesc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Iată ce scrie Narcisa Știucă despre denumirile Drăgaica și Sânziene:

„Cea dintâi denumire înscrie sărbătoarea în rândul celor cu aureolă erotică (Dragobetele, Drăgoșițele), subliniind astfel valențele pe care le poartă în Valahia, Oltenia și sudul Moldovei. Cea de-a doua este rezultatul unei transformări fonetice a numelui Sfântului Ioan (Sântion, Sânzion), deci este mai evident atașată de calendarul religios. Desigur, este de notat și interpretarea etimologia Sânziana/Sânziene din Sancta Diana, dar, în opinia noastră, deși este cu totul fascinantă, rămâne fără acoperire mitologică, istorică și geografică". (Narcisa Știucă – în cartea „Spirala sărbătorilor – Rosturi, tâlcuri și deslușiri").

Despre florile de sânziană, unele albe, altele galbene, se credea că aduc noroc și prosperitate.

„La Drăgaică, femeile se tăvălesc prin rouă. Se stropește cu apă hora fetelor, pentru ca Dumnezeu să dea ploaie, se fac scalde din infuzii de plante despre care se crede că aduc fetelor sănătate, vioiciune, dar și farmec, atracție). Acestora li se adaugă culegerea rituală a plantelor numai de către persoane inițiate, exorcizarea spiritelor malefice, stimularea forțelor vitale și a celor fecundatoare", scrie Narcisa Știucă.

• Tradiții de Sânziene redate de Gh F Ciaușanu, într-o carte de acum 110 ani (am folosit grafia de atunci „Sânzâene").
• Românii cred că numai în noaptea de Sânzâene ariciul aduce la cuibul său iarba fiarelor (iarba miraculoasă despre care se crede că deschide orice lacăt sau încuietoare, numai cu o singură atingere cu ea).
• În noaptea de Sânzâene se culeg cele mai multe și cele mai bune buruieni pentru a se da fetelor sterpe, ca să aibă copii.
• În credința populară românească se spune că Sânzienele vizitează pământenii o dată pe an, tocmai în noaptea cea mai scurtă a anului, în noaptea ce e cunoscută ca fiind plină de magie – Noaptea de Sânziene.
• La români se fac cununi de sulfină galbenă și se pun la ferestre, sau afară la poartă, ori se aruncă pe casă: fiecare cunună poartă numele unui membru din casă și care cunună cade de pe acoperiș, acel căruia îi este menită va muri în același an.
• Foile de nuc culese la Sânzâene apără casa de trăsnet. Se mai crede că vrăjitorii n-au decât o singură zi pe an, și în acestă zi o oră singură în care pot să-și culeagă buruienile lor. Această zi este ajunul Sânzâenelor.

Este excepțional momentul întâlnirii nopții cu ziua, moment în care natura își manifestă din plin forțele și plantele ating maximul creșterii lor și a virtuților tămăduitoare. Se credea că o mulțime de flori și buruieni de leac au super-puteri dacă sunt culese în noaptea de Sânziene: cicoarea, sânzienele, spânzul, feriga, iarba-fiarelor, iarba sfântului Ioan. Interesant este că spânzul este o plantă toxică pentru om, dacă nu este dozată riguros, dar surse medievale arată că era folosit în Occident, în cantități foarte mici.

Oamenii se încingeau cu tulpini de cicoare, pentru a nu avea dureri de șale în timpul secerișului. Fetele își spălau părul cu o plantă numită „iarbă mare", pentru a fi plăcute de feciori și tot fetele se scăldau în ape curgătoare, dar în locuri ascunse și se tăvăleau în noaptea magică prin pajiștile pline de rouă (pentru a fi frumoase și iubite de-a lungul anului).

În literatură se vorbește despre un „recoltat magic" din noaptea de Sânziene pentru iarba-fiarelor și pentru ferigă. Se credea că feriga poartă noroc, în timp ce iarba-fiarelor era plasată la granița dintre magia albă și cea neagră.

În unele regiuni fetele erau îmbrăcate în mireasă și purtau cununi din flori de sânziană și se credea că Sânziana vindecă mai ales bolile copiilor și apără holdele de grindină, furtuni și vijelie. Există și o parte malefică însă: când i se nesocotește ziua stârnește vijelii, îmbolnăvește oamenii, aduce grindina peste culturi și ia mirosul florilor.

Cununa de Sânziene, uneori împletită și din spice de grâu, era purtată de o fecioară în ceremonialul care era numit Dansul Drăgaicei și simboliza zeița agrară. Cununa era agățată în locuri importante precum fereastra sau stâlpul porții si semnificația era să apere oamenii și animalele de "stihiile" naturii. Cununa era uneori aruncată pe acoperișul casei sau șurii.

În trecut fetele își puneau sub cap cununile de Sânziene pentru că le prevesteau măritișul în vis, întocmai ca busuiocul de la Bobotează. Se mai credea și că florile de drăgaică puse la pălărie sau prinse în cosițe aduceau, aduceau o soție, un soț drăgăstos și frumos.

În Transilvania se sfințeau holdele printr-o procesiune similară cu cea de la Rusalii și se aprindeau focuri în ajunul sărbătorii, iar tinerii săreau peste ele, pentru a le purta noroc. Plantele tămăduitoare erau sfințite în biserică. În câteva așezări din sudul Ardealului se țineau mici carnavaluri numite „Boul de Sânziene".

Ion Ghinoiu mai scrie că în unele zone erau aprinse făclii în noaptea de Sânziene, ca semn al invincibilității Soarelui la solstițiul de vară. În acele sate flăcăii se adunau la începutul nopții, formau un cerc și, stând pe un deal din afara satului, descriau rotocoale în aer cu făcliile, învârtindu-le de la răsărit la apus, în timp ce strigă în cor "Făcliaaaa măăăă". Uneori, făclia este trecută printre picioare, dând impresia că flăcăii sar peste foc sau călăresc un cal de foc.

Se ardeau substanțe puternic mirositoare și, precum la alte sărbători mari, erau produse noaptea zgomote puternice (strigăte, sunetele de tulnice), pentru alungarea spiritelor malefice. De Anul Nou se fac zgomote puternice.

Când făcliile erau pe cale să se stingă, băieții le duceau și le înfigeau în livezi. Simbolistica ține de bucuria oamenilor că lumina a învins întunericul și căldura a biruit frigul. Evident că un spectacol cu fum, miros puternic de rășină, strigăte și mișcări spectaculoase avea ca scop și alungarea spiritelor rele.

„Făclia de Sânziene" era confecționată dintr-un lemn de brad uscat și crăpat la un capăt, unde se înfunda rășină și se legau surcele de molid și fire de tort.

Mihail Sadoveanu a dedicat un fragment acestei nopți magice în nuvela intitulată Noaptea de Sânziene:

„La miezul nopții a rânduit Dumnezeu un răstimp de liniște, când stau în cumpănă toate stihiile, și cerurile cu stele și vânturile, după care dintr-o dată toate purced în scădere. Iarna începe a-și pregăti harmasarii în grajdurile ei din miazănoapte. În acel ceas al cumpenei, Dumnezeu a orânduit pace între toate animalele, jigăniile și paserile. Le dă și lumina înțelegerii pentru acel răstimp, ca să grăiască întocmai așa cum grăiesc oamenii."

Noaptea de Sânziene (în franceză Forêt interdite) este un roman publicat în 1955 de Mircea Eliade. Personajul principal, Ștefan Viziru, se îndrăgostește de o fată întâlnită în noaptea de Sânziene în pădurea de la Băneasa.

În subteran noi, românii, ne pregătim intens. Baze militare, tehnică militară, aplicații cu participare multinațională,

În subsidiar vă  prezint unul din produse vândut de Emag. Este bun și pentru situații de război. 

Radio portabil camping, lampa LED, pentru calamitati naturale, cutremure, furtuni, cu dinam, lanterna, incarcare solara, baterii si priza, powerbank 4000 mAh, alarma SOS, kit supravietuire, verde

Care se adaugă, ca element secundar, la argumentele pentru susținerea unui raționament, a unei teorii etc.....

Încep să nu înțeleg ce se întâmplă în lume. Noi războaie la orizont..

Am slujit țara în diverse sectoare, intern și  extern.

Atunci lumea era mai așezată,  mai predictibilă. Azi, parcă sunt extratereștrii printre noi. Popoarele se adună  în noi blocuri care se dușmănesc, de moarte. De ce? Acum când  noile tehnologii au făcut viața omului mult mai ușoară.  Ceva îmi scapă.

Am bătut multe zone din lume. Personal m-am înțeles bine cu conlocutorii mei. Acum parcă  și vecinii s-au retras în bârlogul lor.

Iată  o știre :

Binoclul

Binoclul este un instrument indispensabil în excursii, călătorii, vânătoare sau pur si simplu pentru observațiile tale, păsări, animale.

Azi am studiat cu atentie o vizitatoare a curții noastre. " Ciuvica" îi  zicea tata, Dumnezeu să-l  odihnească  în  pace că a trecut la cele sfinte cu mulți  ani în  urmă!

Ciuvica apare în unul din reel-urile mele pe Facebook. Ciocul, penajul, distribuția  perfect simetrică a culorilor pe abdomen, cap si aripi, agerimea, atenția  distributivă, mersul elegant pe sub pomii din livadă ne-au încântat privirile, atât  mie cât  și  soției. 

Este vorba de o cioara, de fapt o coțofană. În copilărie bunicii le izgoneau. Ne furau puii de sub cloță cum îi  spun oltenii cloștii. Acum le pripașim in curtea noastră. Vin , de obicei, cu toti membrii familiei, 3-4 viețuitoare. Cornelia le lasă  mâncare  în  spatele Fânăriei, actuala noastră magazie. Uneori se infruptă și  din mancarea pisicilor.

Știți  cum se reglează un binoclu? Este foarte simplu. Se inchide ochiul drept, se privește prin binoclu cu ochiul stâng un punct din apropiere, 20-30 m, se roteste butonul central al binoclului pana imaginea devine clară.  Apoi se face aproximativ același  lucru pentru ochiul drept, ochiul stang fiind inchis, diferenta fiind că  se rotește cercul gradat de pe partea dreaptă  a binoclului.

Îmi aduc aminte cu plăcere când  un colonel ne instruia, cu zeci de ani in urmă, cu modul de reglare si folosire a binoclului. 

Exercițiile practice în teren mi-au ramas neșterse din memorie.

P.S.

Imediat ce am terminat cu laudele și  cuvintele scrise despre Ciuvica am ieșit sub polată, punctul meu de observație. Cucoana, Ciuvica, a venit să-mi  mulțumească.  O aștept cu întreaga ei familie. Mai acum câteva zile se fugarea cu soțul  prin livadă noastră.  O mai aștept. Poate devine actrița  principală în  filmul ce i-l voi dedica. Am pregătit trepiedul și telefonul. 

O zi frumoasă!

BBC: Un sat din România va deveni cea mai mare bază aeriană a NATO din Europa

Baza aeriană Mihail Kogălniceanu din România, numită după un sat din apropiere, care poartă numele unui politician liberal din secolul al XIX-lea, este pe cale să devină cea mai mare bază NATO din Europa, mai mare chiar și decât Ramstein, în Germania, notează BBC într-un reportaj făcut în țara noastră.

Ceremonia de certificare a detașamentului Forțelor Aeriene Finlandeze sosite în România, care vor executa misiuni de Poliție Aeriană Întărită (enhanced Air Policing) sub comandă NATO, la baza militară de la Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, 11 iunie 2024. Inquam Photos / George Călin

BBC a ajuns la baza aeriană Mihail Kogălniceanu, unde a remarcat că o nouă pistă de decolare se construiește pentru avioanele RAF Eurofighter Typhoon.

Prezența sporită a NATO în România este un răspuns direct la războiul de amploare de la granița noastră, aflat acum în al treilea an, remarcă BBC.

Această mișcare vine ca răspuns la justificarea președintelui rus Vladimir Putin pentru războiul din Ucraina, invocând invadarea de către NATO a flancului european al Rusiei.

Baza aeriană Mihail Kogălniceanu va găzdui în curând o escadrilă de avioane F-16, achiziționate recent din Norvegia, precum și drone MQ-9 Reaper. În plus, este în curs de dezvoltare un oraș militar pentru a găzdui personalul rotativ al armatei, forțelor aeriene și navale NATO din 32 de țări, potrivit BBC.

Ultimii sosiți sunt finlandezii. La doar 20 km de coasta Mării Negre, baza se află la 300 km de Odesa și la 400 km de Sevastopol, în Crimeea anexată ilegal de Rusia în 2014.

Corespondentul BBC a stat de vorbă cu un pilot al forţelor aeriene britanice (RAF), locotenentul de zbor Charlie Tagg, care se află la al treilea și ultimul său tur la baza Kogălniceanu. „Există o prezență americană mult mai mare aici, mult mai multă infrastructură, cazare, oameni și echipamente", a remarcat el.

Potrivit lui Tagg, invazia Rusiei în Ucraina a modificat atât zonele pe care le survolează, cât și poziția strategică a misiunii. În timpul ultimei sale misiuni din 2021, piloții de vânătoare NATO au zburat mult deasupra apelor internaționale din Marea Neagră. Acum însă, ei se limitează la zona de 12 mile marine deasupra apelor teritoriale românești și bulgare, „pentru a evita neînțelegerile, situațiile de escaladare cu rușii".

„Înainte eram aici ca o măsură de descurajare a oricărei agresiuni rusești. Acum este mai mult ca o reasigurare pentru alte țări NATO, cum ar fi România, că suntem aici și că suntem dispuși să ne apărăm", a subliniat Tagg.

De când a ajuna la baza aeriană, nu a existat niciun apel pentru interceptarea unui avion rusesc, spune el, deși au existat în misiuni anterioare, deasupra Mării Baltice.

„Vor trece pur și simplu prin zonă – nu este împotriva niciunei legi internaționale, au dreptul să facă asta. Dar noi vom pune un avion lângă acel avion. Din punct de vedere al poziționării, le arată rușilor… că suntem activi. Zburăm cu avioane înarmate, așa că transmitem un mesaj clar", a declarat Tagg.

Pilotul britanic a mai povestit că a putut să urmărească pe radarele de la baza aeriană cum dronele kamikaze Shahed atacau Odesa.

Chiar dacă avioanele NATO evită confruntările inutile cu aeronavele rusești, au existat incidente deasupra Mării Negre, amintește BBC.

În septembrie 2022, un pilot rus a înțeles greșit o comandă venită de la controlul de la sol și a evitat la limită să doboare un avion britanic de colectare de informații cu un echipaj de până la 30 de persoane.

În martie 2023, o dronă americană MQ-9 Reaper, controlată din România, a fost doborâtă în mod deliberat de un avion rusesc SU-27 Flanker, deasupra apelor internaționale.

Cu toate acestea, viața de zi cu zi la baza Mihail Kogălniceanu este în mare parte calmă, remarcă BBC.

Corespondentul postului public din Marea Britanie s-a întâlnit cu comandantului bazei, Nicolae Crețu, dar și cu Scott Delay, de la American Army Support – Black Sea, care planifică logistica pentru cei 1.840 de membri ai personalului american care se află la bază în prezent.

„Încercăm să le oferim o atmosferă ca acasă cât timp se află aici. Așa că nu este cu nimic diferit față de orice altă comunitate. Singura diferență este că are un gard în jurul ei", a spus Scott Delay.

Un lucru cu care soldații americani au probleme în a se obișnui, spune Delay, este faptul că timpul de livrare pentru articolele comandate pe internet pot fi de săptămâni în România, în loc de ore.

Înainte de a părăsi baza, pilotul britanic Charlie Tagg i-a arătat corespondentului BBC avionul său. De aproape, Typhoon-ul pare puternic, dar puțin îmbătrânit, reamarcă jurnalistul britanic.

Dar armele, explică Tagg, sunt îmbunătățite în permanență. Acum poate lansa trei tipuri diferite de bombe.

„Și primim noi radare, care ne vor permite să detectăm și să angajăm amenințări și mai departe", a mai spus pilotul britanic.

Articol  din HotNews.ro 

DIY

"Do it yourself" ("DIY") is the method of building, modifying, or repairing things by oneself without the direct aid of professionals or certified experts. Academic research has described DIY as behaviors where "individuals use raw and semi-raw materials and parts to produce, transform, or reconstruct material possessions, including those drawn from the natural environment (e.g., landscaping)".^[1] DIY behavior can be triggered by various motivations previously categorized as marketplace motivations (economic benefits, lack of product availability, lack of product quality, need for customization), and identity enhancement (craftsmanship, empowerment, community seeking, uniqueness).

În curtea casei ai tot timpul de făcut  ceva. Am strâns  frunzele sau corcodușele. Nu am uitat de jgheaburile de la streașina casei. Am improvizat un parafrunzar din sârmă  oțelită dintr-un sul achiziționat prin Emag.

Azi am purces la culesul merelor văratice, Sântilie. Cam prea de vreme s-au copt. Vor face obiectul producției de oțet de anul acesta, nu ca n -am avea în pivniță noastră. Dis de dimineață am pus alte parafrunzare, din plastic, în scurgerile jgheaburilor de la casa mare cum ii ziceau foștii proprietari.

Când  am făcut astea? Ca doi țărani de soi ne-am sculat în zori. Acu's orele 9.30 și ne odinim nițel dacă ne-o lăsa toropeala.

Să  fiți iubiți!

Parafrunzar:

Oțet din mere:

Pentru cei obișnuiți  cu limba franceză adaug o poveste:

Pendant que ma mère luttait contre le cancer, j’ai été son aide-soignante, je l’ai soignée jusqu’à ses derniers jours. Mais lorsqu’elle est décédée, ma mère a partagé son argent entre mon frère et mes tantes, avides d’argent. Mais il s’avère que l’histoire ne s’arrête pas là.

Il s’avère que l’héritage, la perte et la famille sont les recettes ultimes du drame. Laissez-moi vous raconter ce qui s’est passé après le décès de ma mère.

Ma mère a lutté contre le cancer pendant très longtemps. Quand j’y repense aujourd’hui, c’est quelque chose qui a été présent tout au long de mon enfance et qui s’est poursuivi lorsque je me suis inscrite au collège communautaire près de chez moi. Maman a toujours été ma meilleure amie, alors naturellement, j’étais là à chaque étape de son combat contre la maladie.

ADVERTISMENT

Je me souviens simplement des jours qui se transformaient en nuits lorsqu’elle était malade – quelque chose qui tournait en boucle. Mais je me souviens aussi que le fait de la nourrir à la cuillère et de la tenir par la main lui apportait autant de réconfort qu’à moi. Et puis, de l’autre côté de l’histoire, mon frère et mes tantes ne se présentaient que lorsqu’ils avaient besoin de quelque chose. En général, pour que leurs factures soient payées.

Ou, comme cette tante (alors que la santé de mère ne fait que se détériorer), elle voulait que les “contacts” de ma mère lui trouvent une nouvelle maison. Parce que ma mère possédait une agence immobilière. L’audace était incroyable.

Quoi qu’il en soit, maman a fait de son mieux, mais la maladie a fini par prendre le dessus. Maintenant, avançons rapidement jusqu’au jour de la lecture du testament. Tous les membres de la famille, l’avocat et moi étions assis dans une pièce tout droit sortie d’un film de Hallmark – pensez au bois partout et à un service à thé ébréché sur la surface rayée d’une table basse incroyablement vieille.

Je buvais une tasse de thé lorsque l’avocat a lâché la bombe. Les économies de maman, soit environ 5 millions de dollars, devaient être partagées entre mon frère et mes tantes. Je me suis étouffée en pensant à ce qui se passait au nom du ciel. Parce que je n’avais rien. Rien. Nada.

Maintenant, je suis assise là, avec des larmes qui coulent sur mon visage et sur la jupe blanche que je portais – des gouttes de mascara tachant mes vêtements. Et cette bande de cupides n’a même pas pris la peine de cacher son sourire en coin.

ADVERTISMENT

J’étais déconcertée.

Comment ma mère a-t-elle pu me faire ça ? me disais-je en m’essuyant le nez avec la main. Et puis, en tant que penseur excessif classique, j’ai commencé à me demander si je m’étais suffisamment occupée d’elle pendant ces derniers mois.

Mais alors, l’avocat s’est levé et m’a tendu une enveloppe.

“Votre mère…”, dit-il, “vous aimait plus que quiconque”.

Bien sûr, tout le monde devient silencieux, et tous les cupides regardent la lettre avec avidité. Chère Lily, c’est ce qui est écrit au recto.

J’ai ouvert la lettre, et une adresse et une clé étaient écrites sur un seul morceau de papier.

Là, je suis assise et je me dis : “Mais qu’est-ce qui se passe, maman ?”

Mais j’ai décidé de vérifier. Peut-être qu’elle voulait que je vide un débarras ou quelque chose comme ça. L’avocat a décidé de m’accompagner, sans rien dire. Nous sommes donc arrivés à l’adresse, qui s’est avérée être un trésor caché. Une belle maison avec même mes fleurs préférées plantées le long de l’allée.

Maman m’avait laissé une maison entièrement payée ! Et il était clair qu’elle avait laissé son empreinte sur l’endroit, car il y avait des photos de nous à l’intérieur. Et une autre lettre sur la table en verre dans le hall d’entrée – cette lettre devait tout dévoiler.

Il s’avère que ma mère savait que mon frère et mes tantes étaient les plus gros consommateurs d’argent. Mais elle voulait que j’aie un endroit où construire mon avenir et ma famille. Pour créer de nouveaux souvenirs dans un endroit qui a clairement son esprit.

ADVERTISMENT

Et pour ce qui est de l’argent ? Eh bien, la lettre dit qu’elle leur a remis l’argent en sachant très bien qu’ils le dépenseraient sans compter. Elle voulait leur apprendre la valeur des choses et mettre l’accent sur les liens familiaux. Ce qui ne manquera pas de se produire lorsque l’argent aura disparu.

Mais maintenant, je suis dans ma nouvelle cuisine, en train de boire du café que j’ai préparé avec la machine à café que j’ai toujours voulue, et je me rends compte que l’amour de maman n’a jamais été dans l’argent – non. Il était dans cette maison, et je savais que ce cadeau aurait plus de valeur pour moi que n’importe quoi d’autre.

Hé, maman ? Tu es toujours la meilleure.

Quelles histoires de “maman sait mieux que tout le monde” avez-vous à raconter ?

Mierea și albina