sâmbătă, 11 mai 2024
O poveste, scrisă cu delicatețe. HotNews.ro
„Dr. Livingstone, I presume” sau istoria senzațională din spatele unei replici de numai patru cuvinte
Pe urmele lui e trimis Henry Morton Stanley, jurnalist american născut în Ţara Galilor (sub numele John Rowlands, rebotezat după traversarea Atlanticului), fost reporter în Războiul Civil, ulterior reporter special în Imperiul Otoman, unde fusese luat prizonier, dar reuşise să scape (asta ca să ne lămurim cu ce se ocupa pe-atunci un jurnalist, dar, na!, nu se inventaseră calculatoarele, nici Internetul, să stai frumos la birou, să dai o căutare pe Google, câteva telefoane, eventual să-ți dea careva un pont și gata articolul de senzație).
În Africa, Stanley organizează o operaţiune de căutare cu 200 de cărăuşi (!), cu care parcurge o mie de kilometri în condițiile alea simpatice ale junglei, drept care expediţia se transformă într-un coşmar: oamenii mor pe capete din cauza bolilor tropicale, inclusiv cea provocată de musca țețe. Într-un final apoteotic, Stanley află că într-un trib ar trăi un om alb. În Africa, mă-nțelegi. Cin’ să fie, cin’ să fie?
Pleacă într-acolo şi găseşte albul înconjurat de băştinaşi. Vă imaginați tabloul, da? Doi albi în Africa secolului 19. Probabilitatea de a se întâlni era aproape zero, dar posibilitatea ca unul să-l recunoască pe celălalt era de 100%. Totuși, Stanley, politicos, prudent și – aș zice eu – nu fără umor, formulează doar o ipoteză: "Doctor Livingstone, I presume?".
De-ar fi fost doar această întâlnire istorică și această replică delicioasă, rămânea doar o poantă haioasă. Dar găsirea lui Livingstone de către Stanley n-a fost decât începutul colaborării dintre doi oameni extraordinari: au explorat împreună marginea nordică a lacului Tanganyika, demonstrând că nu are nicio legătură cu Nilul, așa cum se credea până atunci.
Din păcate, Livingstone moare în 1873, la 60 de ani, în Ilala Hill, din provincia de nord a Zambiei. Conform ritualurilor locale și recunoștinței pe care i-o purtau africanii, inima sa a fost îngropată aproape de locul morţii, sub un arbore mvula, în vreme ce trupul şi jurnalele de călătorie au fost transportate, în brațe, cale de mii de kilometri, până pe țărm și apoi în Anglia, de câţiva dintre oamenii săi credincioşi. Este îngropat la Westminster Abbey, iar documentele fac parte, pe bună dreptate, din patrimoniul naţional.
h2: Viața unui mare om, I presume
Născut într-o familie săracă, David Livingstone a fost nevoit să lucreze de la zece ani într-o țesătorie, urmând și școala la seral, deși ziua de lucru era de 14 ore. A făcut studii de medicină și teologie la Glasgow, după care și drept care Societatea de misionari din Londra l-a trimis ca medic și ca misionar în Africa de Sud. A învățat limba băștinașilor și s-a căsătorit cu fiica altui misionar, Robert Moffat.
Traversând deșertul Kalahari, a descoperit Lacul Ngami, iar doi ani mai târziu, în 1851, a înaintat spre nord-est, a traversat fluviul Zambezi, după care și-a amenajat,în așezarea Seshéké, baza pentru următoarea călătorie, care a început în 1853: a urcat pe Zambezi, apătruns pe un afluent vestic și a ajuns în bazinul hidrografic al fluviului Congo (singurul din lume care taie de două ori ecuatorul, știați?), continuându-și drumul până pe țărmul Oceanului Atlantic, la Luanda.
Apoi a navigat în amonte pe Congo până la izvoare, a trecut în bazinul lui Zambezi și, coborând pe acest fluviu, a descoperit cascada Victoria (cea mai lată din lume, 1.700 de metri!), atingând pe urmă țărmul Oceanului Indian la Quelimane, în Mozambic, și încheind astfel, în 20 mai 1856, traversarea vest-est a continentului african.
Dacă v-ați pus întrebarea, cel mai scurt drum de azi între Luanda, capitala Angolei, și Quelimane are 3.728 km. După aşa realizare, se-ntoarce cu familia sa în patrie, dar n-apucă să-și tragă sufletul decât doi ani, căci este numit consul la Quelimane și revine Africa împreună cu soția, fiul și fratele său în 1858.
Adică să fie diplomat și să stea la birou? Neee! Începe a doua mare călătorie, în care explorează cursul inferior al lui Zambezi, plus afluentul său nordic Shire, descoperind cascada Murchison. Cartografiază pentru prima oară lacul Shirwa și cercetează marele lac Nyassa, căruia îi întocmește prima hartă exactă. Își continuă expediția și după moartea soției sale, apoi pleacă un pic la Londra, dar revine în 1866 unde-l trăgea ața. Urcă pe râul Ruwuma până la izvoare, traversează munții care acum îi poartă numele, în Tanzania, și mă opresc aici, că am obosit povestind.
Bântuind pe urmă cu Stanley, cum ziceam, moare pe țărmul Lacului Bangweulu. Era bolnav de ceva vreme, dar asta nu-l oprise din explorări. Și nu doar din explorări. A fost un important militant împotriva sclaviei negrilor – de aici recunoștința despre care am pomenit. Campaniile desfășurate de el, combinate cu ineditul funeraliilor sale, au contribuit decisiv la abolirea sclaviei în Africa de Est, ceea ce s-a întâmplt în 1873.
h2: Bula Matari și după moarte
După moartea lui Livingstone, Stanley, consacrat printre congolezi drept Bula Matari ("Spărgătorul de roci" sau, am zice noi, Sfarmă-Piatră! – pentru că a inițiat și condus lucrările construcţiei primului drum modern din regiune, lucrare pentru care, fireşte, s-au aruncat în aer multe stânci), a continuat explorările de unul singur, a parcurs vreme de trei ani traseul sinuos al fluviului Congo, a întemeiat Statul Liber Congo (pe bune, nu vă mint!), sub autoritatea Regelul Leopold al II-lea al Belgiei – care sponsorizase expediţia – şi, pentru că așa se întâmplă, a intrat în numeroase încurcături, inclusiv diplomatice, fiind acuzat ulterior de te miri ce, inclusiv de răspândirea bolii somnului de-a latul Africii!
S-a stabilit ulterior la Londra, unde s-a căsătorit, a fost numit Cavaler al Marii Cruci (nicio legătură între cele două, nu fiți răutăcioși) și a ajuns în Parlament ca membru unionist liberal. A murit în 1904, iar pe neşlefuita, sălbatica lui piatră de mormânt scrie, așa cum ceruse: "Henry Morton Stanley, Bula Matari, 1841–1904, Africa"!
Provenit și el dintr-o familie săracă, muncise de mic, fiind crescut de bunicul său Moses Parry, un măcelar cândva prosper, acum nu. După moartea acestuia, Stanley a locuit o vreme cu alte rude, după care a fost trimis la unitatea de muncă pentru săraci St Asaph. Supraaglomerarea și lipsa de supraveghere au dus la abuzarea sa de către băieții mai mari, dar și de către directorul casei de muncă, care, conform unui istoric, l-a și violat...
La 15 ani era băiat de cabină pe o linie de pacheboturi, iar la 17 ani ajungea la New Orleans ca elev de marină. A fost adoptat de Henry Hope Stanley, un comerciant bogat,care i-a oferit un loc de muncă. Recunoscător, tânărul a luat numele acestuia. A luptat în Războiul Civil, consecutiv, de ambele părți! Vremuri complicate... S-a alăturat Marinei americane în 1864 și a performat la bordul navei USS Minnesota. După război, a devenit jurnalist. În 1867, împăratul Etiopiei, Tewodros al II-lea (personaj central în romanul "Theodoros" al lui Mircea Cărtărescu, care pornește de la legenda că acesta era... român) a luat ostatici mai mulți britanici.
A fost trimisă o echipă pentru eliberarea lor, Stanley însoţind-o drept corespondent special al New York Herald. Ulterior, a fost reporter al Revoluției spaniole din 1868. În 1890, la aniversarea a 25 de ani de domnie a lui Leopold, Stanley a fost prezentat drept erou (ceea ce și era), iar regele i-a acordat Ordinul lui Leopold.
Nu e nevoie să mai atribui celor doi exploratori vreun atribut. Presupun...
Banpotoc. A avea o grădină este o muncă serioasă.
Toscana din Ardeal. Cum arată grădinile gândite de un italian care adună mii de turiști săptămânal în Transilvania
Grădina se numește I Giardini di Zoe. Proprietarul ei, Giovanni Salvatelli, în vârstă de 77 de ani, a numit-o după nepoata sa, Zoe, după cum însuși povestea, într-un interviu pentru TVR, în 2020. "Într-o grădină găsești echilibru", mai spune italianul. Asta mai poate însemna și numele grădinii, adaugă el.
La ea ajungi cu mașina ieșind din autostrada A1 Sibiu-Deva înaintea orașului Simeria, Hunedoara, și încă o porțiune de 10 kilometri pe un drum județean. Ori cu trenul până în gara aceleiași localități, un nod feroviar important în zonă. Iar de-acolo cu un taxi.
5 ore durează, aproximativ, drumul de la București la Banpotoc cu mașina. De la Cluj și Timișoara se fac 2 ore, de la Brașov - 3 ore și 15 minute, din Sibiu o oră și jumătate.
Deși a fost deschisă publicului din 2018, I Giardini di Zoe a devenit abia în ultimul an o atracție turistică serioasă pentru publicul tânăr. Pentru cei care vin, fac poze și le postează pe Instagram sau TikTok. "Cu câțiva ani în urmă, pe Facebook găseai majoritatea pozelor de la turiști, iar media de vârstă era undeva între 30 și 40 de ani", spune pentru HotNews.ro Ramona Morar, cea care administrează, alături de soțul ei, grădina din Banpotoc.

Femeia locuiește chiar într-o casă amenajată în interiorul grădinii. Tot acolo se găsește și locuința seniorului Salvatelli, care vine în România de câteva ori pe an. "În general, vine de la sfârșitul lui februarie și stă cât îl lasă sănătatea: două, trei săptămâni, o lună, după care iar pleacă în Italia, unde e obișnuit cu clima, cu mâncarea ș.a.", povestește Ramona Morar.
Nici noi nu l-am găsit "acasă" în Banpotoc pe senior Salvatelli. Am vizitat grădina pe 2 mai, în joia însorită din Săptămâna Mare.
h2: Prima afacere în România a italianului Giovanni Salvatelli
Italianul în vârstă de 77 de ani a venit pentru prima dată în România în 2003 ca să deschidă o fabrică de pantofi în județul Hunedoara. "Se găsea mână de lucru calificată atunci, pentru încălțăminte, în județul Hunedoara, pentru că mai existau aici, din vremea comunismului, alte câteva fabrici, dar și o școală profesională. Existau și facilități pentru investitori atunci, fiind județ defavorizat", povestește Ramona Morar.
"Am venit acum mulți ani să lucrez în România, unde m-am simțit ca un oaspete. Am fost bine primit", a povestit și antreprenorul italian, la TVR. "Și am simțit că ar trebui să fac, la rândul meu, un gest frumos. Să aduc un semn de mulțumire celor care m-au primit printre ei", a adăugat el, vorbind despre ideea de a amenaja în satul românesc o grădină ca-n locurile sale natale.
De altfel, deviza sa în viață, adaugă Salvatelli, a fost dintotdeauna "Am ceea ce am dăruit". "Io ho quel che ho donato", în italiană. "E o frază ce datează din secolul al XV-lea și pe care scriitorul italian Gabriele D'Annunzio a parafrazat-o în multe din scrierile sale", explică senior Salvatelli.
Zicala este scrisă și pe o cupolă situată în mijlocul grădinii - unul dintre locurile preferate de turiști acum pentru selfie-uri - pentru că "e mai bine să dăruiești decât să primești", e de părere Salvatelli.

Unul dintre locurile preferate de turiști pentru selfie-uri
h2: "Acum 15 ani, erau doar pruni sălbatici"
N-a avut o inspirație anume, ci doar locurile sale natale, confirmă și Ramona Morar. Giovanni Salvatelli vine din zona Ancona, regiunea Marche, "pe partea cealaltă de Toscana", potrivit administratorei.
Aproape două decenii au trecut de la prima plantă pusă în pământ și ceea ce vedem astăzi, mai spune Morar.
"Acum 15 ani, erau doar pruni sălbatici", își amintește și Giovanni Salvatelli, potrivit TVR. "La prima vizită aici, am simțit că locul acesta are ceva pozitiv. Cum spuneau și romanii în antichitate, orice loc are un spirit pozitiv al său. Așa e și cu acest loc, are un spirit pozitiv. Chiar dacă nu-l vedem. Și sper că el se numește Zoe".
h2: Grădinăritul ca o formă de meditație
Antreprenorul italian a folosit grădinăritul ca o formă de meditație, ca să scape de stresul cotidian: "Când lucram și eram nervos sau preocupat, veneam aici (n.r. în grădina de la Banpotoc) și în jumătate de oră mă relaxam. Sunt anumite locuri care, dincolo de înțelegerea noastră, au o încărcătură pozitivă".
"Sunt convins că plantele ne percep chiar și emoțiile", a mai spus Salvatelli, potrivit sursei citate.
"E o mare bucurie să le vezi cum se dezvoltă. Atunci când iei bulbul, planta tânără, și o vezi apoi cum crește. Așa cum o mamă își vede copiii crescând. Ele sunt vii. Nu ne dăm seama, dar plantele ne recunosc când ne aflăm în preajma lor, la fel cum ar face un cățel sau o pisică. Dacă te porți frumos cu ele, dacă le hrănești, dacă le îngrijești, eu sunt convins că plantele ne percep chiar și emoțiile".

h2: "Nu este o afacere și-atât, ca să ne îmbogățim. E multă muncă în spate"
Iar dacă plantele au vârstă, atunci unele sunt adolescente de 20 de ani. Acei ienuperi care dau aerul de Toscana, după cum ne povestește administratora locului, au fost plantați "în prima toamnă petrecută aici, în 2003".
"Marile plantări s-au făcut la doi, trei ani după, într-adevăr. Tot ce vedem aici, acum, s-a construit în circa 20 de ani. Și obiectele de decor pe care le vedeți, vaze, coloane, fatani din piatră vulcanică, și alte obiecte din fontă, au fost cumpărate de domnul Giovanni din Italia, din diverse anticariate, și apoi recondiționate", explică Ramona Morar.
"Nu este o afacere și-atât, ca să ne îmbogățim, cum am mai văzut prin ziare, că gata, am dat lovitura! Nu. Vizitatorii trebuie să știe asta", adaugă femeia.
"Toate încasările care vin din bilete se reinvestesc în întreținerea ei, dar și în extinderea grădinii. Se vor mai amenaja încă alte patru hectare, dar mai durează… Domnul Giovanni nu ține nimic pentru el. Doar cine nu are o bucată de grădină nu știe… E o muncă titanică în spate. Dacă le-am lăsa un singur sezon neîngrijite, nu s-ar mai vedea mare lucru. Iar domnul Giovanni a fost foarte motivat de oameni și de interesul lor pentru grădină", mai spune Morar.

h2: "În cursul săptămânii e mai gol"
Cei mai mulți turiști, veniți din toate colțurile țării, își fac apariția în weekend - vineri, sâmbătă și duminică. "În cursul săptămânii e mai gol", ni se confirmă și de la casa de bilete. Aproximativ 500 de persoane au vizitat I Giardini di Zoe de 1 mai, dar sunt zile când numărul depășește 1000 de vizitatori pe zi. Maximul a fost de 1500 de turiști.
Un bilet costă 20 de lei și poți sta cât timp vrei. Programul de vizită începe la 09:00 și se termină la ora 20:00, cu ultima intrare la ora 19:00.
În interior, există și o terasă unde poți bea cafea, sucuri sau bere și poți mânca înghețată. Din păcate, nu înghețată italiană autentică.
h2: 35.000 de lalele au fost plantate anul acesta
Ce au făcut nou anul acesta? "Am plantat 35.000 de bulbi de lalele. Vrem să-i bucurăm pe vizitatori cu mai multă culoare", explică Ramona Morar.
"Ne dorim să fim un reper pentru România și să arătăm că se poate construi ceva frumos, care să atragă turiști, cu eforturi omenești și financiare, dar semnificativ mai mici decât ale primăriilor. Mereu am crezut în zicala «fă rai din ce ai!». Acesta e raiul nostru și vă invităm și pe voi să-l descoperiți, mai ales că urmează să înflorească acum și trandafirii", a mai transmis administratora.
h2: Regulile de vizitare
Grădina are și câteva reguli stricte de vizitare. De exemplu, plimbarea în grădină se face doar pe aleile pietonale, iar copiii trebuie supravegheați de adulți pe toată perioada vizitei.
Nu este permisă intrarea cu animale, însă există "două boxe la umbră", potrivit Ramonei Morar, unde câinii își pot aștepta stăpânii. La intrarea în grădină există și o parcare gratuită pentru cei care vin cu mașina personală.

De asemenea, este interzis accesul în grădină cu biciclete, role, trotinete, frisby și skateboard.
Pentru că nimic nu este perfect, unii vizitatori au fost nemulțumiți de faptul că nu li s-a permis accesul pe alei cu cărucioarele pentru copii, potrivit recenziilor de pe Google, dar și pentru faptul că nu există locuri special amenajate pentru cei mici.
"Nu este un loc prietenos pentru copiii energici", atrage atenția un turist.
"Nu prea avem opțiuni pentru cărucioare, dar ne gândim să amenajăm locuri de joacă", transmite administratora I Giardini de Zoe.
De asemenea, alți turiști au atras atenția că nu sunt suficiente bănci în grădină sau "locuri special amenajate pentru odihnă".
Trăiesc într-o lume controlată.
Noile teorii despre prădătorii grădinilor
De ce ar trebui să lăsați insectele să vă mănânce plantele / Grădinari din întreaga lume adoptă o nouă filozofie: grădinăritul care acordă prioritate insectelor, nu plantelor
Peste tot în lume există insecte care depind de plante pentru hrană. Ele ronțăie tulpinile și sfâșie frunzele în bucăți, fac tăieturi și găuri în vegetația altfel imaculată. Pentru unii grădinari, acest lucru este o anatemă. Dar alții recunosc că este o parte naturală a modului în care funcționează ecosistemele – și că fără un ecosistem bogat în insecte, nu ar exista grădini, relatează BBC.
În ultimele câteva decenii, o criză globală masivă a afectat populațiile de insecte, care scad cu o rată cuprinsă între 1% și 2% în fiecare an. Acest lucru înseamnă că, practic, orice intervenție care ar putea ajuta aceste creaturi este valoroasă. Din ce în ce mai mulți oameni „plantează pentru polenizatori", un sondaj realizat în 2022 relevând că unul din trei adulți americani cumpără plante pentru a ajuta fauna sălbatică, o creștere de 26% față de 2020. Acest lucru ajută la asigurarea existenței unei cantități mari de flori sălbatice native pentru a furniza nectar albinelor și altor insecte.
Ce spun experții
Frumoasa tufă de trandafiri roșii dintr-o grădină care aparținea anterior lui Hayley Jones, entomologul principal de la al Societății Regale de Horticultură din Marea Britanie (RHS), a fost adesea subiectul unor dezbateri între ea și soțul ei.
„Lui îi plăceau florile – dar mie îmi plăcea să mă uit la fierăstrău", a declarat Jones pentru BBC. Diferite specii de larve de muște de fierăstrău vizau trandafirul, își amintește ea – unele ronțăiau frunzele, în timp ce altele aveau obiceiuri culinare foarte speciale. „Există o specie care rostogolește frunzele", spune ea. „Îl mănâncă din interior". Un burrito pentru un gândac.
Deteriorarea frunzișului trandafirului nu a deranjat-o niciodată cu adevărat pe Jones și, în general, ea spune că îi place să privească larvele și omizile cum se înfruptă din plante.
Dacă plantați lucruri destinate să fie mâncate, veți încuraja în mod natural următoarea verigă din lanțul trofic, deoarece prădătorii, cum ar fi păsările, vin și ei în grădina voastră. O grădină bine echilibrată nu ar trebui să fie devorată până la pământ și lăsată în paragină – acest lucru nu ar trebui să se întâmple niciodată într-un sistem biodivers, spune Jones.
După ce a lucrat pentru RHS timp de aproape un deceniu, Jones spune că a observat tot mai mulți grădinari care își exprimă toleranța față de ierbivore. Întrebarea frenetică „Cum o omor?" a celor care se ocupă de plante a devenit mai puțin frecventă, explică ea. Și mulți oameni se bucură de faptul că specii de insecte foarte atrăgătoare pentru ochi vizează uneori anumite plante – cum ar fi omizile de șoim-elefant, care adoră să mănânce fuchsia.
„Am auzit cu siguranță oameni spunând că speră ca fuchsia lor să fie mâncată pentru că [omida de molie-șoim] este pur și simplu atât de spectaculoasă", spune Jones.
O altă omidă pe care unii grădinari europeni se bucură să o urmărească este omida molidului, care se hrănește cu plantele cu flori mullein și buddleja. Apoi, există omizi de molie cinabru, care au dungi negre și portocalii foarte izbitoare. Acestea au tendința de a se hrăni cu ambrozie.
În general, insectele care consumă plante nu ar trebui să fie numite dăunători, susține Jones – ele sunt doar ierbivore.
„Grădina mea este în primul rând pentru insecte", spune Matthew Shepherd, director de informare și educație la Societatea Xerces pentru conservarea nevertebratelor din SUA, o organizație non-profit care folosește știința pentru a proteja viața sălbatică. „Devine destul de zdrențuită doar pentru că sunt atât de multe lucruri care mestecă și ronțăie", spune el. Pe Shepherd nu-l deranjează deloc acest lucru. Petrece ore întregi doar urmărind o varietate de insecte diferite care își umplu burțile.
O plantă cheie pentru grădinarii americani care ar trebui să aibă în vedere cultivarea în mod special în beneficiul insectelor este lăptișorul de matcă, spune el. Acest lucru se datorează faptului că omizile extraordinar de frumoase, dar pe cale de dispariție, ale fluturelui Monarh adoră să mănânce lăptișor de matcă, la fel ca și omizile de molie. Însă oamenii ar trebui să aleagă un soi de lăptișor de matcă care este nativ pentru zona în care locuiesc, subliniază el.
„Trebuie să cultivați lăptișorul de matcă care va răsări în perioada potrivită a anului, dacă monarhii trec prin regiunea voastră", spune el. Din păcate, acum că această specie de fluture migrator uimitor este mult mai rară decât era, el nu o mai vede în propria grădină – deoarece parcela sa este situată chiar la marginea de nord-vest a arealului lor.
Insectele se confruntă cu tot felul de amenințări, și la o scară gigantică. De exemplu, utilizarea pesticidelor pe suprafețe vaste de terenuri agricole. Ar putea părea puțin probabil ca micile grădini private să poată face o mare diferență în ceea ce privește declinul lor. Dar Shepherd insistă că pot: „Vorbim despre animale mici, așa că suprafețele mici ajută".
Diverse studii indică faptul că deciziile simple luate de grădinari pot afecta abundența insectelor. Un studiu din 2016 a examinat modul în care mărimea și caracteristicile grădinilor din California au influențat numărul de albine, de exemplu. S-a constatat că faptul de a avea multe flori și petice de sol gol, în care își fac cuibul unele albine, a influențat pozitiv numărul insectelor. Dar natura nu reacționează întotdeauna exact așa cum ne-am putea aștepta. Un alt studiu, realizat în Marea Britanie în 2005, a constatat că anumite petice de urzici nu atrag în mod automat o mulțime de omizi de fluturi, despre care se știe că se hrănesc cu aceste plante. Cu toate acestea, ele au atras alte insecte care preferă urzicile.
Citește integral pe BBC.
Vorbește Nae de la raion. Du-te la Bruxelles! Ai multe vaci de muls! Atenție, la portofele!
Vicepreședintele PSD Mihai Tudose, dezlănțuit la adresa lui Mircea Geoană: ”Nu reprezintă pe nimeni, nu reprezintă nimic! Nu-l votează nimeni. Da, o să ia 3%, 4%, am înţeles! Am mai văzut zei de-ăştia. Sunt sătul de Batmani!”
Vicepreşedintele PSD Mihai Tudose îl ironizează pe Mircea Geoană şi minimizează sondajele care îi dau acestuia şanse mari la alegerile prezidenţiale din acest an. „Da, o să ia 3%, 4%, am înţeles! Am mai văzut zei de-ăştia. Sunt sătul de Batmani!", afirmă Tudose la Prima Tv, transmite News.ro.
„Iertaţi-mă! A vorbi despre Mircea Geoană, a vorbi despre nimic. Iar mai apare câte un sondaj făcut prin Brazilia care îl dă zeu. Eu am stat înainte de a veni la emisiune cu vreo 20 de inşi, nu au pomenit de acest personaj. E aruncată tot de el pe piaţă. Cine să-i dea, să negocieze ce? El ce să dea în schimb? Nu se bate pe nimica, haideţi, lăsaţi-mă! Fiindcă nu reprezintă pe nimeni, nu reprezintă nimic! Nu-l votează nimeni", a afirmat Mihai Tudose, la Prima Tv, întrebat dacă PSD ar putea să propună o funcţie la nivel european din partea Românei lui Mircea Geoană, pentru ca acesta să nu intre în competiţia pentru alegerile prezidenţiale.
Acesta e de părere că Mircea Geoană ar avea un scor electoral foarte mic.
„Da, o să ia 3%, 4%, am înţeles! Am mai văzut zei de-ăştia. Aţi spus dumneavoastră că am început în 92 politica. Sunt sătul de Batmani!", adaugă Tudose.
Acesta susţine că „sub nicio formă" nu îi acordă lui Mircea Geoană şanse la alegerile prezidenţiale.
„Mai ales cu aura asta de salvatorul care vine pe un cal alb, eventual trimite şi buzduganul cu două zile înainte să ne anunţe că a venit şi mamă, ce şmecher e el. Să negocieze ce? Nu mă interesează ce spune domnul Geoană, mă interesează ce spune lumea", adaugă Mihai Tudose.
El se arată sceptic că Mircea Geoană ar putea aduna „zeci de milioane de euro"; cât costă o campanie prezidenţială.
Tudose susţine că este „exclus" ca PSD să îl susţină pe Mircea Geoană pentru alegerile prezidenţiale, adăugând că PSD îşi „doreşte" să îl susţină pe Marcel Ciolacu la alegerile prezidenţiale din acest an.
El spune că îşi doreşte ca PSD să aibă propriul candidat în persoana lui Marcel Ciolacu.
Premierul Marcel Ciolacu a afirmat miercuri, întrebat dacă România va cere, în negocieri, să aibă funcţia de comisar european pentru Apărare, că ţara noastră deja a început să negocieze. El a pronunţat „portofelu’", în loc de „portofoliu", referindu-se la această funcţie pe care ar putea-o negocia statul nostru la nivel european. De asemenea, chestionat dacă secretarul adjunct al NATO Mircea Geoană ar putea fi o opţiune luată în considerare pentru această poziţie, liderul PSD a răspuns: „Nu, nu mi-a trecut prin cap". „Acum că m-aţi întrebat, chiar mă întrebam cum o să arate Mănăstirea Voroneţ cu Hristos a Înviat, fără sigla NATO, doar cu sigla Comisiei", a completat şeful Guvernului.
În replică,Geoană afirmă că nu este interesat de niciun „portofel" la nivel european şi nici de vreo altă funcţie la nivel internaţional. „Sunt interesat să pot să dau înapoi ţării mele într-o formă sau alta ceea ce am de oferit", afirmă Geoană, precizând că „nu trebuie să fii neapărat preşedintele României ca să poţi să contribui".
Disclaimer:
- G4Media nu a cerut și nu a primit niciodată fonduri guvernamentale direct sau sub forma unor campanii de informare. Acesta este un ajutor de stat mascat care distorsionează piața de media și este inacceptabil. De asemenea, G4Media nu acceptă bani de la partidele politice în afara campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare este normală în perioada alegerilor.
- G4Media nu a primit și nu acceptă reclame de la industrii precum jocuri de noroc, pariuri, alcool și tutun. Este strict opțiunea G4Media. Nu promovăm vicii care pot distruge sănătatea, viața sau cariera unor oameni.
3 EUR 5 EUR 10 EUR 25 EUR 50 EUR
vineri, 10 mai 2024
Sta-va-ar foamea în gât! Un partid plin de bogătași care au muncit numai la stat. Atenție la penalii de pe listele electorale!!
joi, 9 mai 2024
Un om potent într-un stat impotent
„Statul nu e capabil, am decis să facem noi”. Valeriu Nicolae începe, într-o zonă-ghetou a Bucureștiului, construcția unei grădinițe pentru copii defavorizați

miercuri, 8 mai 2024
România între scaune
"Xi Jinping laudă politica „independentă” a Ungariei, înaintea întâlnirii cu Viktor Orban. Ce caută liderul chinez la Budapesta
- În cadrul proiectului european PULSE, HotNews.ro împreună cu partenerii de la publicația ungară HVG prefațează vizita președintelui Chinei Xi Jinping la Budapesta.
-
Aur, aur, aur! Barca de 8 plus 1 aduce al treilea succes al României la Jocurile Olimpice, după 20 de ani După 4 medalii la Jocurile Olimpic...
-
România strigă hoții la Paris: Sabrina Voinea, declarații disperate, cu lacrimi în ochi Gimnasta Sabrina Maneca-Voinea a declarat că se simt...
-
Biserica Ortodoxă, reacție virulentă, după imaginile revoltătoare de la Jocurile Olimpice: Este de natură demonică! Purtătorul de cuvânt al ...