Cum s-a umplut președintele Iohannis de premii simbolice. Analist: „E perceput ca un politician avid de onoruri”
Președintele Klaus Iohannis, premiat la nivel internațional Foto: Administrația Prezidențială
Tagul "audio" nu este suportat de browser-ul tău.
Klaus Iohannis este primul șef de stat european care primește un premiu din partea Consiliului Atlantic din SUA, în semn de „recunoaștere pentru cariera sa și rolul său de lider transatlantic" (n.r. Distinguished Internațional Leadership Award). Această distincție vine la finalul mandatului său de președinte al României și într-un moment în care aspiră la funcția de secretar general al NATO.
Dacă americanii îl văd „lider cu performanțe", analiștii politici din România, cei care au urmărit parcursul profesional al lui Klaus Iohannis, consideră că ultimele vizite de lucru au avut, de fapt, un obiectiv clar: „de a-și consolida imaginea la nivel național și de a atrage susținere pentru funcția de secretar general NATO.
„Orice vizită oficială întărește relațiile bilaterale. Este benefic pentru țară, pentru parteneriatele economice, politice și chiar pe Apărare. Cu toate acestea, hai să nu fim ipocriți și să vedem care e substanța: aceste parteneriate au existat cu mult înainte de Iohannis, poziționarea noastră geografică permite primirea militarilor NATO, nu Klaus Iohannis a negociat aderarea României în NATO. Deci, el poate fi premiat, în opinia mea, pentru felul în care se raportează acum la oficialii NATO și la cei ai Comisiei Europene, nu pentru felul în care a implementat în țară strategiile UE și ale Alianței Nord-Atlantice. Și asta reiese foarte bine din raportul de stat al SUA, din cel al Comisiei Europene, unde sunt enumerate clar rezultatele României în plan economic, politic, în combaterea corupției.
Mai exact, nu sunt rezultate în aceste domenii, potrivit oficialilor americani și occidentali", a precizat Andrei Vlăduțescu, analist politic, cercetător în relații internaționale la Universitatea de Stat din Triese (Italia), pentru Ziare.com
Pe de altă parte, politologul Cristian Pîrvulescu consideră că susținerea lui Klaus Iohannis este vizibilă la nivel european, iar Alianța Nord-Atlantică ar avea „interese" să susțină un candidat pentru o funcție de conducere din NATO, un lider din est.
Decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Universității București, Cristian Preda, se arată sceptic cu privire la „meritul" lui Iohannis de a obține distincții de lider, atât din partea SUA, cât și a unor organizații din Europa.
„Klaus Iohannis e perceput în țară, dar și-n alte state-membre ale UE, ca un politician avid de onoruri, demnități, medalii și decorații, nu ca unul dedicat unui interes general. Numirea lui într-o funcție precum cea de secretar general al NATO ar fi percepută ca un premiu dat unui chiulangiu, nu ca pe recompensa meritată de un elev silitor și darnic", s-a exprimat politologul Cristian Preda, pe blogul comunitatealiberală.ro.
Președintele Klaus Iohannis, „colecționar" de premii și distincții. Sociolog: „Acestea contează pentru oameni când se reflectă în nivelul de trai"
Consultată de Ziare.com, Daniela Ionașcu, sociolog, susține că, la nivel de relații între state, este firesc să se acorde distincții, premii simbolice, însă, pentru cei mai mulți cetățeni, acestea vor avea valoare dacă se reflectă în nivelul de trai.
„Dacă este vorba despre un premiu pentru combaterea corupției, pentru conducere, atunci oameni vor spune „bun", „bravo", dacă la nivel de percepție publică există ideea că nivelul de trai este unul cu adevărat pentru a primi o diplomă. În caz contrar, acestea rămân satisfacții profesionale, personale, pentru cel care le primește", s-a exprimat sursa menționată.
În trecut, președintele Klaus Iohannis a mai fost premiat la nivel internațional. În vara anului 2023, a primit premiul „Franz Werfel", pentru drepturile omului, acordat de Centrul împotriva expulzărilor din Bonn (Germania). La ceremonia de decernare a acestei distincții, a participat și ministrul Justiției din Germania, care a lăudat România, pentru progresul în ceea ce privește lupta împotriva corupției.
Conform Administrației Prezidențiale, din 2010 până în prezent, președintele Klaus Iohannis a primit 14 premii internaționale și naționale, iar, din 2006, Iohannis a „colecționat" 29 de distincții de stat. Acestea au fost acordate, în general „pentru promovarea democrației, apărarea drepturilor omului.
SUA îl premiază pe Iohannis, dar recunosc că mita este una dintre marile probleme ale României
În raportul de stat al SUA pe anul 2023, reiese că România se „confruntă cu corupție guvernamentală gravă".
„Printre problemele semnificative legate de drepturile omului, s-au numărat rapoarte credibile privind: tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante aplicate de către guvern sau în numele guvernului; corupție guvernamentală gravă. „Mita a fost percepută ca fiind frecventă în sectorul public, în special în sistemul de sănătate. Mass-media a relatat că, în cursul anului, Direcția Națională Anticorupție a urmărit penal peste 50 de cazuri legate de corupția din sistemul de sănătate, inclusiv cazuri împotriva unui manager, șapte medici și trei directori de spitale."
Corupția și utilizarea abuzivă a fondurilor publice au fost larg răspândite", se arată raportul de stat al SUA.
Comunicarea electorală este crucială în campania din 2024. Publică mesajul tău pe Ziare.com pentru a ajunge la milioane de români care accesează site-ul lunar. Ofertele pot fi solicitate la
Mi s-a încurcat mintea. Nu știu ce să mai cred. Lumea în care trăiesc este ireală? Visez? Un ONG premiază un președinte. Mare știre de presă. Avion prezidențial de lux. Biden, Iohannis, Putin, Macron, Ciu Enlai..... personaje istorice și actuale.
O cunoștință mă întreba în cursul serii trecute cu cine să voteze. Nu are prea multă carte dar înțelegea bine că cei ce apar pe listele electorale sunt subțiri, au 3-4 doctorate, nu au făcut nimic în legislaturile precedente când au fost în fruntea comunităților, locale, naționale. Au furat viitorul nostru, al tuturor. Ne-au prostit și vor să ne prostească în continuare.
Avioane de lux, tirani, șefi de state, filozofi etc.:
"
Klaus Iohannis va fi primit marți de Joe Biden, la Casa Albă
Președintele american Joe Biden îl va primi pe omologul român Klaus Iohannis la Casa Albă pe 7 mai, moment în care cei doi șefi de stat vor marca 20 de ani de când România a aderat la alianța NATO, anunță Casa Albă într-un comunicat de presă. Vizita a fost anunțată și de Administrația Prezidențială într-un comunicat de presă. Conform agendei oficiale, Klaus Iohannis va fi primit de Biden la ora locală 13.30 (20:30 în România).
"Președintele Biden îi va mulțumi președintelui Iohannis pentru găzduirea militarilor americani în România și va recunoaște numeroasele contribuții pe care România, un aliat fidel al NATO, le-a adus securității pe flancul estic al NATO, în special în regiunea Mării Negre", pse arată în comunicatul oficial semnat de purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karine Jean Pierre.
Anunțul Casei Albe mai precizează că "liderii își vor sublinia sprijinul continuu pentru Ucraina, deoarece aceasta continuă să se apere împotriva agresiunii Rusiei. De asemenea, vor trece în revistă numeroasele domenii în care România și Statele Unite lucrează împreună, inclusiv energia, cooperarea economică și valorile noastre democratice comune".
h2: Anunțul Administrației Prezidențiale
Primirea la Casa Albă a fost confirmată și de Administrația Prezidențială într-un comunicat în care anunță că președintele Klaus Iohannis efectuează o vizită de lucru la Washington DC în perioada 7-8 mai.
"Un loc aparte în schimbul de opinii al celor doi șefi de stat îl va ocupa situația din Ucraina și din bazinul Mării Negre, precum și întărirea securității în spațiul euroatlantic. Dialogul la nivel înalt va fi o bună oportunitate pentru ridicarea profilului Parteneriatului Strategic cu Statele Unite și reconfirmarea relațiilor bilaterale privilegiate dintre cele două state și a cooperării multisectoriale", precizează Administrația Prezidențială.
Din delegația oficială care îl va însoți pe Klaus Iohannis la Washington, D.C., vor face parte ministrul Afacerilor Externe, Luminița Odobescu, și viceprim-ministrul Cătălin Predoiu, ministrul Afacerilor Interne.
h2: Ce avion a folosit Klaus Iohannis pentru a merge în SUA
Președintele Klaus Iohannis și-a început călătoria în SUA, de la aeroportul din Sibiu, așa cum a făcut-o și când a efectuat vizita din Coreea de Sud, potrivit Boarding Pass.
Avionul a decolat de pe aeroportul sibian luni, 6 mai 2024, la ora locală 14:10.
Boarding Pass scria ieri că președintele va folosi pentru această călătorie un avion privat de tip Gulfstream G550 operat de Global Jet Luxemburg, același cu care Iohannis a zburat în anul 2023 în deplasările oficiale din Emiratele Arabe Unite (martie 2023) și în "turneul african" din Kenya, Tanzania, Capul Verde și Senegal (noiembrie 2023), dar și în aprilie 2024 în Coreea de Sud.
Potrivit postării Boarding Pass de anul trecut despre Gulfstream G550, avionul are următoarele caracteristi:
Gulfstreamul G550 închiriat de la Global Jet poate transporta maximum 13 pasageri, iar o parte dintre scaunele avionului se pot transforma în două paturi pentru o persoană și alte două paturi duble.
Autonomia de zbor a acestui avion este de 12.500 de kilometri, fiind suficientă pentru a zbura din Sibiu fără escală până aproape de Antarctica.
h2: Klaus Iohannis va fi premiat
Cu ocazia prezenței în SUA, Klaus Iohannis va primi pe 8 mai premiul "Distinguished International Leadership Award" din partea Consiliului Atlantic, un think-tank american, pentru "cariera sa remarcabilă, pentru conducerea exemplară a României şi pentru rolul său de lider transatlantic şi european", conform unui comunicat publicat marţi pe site-ul organizației.
Printre laureaţii ediţiilor anterioare se numără foştii preşedinţi americani George W. Bush, William J. Clinton, George H.W. Bush şi vicepreşedintele pe atunci Joe Biden, preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, actualii şi foştii directori generali ai Fondului Monetar Internaţional, Kristalina Georgieva şi Christine Lagarde.
Consiliul Atlantic, creat în 1961, este o organizaţie non-profit, scutită de impozite, ai cărei angajaţi trebuie să menţină standarde înalte de integritate personală şi profesională, deschidere şi onestitate în comunicările şi relaţiile dintre ei, cu alte organizaţii, cu oficialii guvernamentali, cu mass-media şi cu publicul.
Începând din 1996, Consiliul recunoaşte lideri internaţionali de marcă prin intermediul galei sale anuale de premiere.
"Avem un român plecat la 17 ani din Timișoara, în Franța, e o lumină, iar politicienii cer sprijinul interlopilor - ”Indignați-vă!”, spune Gabriel Liiceanu
Într-un amplu interviu pentru cititorii HotNews.ro, Gabriel Liiceanu susține că politicienii români au ajuns la "cinismului ultim". În condițiile în care România are oameni extrem de valoroși, "cum este Cristian Mureșan", există candidați la alegerile din 2024, cum e Cristian Popescu Piedone, care "merge pe ideea că va avea sprijinul interlopilor? E e foarte tare, nu?".
Cristian Mureșan activează în prezent în cadrul unui cabinet de inteligență economică din capitala Franței. Timișorean stabilit la Paris din 2004, a absolvit Școala Politehnică, Science Politiques și École des Mines de Paris. A participat la elaborarea și punerea în practică a strategiilor manageriale pentru numeroase societăți din SUA și Europa Occidentală. A colaborat, mai apoi, în peste 80 de țări, cu cele mai importante instituții guvernamentale și entități private în proiecte din domeniul energiei.
În prima parte a interviului, publicat duminică, de Paște, filozoful Gabriel Liiceanu a spus că România este ținută în loc de corupție. "Tot ceea ce producem noi prin inițiativa, priceperea, competența a instituţiilor private, libere, care creează bugetul acestei țări prin taxe, totul este furat la nivelul corupției aparatului de stat. Nepotisme, furt, deturnări", crede directorul editurii Humanitas. Din acest punct pornim discuția de astăzi.
h2: "Ar trebui ejectați de pe scena politică"
-Ce așteptări ne mai putem permite să avem de la oamenii politici?
-De la cei verificați deja prin discrepanța dintre vorbele lor și realitate, nimic. Absolut nimic. Ar trebui ejectați de pe scena politică. Dar cine să o facă? Majoritatea oamenilor se lasă în continuare manipulați, păcăliți, amăgiți pentru că nu au nici informația necesară pentru a-și face o judecată proprie, nici educația politică pentru a o face. O democrație nu există decât atâta vreme cât cei care și-au ales reprezentanții le pot cere socoteală pentru ce au făcut. La noi nu se cere socoteală.
-Prin intermediul jurnaliştiilor, publicul i-a cerut socoteală candidatului Cătălin Cîrstoiu, care a fost retras din cursa electorală. Iată câteva interpretări ale policienilor care l-au girat: "De mult timp nu am mai văzut un jihad pe un așa candidat". "Îmi pare rău că în două săptămâni a devenit Bin Laden, că n-a omorât pe nimeni", "N-a făcut rău la nimeni". Ce spun aceste cuvinte despre competiția electorală?
-Sunt cuvinte de campanie, vorbe răsucite. Nimeni nu îl întreabă ce competența are pentru a candida, ce experienţă are, ce legătură are cu CV-ul unui medic cu CV-ul unui unui primar de București? Am trăit cacealma uriașă a unui medic, Sorin Oprescu. Nu înseamnă, evident, că orice medic va deveni Oprescu, dar ceea ce s-a întâmplat atunci e semnificativ.
A venit un om cu un tupeu uriaș, care devenise stăpânul absolut al fiecărui metru pătrat de spitale din București, care avea experiență medicală de șapte operații de apendicită într-o viață și era directorul Spitalului Municipal. Acest om, care a fost prins cu banii sub pernele de la canapeaua din living, a pățit ceva?
Clemenţa pe care justiţia o arată faţă de marii corupţi îi încurajează pe ceilalți să facă același lucru, pentru că știu că nu riscă mai nimic. Unul din 10 sunt pedepsiți. Unu din 10.
-"Și eu sunt interlop". Asta scria pe tricoul unui alt candidat la Primăria Capitalei, Cristian Popescu Piedone. Ce spune editorul volumului "Jurnalului lui 66", scris de supraviețuitarea Colectiv, Alexandra Furnea, despre prestația și popularitatea acestui personaj politic?
-Vă dați seama ce trebuie să fie în sufletul unui om care a trecut prin cel mai teribil infern imaginabil de pe pământ, să arzi de viu și să îți schimbi trupul, să ai un trup sluțit de foc, pentru că un un monstru de genul ăsta are răspunderea că acel loc a funcționat fără aprobare. Cum poți să ajungi la acest grad de cinism încât să spui: "Am accept să fiu candidatul vostru, dacă fiul meu primește un contract de câteva de milioane de euro" sau "Mi-aş angaja încă 60 de rude". Un discurs care a atins limitele cinismului ultim. Noi nu avem pesemne legi pentru a sancționa acest comportament în care ieşi pe stradă și spui sunt interlop. Dar există electoratul care l-ar descalifica pe loc.
Nu, nu-mi imaginez că în Danemarca, care e pe locul întâi, în clasamentul cu privire la gradul de civilizaţie al ţărilor lumii, ar avea vreo șansă un om care ar face bancuri din astea pe stradă? Or, el merge pe ideea că va avea sprijinul interlopilor? E e foarte tare, nu?
Ar fi foarte comic dacă n-ar fi teribil! E înnebunitor să vezi că nu poți ridica educația civică a unui popor. E înnebunitor! Tot ce discutăm noi acuma se învârte în jurul a două cuvinte: simţ civic. Or, acestor oameni nu le pasă oamenii pe care trebuie să-i slujească, ci de binele lor.
Un ministru al agriculturii a zis: "Şi ce dacă mi-am angajat fata în minister? Fiecare tată și iubește fetița." Noi trăim în continuare în aceste habitudini şi pare firesc. Concursurile pentru funcţii publice sunt farse. Am scos la un moment dat o carte făcută de Valeriu Nicolae cu CV-urile tuturor parlamentarilor. E înspământător! Erau oameni care făceau două-trei doctorate în același timp şi aveau servicii multiple în oraşe aflate la sute de kilometri unul de altul. Erau lucruri halucinante!
h2: "Problema noastră nu este că nu avem modele reuşite"
-Printre candidații la Primăria Capitalei se numără şi autori publicați în volum. Gabriela Firea, candidatul PSD, și-a relansat volumul său de povești de dragoste, numit "Trei motive". Sebastian Burduja, candidatul PNL, se remarcă publicului cu volumul său "Planul pentru București".
-Atenție, prostia și inteligența sunt repartizate în grade diferite în ograda fiecărui om. Atunci când îți umpli pieptul de decorații – cărţi, trei doctorate, când tu n-ai bacalaureatul –, evident că-ți propui, la nivelul unei inteligențe banale politice, să dai o imagine cât mai convenabilă electoratului. Problema noastră nu este că nu avem modele reuşite. Au existat minţi geniale care au pus la punct cele mai bune modele de funcționare a societății.
Democrația s-a născut în secolul XVIII din mintea unui om numit Montesquieu, care s-a gândit că abuzul puterii este sursa răului și, deci, că puterea trebuie fragmentată direcții diferite executiv, legislativ şi judecătoresc. El a propus un model care în sine e genial. Dar natura umană, în clipa în care se apropie de acest model, îl distruge, îl contorsionează. Modelul democratic este în sine, perfect. Majoritatea unui popor își alege reprezentanții, iar ei trebuie să dea seama, în fața celor care i-au ales, de felul în care și-au dus la capăt mandatul încredințat. Sună splendid în vorbe! Odată văzuți la putere, nu mai dau seama de nimic.
-"Respect Constantin Noica, respect Marin Preda, respect Liviu Vasilică". Sunt cuvintele cu care și-a început discursul George Simion în fața publicului din Alexandria. De ce fac politicienii apel al ancore din cultura română?
-Au nevoie de decorații, de zorzoane, de cosmetizare. Acuma trăim în preajma alegerilor. De fapt, suntem într-o perioadă de cosmetică politică. Se cosmetizează.
-Respectul pentru Constantin Noica îl legitimează pe candidat?
-Nu e o formă de inteligență. Nu știu de ce-l invocă.
h2: "Noi trebuie să ne indignăm în clipa de faţă. Nu pe capitalism, ci pe corupţie"
-În contextul alegerilor din acest an, vorbim foarte mult despre oameni, arareori despre programe de guvernanţă locală sau despre viziunea României în Uniunea Europeană. Ce spune selecția temelor despre felul în care candidații se raportează la electorat?
-Noi încercăm să vorbim serios pe un fond de întâmplări care ne fac ridicoli dacă ne raportăm la el. România trimite în Parlamentul European persoane ca Dăncilă, Vadim Tudor, Becali. Or, câtă vreme acești oameni sunt chemați să vină cu idei la nivelul Uniunii Europene, totul se așază deodată pe un fond de deriziune politică și funcțional-socială. Oamenii ăștia nu știu să-şi gestioneze viața proprie decât într-un mod înspăimântător pentru noi. Ce caută în aceste proiecte? E cu adevărat dezarmant.
Problema e cum poți să scapi de această teribilă caracatiță? Ei sunt puţini, dar suficient de mulți pentru a face o rețea pe care nu știi cum să o destructurezi, pentru că lucrează cu ignoranța cultivată de ei.
În acești 34 de ani, clasa politică de la noi a cultivat ignoranța cu un scop evident: de a nu da putere de judecată personală fiecărui alegător. Manipularea face parte din recuzita alegerilor. Toată parada asta, toată febra de spectacol, de cosmetică politică este în clipa de față extrem de acută. Trăim în mijlocul ei. E cauza indignării care mă locuiește. Firea din nou la primărie? Ce caută din nou? Cum de oamenii o acceptă? Îți spui întrebările astea.
Îmi amintesc de cuvintele "Indignez-vous!", care au apărut într-o mișcare de stânga din Franța. "Indignați-vă" împotriva capitalismului era subînțeles atunci. Dar capitalismul nu este un sistem pe care l-a pus cineva pe lume, el s-a construit ca o soluție organică a dezvoltării societății. Aplicarea lui de către indivizi care sunt pacienți ai naturii umane căzute, cum se spune în termeni teologici, îl compromite. Persoanele care pot să facă malversațiuni, așa cum face și clasa politică. "Indignez-vous!" era atunci prost plasat, dar noi trebuie să ne indignăm în clipa de faţă. Nu pe capitalism, ci pe corupţie.
h2: Numel de politicieni pe care Liiceanu îi respectă
-Mai poate mobiliza această indignare către urnele de vot?
Primul gest de făcut, dacă ești indignat, este să votezi. Nu toţi politicienii sunt corupţi. Există şi oameni în care am încredere. De pildă, cel care se ocupa de Transporturi, Cătălin Drulă.
-Ce respectați la el?
-Faptul că s-a pus în slujba poporului. Ce admir şi la primarul Timişoarei, Dominic Fritz, ce admir şi la Clotilde Armand: faptul că au o tenacitate care îi costă – pentru că ţinta sunt propagandei aparatului masiv de ziare şi de televiziuni ale adversarilor. Dar oamenii ăștia sunt puternici, n-au renunțat. Măcar ştiu sunt oameni care nu mă fură. Trebuie să te duci la vot și să votezi astfel de cazuri.
h2: "Cristian Mureșan e o lumină"
"-Despre lumea în care trăim", seria anuală de conferințe de pe scena Ateneului Român. Aduceți pe scenă specialiști, oameni de cultură, oameni de știință. De ce faceți asta?
-O România educată. Sunt un personaj mărunt ca poziţie – conduc o editură și sunt autori de cărți, nu sunt preşedintele României – dar cred că am făcut mai mult decât el. De peste 30 de ani am aruncat vagoane de cărți peste țara asta. Cred în educație mai mult ca în orice. Alta nu există. Conferințele numite "Lumea în care trăim" încearcă să conștientizeze cât mai mulți oameni cu privire la aspecte cheie ale vieții de azi de pe planetă.
Unul dintre invitaţi, Cristian Mureșan e o lumină! E un timișorean plecat la 17 ani din Timișoara și ajuns să conducă filiala din Franța a celei mai mari firme de energie de pe glob. Gândiţi-vă dacă am avea un prim-ministru ca un om de genul ăsta, cu competenţa şi inteligenţa lui!
h2: Dezbaterile Humanitas de la București
-Despre încercările capitalismului, cu Cristian Mureşan, o discuţie cu tema "Omul şi natura", propusă de Alexandru Stermin, despre străinul în arta vizuală occidentală, comunicare a lui Victor Stoichiţă sau o incursiune în istoria creştinismului, ghidată de Catherine Nixey. Care e numitorul comun al acestor teme?
-Toate sunt importante şi fiecare vine dintr-o altă direcţie. De pildă, în cartea lui Catherine Nixey, "Ecopa întunecării. Cum a distrus creştinismul lumea clasică", e vorba de o dezintoxicare a mentalului nostru de azi, influenţat de bisericile care n-au atins un grad de deschidere și de luminare suficientă. Ce poate fi mai frumos decât te căiești? Ce poate fi mai frumos decât să accepți că ai vrut binele, dar ai reușit să faci rău?
Ce este rău în a spune, de la nivelul slujitorului unei biserici, că jumătate din arta greco-romană, uriașe ca valoare, cu temple şi sculpturi fabuloase, au fost distruse în trei secole? A fost o epocă de dezastru în care mari realizări ale specii umane au fost puse la pământ. Ce e rău să spui asta?
Am fost tratați imediat ca atei, Catherine Nixey este declarată, la nivelul câtorva personaje hermeneute dinăuntrul Bisericii noastre Ortodoxe ca un diavol. Dar ea e vocea unui cercetător care nu expune fapte. Avem libertatea de a vorbi despre orice.
Alexandru Stermin e un fel de copil astral. O apariție a cărui harismă a făcut explozie. N-avem autori care, la prima carte, ajung la 20-30.000 de exemplare. Or, omul ăsta ne poate da modelul a ce înseamnă dorința de a înțelege totul. Vrea să înțeleagă natura, vrea să înțeleagă speciile care ne-au precedat, vrea să ne oglindească în cei ce ne-au precedat, vrea să-i învețe pe copii să iubească viul. Să iubești viul într-o epocă în care specia umană practică moartea. E un explorator, omul ăsta are să ne spună ceva despre istoria speciei noastre.
h2: Liiceanu pe scenă alături de Patapievici
-"Ce ne facem cu specia umană? Este oare cu putință conviețuirea?" Acesta este titlul comunicării dumneavoastră...
-Sunt foarte fericit să vorbesc pe tema asta și să-l am apoi ca partener de dialog pe Horia Roman Patapievici. Este, cred, cea mai importantă temă de gândire pe care şi-o poate pune filozofia astăzi. Să înțelegi dacă specia umană, având modelele de conviețuire economic, politic, religios, moral, cultural va reuși să le pună în practică sau, dimpotrivă, le va distruge în permanență și va termina printr-o explozie planetară. Pentru că, dacă în specia umană nu se instaurează pacea eternă pe care au visat-o mai mulți gânditori, specia va dispărea.
Deosebirea dintre două triburi care se luptau acum 60.000 de ani și două părți ale omenirii care se luptă azi este uriașă. Cu săgeți și cu niște bâte nu puteai să distrugi toată omenirea, dar cu un război nuclear poţi. Or, dacă butoanele unui război nuclear sunt în mâna unor tipi ca Putin, atunci lucrurile devin cu adevărat discutabile în termeni de supraviețuire a speciei.
Ceea ce face Putin în clipa de faţă e o formă nouă de tribalism. În epoca de piatră, resursele care motivau ciocnirile tribale erau terenurile de vânătoare. Astăzi sunt marile energii, nebunia puterii – pentru că ce se întâmplă în Rusia nu e numai interes economic, ci și nebunia unui om care vrea să se așeze în rândul lui Petru cel Mare, al lui Stalin. Or, aceste mecanisme care pun în mișcare tribalismul pot să ne fie fatale câtă vreme nu scăpăm de înfruntările între triburi, nu suntem în siguranță.
h2: "Cartea asta trebuie citită dacă vrei să înţelegi ce se întâmplă acum în Ucraina"
-Reiau ideea colegei Magda Grădinaru de la SpotMedia, care spune că, așa cum un jurnalist face selecția știrilor relevante, și editorul este un curator al cărților care vor forma publicul. Vă rog să ne faceți câteva recomandări de lectură care să ne facă pe noi să înțelegem mai bine acest an.
-Pe fondul temei de adineauri, războiul din Ucraina, cea mai teribilă carte pe care cred că ar trebui să o citească orice pentru a înțelege pericolul legat de Rusia este jurnalul Marchizului de Custin, "Scrisori din Rusia. Rusia în 1839". Nimeni n-a explicat atât de subtil mecanismele de funcționare ale unui imperiu în care toți locuitorii locuiau de fapt în mintea unui singur om numit "ţar". De la Ivan cel Groaznic și până la Putin, poporul rus a locuit în mintea unui singur om care avea drept de viață și moarte asupra oricărui supus. Cartea asta trebuie citită dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă acum în Ucraina. E o carte magnifică.
Altminteri, cred că trebuie să ai o cultură de filozofie politică pentru a înţelege mecanismele de funcționare ale vieții politice de azi. Îmi vine acum în minte Pierre Manent cu manualul al personajului civil care suntem cu toţi astăzi, "Filosofie politică pentru cetăţean". Sunt o mulţime de cărți pe care trebuie să le citești ca să nu crezi că ai trecut degeaba prin lumea asta, cărţi a căror frumusețe depășește discuția noastră. "Regele şi cadavrul", de Heinrich Zimmer, este o carte formidabilă. Pentru că aşază toate marile mituri ale omenirii care s-au transformat sau nu în ideologii. E scrisă cu geniu.
Liiceanu: „La varf, avem o tara de infractori corupti. Lantul coruptiei este teribil si este intins ca o caracatita peste societatea romana. Oameni putini paralizeaza o societate de 20 de milioane”
Verdicte taioase ale scriitorului Gabriel Liiceanu la adresa conducatorilor tarii si a clasei politice, in general. Liiceanu atrage atentia ca leadership-ul romanesc este macinat de coruptie: „Oameni putini, cateva sute de mii, paralizeaza o societate de 20 de milioane".
„Ceva gripeaza societatea. Lucrul care gripeaza societatea, va spun de la inceput, pentru ca ma obsedeaza treaba asta de multi ani, este gradul de coruptie al administratiei publice. Asta insemnand de la primarii comunelor pana la varfurile societatii politice.
Lantul coruptiei este teribil si este intins ca o caracatita peste societatea romana. Oameni putini, cateva sute de mii, paralizeaza o societate de 20 de milioane. Pentru ca tot ceea ce producem noi prin initiativa, priceperea, competenta a institutiilor private, libere, care creeaza bugetul acestei tari prin taxe, totul este furat la nivelul coruptiei aparatului de stat. Nepotisme, furt, deturnari. Nu spun toate lucrurile astea pentru ca asa-mi inchipui, ci pentru ca exista rapoarte ale DNA-ului facute pe ultimii 20 de ani, iar lectura lor iti de frisoane.
La varf, avem o tara de infractori corupti. Ei ne blocheaza. Daca am fi putut sa fim o tara cu coruptie mica, cum sunt, sa zicem, marile tari civilizate ale nordului Europei, noi am fi aratat astazi cel putin asa cum arata Austria. De aici vine drama.
(…) Sunt foarte putini oameni politici care deschid gura si care au un raport cu adevarul. Adevarul lor se raporteaza la interesele pe care le naste, in fiecare om care ajunge acolo, puterea. Coruptia inseamna urmatorul lucru: abuzul legat de o functie, deci de putere, si abuzul legat de anumite vicii ale naturii umane. Ca, de pilda, lacomia. Deci, puterea politica plus lacomia nasc monstrul coruptiei.
De ce, de cand a inceput discutia noastra, tot insist pe cuvantul ‘coruptie’. El este un rau atat de pervers, pentru ca a insotit istoria speciei umane si a distrus cetati infloritoare, regate, imperii. Si cu toate astea, societatea umana nu si-a dat seama ca binele ei depinde de capacitatea de a reprima acest cancer suprem al omenirii. Imperiul Roman a disparut prin coruptie. Intr-o gramada de tari ale lumii care au avut epoci de inflorire economica, in clipa in care guvernarea lor s-a rasucit catre rau, societatile au fost impinse in mizerie.
Desi istoria coruptiei e in sine inspaimantatoare, perversitatea acestui rau este ca nu se vede, nu-l pipai asa cum pipai raul pe care ti-l face cineva atunci cand declanseaza un razboi. E un rau care sapa temeliile lumii. Lumea noastra. Romania, in clipa de fata, este sapata, in fundamentele ei. Suntem pe primul loc in Uniunea Europeana din punct de vedere al coruptiei. Cea mai corupta tara din UE", a declarat Liiceanu intr-un interviu pentru hotnews.ro.
Liiceanu a scos apoi in evidenta modul in care politicienii isi incalca juramintele pe care le depun cand sunt numiti in functiile statului.
„Stiti ce e teribil in clipa de fata? Am aici o foaie pe care am trecut juramintele pe care le depun mari sau mai micii administratori ai Romaniei la nivelul aparatului de stat: presedintele, prim-ministrul, ministrii, deputatii, senatorii, primarii, functionari publici, toti depun in juramant. I-am vazut la televizor de atatea ori cu Biblia in fata.
Juramantul presedintelui roman: ‘Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman’. Prim-ministrul: ‘Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman’.
Senatorii si deputatii: ‘Jur sa indeplinesc cu onoare si fidelitate mandatul incredintat de popor’. Juramantul primarilor: ‘Jur sa fac tot ceea ce sta in puterile si priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei/orasului/municipiului/judetului’. Juramantul functionarilor publici: ‘Jur sa indeplinesc constiincios in datoriile ce-mi revin in functia publica, sa respect normele’.
Da, ce le corespunde acestor juraminte care sunt facute in fata unui popor intreg la televizor? Juraminte care au o alura de fast? Le corespunde un aparat administrativ din ce in ce mai mare, urias, care e platit de noi, care creste de la un an la altul si care presupune angajarea rudelor, a iubitelor, a copiilor, a nepotilor. Este statul cu cele mai multe cheltuieli facute din buget pentru functionari, care numai juramantul ala nu-l respecta. Dimpotriva, vor un stipendiu de la stat, nu raspund in fata nimanui, nu sunt condamnati de justitie in marile cazuri de coruptie decat cu pedepse modice. Cele mai teribile furturi si lovituri date bugetului Romaniei de catre acesti oameni sunt sanctionate cu maximum 7 ani.
Va dau un exemplu, va spune ceva numele Sebastian Vladescu, fost ministru al Finantelor in timpul guvernului Tariceanu? In preajma declansarii marii crize financiare din 2008-2010, in timp ce poporul roman tremura vazand ca intra intr-o intr-o fundatura a istoriei, cand se punea problema micsorarii salariilor cu 20%, ministrul Finantelor isi negocia mita de 4 milioane de euro cu firma austriaca care trebuia sa revizuiasca constructia caii ferate Bucuresti-Constanta. N-a apucat sa ia pe toti. A luat doar 2,5 milioane. Va dati seama ce crima la adresa unui popor este asta?
In timp ce oamenii se tem ca incep sa moara de foame, ca nu mai stiu cum se descurce, ministrul Finantelor, care jura ca-si va depune tot sargul pentru binele poporului, se gandeste cum sa-si fure banii pe viata.
Asadar, lipsa de altruism, opusul slujirii, este nenorocirea acestui popor. Orice om care ajunge intr-o functie publica isi dedica viata slujirii celorlalti. Daca nu o face, devine unul dintre cei mai mari raufacatori ai unei tari. Omul acela, ca ministru al Finantelor, a fost un criminal al poporului roman. Noi traim intr-o tesatura de coruptie, adica de crima", a subliniat Liiceanu.
Viața de roman a geniului muzical George Enescu: a avut un copil din flori, a fost înşelat de soţie şi a murit în mizerie
Au trecut exact 69 de ani de la moartea marelui violonist, pianist, compozitor şi profesor George Enescu, geniul zbuciumat a cărui poveste de viață, mai puțin cunoscută decât opera sa, e una tulburătoare.
Prinţesa Maria Cantacuzino şi compozitorul George Enescu. FOTO: Arhivă
S-a născut în nordul Moldovei, în judeţul Dorohoi, pe 19 august 1881, fiind al optulea copil al părinţilor săi, care pierduseră alţi şapte înaintea lui.
Veleitățile sale sensibile s-au manifestat încă din copilărie. Atent la chemarea tainică a naturii, George Enescu a ilustrat-o, peste ani, în chip autentic, în creaţii care se bucură astăzi de o popularitate deosebită în toate colţurile lumii.
În ceea ce privește muzica, însuși compozitorul afirma că face parte din primele sale amintiri. Avea numai cinci ani, când tatăl său l-a dus la Iaşi, unde l-a prezentat profesorului Eduard Caudella. În anul 1888, ajunsese să-l surprindă pe profesor, care le-a recomandat parinţilor să-l trimită să-şi continue studiile la Viena. La 13 ani, Enescu a plecat să-şi desăvârşească studiile la Conservatorul din Paris, unde i-a fost recomandat lui Jules Massenet, creatorul operelor „Manon", „Cidul" şi „Thais".
Avea doar 15 ani când a conceput prima creaţie, „Poema română", care l-a consacrat în calitate de compozitor.
De altfel, dragostea pentru ţară, care răzbate din această creație, ca și atașamentul față de tradiţiile românești l-au însoțit pe George Enescu toată viața, în ciuda exilului.
În plan sentimental, marea dragoste a lui George Enescu a fost şi a rămas până în ultimele clipe ale vieţii sale, Maria Cantacuzino, cu care s-a căsătorit în 1937.
A cunoscut-o pe Maruca (aşa cum era alintată de cei dragi) moştenitoare a unei vechi familii aristocratice din Moldova, la Sinaia, în Castelul Peleş, unde compozitorul era adesea invitat de către regina Elisabeta a României.
În „Destăinuiri despre George Enescu", Ilie Kogălniceanu povestea că muzicianul a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, prinţesa Maruca Cantacuzino, în jurul anului 1907, dar legătura lor a început prin anul 1914. Ea era căsătorită din 1898 cu Mihai Cantacuzino, fiul omului politic George Grigore Cantacuzino, împreună cu care avea doi copii. Enescu cânta deseori în prezenţa soţului Marucăi la seratele mondene din casele ei.
„Enescu acceptase, n-avea încotro, poziţia de cântăreţ de curte în casa Marucăi", scria Kogălniceanu.
Capricioasă din fire, Maria Cantacuzino, care moştenise două proprietăţi monumentale în Bucureşti şi la Tescani, s-a îndrăgostit de George Enescu, îndepărtându-se astfel de soţ şi de cei doi copii.
Soţul Marucăi a murit în 1928, într-un accident de maşină, însă ea a păstrat numele soţului şi nu a renunţat la titlul de prinţesă nici după căsătoria cu Enescu.
„După căsătoria lor din 1938, Maruca şi Enescu au locuit în clădirea din spatele Palatului Cantacuzino, care îi rămăsese Marucăi după moartea soţului ei, Mişu Cantacuzino. Enescu a preferat odăile mai liniştite şi mai modeste din spate. Îl deranja monumentalitatea palatului, unde soţia sa ţinea celebrele serate muzicale. El era un om foarte modest, un muzician care prefera să călătorească cu trenul la clasa a doua", povestea muzicologul Viorel Cosma, autorul mai multor cărți despre George Enescu, într-un interviu acordat revistei Formula As.
În perioada relaţiei cu Enescu, Maruca a avut şi o legătură cu filosoful Nae Ionescu, ce a durat şase ani. Enescu a suferit mult din cauza acestei situaţii.
Deși era foarte legat de România, Enescu a părăsit țara în toamna anului 1946, după instaurarea regimului comunist, pentru că începuse să anticipeze dezastrul care urma grație discuțiilor cu prietenii din Occident, care l-au pus în gardă.
A ajuns la Paris, orașul său de exil, unde a dat lecţii de vioară şi compoziţie, a ținut conferinţe, și a concertat.
„S-a adaptat la viaţa franţuzească, pentru că era un om de lume, un om sociabil, care se descurca cu lejeritate în cercurile înalte ale Parisului, avea maniere, era plăcut la vorbă. Dar pot bănui că, pe undeva, l-a ros sentimentul izolării şi al dorului de patrie. Prietenii spun ca avea des crize de melancolie. Locuia cu Maruca în Rue de Clichy, la nr. 26. Dar mai închiriase şi o vilă, Les Cytises, la Bellevue, la marginea Parisului, unde mergea vara", a mai spus muzicologul.
Opera care a acaparat timp de un sfert de veac întreaga forţă creatoare a maestrului George Enescu este „Oedip".
Din 1906 şi până în seara zilei de 10 martie 1936, când a avut loc premiera pe scena Operei Garnier din Paris, Enescu s-a simţit, după cum mărturisea în amintirile sale, „un biet om pradă chinurilor îndurate odinioară de martiri".
Un lucru mai puțin știut despre viața marelui compozitor este că a avut un copil din flori: în casa părinţilor săi din Dorohoi, Enescu cunoscuse o tânără menajeră, o femeie simplă, dar care l-a iubit foarte mult şi cu care a avut o fetiţă (Elena Dinu, care a devenit mai târziu croitoreasă la Opera Naţională din Bucureşti), a relatat Cosma.
Maruca Cantacuzino, soţia lui Enescu, a fost nevoită să accepte existenţa copilului din flori şi faptul că marele compozitor îi trimitea fetei bani din Paris, unde s-a mutat în 1946.
Cărţile lui Viorel Cosma şi Ilie Kogălniceanu - care a trăit în preajma compozitorului - arată că Enescu a murit în mizerie, că Maruca îl obliga să cânte şi să dea lecţii pentru a câştiga bani, chiar şi când era foarte bolnav. Viorel Cosma a povestit că pentru Enescu era important să-i facă întotdeauna pe voie Marucăi, „cea care a rămas pentru el şi pentru alţii o prinţesă autentică: „La princesse aimee!".
George Enescu a murit în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, la Paris, fiind înmormântat în cimitirul Pere Lachaise. Maria Cantacuzino i-a supravieţuit încă treisprezece ani, decedând în Elveţia, în 1968.
Miros de iasomie. Multă verdeață. O casă ascunsă printre pomi. Nepoții și și copiii vor veni, mâine, pe la noi. Cornelia trebăluiește de zor pe lângă oalele și ulcelele din bucătăria de vară. Izul mâncărurilor îmi gâdilă nările. Mielul și drobul sunt pregătite cu multă îndemânare. Vom vedea rezultatul cât de curând.
Eu, după un pic de ordine prin livadă, imortalizez imagini. Irisul Cornelia, hibridizat cu mai multi ani în urmă de patroana casei, a înflorit.
Pe vremea copilăriei copiilor mei venea cât un sfârșit de săptămână cu bucurii pentru toți. Cutreieram împreună dealurile din imprejurul domicilului. De multe ori am cules ciuperci, plante medicinale sau diverse alte plante. Le identificam. Le asezam intre filele unor carti, le uscam. Așa am făcut un ierbar de toată frumuseţea.
Acum totul este mai simplu. Nepoților le arăt pe viu diverse plante. Le identificam rapid cu programe Android.
Ieri a fost o zi minunată pentru ei. La cererea lor am purces la o plimbare de studiu pe malul Ialomiței. Ce-a urmat? Oră de botanică în aer liber. La întoarcere, seara, au încins o luptă cu stuful adus acasă.
Buchetul de flori strâns pentru bunica, rămasă acasă cu multitudinea de treburi din preajma Paștelui
