O zi senină. Paște fericit!

 

Din Poienarii Rali.

Enescu

Viața de roman a geniului muzical George Enescu: a avut un copil din flori, a fost înşelat de soţie şi a murit în mizerie

Au trecut exact 69 de ani de la moartea marelui violonist, pianist, compozitor şi profesor George Enescu, geniul zbuciumat a cărui poveste de viață, mai puțin cunoscută decât opera sa, e una tulburătoare.

Prinţesa Maria Cantacuzino şi compozitorul George Enescu. FOTO: Arhivă

S-a născut în nordul Moldovei, în judeţul Dorohoi, pe 19 august 1881, fiind al optulea copil al părinţilor săi, care pierduseră alţi şapte înaintea lui.

Veleitățile sale sensibile s-au manifestat încă din copilărie. Atent la chemarea tainică a naturii, George Enescu a ilustrat-o, peste ani, în chip autentic, în creaţii care se bucură astăzi de o popularitate deosebită în toate colţurile lumii.

În ceea ce privește muzica, însuși compozitorul afirma că face parte din primele sale amintiri. Avea numai cinci ani, când tatăl său l-a dus la Iaşi, unde l-a prezentat profesorului Eduard Caudella. În anul 1888, ajunsese să-l surprindă pe profesor, care le-a recomandat parinţilor să-l trimită să-şi continue studiile la Viena. La 13 ani, Enescu a plecat să-şi desăvârşească studiile la Conservatorul din Paris, unde i-a fost recomandat lui Jules Massenet, creatorul operelor „Manon", „Cidul" şi „Thais".

Avea doar 15 ani când a conceput prima creaţie, „Poema română", care l-a consacrat în calitate de compozitor.

De altfel, dragostea pentru ţară, care răzbate din această  creație, ca și atașamentul față de tradiţiile românești l-au însoțit pe George Enescu toată viața, în ciuda exilului.

În plan sentimental, marea dragoste a lui George Enescu a fost şi a rămas până în ultimele clipe ale vieţii sale, Maria Cantacuzino, cu care s-a căsătorit în 1937. 

A cunoscut-o pe Maruca (aşa cum era alintată de cei dragi) moştenitoare a unei vechi familii aristocratice din Moldova, la Sinaia, în Castelul Peleş, unde compozitorul era adesea invitat de către regina Elisabeta a României.

În „Destăinuiri despre George Enescu", Ilie Kogălniceanu povestea că muzicianul a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, prinţesa Maruca Cantacuzino, în jurul anului 1907, dar legătura lor a început prin anul 1914. Ea era căsătorită din 1898 cu Mihai Cantacuzino, fiul omului politic George Grigore Cantacuzino, împreună cu care avea doi copii. Enescu cânta deseori în prezenţa soţului Marucăi la seratele mondene din casele ei.

„Enescu acceptase, n-avea încotro, poziţia de cântăreţ de curte în casa Marucăi", scria Kogălniceanu.

Capricioasă din fire, Maria Cantacuzino, care moştenise două proprietăţi monumentale în Bucureşti şi la Tescani, s-a îndrăgostit de George Enescu, îndepărtându-se astfel de soţ şi de cei doi copii.

Soţul Marucăi a murit în 1928, într-un accident de maşină, însă ea a păstrat numele soţului şi nu a renunţat la titlul de prinţesă nici după căsătoria cu Enescu.

„După căsătoria lor din 1938, Maruca şi Enescu au locuit în clădirea din spatele Palatului Cantacuzino, care îi rămăsese Marucăi după moartea soţului ei, Mişu Cantacuzino. Enescu a preferat odăile mai liniştite şi mai modeste din spate. Îl deranja monumentalitatea palatului, unde soţia sa ţinea celebrele serate muzicale. El era un om foarte modest, un muzician care prefera să călătorească cu trenul la clasa a doua", povestea muzicologul Viorel Cosma, autorul mai multor cărți despre George Enescu, într-un interviu acordat revistei Formula As.

În perioada relaţiei cu Enescu, Maruca a avut şi o legătură cu filosoful Nae Ionescu, ce a durat şase ani. Enescu a suferit mult din cauza acestei situaţii.

Deși era foarte legat de România, Enescu a părăsit țara în toamna anului 1946, după  instaurarea regimului comunist, pentru că începuse să anticipeze dezastrul care urma grație discuțiilor cu prietenii din Occident, care l-au pus în gardă.

A ajuns la Paris, orașul său de exil, unde a dat lecţii de vioară şi compoziţie, a ținut conferinţe, și a concertat.

„S-a adaptat la viaţa franţuzească, pentru că era un om de lume, un om sociabil, care se descurca cu lejeritate în cercurile înalte ale Parisului, avea maniere, era plăcut la vorbă. Dar pot bănui că, pe undeva, l-a ros sentimentul izolării şi al dorului de patrie. Prietenii spun ca avea des crize de melancolie. Locuia cu Maruca în Rue de Clichy, la nr. 26. Dar mai închiriase şi o vilă, Les Cytises, la Bellevue, la marginea Parisului, unde mergea vara", a mai spus muzicologul.

Opera care a acaparat timp de un sfert de veac întreaga forţă creatoare a maestrului George Enescu este „Oedip".

Din 1906 şi până în seara zilei de 10 martie 1936, când a avut loc premiera pe scena Operei Garnier din Paris, Enescu s-a simţit, după cum mărturisea în amintirile sale, „un biet om pradă chinurilor îndurate odinioară de martiri".

Un lucru mai puțin știut despre viața marelui compozitor este că a avut un copil din flori: în casa părinţilor săi din Dorohoi, Enescu cunoscuse o tânără menajeră, o femeie simplă, dar care l-a iubit foarte mult şi cu care a avut o fetiţă (Elena Dinu, care a devenit mai târziu croitoreasă la Opera Naţională din Bucureşti), a relatat Cosma.

Maruca Cantacuzino, soţia lui Enescu, a fost nevoită să accepte existenţa copilului din flori şi faptul că marele compozitor îi trimitea fetei bani din Paris, unde s-a mutat în 1946.

Cărţile lui Viorel Cosma şi Ilie Kogălniceanu - care a trăit în preajma compozitorului - arată că Enescu a murit în mizerie, că Maruca îl obliga să cânte şi să dea lecţii pentru a câştiga bani, chiar şi când era foarte bolnav. Viorel Cosma a povestit că pentru Enescu era important să-i facă întotdeauna pe voie Marucăi, „cea care a rămas pentru el şi pentru alţii o prinţesă autentică: „La princesse aimee!".

George Enescu a murit în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, la Paris, fiind înmormântat în cimitirul Pere Lachaise. Maria Cantacuzino i-a supravieţuit încă treisprezece ani, decedând în Elveţia, în 1968.

Sâmbăta Paștelor

Miros de iasomie. Multă verdeață.  O casă ascunsă  printre pomi. Nepoții și și  copiii vor veni, mâine,  pe la noi. Cornelia trebăluiește de zor pe lângă oalele și ulcelele din bucătăria  de vară.  Izul mâncărurilor îmi gâdilă nările. Mielul și  drobul sunt pregătite  cu multă îndemânare. Vom vedea rezultatul cât  de curând. 

Eu, după  un pic de ordine prin livadă, imortalizez imagini. Irisul Cornelia, hibridizat cu mai multi ani în  urmă de patroana casei, a înflorit. 

Paște fericit!

Plante din Romania

https://identify.plantnet.org/en/groups/28249558303/

Cateva ore pe malul Ialomiței

Pe vremea copilăriei copiilor mei venea cât un sfârșit  de săptămână cu bucurii pentru toți.  Cutreieram împreună dealurile din imprejurul domicilului. De multe ori am cules ciuperci,  plante medicinale sau diverse alte plante. Le identificam.  Le asezam intre filele unor carti, le uscam. Așa  am făcut un ierbar de toată frumuseţea.

Acum totul este mai simplu. Nepoților le arăt pe viu diverse plante. Le identificam rapid cu programe Android.

Ieri a fost o zi minunată  pentru ei. La cererea lor am purces la o plimbare de studiu pe malul Ialomiței.  Ce-a urmat? Oră de botanică în  aer liber. La întoarcere, seara, au încins  o luptă cu stuful adus acasă. 

Buchetul de flori strâns pentru bunica, rămasă acasă cu multitudinea de treburi din preajma Paștelui

Platon

Cum au arătat ultimele ore din viața lui Platon, conform unui manuscris antic îngropat în timpul erupției Muntelui Vezuviu

O descoperire inedită a unui pergament îngropat în timpul erupției Muntelui Vezuviu din anul 79 d.Hr. aduce mai multe informații despre ultimele ore din viața celebrului filosof grec Platon, precum și despre locul în care a fost înmormântat, relatează The Independent.

Platon a fost vândut ca sclav încă din anul 404 î.Hr. Foto: Arhivă

Pergamentul, cunoscut sub numele de Istoria Academiei și scris de filosoful și poetul Filodim din Gadara, a fost imposibil de citit de când a fost găsit în 1750, într-o vilă din Herculaneum. 

În prezent, o echipă de cercetători a recurs la tehnici imagistice pentru a descifra aproximativ 1.000 de cuvinte. 

„Este cea mai veche istorie a filosofiei grecești pe care o deținem", a declarat profesorul Graziano Ranocchia, papirolog la Universitatea din Pisa și cercetător principal al proiectului. 

Textul dezvăluie că, cu puțin timp înainte de moartea sa, Platon a avut febră mare și a fost nemulțumit de un muzician din Tracia care era prezent și cânta la flaut. 

Platon, care a fost elevul lui Socrate și profesorul lui Aristotel, i-a spus muzicianului că are un „simț al ritmului foarte slab". 

Cuvintele descifrate sugerează că Platon a fost înmormântat într-o grădină privată din Academia din Atena, prima universitate din lume, fondată de el.. 

Înainte de această descoperire, se știa doar că a fost înmormântat undeva în incinta instituției. 

„Știam că Platon a fost înmormântat la Academie, care era foarte mare, dar datorită examinărilor știm acum că a fost înmormântat într-o grădină, într-o zonă privată, în apropierea altarului sacru al Muzelor", a spus Ranocchia, potrivit The Telegraph. 

Academia a fost nimicită de generalul roman Sulla 300 de ani mai târziu, iar rămășițele sale se află acum în Akadimia Platonos din Atena. 

Mai departe, în text este dezvăluit faptul că Platon a fost vândut ca sclav pe insula Eghina încă din anul 404 î.Hr. când spartanii au cucerit Eghina, sau în anul 399 î.Hr. imediat după moartea lui Socrate. Anterior, se credea că Platon a fost vândut în jurul anului 387 î.Hr. de către conducătorul din Siracuza, Dionisius. 

Ranocchia a declarat că lucrările de descifrare a pergamentului se află încă în faza inițială și vor fi finalizate în anul 2026. 

Ne tot plângem că nu avem legislație bună în domeniul apărării naționale

Ce dracu, avem o conducere a statului de fantoșe!

De mult timp ramân siderat când citesc articole si aud că  armata, militarii, siguranța  națională sunt fii ploii in România.  Se vrea o țară  sfârtecată, lipsită  de apărare? Vezi salarizarea militarilor, pensiile militare, ba chiar și efortul național pentru apărare.  Tot aud de cifre mari si ele sunt , de fapt, mici.

Băi, voi sunteți  nebuni!

Ia să citim un articol din presa actuala:

"

Probleme de securitate: câte incidente legate de drone au fost semnalate în preajma bazelor aeriene din România | Europa Liberă

Statul Major al Forțelor Aeriene a confirmat că în ultimii doi ani au fost înregistrate 16 incidente de securitate în preajma bazelor aeriene din România, legate de drone sau de alte sisteme aeriene fără pilot, relatează Europa Liberă.

Dronele rusilor sunt cu ochii pe Baza Kogalniceanu FOTO Facebook

Statul Major al Forțelor Aeriene a transmis, la cererea publicației Europa Liberă, că în ultimii doi ani au fost identificate 16 incidente de securitate în apropierea bazelor aeriene din țară, legate de suspiciuni privind drone sau sisteme aeriene fără pilot. 

Conform informațiilor oferite de Statul Major al Forțelor Aeriene, în ultimii ani au fost raportate mai multe incidente: 

Baza 86 Aeriană Borcea – 2 incidente. 

Baza 90 Transport Aerian Otopeni – 1 incident. 

Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu – 7 incidente. 

Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii – 6 incidente. 

Forțele Aeriene subliniază că aceste incidente au generat suspiciuni, deoarece „nu s-a putut stabili întotdeauna cu certitudine dacă au fost într-adevăr drone sau alte aparate de zbor". Cu toate acestea, au fost luate măsuri specifice și au fost informate organele de poliție și Parchetele Militare în fiecare caz, mai spune Statul Major al Forțelor Aeriene. 

Incidente recente de spionaj cu drone au fost semnalate la Baza Aeriană 57 Mihail Kogălniceanu, un punct strategic unde sunt găzduiți mii de militari NATO. Aici, serviciul de pază a detectat prezența a trei sisteme aeriene fără pilot (dronă), acum două săptămâni. Autoritățile au luat atunci măsuri de securitate și au aplicat „contramăsuri de tip război electronic" pentru a menține siguranța în spațiul aerian. 

Militarii români nu au putut reacționa eficient în lipsa unei legislații care să le permită să anihileze dronele și a echipamentelor performante. Experții militari avertizează că aceste drone nu doar supraveghează, ci pot și executa comenzi, inclusiv atacuri. Limitările legale și tehnice pun sub semnul întrebării capacitatea României de a contracara acest tip de amenințare, subliniind necesitatea urgentă a unei legislații și a echipamentelor adecvate pentru a face față acestor provocări."

Să fie vorba de un război meteorologic?

Ce mai citim în Adevărul.ro:

Ploile abundente au revenit în Emiratele Arabe Unite. Zboruri anulate în Dubai, școli închise, ordine pentru munca de acasă 

 Ploile abundente au revenit ⅚joi în Emiratele Arabe Unite. Mai multe zboruri au fost anulate sau amânate în și din Dubai, al doilea cel mai aglomerat aeroport internațional din lume, în timp ce oamenii și studenții au fost instruiți să lucreze și să învețe de acasă. 

Ploile au revenit în Dubai FOTO Shutterstock

Furtuna vine la doar două săptămâni după ce ploile record au provocat inundații devastatoare în mai multe părți ale țării și în Oman, care au ucis cel puțin patru persoane în EAU și au paralizat animatul oraș Dubai.

Inundațiile au ucis și cel puțin 19 persoane în Oman, inclusiv 10 copii al căror autobuz școlar a fost măturat de potop.

Imagini video din orașul de coastă din Emiratele Arabe Unite Ras Al-Khaimah, împărtășite cu CNN, au arătat joi palmieri aplecându-se din cauza vântului puternic, în timp ce ploile abundente au lovit drumurile și fulgerele au luminat cerul.

Precipitațiile nu au fost la fel de abundente ca acum două săptămâni, dar Dubaiul a experimentat 20 de milimetri în 12 ore, mai mult de două ori decât înregistrează de obicei în lunile aprilie și mai la un loc. Abu Dhabi a avut 34 de mm în 24 de ore, de peste patru ori mai mult decât ar avea de obicei în aprilie și mai.

Locuitorii au părut mai bine pregătiți de data aceasta. Un jurnalist CNN din Dubai i-a văzut pe muncitori deschizând canale de scurgere pe străzi cu o zi înainte de ploi, iar notificări de urgență au fost trimise pe scară largă pe telefoanele mobile ale locuitorilor din oraș, avertizându-i să rămână acasă acolo unde este posibil.

Autoritățile au ordonat munca și studiul la distanță în zonele afectate, joi și vineri. Drumurile către zonele de vale predispuse la inundații au fost închise, în timp ce oamenilor li s-a cerut să stea departe de zonele muntoase, deșertice și maritime.

Oamenii de știință au legat precipitațiile record care au lovit Emiratele Arabe Unite și Omanul în urmă cu două săptămâni de schimbările climatice. O echipă de 21 de oameni de știință și cercetători, în cadrul inițiativei World Weather Attirbution a descoperit că schimbările climatice provoacă precipitații extreme în cele două țări - care cad de obicei în anii El Niño - cu 10 și 40% mai intense decât ar fi fost fără încălzire globală.

Într-o perioadă de mai puțin de 24 de ore în timpul evenimentului meteo de acum două săptămâni, Emiratele Arabe Unite au cunoscut cele mai abundente precipitații de când au început înregistrările în urmă cu 75 de ani. Dubai a experimentat echivalentul a peste un an și jumătate de ploaie în acea perioadă.

Feriți-vă de extremiști, antisemiți ca dracul de tămâie!

Motivele uciderii lui Corneliu Zelea Codreanu. Cine l-a vrut mort pe liderul legionar

Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare, un personaj deopotrivă faimos și controversat al perioadei interbelice a fost ucis la vârsta de 39 de ani. Liderul legionar se afla la apogeul puterii politice iar cel care a dat ordinul asasinatului ar fi fost chiar regele Carol al II-lea. 

Corneliu Zelea Codreanu FOTO Adevărul

Perioada interbelică a fost marcată de transformări multiple atât la nivel economic, știiințific și ideologic, cauzate și de noua ordine mondială stabilită la finele Primului Război Mondial.

Regatul României nu a fost ferit de toate aceste transformări. Istoria României Mari a fost marcată în perioada 1918-1941, de crize economice, politice dar și frământări ideologice specifice, de altfel continentului european. Inclusiv apariția și ascensiunea formațiunilor de extremă dreaptă, cu mesaje naționaliste și antisemite.

În anul 1927, în Regatul României lua naștere „Legiunea Arhanghelului Mihail", fondată de studentul la Drept Corneliu Zelea Codreanu, un personaj cunoscut pentru activitatea sa reacționară din mediile studențești, fost elev al școli militare de la Mănăstirea Dealu.

Alături de câțiva colaboratori, din mediile intelectuale și studențești în special, Corneliu Zelea Codreanu pune bazele Mișcării Legionare o experiență politică de extremă dreapta unicat în România.

Mișcarea Legionară promova un model ultra-naționalist, mistic, de factură ortodoxă bazat „renaştere naţională" și condimentat cu antisemitism. Conform ideologiei legionare, străinii erau priviţi cu scepticism, iar evreii erau consideraţi o piedică în calea dezvoltării națiunii române. 

Era cultivat un simț al datoriei dus la extrem, marcat de sacrificiu și în care asasinatul era văzut ca o variantă viabilă, așa cum se va vedea în anii 30. Legionarii promovau taberele de muncă voluntară, creîndu-se în jurul lor o mitologie haiducească și mistic-ortodoxă, a sacrificiului și a răzbunării nedreptăților sociale.

În anii 30, liderul Mișcării Legionare Corneliu Zelea Codreanu a căpătat o notorietate fără precedent, ajungând inclusiv deputat în Parlamentul României.

La apogeul puterii sale politice, în fruntea unei mișcări ultra-naționaliste care aduna în rândurile sale tot mai mulți adepți, din mediile studențești, clericale, intelectuali, politicieni și chiar țărani, Corneliu Zelea Codreanu murea la Tâncăbești, în noiembrie 1938, lângă Snagov, alături de alți 13 fruntași legionari.

Avea 39 de ani și fusese condamnat în luna mai a aceluiași an, la 10 ani de muncă silnică, pentru trădare, după un proces cu cântec. Moartea a survenit prin ștrangulare. Codreanu era transportat alături de „camarazii" săi, cu duba Jandarmeriei de la Râmnicu Sărat la București. În dreptul localității Tâncăbești, legionarii au fost dați jos pentru o pauză. Au fost ștrangulați de jandarmi și împușcați. Motivul oficial a fost o tentativă de evadare.

Cadavrele au fost aruncate într-o groapă comună la Jilava și incendiate cu vitriol. Specialiștii spun că legionarii au fost de fapt asasinați după un plan bine stabilit, iar motivele au fost multiple. 

Specialiștii sunt de părere că liderul legionar a fost ucis de propria celebritate. Acesta devenise un motiv de îngrijorare pentru regele Carol al II-lea și camarila sa. Mai ales în contextul în care extrema dreaptă ajunsese la putere în Germania. În plus, politica autoritară a lui Carol al II-lea era zgândărită de imaginea iconică a lui Codreanu, la care se adăuga un succes fulminant la alegeri.

În decembrie 1937, la alegeri, formațiunea politică a Mișcării Legionare numită „Totul pentru țară" devenea cea de-a treia putere politică la nivel național. Acest succes electoral dar și popularitatea crescândă a lui Codreanu i-ar fi pecetluit soarta.

„Se poate afirma că adevăratul motiv al acestor înscenări l-a constituit succesul eclatant al partidului „Totul pentru Ţară" la alegerile din decembrie 1937: 478.368 voturi(15.58%), faţă de 1.103.353(35.92%) obţinute de Partidul Naţional Liberal şi 626.612(20.40%) de Partidul Naţional Ţărănesc. Propulsată astfel cea de-a treia forţă politică a ţării, Mişcarea Legionară, legionarii i-au înspăimântat atât pe regele Carol al II-lea şi camarila sa condusă de Elena Lupescu şi Armand Călinescu", scria Radu Dan Vlad în „Procesele Lui Corneliu Zelea Codreanu (1938)".

Același lucru îl remarcă și Corneliu Ciucani în „Dreapta politica romaneasca. Politica si ideologie: 1919-1941": „Dacă orientarea franco-engleza urmărită fidel de toate partidele aduse la guvernare şi de factorii de decizie de la Palat părea depăşită de resurecţia germană manifestată în cadrul relaţiilor internaţionale europene de la jumătatea deceniului IV, reorientarea spre Berlin şi Roma era indicată ca variantă paratrăsnet împotriva pretenţiilor teritoriale ungare, bulgare, şi sovietice de către tot mai mulţi oameni politici ai vremii printre care enumerăm pe G.H. Brătianu,Octavian Goga şi nu în ultimul rând Corneliu Codreanu. Dar poate că această opţiune de politică externă cât şi succesul electoral din decembrie 1937 au grăbit lichidarea politică şi chiar fizică a Mişcării Legionare şi a liderului său". 

Specialiștii spun că regele împreună cu camarila regală au pus la punct un plan, în trei etape pentru compromiterea și eliminarea liderului legionar dar și al principalilor săi aghiotanți. Aceștia sperau că, odată cu decapitarea conducerii, Mișcarea Legionară se va disipa.

Artizanii acestui plan au fost regele Carol al II-lea și Armand Călinescu, folosindu-se de prefectul Poliției Capitalei, Gavril Marinescu. dar și de oamenii săi, antamați special pentru așa ceva.

„În tabăra puterii de stat, Armand Călinescu, Victor Iamandi, Gavrilă Marinescu, Mihail Moruzov şi Niky Ştefănescu concepeau progresia în trei etape", preciza doctorul Șerban Milcoveanu.

Prima etapă era prinderea lui Codreanu într-un proces, într-un context în care să fie arestat și implicit să ajungă pe mâna autorităților. Nada a fost întinsă prin intermediul lui Nicolae Iorga, la aceea vreme consilier regal. Iorga a criticat public inițiativa deschiderii de magazine și piețe legionare. Codreanu a reacționat imediat, așa cum se și așteptau cei implicați în acest plan.

„Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig: Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte. Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.)", se arată într-o scrisoare trimisă de Codreanu lui Iorga.

Consilierul regal îl dă imediat în judecată, pentru ultraj, pe Codreanu. La acuzația de ultraj, Armand Călinescu adaugă încă una, de „trădare". Codreanu este condamnat în mai 1938, la 10 ani de muncă silnică. 

„Primul, pentru „ultraj", intentat la sugestia lui Armand Călinescu de Nicolae Iorga, în aprilie 1938, iar cel de-al doilea pentru „trădare", al ordinul aceluiaşi sanguinar Ministru de Interne (care, depăşindu-şi atribuţiile, a redactat personal actul de punere sub acuzare şi în plus, a stabilit personal pedepsele - 6 luni închisoare corecţională şi respectiv 10 ani de muncă silnică), în mai acelaşi an", scria Radu Dan Vlad, în „Procesele Lui Corneliu Zelea Codreanu (1938)".

Prima etapă fiind parcursă, se trecea la cea de-a doua. Mai precis, eliminarea liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu.

Treaba risca însă să se complice pentru regele Carol al II-lea, dar și pentru Armand Călinescu, mai ales după ce au apărut presiuni din Germania nazistă care cerea rejudecarea procesului lui Codreanu. Liderul legionar risca să le scape printre degete și să capete și mai multă popularitate, ba chiar susținere din partea nemților.

„Asta înseamnă că va trebuie să rejudecăm procesul lui Codreanu să-l punem în libertate şi cu popularitatea lui, în două-trei luni ajunge la guvernare", preciza Armand Călinescu.

În acel moment soarta lui Codreanu a fost pecetluită. Pe 28 noiembrie 1938, la Armand Călinescu a venit prefectul Poliției Capitalei. Din discuție, prefectul indică ca ținte ale asasinatului pe Codreanu și Maniu.

„Gavrilă la mine: Codreanu şi Maniu. Eu: Numai Codreanu, Maniu - nu". În aceeași zi, Carol al II-lea a dat undă verde pentru asasinarea lui Codreanu. La 28 noiembrie, Carol s-a reîntors în ţară. În noaptea chiar a reîntoarcerii sale a avut loc o lungă întrevedere cu Călinescu şi cu Gavrilă Marinescu, cărora le-a dat ordinele cuvenite. Douăzeci şi patru de ore mai târziu, în noaptea Sf. Andrei, 29-30 noiembrie 1938, Codreanu era asasinat în codrii Tâncăbeştilor de către călăii regelui", arăta M Sturdza în „România şi sfârşitul Europei. Amintiri".

A urmat și a treia etapă cu o vânătoare de legionari în toată țara. 

Articol  din Adevărul.ro