Plante din Romania

https://identify.plantnet.org/en/groups/28249558303/

Cateva ore pe malul Ialomiței

Pe vremea copilăriei copiilor mei venea cât un sfârșit  de săptămână cu bucurii pentru toți.  Cutreieram împreună dealurile din imprejurul domicilului. De multe ori am cules ciuperci,  plante medicinale sau diverse alte plante. Le identificam.  Le asezam intre filele unor carti, le uscam. Așa  am făcut un ierbar de toată frumuseţea.

Acum totul este mai simplu. Nepoților le arăt pe viu diverse plante. Le identificam rapid cu programe Android.

Ieri a fost o zi minunată  pentru ei. La cererea lor am purces la o plimbare de studiu pe malul Ialomiței.  Ce-a urmat? Oră de botanică în  aer liber. La întoarcere, seara, au încins  o luptă cu stuful adus acasă. 

Buchetul de flori strâns pentru bunica, rămasă acasă cu multitudinea de treburi din preajma Paștelui

Platon

Cum au arătat ultimele ore din viața lui Platon, conform unui manuscris antic îngropat în timpul erupției Muntelui Vezuviu

O descoperire inedită a unui pergament îngropat în timpul erupției Muntelui Vezuviu din anul 79 d.Hr. aduce mai multe informații despre ultimele ore din viața celebrului filosof grec Platon, precum și despre locul în care a fost înmormântat, relatează The Independent.

Platon a fost vândut ca sclav încă din anul 404 î.Hr. Foto: Arhivă

Pergamentul, cunoscut sub numele de Istoria Academiei și scris de filosoful și poetul Filodim din Gadara, a fost imposibil de citit de când a fost găsit în 1750, într-o vilă din Herculaneum. 

În prezent, o echipă de cercetători a recurs la tehnici imagistice pentru a descifra aproximativ 1.000 de cuvinte. 

„Este cea mai veche istorie a filosofiei grecești pe care o deținem", a declarat profesorul Graziano Ranocchia, papirolog la Universitatea din Pisa și cercetător principal al proiectului. 

Textul dezvăluie că, cu puțin timp înainte de moartea sa, Platon a avut febră mare și a fost nemulțumit de un muzician din Tracia care era prezent și cânta la flaut. 

Platon, care a fost elevul lui Socrate și profesorul lui Aristotel, i-a spus muzicianului că are un „simț al ritmului foarte slab". 

Cuvintele descifrate sugerează că Platon a fost înmormântat într-o grădină privată din Academia din Atena, prima universitate din lume, fondată de el.. 

Înainte de această descoperire, se știa doar că a fost înmormântat undeva în incinta instituției. 

„Știam că Platon a fost înmormântat la Academie, care era foarte mare, dar datorită examinărilor știm acum că a fost înmormântat într-o grădină, într-o zonă privată, în apropierea altarului sacru al Muzelor", a spus Ranocchia, potrivit The Telegraph. 

Academia a fost nimicită de generalul roman Sulla 300 de ani mai târziu, iar rămășițele sale se află acum în Akadimia Platonos din Atena. 

Mai departe, în text este dezvăluit faptul că Platon a fost vândut ca sclav pe insula Eghina încă din anul 404 î.Hr. când spartanii au cucerit Eghina, sau în anul 399 î.Hr. imediat după moartea lui Socrate. Anterior, se credea că Platon a fost vândut în jurul anului 387 î.Hr. de către conducătorul din Siracuza, Dionisius. 

Ranocchia a declarat că lucrările de descifrare a pergamentului se află încă în faza inițială și vor fi finalizate în anul 2026. 

Ne tot plângem că nu avem legislație bună în domeniul apărării naționale

Ce dracu, avem o conducere a statului de fantoșe!

De mult timp ramân siderat când citesc articole si aud că  armata, militarii, siguranța  națională sunt fii ploii in România.  Se vrea o țară  sfârtecată, lipsită  de apărare? Vezi salarizarea militarilor, pensiile militare, ba chiar și efortul național pentru apărare.  Tot aud de cifre mari si ele sunt , de fapt, mici.

Băi, voi sunteți  nebuni!

Ia să citim un articol din presa actuala:

"

Probleme de securitate: câte incidente legate de drone au fost semnalate în preajma bazelor aeriene din România | Europa Liberă

Statul Major al Forțelor Aeriene a confirmat că în ultimii doi ani au fost înregistrate 16 incidente de securitate în preajma bazelor aeriene din România, legate de drone sau de alte sisteme aeriene fără pilot, relatează Europa Liberă.

Dronele rusilor sunt cu ochii pe Baza Kogalniceanu FOTO Facebook

Statul Major al Forțelor Aeriene a transmis, la cererea publicației Europa Liberă, că în ultimii doi ani au fost identificate 16 incidente de securitate în apropierea bazelor aeriene din țară, legate de suspiciuni privind drone sau sisteme aeriene fără pilot. 

Conform informațiilor oferite de Statul Major al Forțelor Aeriene, în ultimii ani au fost raportate mai multe incidente: 

Baza 86 Aeriană Borcea – 2 incidente. 

Baza 90 Transport Aerian Otopeni – 1 incident. 

Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu – 7 incidente. 

Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii – 6 incidente. 

Forțele Aeriene subliniază că aceste incidente au generat suspiciuni, deoarece „nu s-a putut stabili întotdeauna cu certitudine dacă au fost într-adevăr drone sau alte aparate de zbor". Cu toate acestea, au fost luate măsuri specifice și au fost informate organele de poliție și Parchetele Militare în fiecare caz, mai spune Statul Major al Forțelor Aeriene. 

Incidente recente de spionaj cu drone au fost semnalate la Baza Aeriană 57 Mihail Kogălniceanu, un punct strategic unde sunt găzduiți mii de militari NATO. Aici, serviciul de pază a detectat prezența a trei sisteme aeriene fără pilot (dronă), acum două săptămâni. Autoritățile au luat atunci măsuri de securitate și au aplicat „contramăsuri de tip război electronic" pentru a menține siguranța în spațiul aerian. 

Militarii români nu au putut reacționa eficient în lipsa unei legislații care să le permită să anihileze dronele și a echipamentelor performante. Experții militari avertizează că aceste drone nu doar supraveghează, ci pot și executa comenzi, inclusiv atacuri. Limitările legale și tehnice pun sub semnul întrebării capacitatea României de a contracara acest tip de amenințare, subliniind necesitatea urgentă a unei legislații și a echipamentelor adecvate pentru a face față acestor provocări."

Să fie vorba de un război meteorologic?

Ce mai citim în Adevărul.ro:

Ploile abundente au revenit în Emiratele Arabe Unite. Zboruri anulate în Dubai, școli închise, ordine pentru munca de acasă 

 Ploile abundente au revenit ⅚joi în Emiratele Arabe Unite. Mai multe zboruri au fost anulate sau amânate în și din Dubai, al doilea cel mai aglomerat aeroport internațional din lume, în timp ce oamenii și studenții au fost instruiți să lucreze și să învețe de acasă. 

Ploile au revenit în Dubai FOTO Shutterstock

Furtuna vine la doar două săptămâni după ce ploile record au provocat inundații devastatoare în mai multe părți ale țării și în Oman, care au ucis cel puțin patru persoane în EAU și au paralizat animatul oraș Dubai.

Inundațiile au ucis și cel puțin 19 persoane în Oman, inclusiv 10 copii al căror autobuz școlar a fost măturat de potop.

Imagini video din orașul de coastă din Emiratele Arabe Unite Ras Al-Khaimah, împărtășite cu CNN, au arătat joi palmieri aplecându-se din cauza vântului puternic, în timp ce ploile abundente au lovit drumurile și fulgerele au luminat cerul.

Precipitațiile nu au fost la fel de abundente ca acum două săptămâni, dar Dubaiul a experimentat 20 de milimetri în 12 ore, mai mult de două ori decât înregistrează de obicei în lunile aprilie și mai la un loc. Abu Dhabi a avut 34 de mm în 24 de ore, de peste patru ori mai mult decât ar avea de obicei în aprilie și mai.

Locuitorii au părut mai bine pregătiți de data aceasta. Un jurnalist CNN din Dubai i-a văzut pe muncitori deschizând canale de scurgere pe străzi cu o zi înainte de ploi, iar notificări de urgență au fost trimise pe scară largă pe telefoanele mobile ale locuitorilor din oraș, avertizându-i să rămână acasă acolo unde este posibil.

Autoritățile au ordonat munca și studiul la distanță în zonele afectate, joi și vineri. Drumurile către zonele de vale predispuse la inundații au fost închise, în timp ce oamenilor li s-a cerut să stea departe de zonele muntoase, deșertice și maritime.

Oamenii de știință au legat precipitațiile record care au lovit Emiratele Arabe Unite și Omanul în urmă cu două săptămâni de schimbările climatice. O echipă de 21 de oameni de știință și cercetători, în cadrul inițiativei World Weather Attirbution a descoperit că schimbările climatice provoacă precipitații extreme în cele două țări - care cad de obicei în anii El Niño - cu 10 și 40% mai intense decât ar fi fost fără încălzire globală.

Într-o perioadă de mai puțin de 24 de ore în timpul evenimentului meteo de acum două săptămâni, Emiratele Arabe Unite au cunoscut cele mai abundente precipitații de când au început înregistrările în urmă cu 75 de ani. Dubai a experimentat echivalentul a peste un an și jumătate de ploaie în acea perioadă.

Feriți-vă de extremiști, antisemiți ca dracul de tămâie!

Motivele uciderii lui Corneliu Zelea Codreanu. Cine l-a vrut mort pe liderul legionar

Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare, un personaj deopotrivă faimos și controversat al perioadei interbelice a fost ucis la vârsta de 39 de ani. Liderul legionar se afla la apogeul puterii politice iar cel care a dat ordinul asasinatului ar fi fost chiar regele Carol al II-lea. 

Corneliu Zelea Codreanu FOTO Adevărul

Perioada interbelică a fost marcată de transformări multiple atât la nivel economic, știiințific și ideologic, cauzate și de noua ordine mondială stabilită la finele Primului Război Mondial.

Regatul României nu a fost ferit de toate aceste transformări. Istoria României Mari a fost marcată în perioada 1918-1941, de crize economice, politice dar și frământări ideologice specifice, de altfel continentului european. Inclusiv apariția și ascensiunea formațiunilor de extremă dreaptă, cu mesaje naționaliste și antisemite.

În anul 1927, în Regatul României lua naștere „Legiunea Arhanghelului Mihail", fondată de studentul la Drept Corneliu Zelea Codreanu, un personaj cunoscut pentru activitatea sa reacționară din mediile studențești, fost elev al școli militare de la Mănăstirea Dealu.

Alături de câțiva colaboratori, din mediile intelectuale și studențești în special, Corneliu Zelea Codreanu pune bazele Mișcării Legionare o experiență politică de extremă dreapta unicat în România.

Mișcarea Legionară promova un model ultra-naționalist, mistic, de factură ortodoxă bazat „renaştere naţională" și condimentat cu antisemitism. Conform ideologiei legionare, străinii erau priviţi cu scepticism, iar evreii erau consideraţi o piedică în calea dezvoltării națiunii române. 

Era cultivat un simț al datoriei dus la extrem, marcat de sacrificiu și în care asasinatul era văzut ca o variantă viabilă, așa cum se va vedea în anii 30. Legionarii promovau taberele de muncă voluntară, creîndu-se în jurul lor o mitologie haiducească și mistic-ortodoxă, a sacrificiului și a răzbunării nedreptăților sociale.

În anii 30, liderul Mișcării Legionare Corneliu Zelea Codreanu a căpătat o notorietate fără precedent, ajungând inclusiv deputat în Parlamentul României.

La apogeul puterii sale politice, în fruntea unei mișcări ultra-naționaliste care aduna în rândurile sale tot mai mulți adepți, din mediile studențești, clericale, intelectuali, politicieni și chiar țărani, Corneliu Zelea Codreanu murea la Tâncăbești, în noiembrie 1938, lângă Snagov, alături de alți 13 fruntași legionari.

Avea 39 de ani și fusese condamnat în luna mai a aceluiași an, la 10 ani de muncă silnică, pentru trădare, după un proces cu cântec. Moartea a survenit prin ștrangulare. Codreanu era transportat alături de „camarazii" săi, cu duba Jandarmeriei de la Râmnicu Sărat la București. În dreptul localității Tâncăbești, legionarii au fost dați jos pentru o pauză. Au fost ștrangulați de jandarmi și împușcați. Motivul oficial a fost o tentativă de evadare.

Cadavrele au fost aruncate într-o groapă comună la Jilava și incendiate cu vitriol. Specialiștii spun că legionarii au fost de fapt asasinați după un plan bine stabilit, iar motivele au fost multiple. 

Specialiștii sunt de părere că liderul legionar a fost ucis de propria celebritate. Acesta devenise un motiv de îngrijorare pentru regele Carol al II-lea și camarila sa. Mai ales în contextul în care extrema dreaptă ajunsese la putere în Germania. În plus, politica autoritară a lui Carol al II-lea era zgândărită de imaginea iconică a lui Codreanu, la care se adăuga un succes fulminant la alegeri.

În decembrie 1937, la alegeri, formațiunea politică a Mișcării Legionare numită „Totul pentru țară" devenea cea de-a treia putere politică la nivel național. Acest succes electoral dar și popularitatea crescândă a lui Codreanu i-ar fi pecetluit soarta.

„Se poate afirma că adevăratul motiv al acestor înscenări l-a constituit succesul eclatant al partidului „Totul pentru Ţară" la alegerile din decembrie 1937: 478.368 voturi(15.58%), faţă de 1.103.353(35.92%) obţinute de Partidul Naţional Liberal şi 626.612(20.40%) de Partidul Naţional Ţărănesc. Propulsată astfel cea de-a treia forţă politică a ţării, Mişcarea Legionară, legionarii i-au înspăimântat atât pe regele Carol al II-lea şi camarila sa condusă de Elena Lupescu şi Armand Călinescu", scria Radu Dan Vlad în „Procesele Lui Corneliu Zelea Codreanu (1938)".

Același lucru îl remarcă și Corneliu Ciucani în „Dreapta politica romaneasca. Politica si ideologie: 1919-1941": „Dacă orientarea franco-engleza urmărită fidel de toate partidele aduse la guvernare şi de factorii de decizie de la Palat părea depăşită de resurecţia germană manifestată în cadrul relaţiilor internaţionale europene de la jumătatea deceniului IV, reorientarea spre Berlin şi Roma era indicată ca variantă paratrăsnet împotriva pretenţiilor teritoriale ungare, bulgare, şi sovietice de către tot mai mulţi oameni politici ai vremii printre care enumerăm pe G.H. Brătianu,Octavian Goga şi nu în ultimul rând Corneliu Codreanu. Dar poate că această opţiune de politică externă cât şi succesul electoral din decembrie 1937 au grăbit lichidarea politică şi chiar fizică a Mişcării Legionare şi a liderului său". 

Specialiștii spun că regele împreună cu camarila regală au pus la punct un plan, în trei etape pentru compromiterea și eliminarea liderului legionar dar și al principalilor săi aghiotanți. Aceștia sperau că, odată cu decapitarea conducerii, Mișcarea Legionară se va disipa.

Artizanii acestui plan au fost regele Carol al II-lea și Armand Călinescu, folosindu-se de prefectul Poliției Capitalei, Gavril Marinescu. dar și de oamenii săi, antamați special pentru așa ceva.

„În tabăra puterii de stat, Armand Călinescu, Victor Iamandi, Gavrilă Marinescu, Mihail Moruzov şi Niky Ştefănescu concepeau progresia în trei etape", preciza doctorul Șerban Milcoveanu.

Prima etapă era prinderea lui Codreanu într-un proces, într-un context în care să fie arestat și implicit să ajungă pe mâna autorităților. Nada a fost întinsă prin intermediul lui Nicolae Iorga, la aceea vreme consilier regal. Iorga a criticat public inițiativa deschiderii de magazine și piețe legionare. Codreanu a reacționat imediat, așa cum se și așteptau cei implicați în acest plan.

„Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig: Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte. Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.)", se arată într-o scrisoare trimisă de Codreanu lui Iorga.

Consilierul regal îl dă imediat în judecată, pentru ultraj, pe Codreanu. La acuzația de ultraj, Armand Călinescu adaugă încă una, de „trădare". Codreanu este condamnat în mai 1938, la 10 ani de muncă silnică. 

„Primul, pentru „ultraj", intentat la sugestia lui Armand Călinescu de Nicolae Iorga, în aprilie 1938, iar cel de-al doilea pentru „trădare", al ordinul aceluiaşi sanguinar Ministru de Interne (care, depăşindu-şi atribuţiile, a redactat personal actul de punere sub acuzare şi în plus, a stabilit personal pedepsele - 6 luni închisoare corecţională şi respectiv 10 ani de muncă silnică), în mai acelaşi an", scria Radu Dan Vlad, în „Procesele Lui Corneliu Zelea Codreanu (1938)".

Prima etapă fiind parcursă, se trecea la cea de-a doua. Mai precis, eliminarea liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu.

Treaba risca însă să se complice pentru regele Carol al II-lea, dar și pentru Armand Călinescu, mai ales după ce au apărut presiuni din Germania nazistă care cerea rejudecarea procesului lui Codreanu. Liderul legionar risca să le scape printre degete și să capete și mai multă popularitate, ba chiar susținere din partea nemților.

„Asta înseamnă că va trebuie să rejudecăm procesul lui Codreanu să-l punem în libertate şi cu popularitatea lui, în două-trei luni ajunge la guvernare", preciza Armand Călinescu.

În acel moment soarta lui Codreanu a fost pecetluită. Pe 28 noiembrie 1938, la Armand Călinescu a venit prefectul Poliției Capitalei. Din discuție, prefectul indică ca ținte ale asasinatului pe Codreanu și Maniu.

„Gavrilă la mine: Codreanu şi Maniu. Eu: Numai Codreanu, Maniu - nu". În aceeași zi, Carol al II-lea a dat undă verde pentru asasinarea lui Codreanu. La 28 noiembrie, Carol s-a reîntors în ţară. În noaptea chiar a reîntoarcerii sale a avut loc o lungă întrevedere cu Călinescu şi cu Gavrilă Marinescu, cărora le-a dat ordinele cuvenite. Douăzeci şi patru de ore mai târziu, în noaptea Sf. Andrei, 29-30 noiembrie 1938, Codreanu era asasinat în codrii Tâncăbeştilor de către călăii regelui", arăta M Sturdza în „România şi sfârşitul Europei. Amintiri".

A urmat și a treia etapă cu o vânătoare de legionari în toată țara. 

Articol  din Adevărul.ro 

"Fetița" lui Dej.

Lucruri mai puțin știute din viața lui „Stalin de România”. Gheorghe Gheorghiu-Dej și controversele din jurul lui

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost primul lider comunist al României Socialiste. Poreclit și „Machiavelli al Balcanilor" sau „Stalin de România", Gheorghiu-Dej a avut o copilărie și o tinerețe marcată de sărăcie, greutăți și frustrări. În jurul său s-au creat multe legende urbane.

Ceaușescu și Dej FOTO Adevărul

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost o figură emblematică a comunismului românesc. Este primul lider al României Socialiste, și cel sub a cărui conducere s-au petrecut cele mai mari atrocități ale regimului comunist din România.

Totodată, de numele său se leagă și electrificarea țării, începuturile industrializării, dar și ale colectivizării. Dej a fost descris ca un personaj machiavelic, dual, capabil să se adapteze atunci când situația politică o impunea. Pe scurt, a fost primul dictator al României comuniste.

Dincolo de portretul de „părinte al poporului" și de „fiu răzbătător al poporului", conturat de propaganda comunistă și biografia oficială comandantă, amintirile contemporanilor ,dar și documentele de la începutul secolului XX, arată realitatea despre începuturile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Adică portretul unui copil dintr-o familie săracă, fără carte, care la rândul său nu s-a omorât cu școala și cu munca, dar care a preferat intriga și agitația bolșevică, singura sa religie.

În jurul său au apărut și destule controverse, printre care cele privind originea sa etnică, dar și orientarea sexuală.

Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a născut pe 8 noiembrie 1801 la Bârlad. Copilăria sa a fost puțin cunoscută în epocă, fiind îmbrăcată propagandistic. De altfel, în 1951, apărea versiunea oficială a vieții liderului comunist, la Editura Partidului Muncitoresc Român.

Evident, erau ascunse toate detaliile incomode, liderul comunist fiind doar glorificat. În mare parte, biografia oficială a lui Dej se referea la evenimentele de după grevele de la Uzinele Grivița din anii 30 și implicarea sa în „lupta ilegalistă". Mai târziu, după moartea sa, dar mai ales după 1990, frânturi din biografia lui Dej, privind copilăria și tinerețea au putut fi recompuse cu ajutorul mărturiilor contemporanilor rămași în viață dar și a documentelor din perioada interbelică.

Gheorghiu-Dej era fiul Tănase Gheorghiu și al Anei. Tatăl său era muncitor la Societatea „Steaua României" din localitatea Moinești, județul Bacău. Mama era casnică. Nu se știe nici până astăzi, mai nimic despre frații sau surorile lui Dej. Era însă o familie foarte săracă.

Până și în biografia oficială din perioada comunistă se precizează că, „tatăl lui era muncitor industrial. Nu şi-a văzut niciodată tatăl cu o haină nouă, iar celei pe care o purta, cu greu i se putea citi culoarea pe care o avusese la început. Leafa se ducea toată pe mămăligă. Pâine, copiii n-au văzut pe masă ani în şir".

O dovadă a sărăciei extreme în care s-a născut Gheorghe Gheorghiu-Dej este și înfierea sa, la numai doi ani, de către unchiul său Nicolae Gheorghe Ionescu, din Moinești, care nu avea copii. Nu se știe exact dacă Gheorghe a mai rămas în familie și doar susținut financiar după înfiere sau a fost luat imediat de unchiul său. 

Nici în casa unchiului său, Gheorghe Gheorghiu-Dej nu a dus-o bine din punct de vedere material. Și Nicolae Gheorghe Ionescu era sărac, dar măcar avea ce să-i dea de mâncare nepotului său. Dej nu s-a omorât cu școala. Nu era un elev silitor și chiulea frecvent. Conform documentelor vremii, în clasa I-a avea 31 de absențe și abia absolvise cu media 5.59. La religie avea notele cele mai mici, iar la scriere, cea mai mare, un adevărat record pentru Dej, nota 7. Aflat în grija unchiului său, încearcă să facă școala gimnazială la Moinești, Bacău. Renunță însă și rămâne cu patru clase. 

Fără școală, Dej a fost trimis de unchiul său la muncă. A început să lucreze la numai 11 ani, devenind ucenic la un cizmar de prin Moinești. De-a lungul copilăriei și mai apoi a adolescenței, a schimbat mai multe meserii, calificându-se pe unde apuca. 

De la cizmărie ajunge muncitor de la o fabrică de cherestea din Dărmănești, iar mai apoi la o postăvărie prin Buhuși. Nu stă prea mult nici pe aici și se angajează ca ucenic la un dogar din Piatra Neamț.

La vârsta de 15 ani, se înscrie ucenic la Întreprinderea Petrolieră „Steaua României" din Moinești. Aici lucrează, timp de un an ca montator de mașini și aparate electrice. Pleacă și de la „Steaua" Moinești pentru a se angaja la Galați la „Societatea de Tramvaie", ca electrician. Devine pasionat de această meserie mai ales după ce a văzut cum este montat un cablu aerian. 

Este luat în armată. Stă trei ani la Regimentul 3 Pionieri-Focşani și termină stagiul cu gradul de sergent. Se întoarce la Galați, însă este concediat fiindcă participase la o grevă. Tânărul Gheorghiu-Dej se identifica, fără a fi încă membru de partid, cu doctrina comunistă.

Se înscrie în sindicat și devine un aprig activist și agitator. Chiar și în armată i se spunea „Bolșevicul" datorită convingerilor sale. Rămas șomer, prin 1926, se angajează la Atelierele CFR Galați. Și aici continuă cu activitatea sindicală și agitația în rândul muncitorilor. Este mutat disciplinar la Atelierele CFR din Dej în anul 1931.

În orășelul transilvan stă numai jumătate de an. De altfel, a fost ultimul său loc de muncă. După ce va intra în Partidul Comunist Român și își va asuma rolul de „revoluționar", Dej este concediat și mai apoi arestat, petrecând aproape 11 ani în pușcării. „A fost un depravat, un curvar şi un beţiv, asta a fost! Nu-i plăcea munca, era un plimbăreţ cu idei comuniste. Îşi pierdea nopţile prin bodegi, bând cot la cot alături de prietenii lui ceferişti“, spunea, despre Gheorghe Gheorghiu Dej, preotul greco-catolic Alexandru Nicula, pentru "„Adevărul".

Se spune că munca încă din copilărie i-ar fi afectat plămânii, ceea ce a dus în cele din urmă la apariția cancerului, la maturitate. De la vârsta de 18 ani s-a căsătorit cu Maria Stere Alexe, fiica un sifonar din Galați, din perioada în care lucra la „Societatea de Tramvaie". 

În ciuda faptului că avea doar patru clase și se cam plimba de la un loc de muncă la altul, contemporanii spun că Dej era inteligent și un politician abil.  „Eu n-am mai întâlnit un om la care deșteptăciunea să se îmbine atât de bine cu prudenţa şi cu flerul politic ca la Dej. Când îl compar cu alţii, mai constat că Dej a fost omul cu cele mai multe calităţi politice şi cea mai mare abilitate din câţi am cunoscut eu în viaţa mea atât de lungă“, preciza academicianul  –  Alexandru Bârlădeanu.

La rândul său Maurer, preciza în „Maurer şi lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea României“, că Dej era carismatic: „Era ajutat şi de aspectul fizic să inspire simpatie".

În anul 1930, Gheorghe Ghiorghiu Dej se înscrie în partidul comunist. Nu se știe cu adevărat în ce împrejurări, deși există o adevărată mitologie comunistă în acest sens. Cert este că rezona cu ideile comunismului, iar modelul său în viață era Stalin.

Se implică activ imediat și organizează o întrunire, la Dej, cu muncitorii, trimițând un memoriu conducerii CFR. Conducerea CFR l-a concediat pe Dej dar și pe cei implicați. „După două luni, conducerea CFR a concediat 300 de muncitori şi a închis atelierele din Dej“, precizează Cristina Diac în „Spectrele lui Dej“.

În acest context, Gheorghe Gheorghiu-Dej rămâne șomer și „revoluționar" de profesie. Se implică activ în revoltele de la Atelierele Grivița, dar și în propaganda bolșevică din România. Ajunge clandestin și prin Germania pentru a primi noi sarcini „revoluționare". Datorită zelului său, devine faimos în rândul ilegaliștilor, dar și al agenților sovietici din România.

După evenimentele de la Atelierele CFR Grivița, Gheorghe Gheorghiu-Dej este arestat și condamnat la 12 ani de muncă silnică în urma procesului de la Craiova. Trece prin penitenciarele din Doftana, Târgu Jiu și Câmpina. Aici reușește să-și facă importante legături cu activiști comuniști cu state vechi, devenind un adevărat lider din închisoare.

Despre această perioadă de 11 ani, petrecută prin pușcării, s-au născut numeroase controverse. Mai precis, gurile rele spun că ar fi avut relații homosexuale cu Nicolae Ceaușescu, un alt tânăr ilegalist ajuns prin pușcărie. Zvonurile apărute, mai târziu, în sânul Partidului Comunist Român ,arătau că Dej și Ceaușescu s-ar fi iubit pe la Doftana.

Dej era mai mare cu 17 ani decât Ceaușescu și l-ar fi luat sub aripa sa protectoare, având o slăbiciune pentru el. Zvonurile erau deranjante și circulau pe la șprițuri, inclusiv printre membrii Marii Adunări Naționale.

„Aşa că am aflat de la Gheorghe Apostol că în închisoare Ceauşescu fusese fetiţa lui Gheorghiu-Dej. Mai târziu, mi-au confirmat-o Chivu Stoica şi inginerul N. Celac, rezident în România anilor ’40 al GRU", scria Titus Popovici în cartea sa „Disciplina Dezordinii". Nu există însă dovezi care să confirme aceste zvonuri.

De altfel, un alt zvon, chiar din perioada comunistă arăta că Dej ar fi fost de origine romă. Mai precis, tatăl său. Fără nicio dovadă solidă însă.

Interesant este și faptul că liderul comunist îl chema doar Gheorghe Gheorghiu. Numele Dej a venit după ce a locuit în orașul transilvănean. Și-ar fi luat singur acest nume, având legătură cumva cu începuturile sale ca „revoluționar" comunist.

Alții spun că i-ar fi fost atașat de autorități la procesul după greva de al Uzinele „Grivița". În lotul de comuniști arestați s-ar mai fi aflat încă un Gheorghe Gheorghiu. Pentru a-i diferenția, i s-a adăugat și numele „Dej" pentru că ar fi venit din aceea zonă. 

Articol din Adevărul.ro 

Xxx

Zvonurile despre Dej și Ceauşescu îmi  sunt cunoscute de multe zeci de ani. Ce mă intrigă,  acum, este faptul că România a fost "condusă", uneori, de analfabeți, învârtiți, trădători  de țară fie la Est, fie la Vest. Mulți trădători  dovediți am cunoscut, fie direct, fie prin slovele din articolele și cărțile citite.  Asta merită țara  noastră!

Trădătorii României

http://desteptati-va.ro/index.php/2021/04/20/cand-a-predat-fantomele-ioan-talpes-a-comis-cel-mai-grav-act-de-tradare-din-istoria-spionajului/?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR1r839by2deCCg7XG65dF469EVveOC5JTGSzfH487qY5CX0FbFjR_zoIyE_aem_AebsOXhuFaUm8VCjk9euS8ab2sjpGwwnK9-0rXq30pxGKjZd2GSjsW2tH_uD94_u7Vi6dJQsFW9AFKvLU_kwHwCF

Diasporeni, muncă multă, familii dezbinate, suferințe cât casa.

1 Mai: „M-au copleșit aceste imagini”. Viața muncitorilor români din Diaspora, „cei care mănâncă mici cu creveți în sudul Spaniei”

"Sezonierii" se numește evenimentul care va fi lansat curând în România. Este o ilustrare, cum nu a mai fost niciodată realizată la noi în urma unei documentări atât de îndelungate, a vieții și efortului cotidian a milioanelor de români care muncesc în Diaspora. Fie că o fac în serele din Spania, fermele din Germania sau terenurile din UK, "pentru mulți dintre ei, migrația a fost salvarea din sărăcie, fără să fie cu adevărat o alegere".

• Antropologul Bogdan Iancu, curatorul evenimentului: E important să nu-i reducem pe acești compatrioți la rolul de victime.
• "În timp ce îi fotografiam, muncitorii sezonieri au început să-mi arate pe telefon fotografii cu copiii lor, fețele zâmbitoare ale copiilor lor. La agenda numărului scria: Băiatu lui tati", spune fotojurnalistul Cosmin Bumbuț.
• "M-au copleșit aceste imagini, absența din propria lor viață și regretul că nu sunt lângă copiii lor să-i vadă cum cresc".

"Din ianuarie 2019 călătorim cu o autorulotă prin Europa ca să documentăm poveștile românilor din diaspora. Până acum, am fost în 11 țări unde am fotografiat și am scris despre medici, muncitori în construcții, badante, cântăreți de operă, studenți, bucătari și mulți alți migranți care fac parte din cele 5,7 milioane de români plecați", spune jurnalista Elena Stancu, într-un dialog cu HotNews.ro.

Muncitoare românce culeg căpșuni într-o seră din Palos de la Frontera, Spania. Niciuna dintre femei nu se îndreaptă de spate până când lădițele de 10 kilograme nu s-au umplut. Atunci femeile se ridică și le duc la camion, unde șeful de câmp le aranjează pe paleți. Femeile se îndreaptă de spate de 15 ori într-o zi de lucru – în medie, o muncitoare culege 150 de kilograme de căpșuni într-o zi obișnuită.

h2: Cârnați de Pleșcoi prăjiți pe disc

"Un capitol mare din proiectul nostru sunt sezonierii, muncitorii în agricultură din Spania, Germania și Anglia alături de care am petrecut mai multe săptămâni înregistrându-le viețile atunci când se duceau la lucru, când trăiau la barăci sau la caravane, când mâncau mici cu creveți în sudul Spaniei sau prăjeau cârnați de Pleșcoi, pe disc în Cobhan, UK, în zilele lor libere", completează ziarista.

Mariana, 44 de ani, își pregătește în zori, cafeaua la cazări înainte să plece la muncă. Palos de la Frontera, Spania

Duminica, Oana și Stelian gătesc un prânz bănățean cu supă cu tăieței și sarmale în camera lor de la ferma Höfler Gemüse, Nürnberg

h2: "Sezonierii" la Muzeul Țăranului Român

Dialogul are loc în avanpremiera expoziției "Sezonierii", care se va deschide pe 10 mai, vreme de o lună, la Muzeul Țăranului Român. Elena Stancu și Cosmin Bumbuț vor fi la București, joi, pe 16 mai, ora 18, când are loc vernisajul.

Afișul vernisajului de la Muzeul Țăranului

Dar 1 Mai, Ziua Muncii e probabil o zi potrivită pentru a discuta despre ce au văzut, ce au surprins și ce pot povesti cei doi ziariști despre experiența lor alături de Diaspora.

"Ceeea ce m-a impresionat în timp ce îi fotografiam pe muncitorii sezonieri a fost reziliența lor, capacitatea de a se adapta oricăror condiții de viață și de a găsi bucuria într-o fermă de căpșuni în Palos de la Frontera, Spania, mâncând mici și bând bere la umbră, în garajul pentru utilaje agricole", spune Cosmin Bumbuț, cel care realizează imaginile în echipa Teleleu.

Cosmin Bumbuț fotografiază muncitorii români într-o fermă din Palos de la Frontera, Spania Foto: Elena Stancu

"Poveștile lor de viață sunt de multe ori dramatice, pentru că locuiesc în condiții precare în ferme din vestul Europei, suferind de dorul copiilor pe care i-au lăsat în România în grija rudelor. Pentru mulți dintre ei, migrația a fost salvarea din sărăcie, fără să fie cu adevărat o alegere. Majoritatea românilor au plecat din țară din cauza șomajului și a sărăciei, iar plecarea în străinătate nu a fost o aventură, așa cum e pentru alți români din diaspora, ci o corvoadă", descrie Elena Stancu peisajul uman pe care l-a întâlnit în ultima sa felie importantă de viață, an după an.

Niculina, 57 de ani, și Angela, 54, iau prânzul pe platforma de cules mere. Viața lor e împărțită între Spania, România și Anglia: din februarie până în mai locuiesc la module și culeg căpșuni în provincia Huelva din Spania, iar din septembrie până în noiembrie stau la caravane și culeg mere în Cobham, Anglia. În lunile care rămân, sunt în România, alături de familiile lor. Foto: Cosmin Bumbuț

h2: Autoironia ca rezervă inepuizabilă de optimism

"Care este lucrul care v-a bucurat văzându-i și discutând cu acești oameni?", îi întrebăm pe reporteri. Bumbuț vorbește despre spiritul viu, despre glumele compatrioților.

"Autoironia lor e copleșitoare și cred că e cea care i-a salvat de sentimentele de vinovăție, pentru că lipsesc din viața copiilor lor, și de grija zilei de mâine, pentru că munca sezonieră în agricultură înseamnă nesiguranță", povestește fotojurnalistul.

Sorin, Mădălin, Ruselin și o muncitoare româncă culeg salată la ferma Höfler Gemüse, Nürnberg, Germania.

"Atunci când am discutat cu politicieni și fermieri spanioli și germani, ei au invocat cetățenia europeană și dreptul la libera circulație: nu-i obligă nimeni să muncească în străinătate. Dar adevărul e că sărăcia îți lasă prea puține opțiuni", crede Elena Stancu.

h2: "Ferma germană pentru care lucrează a devenit o replică la scară mică a satului din care au plecat"

"Și lucrul care v-a întristat?", îi întrebăm.

Elena Stancu spune că "românii muncesc sezonier în agricultură în Spania, Anglia și Germania ca să poată trăi în România, o contradicție care ne-a izbit. Modelul acesta economic e tolerat din anii 2000 de România, care e responsabilă pentru zecile de mii de copii care cresc fără părinți. În fermele din Germania întâlnești comunități întregi de români – verișori, vecini, frați care s-au chemat unii pe alții, până când ferma germană pentru care lucrează a devenit o replică la scară mică a satului din care au plecat".

Jurnalista Elena Stancu și Oana Stângu, muncitoare sezonieră, pe elevatorul din sera de ardei, Nürnberg, Germania

h2: "Băiatu' lui tati"

"În timp ce îi fotografiam, muncitorii sezonieri au început să-mi arate pe telefon fotografii cu copiii lor, cu aniversările de la care au lipsit și cu casele pe care le construiesc în România. «Aici e la ziua lui», «Aici e la noi în curte», «Aici i-a scos cumnată-mea la pizza», îmi spuneau și îmi arătau pe telefoane fețele zâmbitoare ale copiilor lor. M-au copleșit aceste imagini, absența din propria lor viață și regretul că nu sunt lângă copiii lor să-i vadă cum cresc.", crede Cosmin Bumbuț.

Una dintre imaginile realizate de Cosmin este cu mâna unui bărbat care ține un telefon pe care se vede fotografia acestuia și a copilului. "Băiatul lui tati", scrie pe telefon.

Un muncitor român ne arată fotografia soției și a copilului său. Ferma Höfler Gemüse, Nürnberg, Germania

h2: Harta problemelor sociale din România care s-au mutat pe câmpurile din Germania, Spania și Anglia

"Poți desena o hartă a localităților și a județelor din România în care nu se găsește de lucru și s-o suprapui peste harta localităților și landurilor din Germania unde se găsește de lucru în agricultură. Harta cu localitățile din care au plecat muncitorii sezonieri e aceeași cu cea în care copiii au rămas singuri acasă. E harta problemelor sociale din România care s-au mutat pe câmpurile din Germania, Spania și Anglia – abandonul școlar, mamele minore, sărăcia, șomajul", conchide Elena Stancu.

"Munca este salvarea din sărăcie. Două scene ni s-au părut reprezentative din punctul ăsta de vedere: într-o dimineață, în Spania, una dintre femeile care munceau la căpșuni nu a mers la muncă pentru că s-a simțit rău. O colegă de-ale ei a spus: «Corina îi fu rău de dimineață și nu fu la lucru. Pierdu 40 de euro». A două scenă a fost în Anglia, unde muncitorii români au fost trimiși la caravane să se odihnească după 11 zile de muncă neîntreruptă pentru că ploua foarte rău. Una dintre românce ne-a spus: «Pierdurăm suta de lire, mai bine ieșeam la muncă».", relatează jurnaliștii de la "Teleleu" două dintre scenele care i-a impresionat.

Jurnalista Elena Stancu ia interviuri la cazări, într-o fermă de căpșuni din Palos de la Frontera, Spania

Elena Stancu la cazări împreună cu muncitorii români într-o fermă de căpșuni din Palos de la Frontera, Spania

h2: Antropologul Bogdan Iancu: "O realitate care ne privește, pe fiecare dintre noi"

Evenimentul care va începe în curând la București este, în același timp, un refuz al reducerii acestor compatrioți "la rolul de victime", după cum a spus, în declarațiile sale de prezentare a expoziției curatorului acesteia, antropologul Bogdan Iancu.

Iancu consideră că e important să cunoaștem fenomenul muncii în străinătate, iar imersia celor doi jurnaliști este unică.

În pandemie, muncitorii români din Diaspora au devenit subiectul unui eveniment extrem. De la plus la minus. "Mii de migranți au fost nevoiți să revină în țară. Întâmpinați de autoritățile române ca potențiali agenți infectați, ei au fost preluați și carantinați în infrastructuri departe de localitățile de origine", amintește Bogdan Iancu.

Muncitori sezonieri români pe platformele de cules mere la ferma Old Parsonage, Cobham, Anglia Foto: Cosmin Bumbuț

"Câteva săptămâni mai târziu, sezonierii reveneau în centrul atenției, în condiții excepționale, în calitate de pionieri ai posibilității de a ieși din țară, chemați de guvernele țărilor Europei occidentale să gestioneze culturile de fructe și legume dependente de munca lor".

"Să căutăm moduri colective de a înțelege și a ne apropia de rutinele muncitorilor sezonieri, ca parte dintr-o realitate care ne privește, pe fiecare dintre noi, în mod direct, prin diversitatea implicațiilor sale sociale", susține antropologul.

Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, alături de muncitorii sezonieri români din Diaspora

Solarii cu căpșuni, Palos de la Frontera, Spania

foto: Cosmin Bumbuț (teleleu.eu)

Felicitări, acestor copii de romi!

Mobilizarea impresionantă a unei comunități ca o elevă romă să aibă bani să meargă la olimpiadă. Fata s-a întors cu premiul întâi (FOTO)

Cinci elevi de etnie romă din Bihor s-au întors cu premii de la Olimpiada Naţională de Limba Rromani desfăşurată la Buzău. Pentru una dintre fete comunitatea a făcut chetă ca ea să poată face deplasarea.

Dintre cei șase elevi bihoreni calificați, cinci s-au întors acasă cu premii, între care şi două locuri întâi. Sena Moldovan (clasa a VII-a, pregătită de profesoara Mariana Știube) și Georgiana Nistor (clasa a IX-a, pregătită de profesorul Ghiță Dume), ambele de la Liceul Tehnologic Livia Maria Gego Dobrești, s-au clasat pe primul loc, informează Adevărul.

Pentru Sena, care provine dintr-o familie modestă, profesorii ei şi comunitatea au făcut chetă ca să-i cumpere haine şi să-i asigure transportul şi cazarea. Ea e prima la învăţătură în clasă şi la fel de buni sunt şi ceilalţi cinci copii romi olimpici, mai precizează sursa citată.

De asemenea, s-a remarcat și Marinela Muntean (clasa a X-a, Liceul Tehnologic Livia Maria Gego Dobrești, prof. pregătitor Ghiță Dume), care a fost recompensată cu menţiune. Performanța e cu atât mai impresionantă cu cât mama ei nu a fost deloc la școală, iar tatăl ei are doar patru clase. Copila e hotărâtă să fie prima din familia ei care termină liceul și chiar o facultate, căci visează să devină educatoare sau profesoară de romani.

„Mulțumesc profesorilor însoțitori și directorilor unităților de învățământ care au sprijinit participarea elevilor la această competiție școlară. Mulțumesc organizatorilor și Comisiei Centrale pentru coordonarea celei de-a XXIII-a ediții a acestei olimpiade", a transmis profesorul Ionel Cordovan, inspector școlar pentru minoritatea romă din Bihor.

Xxxx

Ca fost olimpic national mă  bucur foarte mult când  nepoti, vecini, cunoscuți  sau chiar necunoscuti ajung premianți. Stiu bine ce efort se depune pentru participare la olimpiadele școlare și mai ales pentru medalii.

Urez succes deplin tuturor participanților la viitoarele olimpiade școlare!

Un nepot a ajuns anul acesta în unul din loturile naționale. Felicitări,  nepoate!