Armata pițipoancelor, fătălăilor, generalilor de carton

,,Desființarea serviciului militar și demilitarizarea instituțiilor a fost primul pas spre a distruge tineretul, pentru a avea vicioși, neistruiți, necăliți, tolomaci și fătălăi care să-și admire extaziați propriul cur în oglindă.

Serviciul militar era legătura între popor și armată. Așa devenea oastea mare, din mijlocul poporului. S-a generalizat nepermis și s-a aruncat anatema pe dilibau și armata făcută la muncă, de parcă toată armata ar fi fost o neghiobie și de parcă Transfăgărășanul nu ar fi fost făcut de oaste.....

        Apoi asaltul major se dă cu privire la școala militară în general, indiferent de grad.

        La instituțiile superioare de formare militară (Academia Națională de Apărare ,,Carol I”, Academia de Poliție ,,Alexandru Ioan Cuza”, Academia Națională de Apărare ,,Mihai Viteazul” ș.a.) s-a permis intrarea a tot felul de neisprăviți pentru a urma studii postuniversitare: fabricanți de bere și stâlpi de cafenele, pițipoance fuste scurte, pizdificați/efeminați, corupți, consilieri la Cotroceni care nu știau să deosebească un infanterist de un tr-ist. Astfel s-au ocupat locurile care ar fi trebui să fie numai ale ofițerilor de carieră. Un hârciog ghiftuit a ajuns director de serviciu secret că i-a pus nevasta o vorbă bună președintelui. La ministerele de forță n-ai loc de cuconet care plimbă hârtii.

              La școlile de agenți și de subofițeri, cifrele de școlarizare au fost anual scăzute, invocându-se austeritatea bugetară. S-au tocat banii țării pe tot felul de nimicuri, școlile au fost subfinanțate, pentru a se încadra direct, din stradă. Ar mai fi fost și aici un filtru, se putea clădi o armată de strânsură, că românul e deștept, înzestrat de la Dumnezeu și se adaptează, dar și aici au lucrat cu sârg, că subinginerii au ajuns să fie puși în capul bucatelor.

Corpul profesoral a fost și el sabotat: foști inspectori-șefi au ajuns profesori, iar după aceea au poposit un pic la pușcărie. Apoi au venit traficanții de funcții, mituiții, veleitarii și gigoloii, fripturiștii, nepoții de cadre făcuți automat ofițeri după o facultate la ,,parti”, unde au completat grile x și zero, rectori au fost puși pentru trei zile, ori luați din jilț și duși la beci. Dacă aici concurența asigură intrarea unor elite, acestor copii li se taie aripile, lucru pe care mi l-au spus la lecțiile ținute la academie și școlile din Cluj-Napoca și Câmpina.

         Pentru control politic, s-au ținut sine die șefi prin împuterniciri. S-a lucrat și legislativ și organizațional și s-a exploatat viciul și tentația. Din teritoriu s-au adus la centru o serie de hoți care au mutat furtul de la granițe în furt mai organizat, în Aparatul Central.

        S-au adus cu nemiluita, pe filieră directă, pile și relații, care au avut cariere fulminante, au căpătat grade în ploaia de stele, au ajuns să aibă evoluții paralele cu cele ale militarilor de carieră. S-a urmărit astfel moartea lumii noastre, slăbirea atât de necesarei coeziuni militare, profesionale, fără de care o armată, un corp este un organism mort, dezarticulat. S-a lucrat la subminarea culturii organizaționale, care, ca și elitele, nu se creează peste noapte, ci necesită timp, organizare, trudă așezată, oameni pasionați puși pe căprării, fiecare la locul nimerit.

      Unitățile din toate domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale au fost subfinanțate, prin plata doar a salariilor și a pensiilor, fără investiții în infrastructură, iar cu logistică asiatică sau occidentală, învechită, deja venită uzată fizic și moral, că politicul și spermatozoizii eșuați de la școala de partid Ștefan Gheorghiu au intrat cu picioarele în armată.

         O altă metodă mafiotă este antagonizarea categoriilor sociale civil-militar și militar/poliție/servicii, între specialități/linii de muncă/arme. Când tu la privat primești puțin peste 2000 de lei, este ușor să ți se sădească în suflete frustrarea, când afli că un militar are 5-6 mii de lei. Ce mai contează că între tine și el n-ar cum să se pună semnul egal, noul comunism e pe cale să dea jos crucea și în locul ei va pune semnul egalității violet. Manipularea merge până acolo încât se pune semnul egal între pensia militară și cea specială....

          Armata Țării Românești este esență de fibră națională și cea mai importantă instituțiune a statului român. Pentru Eminescu, armia era ,,organul puterii fizice a poporului românesc”. Dacă din muzee dispare ultima țărancă pictată de Grigorescu, dacă e arsă de invadatori ultima casă de români, tot n-am murit cu totul. Dacă din toți bărbații țării mai supraviețuiește un oștean cu muierea lui, nația română e salvată. Că militarul nostru are genă de războinic. Iar asta ne-o arată istoria, nu eu. Militarul nostru – că e biată cătană sau ofițer – singur fiind, va cânta ,,Trece-ți batalioane române Carpații!” Și va face prunci cu creștina lui, care și ea va cânta la fel. Și va făptui la fel.

        Un militar nu e un om cu ifose. El mănâncă ghiveci călugăresc și trăiește.

        Pământul țării noastre e frământat la tot pasul cu oase de ostași. Urcați-vă în mașină și mergeți doar un pic. Peste tot există cimitire, morminte, gorgane din Evul mediu. Ei s-au bătut pentru pământul țării, moșie care azi e dată pe nimic la străini, în vreme ce românii se sfâșie. 

        Așa cum elevul nu e egal niciodată cu dascălul său, așa cum fiul nu e egal niciodată cu tatăl său, un militar nu va fi niciodată egal cu un civil.

         Oștirea țării a pus România pe hartă."

          Mircea Titi.

Cum vizionăm TV de oriunde din lume. Nimic mai simplu.

 

Mulți își  doresc să vadă posturi TV din diverse locuri din lume, fără  antenă,  fara costuri abonament. Nimic mai simplu. 

De ce avem nevoie:

- Televizor, nu neapărat de ultimă  generație.  Se poate îmbunătăți  un TV mai vechi cu un dispozitiv Google Chromecast ce se cuplează  la un port HDMI al televizorului. Se instalează programul Android al acestuia prin intermediul telefonului mobil și rețelei de Internet de care dispunem, fie mobile pe telefon, fie mobile prin modem, fie prin cablu de retea Internet. Din acest moment puteți face casting pe TV, orice, Youtube, filme, fotografii, inclusiv canalele de Televiziune, fie ca le aveți pe telefon, gen Digi TV etc.

De unde luăm  semnalul TV? Sunt multe posibilități. Fie instalam pe telefon programele Android cu acces la lanțurile de televiziune, gen DIGI TV Online, Orange TV Online dar trebuie s-avem acces, de obicei, la rețeaua lor telefonica și internet.

O modalitate mai simplă presupune folosirea unor programe Android, instalate pe telefon. Eu folosesc două  programe android, cu rezultate foarte bune. Listele de programe m3u le extrag din programul Listas, brazilian, apoi le încarc  în IPTV Pro. Rulez programe TV prin IPTV iar prin dispozitivul Chromecast proiectez imaginea pe televizor.

De câțiva  ani nu mai plătesc abonament furnizorilor de semnal TV. 

Merită să  faceți o mică  investiție în dispozitivul Google Chromecast sau ceva similar lui. 

Am dat detaliile pentru cei mai puțin cunoscători în ale chromecastingului.

Succes!

Istoria primei călătorii cu mașina din istorie. Martha Benz și drumul făcut cu un vehicul cu trei roți, pe care l-a reparat cu acul de la pălărie.

Curajul unei femei de a urca la volanul unui prototip inventat de soțul ei a scris una din cele mai frumoase povești din istoria vehiculului.

Carl Benz, care a murit la 4 aprilie 1929, a fost un celebru inginer german care, în timp ce se plimba cu bicicleta pe când era elev la liceul de inginerie mecanică, își imagina cum ar arăta și cum ar funcționa o trăsură fără tracțiune animală.

Prin 1871, după diferite experiențe în domeniul ingineriei, Carl Benz a deschis alături de un asociat, August Ritter, o companie de construcții metalice. Din păcate, fabrica nu a dat randament și a ajuns în scurt timp în pragul colapsului. Între timp, Carl se logodise deja cu Bertha, care și-a folosit zestrea pentru a salva compania viitorului ei soț.

Karl Benz (în costum deschis) cu familia și prietenii (Britannica)

Cei doi soți au deschis o nouă companie de prelucrare industrială, care a început să dea roade. După mai multe încercări și ore în șir petrecute în atelierul său de mecanică din orașul Manheim, inginerul a reușit să creeze prototipul unui vehicul cu trei roți, cu motor în patru timpi, pe benzină.

Deși vehiculul s-a oprit într-un zid de cărămidă care împrejmuia curtea, acest incident nu l-a descurajat însă pe Carl să continue să își urmeze visul, scrie Historia.

A mai creat un al doilea și un al treilea prototip, cel din urmă fiind finalizat în ultima lună a anului 1885. Numărul trei a fost cu noroc, cum are el obiceiul, astfel încât, în ianuarie 1886, inginerul german își completa cerea de patent pentru „vehiculul cu trei roți acționat de motor pe benzină".

Carl și Bertha Benz

Cea care l-a încercat a fost soția sa. Bertha Benz s-a trezit în vara anului 1888, cu noaptea în cap, pe la ora 5:00 a.m., și a plecat la plimbare cu mașina.

Ea s-a furișat jos cu cei doi fii ai săi, Eugen și Richard, și a lăsat un bilet pe masa din bucătărie, în care spunea că îi duce pe băieți la mama ei pentru câteva zile. Nu a făcut nicio mențiune despre cum plănuia să ajungă acolo.

După ce au împins mașina suficient de departe de casă pentru a nu-și trezi soțul, a pornit de la Mannheim la Pforzheim, la aproximativ 56 de mile distanță. Din câte se poate stabili, aceasta a fost prima călătorie pe distanțe lungi efectuată vreodată cu mașina, scrie The Telegraph.

Bertha Benz a scris istorie CREDIT Hi-Story - Alamy Stock Photo

Provocarea a fost considerabilă. Era aproape garantat că mașina se va defecta. Mașina fusese inventată cu doar doi ani mai devreme. Nu cunoșteau drumul și, după ce au greșit inițial direcția, au avut probleme în găsirea unei surse de apă, pentru a răci motorul.

În mod surprinzător, benzina a fost o problemă mai puțin gravă, deoarece putea fi cumpărată sub formă de ligroină (un eter de petrol, cunoscut și sub numele de benzină) fără rețetă de la farmacii.

Așa că au cumpărat-o de la Wiesloch, deschizând astfel, fără să vrea, prima stație de carburanți din lume, o clădire care există și în prezent.

Pe drum, mașina s-a stricat. Mai întâi s-a blocat conducta de combustibil, pe care Bertha a reparat-o înfigându-și cu pricepere acul de la pălărie în țeava respectivă, apoi a fost nevoie să se izoleze un fir de aprindere expus, pentru care una dintre jartierele ei a oferit soluția la îndemână. Când au dat de dealuri, băieții au împins mașina, iar Bertha a cerut oricărui trecător să-i ajute.

Nu se știe cu exactitate cât a durat călătoria, dar se întuneca când Bertha a ajuns la Pforzheim. Având în vedere că a plecat înainte de micul dejun, este posibil ca cei 56 de mile să fi durat aproximativ 15 ore. Ajunși la destinație, ea i-a trimis lui Karl o telegramă în care îi explica ce a făcut. „Ajuns cu bine la Pforzheim. Bertha".

Ea a dovedit că mașina era un instrument, nu o jucărie, și că soțul ei a creat probabil cea mai importantă invenție din istoria transporturilor, cu excepția roții.

După o lună, la început de toamnă, Carl Benz a expus modelul său de automobil, într-o variantă perfecționată, la o expoziție din Munchen, unde a câștigat o medalie de aur, atenția presei și aprecierea considerabilă a publicului.

Între timp, comenzile pentru cea mai nouă invenție a vremii începeau să curgă, iar într-un deceniu, întreprinderea lui Carl Benz, „Benz & Cie.", a devenit cea mai mare companie de automobile din lume. În mai 2011, patentul Benz a fost inclus în patrimoniul UNESCO.

Bertha a trăit până în 1944, murind la vârsta de 95 de ani. În prezent, puteți merge la Mannheim și îi puteți reface drumul, urmând indicatoarele de pe traseul memorial Bertha Benz.

Reacţia unei turiste străine, aflată în vizită în Bucovina. Ce a impresionat-o cel mai tare. Sorin a moștenit via bunicilor şi de 5 ani produce cel mai iubit vin din ţară. Cât costă o sticlă: "E de calitate, nu se găsea înainte în România"

După cum îi spune şi numele, busuioaca îşi are orginile în Bohotin, un sat aflat la câţiva zeci de kilometri de Iaşi. Soiul se cultivă doar în câteva zone din România. Boabele de strugure sunt violet-roșcate.

Sorin a moștenit viile de la bunici și de cinci ani produce licoarea apreciată de mulţi români. "E un vin rose demi-dulce sau demi-sec. E un vin simplu, dar cred că e un vin de calitate. Nu se găsea înainte în România", spune Sorin Crețu, producător Bohotin.

"Vinul produs din busuioaca de bohotin este unul licoros, însă are o aromă deosebită: de trandafir cu busuioc. Ceea ce impresionează, însă, este culoarea lui", transmite Clara Mihociu, reporter Observator.

"Gusturile care sunt preferate din ce în ce mai mult sunt cele de vinuri aromate, cu rest de zahăr şi dacă se poate să fie roz, spumante, efervescente, e cu atât mai mult. Busuioaca de bohotin satisface din plin toate aceste nevoi şi de aceea interesul faţă de el este foarte mare", a explicat Cezar Ioan, somelier.

Preţul pentru o sticlă porneşte de la 20 de lei şi ajunge la 70 de lei.

"Clasamentul continuă tot cu vinuri româneşti, precum feteasca neagră şi feteasca regală. Specialiştii ne recomandă ca înainte de a degusta vinul, să îl privim şi ulterior să-l mirosim", spune Ingrid Tîrziu, reporter Observator.

"Alegem vinuri din soiurile pe care le cunoaştem, aşadar aceste soiuri sunt soiuri uşor de apreciat, uşor de înţeles şi care contribuie la susţinerea soiurilor autohtone şi la încurajarea producătorilor în a produce vinuri din soiuri autohtone", adaugă Marinela Ardelean, expert în vinuri.

Şi vinul "cu bule" e tot mai popular, fie că vorbim de spumant, prosecco sau şampanie. "Cu el de fapt începem seara, tehnic vorbind aşa ar fi cel mai corect, pentru că papilele noastre sunt cumva adormite şi atunci le trezim în felul acesta. În sezonul cald, fără doar şi poate prosecco-ul este pe buzele tuturor la începutul serii", spune Ciprian Ionaşcu, somelier.

Sustenabilitatea îşi face loc şi în crame. Un vin bio costă circa 80 de lei, dar este creat cu atenţie şi responsabilitate faţă de mediu şi client. "Piaţa este încă la început, evident că e nevoie de educaţie. Tendinţa este în creştere. Ţine de procesul de vinificaţie şi este legat de tratamentele cu care via este prelucrată pentru a ajunge cu bine la vin", explică Radu Stanciu, proprietar magazin sustenabil.

Datele arată că un român consumă în medie puţin peste doi litri de vin pe lună. Ţara noastră este pe locul 13 în lume la producţia viticolă. Interesant este, însă, că 95% din ce producem, consumăm.

Tradiții

Un mix între peisajele care îţi taie respiraţia, mâncarea delicioasă şi tradiţiile păstrate de secole, Bucovina este nelipsită de pe itinerariul turiştilor străini care ajung în ţara noastră. "Suntem impresionaţi de mânăstiri şi de picturi. Sunt foarte, foarte frumoase", spune o turistă străină. 

"Turiştii şi-au rezervat locuri încă de anul trecut. Deja o parte dintre zone au un grad de ocupare ridicat în special în zona mânăstirilor", a declarat Neculai Barbă, vicepreședinte CJ Suceava. "Am ajuns aici pentru că a fost accesibil şi am găsit ce ne trebuie. Linişte, condiţii ok de cazare, mâncarea excepţională", povesteşte un turist.

Nu e de mirare aşadar că pensiunile vor fi pline de sărbători. "Pe lângă peisajele spectaculoase, tradiţiile și spiritualitatea zonei, cei care ajung în Bucovina vor avea parte şi de un adevărat răsfăț culinar, bucate alese alese pline de savoare", transmite Angela Bertea, reporter Observator.

"Vorbim de preparate din oaie, miel, berbec la proţap, la ceaun pe lângă care o să avem multe alte prăduse: pască, cozonaci, prăjituri de casă. Curcan raţă, iepure pentru cei care nu mănâncă miel", spune Mărioara Hojbotă, bucătar. "Vom avea un somon cu legume înăbuşite  cu un sos ponzu. Să fie mult mai light. Sosul ponzu este un sus japonez cu foarte multe ingrediente, sos de soia, Teriyaki, usturoi, ghimbir", adaugă Petrică Abălașei, bucătar.

Va fi însă şi loc de distracţie. "Pe lângă cazare în demipensiune au acces şi la zona spa care implică piscină, saună umedă şi uscată, ciubăr, salină şi jacuzzi. Vor avea parte de o cină festivă cu muzică live, cu un spectacol de muzică populară. Mese îmbelşugate cu preparate specifice zonei şi sărbătorilor pascale", spune Angelica Onofriesei, administrator pensiune.

"În toate zonele judeţului Suceava se organizează târguri de Paşte, se organizează festivaluri. În acest an, punctul principla de atracţie va fi deschiderea unui nou traseu al Mocăniţei de la Moldoviţei, la Vatra Moldoviţei", a precizat Neculai Barbă, vicepreședinte CJ Suceava. 

Românii care vor să petreacă Paştele în inima Bucovinei plătesc pentru cazare şi masă între 3.000 şi 7.000 de lei.

STILUL MAFIOT.

Familia o promovezi în  funcții  când ajungi într-o poziție publică. Mai apostrofezi sau chiar îi  bălăcărești pe ziariști. 

Piedone, explicații despre angajarea la primărie a nepoților. „Dacă este nepotul din a 17-a rudă. Cu cine aţi vrea să lucrez, cu toţi trădătorii?”

Cristian Popescu Piedone candidează la Primăria Capitalei FOTO Facebook/ Cristian Popescu Piedone

Primarul Sectorului 5, Cristian Popescu Piedone, a declarat duminică, 31 martie, despre angajarea la primărie a nepoţilor săi, că dacă este nepotul din a 17-a rudă, nu este nepotul de gradul 1 şi nu este vorba de incompatibilitate, precizând că pentru orice numire are acordul scris al Agenţiei Naţionale de Integritate. Primarul spune că nu este nici imoralitate. "Cu cine aţi vrea să lucrez, cu toţi trădătorii?", a spus Piedone.

Primarul Sectorului 5 a fost întrebat într-o intervenţie la Digi24 despre angajarea la primărie a nepoţilor săi.

"Dacă este nepotul din a 17-a rudă, nu este nepotul de gradul 1", a spus Cristian Popescu Piedone, precizând că pentru orice numire are acordul scris al Agenţiei Naţionale de Integritate.

"Rude înseamnă decât rude de gradul 1, asta înseamnă incompatibilitate", a mai afirmat el.

Întrebat dacă este vorba de imoralitate, Piedone a spus. "Nu este nici imoralitate, cu cine aţi vrea să lucrez, cu toţi trădătorii? Voi sta lângă mine cu cei în care am încredere. Sunt singurul? Ia daţi o tură în toată Români asta. Eu am puterea să mi-o asum, nu există nicio latură a incompatibilităţii", a completat Piedone.

"Piedone a promovat tot timpul capacitatea şi în jurul lui să stea tinerii, să stea cei care vor preia ştafeta", a mai declarat primarul, precizând că se poate vedea acest lucru în organigrama Primăriei, în vârsta directorilor generali şi a şefilor de serviciu.

"Pepinierele de partid din România, cu tot respectul, de mulţi ani au încetat să mai existe. Ei s-au crezut nemuritori, nu au pe cine şi cum să lase. Şi dacă vorbim de familii, să se uite la ei, în teritoriu, pentru că nu mai există pepiniera, cui să îi predai ştafeta", a completat Piedone, arătând că el are numai tineret în jurul lui.

"Aşa voi face li voi merge şi la Primăria Capitalei, terminăm cu dinozaurii. Eu sunt unul dintre ei, dar vreau să predau ştafeta. Cui? Tot la dinozauri? Nu se poate. Am predat şi la 4, şi la 5, voi preda şi la Capitală", a declarat Cristian Popescu Piedone.

Comunicarea electorală este crucială în campania din 2024. Publică mesajul tău pe Ziare.com pentru a ajunge la milioane de români care accesează site-ul lunar. Ofertele pot fi solicitate la

publicitate@ziare.com

Veronica persica, Ventrilica

Buruiana anuala cu inmultire prin seminte, care formeaza multi lastari la o buna aprovizionare a solului cu azot.
Prefera soluri lutoase, bogate in humus si substante nutritive. Este mare consumatoare de azot.

Epoca de germinare
De obicei primavara, dar in conditii bune poate germina tot anul. Are nevoie de lumina pentru germinare.

 

Cotiledoane
Spatulate pana la triunghiulare, rotunjite la varf, scurt petiolate.

 

Frunzele adevarate
Oval-latite, la baza aproape cordate, la extremitatile laterale regulat dantelate cu lobi rotunjiti, cu peri verticali dispersati, scurt petiolate.

 

Tulpina
De obicei tulpini numeroase, taratoare sau urcatoare, simpla sau ramificata, cu perisori incretiti. Inaltime pana la 40 cm.

 

Floarea
Mai mare (8-12 mm) decat la V.hederifolia, bleu ciel, cu mijlocul galben, izolate in axilele foliare, cu peduncule lungi in perioada fructificarii.

 

Perioada de inflorire
martie-octombrie

Lamium purpureum.

Lamium Purpureum. Planta lamium purpureum sau purple deadnettle (en.). Popular i se spune… pizda ţigăncii.

Să merg până la capăt, o să îi spun și Romniaqi Mij sau Vânăto Mij. Ba chiar și Gypsy’s cunt.

O plantă erbacee care răsare o dată pe an. Din Neamul Urzicilor, însă nu înţeapă pentru că este o urzică moartă. În România creşte în spaţii de câmpie şi deal şi se poate găsi şi în Europa Centrală, Asia de Vest sau America de Nord, Noua Zeelandă, Argentina etc.

Remarc că este printre cele care vesteşte primăvara, înfloreşte înaintea ghioceilor şi rezistă până la sfârşitul toamnei, ceea ce o face plăcută albinelor. Desigur, mă amuz să aflu că se găseşte în zone sălbatice, necultivate şi la marginea grădinilor. Nu este mai mare de 20 cm, florile sunt de culoare mov şi este comestibilă, folosită inclusiv în diferite tratamente datorită uleiurilor esenţiale pentru vindecarea rănilor, relaxarea sistemului nervos sau a spasmelor musculare, etc. Online se pot găsi şi reţete pentru gătirea urzicii moarte, asemenea altor plante sălbatice.

Intr-o zi, o femeie mergea pe strada cand, cu coada ochilor a vazut un batranel cu ochii plecati, asezat intr-un colt al blocului. Omul era in varsta, nebarbierit si cu haine murdare. In timp ce statea acolo, pietonii ocupati treceau pe langa el fara nicio problema… pentru ei era ca oricare alt om al strazii. Dar, cand s-a uitat cu mai multa atentie, femeie a ramas fara cuvinte.

Intr-o zi, o femeie mergea pe strada cand, cu coada ochilor a vazut un batranel cu ochii plecati, asezat intr-un colt al blocului. Omul era in varsta, nebarbierit si cu haine murdare.

In timp ce statea acolo, pietonii ocupati treceau pe langa el fara nicio problema… pentru ei era ca oricare alt om al strazii. Dar, cand s-a uitat cu mai multa atentie, femeie a ramas fara cuvinte.

Era foarte frig in acea zi si omul avea haina zdrentuita – pe langa geaca el mai avea o patura cu gauri in ea infasurata in jurul lui. Ea s-a oprit din drumul lui si s-a indreptat catre batranel: “Domnule, sunteti in regula?” – a intrebat ea.

“Nu!” – a raspuns el sarcastic. “Tocmai am venit de la masa cu presedintele… acum, lasa-ma in pace si mergi mai departe!”
Zambetul femeii a devenit si mai mare. Dintr-o data, omul a simtit o mana blanda sub brat.

“Ce faci, doamna?” – a intrebat el furios. “Ti-am zis sa ma lasi in pace!”
Chiar in acel moment, un ofiter de politie a trecut prin zona: “Exista vreo problema, doamna?” – a intrebat politistul.

“Nu, nicio problema. Incerc doar sa il ridic pe acest batranel in picioare. Ma ajutati, va rog?” – a raspuns femeia.
Politistul: “Acesta este batranul Ion. Este prin zona de cativa ani buni. Ce vreti de la el?”

Femeia: “Vedeti cafeneaua de acolo? Vreau sa ii iau ceva de mancare si sa se incalzeasca putin.”
Batranelul: “Esti nebuna? Nu vreau sa merg acolo!”
Apoi el a simtit cum alte doua maini puternice l-au apucat de celalalt brat… era politistul.

In cele din urma si cu unele dificultati, femeia si ofiterul de politie au reusit sa il duca pe batranel in cafenea. L-au asezat la o masa intr-un colt indepartat. Era mijlocul diminetii, iar cafeneaua era aproape goala. Patronul restaurantului a traversat zona si a venit fix la masa lor.

“Ce se intampla aici, domnule ofiter? Ce este asta? De ce l-ati adus pe acest om in restaurantul meu?”
“Aceasta doamna a vrut sa ii cumpere ceva de mancare.” – a raspuns direct politistul.

Managerul, extrem de furios: “Nu aici… avand o asemenea persoana in restaurantul meu nu este bine. Imi trage in jos afacerea!”
Batranelul a zambit… “Vedeti, doamna? Am spus eu ca asa va fi. Acum, o sa va rog sa ma lasati sa plec. Nu am vrut sa vin aici!”
Femeia si-a intors privirea catre manager si a spus zambind: “Domnule, vedeti firma de peste strada?”

Patronul: “Bineinteles ca o vad. O si stiu. Ei organizeaza reuniuni saptamanale intr-una dintre camerele restaurantului.”
Femeia: “Si faci un profit bun din furnizarea alimentelor la intalnirile saptamanale?”
Patronul: “De ce va intereseaza?”
Femeia: “Ei bine, domnule, eu sunt presedintele companiei.”

Patronul nu a mai spus nimic… Femeia, din nou cu zambetul pe buze: “M-am gandit eu ca asta va schimba lucrurile.”
Apoi, intorcandu-si privirea catre politist: “Domnule ofiter, vreti sa luati micul dejun cu noi?”
Politistul: “Nu, multumesc, doamna. Sunt la datorie.”
Femeia: “Atunci, probabil, o cafea la pachet?”
Politistul: “Da, multumesc. Ar fi frumos.”
Patronul a raspuns: “Imediat pregatesc cafeaua.”… si a plecat.
Ofiterul l-a privit si a spus: “L-ati pus la locul lui.”

Femeia: “Nu asta a fost intentia mea. Credeti sau nu, am un motiv pentru care fac toate astea.” S-a asezat in fata batranelului si l-a intrebat: “Va amintiti de mine?”
Batranelul: “Cred ca da. Vreau sa spun ca imi esti cunoscuta…”
Femeia: “Sunt un pic mai in varsta… Dar mai stii ziua in care tu lucrai aici si eu am intrat pe acea usa, inghetata de frig si moarta de foame?”

Politistul: “Doamna, cum asa?”… nu ii venea sa creada ca o femeie de succes ar fi avut vreodata o astfel de problema.
Femeia a inceput sa povesteasca: “Eram tanara, aveam 20 de ani. Am venit la oras pentru a imi gasi un loc de munca, insa nimeni nu a vrut sa ma angajeze. Nu aveam cu ce sa imi platesc chiria, asa ca proprietarul m-a dat afara din apartament. M-am plimbat pe strazi zile intregi. Era februarie, eram inghetata si aproape moarta de foame. Am vazut acest loc si am intrat in speranta ca voi primi macar o supa calda.”

Batranelul a zambit si a spus: “Acum imi amintesc… eram in spatele tejghelei de servire. Ai venit si m-ai intrebat daca poti lucra cateva ore la noi pentru ceva de mancare. Ti-am spus ca este impotriva regulilor restaurantului.”

Femeia a continuat: “Stiu… atunci mi-ai facut cel mai mare sandwich cu friptura de vita pe care l-am vazut in viata mea, mi-ai oferit un ceai cald si mi-ai spus sa ma asez la masa pentru a ma bucura de ele. Mi-era teama ca vei avea probleme.”

Batranelul: “Si, cum ai reusit sa ajungi asa sus?”
Femeia: “In acea zi am fost angajata. Am muncit foarte mult pentru a ajunge sus. In cele din urma, mi-am deschis propria afacere care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a prosperat.”

Cand a terminat, ea a scos o carte de vizita din poseta: “Dupa ce terminati de mancare, veniti la birou si il cautati pe omul asta. El este directorul de personal al companiei mele. Ma duc sa vorbesc cu el acum, sunt sigura ca iti va gasi un loc de munca. Cred ca iti poate da si un avans pentru a iti cumpara cateva haine si sa iti inchiriezi o camaruta pe undeva. Si, daca ai nevoie vreodata de ceva, usa casei mele este intotdeauna deschisa pentru tine.”

In ochii batranului au aparut imediat lacrimile: “Cum voi putea sa iti multumesc vreodata pentru toate astea?”
Femeia: “Nu imi multumi mie. Multumeste-i lui Dumnezeu, el m-a adus astazi in fata ta.”