Nu mai merită să pleci din România”. De câţi bani are nevoie un român ca să supravieţuiască în Canada: 3.000 de dolari este doar chiria

Cine credea că viața este foarte grea în România, se pare că sunt țări în care traiul este și mai dificil. Un român care s-a mutat în Canada a dezvăluit de ce sume are nevoie pentru a supraviețui. Aflăm de la bărbat că are nevoie de 3.000 de dolari doar pentru chirie.

Mulți fug de România, din dorința de a scăpa de sărăcie și pentru a duce un trai mai bun. Prețurile au crescut semnificativ la noi în țară, indiferent despre ce domeniu vorbim, dar se pare că lucrurile nu sunt tocmai roz nici la străin.

Într-o postare pe o rețea de socializare, un român care locuiește în Canada de șase ani a discutat despre cheltuielile mari pe care le face lunar pentru a avea un trai decent și i-a îndemnat pe colegii săi să se gândească bine înainte de a lua decizia de a se stabili în afară. În cauză, el vorbea despre Canada.

În primul rând, conaționalul nostru care locuiește în Calgary, Canada, a discutat despre chiria pe care o plătește lunar, care s-a dublat în ultimii ani. Prin urmare, chiria lunară pentru o familie care are doi sau trei copii este între 2.500 și 3.000 de dolari, o sumă colosală, de care nu ne-am lovi la noi în țară.

Prețurile chiriilor ar fi crescut radical după pandemie, o perioadă în care lucrurile parcă au luat-o razna. De la 1700 de euro, cât era cea mai mică chirie în 2020, prețurile s-au dublat acum și sunt tot mai greu de suportat.

„Până în pandemie, chiriile era destul de ieftine, îți permiteai să închiriezi o casă la vreo 1.500-1.700, maxim 2.000 de dolari. Acum, pentru a închiria o casă îți trebuie între 2.500 și 3.000 de dolari. E foarte greu să găsești o locuință. Trebuie luat în calcul și depozitul, care costă cât o lună de chirie și două", a explicat românul.

Cheltuielile cu chiria nu sunt singurele. La toate acestea se adaugă costurile lunare pentru electricitate, gaz și gunoi, care pot ajunge între 400 și 700 de dolari, precum și costurile lunare pentru benzină sau motorină, care pot ajunge între 500 și 1.000 de dolari, în funcție de distanțele parcurse.

Conaționalul nostru spune că are nevoie de o mașină pentru că mijloacele de transport în comun sunt inaccesibile în orașul în care locuiește și nu se poate baza pe ele pentru a ajunge la locul de muncă. Astfel, mai are cheltuieli din acest punct de vedere, pe care le suportă cu greu.

Românul stabilit în Canada spune că și mâncarea este foarte scumpă. Astfel, o familie ajunge să cheltuiască pe alimente chiar și 2500 de dolari pe lună, mai ales dacă vrei să îți faci poftele mereu. Chiar și cu un regim modest, diferența nu va fi prea mare.

„Mâncarea pentru o familie cu doi-trei copii te costă undeva între 1.800 și 2.500 de dolari pe lună. Bine, sunt oameni care sunt mai chibzuiți și cheltuie cu 100-200 de dolari mai puțin decât restul. Dar, oricum, fără 2.000-2.500 de dolari nu scapi", a vrut să scoată în evidență românul.

Acesta afirmă că nu numai cheltuielile legate de educația copiilor, ci și cele legate de asigurarea mașinii trebuie luate în considerare. În plus, cheltuielile lunare extrem de ridicate ale canadienilor necesită un venit substanțial.

Astfel, atrage atenția tuturor celor care vor să facă acest pas important, acela de a se muta peste hotare fără să cunoască prea bine țara pentru care optează. Pe lângă faptul că sunt cheltuieli foarte mari, și oamenii sunt foarte răi, mai alea angajatorii, care ar profita de pe urma românilor pe care îi aduc la muncă.

Mănăstirea Pissiota

La ceasurile dimineții auzim clopotele mănăstirii. O nouă zi pe răbojul vieții. Cine a fost Pissiota?

Creionul

Cine a inventat creionul, de fapt. Datorită lui, școala a devenit cu adevărat „altfel”

Nicolas-Jacques Conté a fost, fără niciun dubiu, geniul multifuncțional care a revoluționat industria instrumentelor de scris, fiind inventatorul creionului.

Nicolas-Jacques Conté, care s-a născut în data de 4 august 1755 și la decedat la 6 decembrie 1805, a fost o figură remarcabilă în istoria franceză, cunoscut pentru talentele sale diverse și invențiile absolut unice. Născut în Normandia, geniul lui Conté a acoperit diverse domenii, inclusiv pictura, aeronautica și inventica.

Încă din tinerețe, Conté a manifestat un interes pentru domeniul în dezvoltare al aeronauticii. A experimentat cu baloane cu aer cald, contribuind la progresele în producția de gaz hidrogen și la designul baloanelor.

Expertiza sa în domeniul a fost solicitată în timpul șederii sale în Egipt, unde a organizat o ascensiune cu balon pentru celebrarea Anului Nou francez în 1798. Cu toate acestea, cea mai importantă moșternire pe care a lăsat-o Conté în urmă se referă la domeniul echipamentelor de scris și desen.

Însărcinat să găsească alternativă la grafitul importat în timpul blocadei economice a Franței, Conté a inventat mina modernă de creion.

Prin amestecarea grafitului pulbere cu argilă și presarea amestecului între cilindri de lemn, a creat un instrument de scris durabil și eficient, pe care îl folosim și astăzi.

Această invenție nu numai că a rezolvat problema penuriei de grafit din Franța, dar a și revoluționat industria creioanelor la nivel mondial. Conté a primit un brevet pentru invenția sa în 1795 și a înființat Société Conté pentru a fabrica creioane.

În plus, ingeniozitatea lui Conté s-a extins și la instrumentele artistice, deoarece a inventat creionul conté, un băț de pastel dur folosit de artiști.

Nicolas-Jacques Conté, inventatorul creionului

Contribuțiile sale în lumea artei au fost recunoscute la Expoziția din 1798 a produselor industriale franceze, unde a primit cea mai înaltă distincție pentru creioanele pe care le-a inventat.

De-a lungul carierei sale, Conté a fost recunoscut nu doar pentru inventivitatea sa, ci și pentru contribuțiile sale la progresul societății. Invențiile sale au avut un impact semnificativ asupra industriei, deschizând noi posibilități și revoluționând modul în care oamenii comunică și creează.

Astăzi, moștenirea lui Nicolas-Jacques Conté trăiește în fiecare creion obișnui și creion conté folosit de artiști și scriitori din întreaga lume. Inovațiile sale continuă să inspire generații de inventatori și artiști, iar asta este, cel mai probabil, cea mai mare realizare.

Evident, Nicolas-Jacques Conté rămâne una dintre cele mai influente figuri din istorie, aducând contribuții remarcabile în domeniile artelor, științei și tehnologiei.

Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ...

vezi toate articolele

Ce CHELTUIELI are un român care locuiește în Germania: „Nu duc o viață luxoasă, ci din contră”

Într-o postare pe TikTok, un român care locuiește în Germania a dezvăluit cât a cheltuit pentru chirie, utilități, taxe și mâncare, alături de iubita sa, într-o lună.

Tânărul a declarat că pentru un apartament de 55 de metri pătrați plătește chirie lunară de 470 de euro. Facturile pentru gaz (140 de euro) și electricitate (130 de euro) sunt incluse în chirie. Prin urmare, cheltuielile de locuință totale sunt de 740 de euro.

Românul a menționat că factura pentru două telefoane este de 42 de euro, iar pentru internet este de 47 de euro, pe care le plătește lunar. Totuși, Netflix și abonamentul la radio costă 17 euro fiecare.

Cei doi scot aproape 667 de euro din buzunare pentru maşinile pe care le dețin. Costurile includ benzină (de la 350 la 600 de euro), consumabile (100 de euro), asigurare (110 de euro) și cheltuieli neprevăzute (30 de euro). Tânărul spune că plătește în medie 400 de euro pe cumpărături de mâncare. Cheltuiește 100 de euro pentru haine, 50 de euro pentru cadouri, 50 de euro pentru o sală de sport pentru amândoi și 200 de euro pentru curățenie și igienă.

Bărbatul afirmă că cheltuielile lunare includ, de asemenea, asigurarea privată (88 de euro) și o taxă bancară (15 euro).

Prin urmare, tânărul a ajuns la concluzia că, pentru două persoane, cheltuielile lunare totale ar fi de aproximativ 2424 de euro. Cu toate acestea, românii spun că nu duc o viață luxoasă și că trebuie să economisească pentru a suporta prețurile din Germania.

Cum au putut realiza așa ceva? Misterul zidurilor de piatră incașe ar putea fi în cele din urmă dezlegat

Zidurile incașe din piatră din Peru au captivat imaginația arheologilor și a turiștilor deopotriva. Realizate din blocuri de piatră neregulate care se potrivesc atât de precis încât nici o lamă de ras nu ar putea trece prin îmbinările dintre ele, aceste structuri au provocat curiozitatea oamenilor de știință de-a lungul a sute de ani. Cum a fost posibil ca o civilizație fără acces la unelte de fier să creeze ziduri atât de elaborate și sofisticate? Ce tehnici de construcție au aplicat incașii pentru a realiza aceste minuni arhitecturale?

A apărut o nouă explicație care pune la îndoială credințele de mult timp. Potrivit acestei ipoteze, incașii au folosit un tip de lut strălucitor roșiatic, compus în principal din cuarț și feldspat, pentru a-și perfecționa zidăria de piatră.

A fost delegată tehnologia misterioasă din jurul zidurilor incașe?

Acest ,,noroi” le-a permis constructorilor să creeze pietre perfect îmbinate de diferite forme și dimensiuni. Conținutul ridicat de cuarț și feldspat din structurile de piatră din Peru susține această teorie.

Misterul zidurilor de piatră incașe ar putea fi în cele din urmă dezlegat, dezvăluind o poveste fascinantă de inginerie și inovație antică. Pentru detalii, urmăriți clipul video de mai jos.

Fascinantul complex de la Saksaywaman

Una dintre cele mai fascinante construcții de acest tip este complexul fortificat Saksaywaman, aflat la periferia orașului Cusco din Peru. Situl arheologic este renumit pentru zidurile sale din piatră, înalte și de 6 m, cu o lungime totală de circa 1 km.

Multe dintre blocurile de piatră folosite în construcția zidului sunt enorme, ajungând chiar și la 200 de tone, fiind cele mai mari folosite la orice construcție din America prehispanică.

Pietrele folosite în construcția teraselor Saksaywaman nu sunt montate cu ajutorul vreunui mortar, însă se îmbină perfect.

Această complexitate uluitoare a îmbinării bolovanilor din piatră care se pliază perfect pe forma celorlați, varietatea de forme, modul în care pereții se apleacă spre interior și mai ales tehnologie cu care oamenii acelor timpuri au manipulat blocuri enorme de piatră și le-au aranjat cu atâta precizie rămân mistere la care cercetătorii încearcă să găsească răspunsuri de zeci de ani.

Nimeni nu știe când și mai ales de ce s-a construit acest zid. Incașii înșiși au recunoscut în fața conchistadorilor spanioli că această structură era acolo cu mult înaintea lor. În cazul în care constructorii au fost mai vechi, înseamnă că a existat o civilizație mult mai avansată decât cea incașă, despre care nu știm nimic, cu excepția faptului că acesta a fost capabilă să creeze structuri cum este cea de la Saksaywaman, scrie gadgetreport.ro.

Cea mai cunoscută zonă din Sacsayhuamán include marea sa piață și cele trei ziduri masive de terasă adiacente.

 

 

Test

Ciuboțica cucului

Bucuria primăverii

Adevărul.ro și adevărurile lui. Citesc și caut răspunsuri. Un articol despre ce cumpărăm, ce mâncăm.

Prețurile legumelor și fructelor cresc din prima zi din Postul Paștelui. Care este cauza

În fiecare an, prețurile legumelor și fructelor cresc la început de post. Anul acesta, începutul de post ortodox coincide cu Săptămâna Mare catolică, iar comercianții spun că acesta este motivul scumpirii.

Prețurile legumelor și fructelor au crescut odată cu intrarea în post FOTO Ioan Buciumar

Luni, 18 martie 2024, a fost prima zi din cel mai lung post al ortodocșilor, postul Paștelui. Acesta durează nu mai puțin de 7 săptămâni, cu o întrerupere în 25 martie 2024, de Bunavestire, când este dezlegare la pește.

Pentru că în anii precedenți au trăit de mai multe ori această experiență, brașovenii sunt convinși că intrarea în post va aduce scumpiri la produsele care se consumă în această perioadă.

„Acum încep cu ridichile și am luat și varză. Prețurile sunt un pic mai «frumoase» decât până acum, dar nu avem ce face, ne adaptăm. Au crescut față de zilele trecute, dar nu foarte mult și așa e în ultima vreme, cresc mereu", spune un bărbat venit la cumpărături la piață.

„Eu n-am luat pentru post, eu am luat pentru că vreau să fac plăcintă cu mere, salată și așa mai departe. Am luat și morcovi, să sperăm că mâncăm sănătos. Au crescut prețurile față de săptămâna trecută, dar foarte puțin", a spus o femeie.

„Toate sunt scumpe, mai ales la pensia noastră. Nu știu dacă au crescut prețurile pentru că nu prea vin la piață", a spus o pensionară.

Producătorii din piețe spun că lucrurile nu stau deloc așa și chiar sunt revoltați că au văzut știri în care se vorbea de scumpiri importante la alimentele de post.

„De post, avem mere, pere, prune, iar legume cartofi, ceapă, ardei. La noi nu s-a scumpit nimic, banii de anul trecut sunt și anul ăsta", spune unul dintre producători.

„Am văzut la știri că s-au scumpit produsele de post. Poate au scumpit la hipermarketuri, dar aici, la noi, sunt aceleași prețuri, cu toate că au crescut cheltuielile noastre, pentru că toate s-au scumpit", a spus una dintre femeile venite cu legume la piață, să le vândă.

Singurii care nu au mai schimbat prețurile de foarte mulți ani sunt cei care vând urzici și leurdă în afara pieței. Probabil că și în cazul lor cantitatea s-a redus, dar prețul este cel cunoscut de mulți ani: trei la zece lei, indiferent că e vorba de legătura de urzici sau de leurdă.

La una din piețele mari ale Brașovului se găsesc gulii cu 6 lei, pătrunjel rădăcină cu 15 lei, ceapa verde cu 2 lei 50, verdeața 2 lei, varza de Hălchiu 6 lei, loboda și leurda din aceeași zonă 2 lei fiecare, sfecla roșie 4 lei, ardei gras roșu 15 lei, broccoli 5 lei, roșii între 5 și 18 lei, castraveți 10 lei, cartofi cu 4 lei și multe altele.

Cei care au aprozare spun că, într-adevăr, în această perioadă ar exista scumpiri din cauza faptului că în Europa de Vest, acolo de unde sunt importate foarte multe dintre produsele agricole, este Săptămâna Mare și Paștele Catolic ar aduce și scumpiri. Numai că, în ceilalți ani, postul începea cu mult înainte de Paștele Catolic.

De noaptea minții! Doar pensionarii o duc bine! În rest, jale, hoți de fiare vechi, clădiri în demolare, o Românie în prag de alegeri. Ce alegem, pe cine alegem? Dumnezeu cu mila lui!

Apusul celei mai mari mine de cărbune din România. „Furăm de aici ce apucăm, că oricum va dispărea“ VIDEO

După un secol și jumătate de existență, mina de cărbune Lupeni (video) se pregătește de închidere. Mineritul va rămâne o amintire în orașul din Valea Jiului, iar localnicii, tot mai puțini, sunt nevoiți să se orienteze spre alte surse de venit.

Mina Lupeni și Puțul Ștefan. Foto: Danile Guță. ADEVĂRUL

Mai puțin de 19.000 de oameni trăiesc în municipiul Lupeni din Hunedoara, un fost mare centru minier din România care s-a dezvoltat începând din secolul al XIX-lea datorită uriașelor rezerve de cărbune din Valea Jiului.

În anii ’80, mina Lupeni era cea mai mare mină de cărbune din România și una dintre cele mai mecanizate.

Atunci, mii de oameni munceau aici, sub deviza faimoasă în regimul comunist: „Țării, cât mai mult cărbune" și tot aici, fostul președinte comunist Nicolae Ceaușescu, care o vizitase de mai multe ori a primit titlul omagial de „întâiul miner al țării".

Minele din jurul orașului Lupeni s-au închis treptat începând din anii ’90, iar vechile lor instalații au dispărut ori au fost transformate în ruine.

Imaginea 1/18: Lupeni Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (97) jpg

Mulți localnici au părăsit orașul, iar depopularea sa este din ce în ce mai profund resimțită în economia zonei.

În ultimul deceniu, Lupeniul a pierdut aproape un sfert din populația sa. Este însă tot mai căutat de turiști, iarna, pentru că în vecinătatea lui se află stațiunea montană Straja, din Munții Vâlcan (video).

„Mulți tineri au plecat pentru că alternativele la minerit au fost puține. O fabrică de componente auto, o mică industrie textilă și micile afaceri nu au fost suficiente ca alternativă la munca în minerit, unde salariile sunt totuși mai ridicate. Serviciile de turism în stațiunea montană Straja din Lupeni au rămas o activitate sezonieră, care poate fi profitabilă iarna. Uneori, însă, cei care lucrează în turism o fac <la negru> astfel că au mai puțin de câștigat în timp", spune un localnic.

La sfârșitul anului 2024, după un secol și jumătate de activitate minieră, municipiul Lupeni din Hunedoara va rămâne fără ultima sa mină de cărbune.

Mina sud. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

În anii următori, numeroase clădiri și instalații industriale din Lupeni vor fi dezafectate și demolate, iar suprafețele pe care au funcționat vor trebui ecologizate, pentru a mai putea fi redate circuitului economic.

Imaginea 1/20: Lupeni Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (51) jpg

Exploatarea minieră Lupeni, unde mai lucrează vreo 500 de localnici, se întinde pe malul Jiului de Vest, în „inima" orașului cărbunelui, înconjurată de coloniile muncitorești înființate începând din secolul al XIX-lea și de cartierele de blocuri ridicate în timpul regimului comunist.

Puțul Ștefan. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Însă mina de cărbune Lupeni are numeroase ramificații care se întind pe dealurile din jur, unde cea mai spectaculoasă instalație, Puțul Ștefan a rămas un simbol pentru istoria mineritului din Valea Jiului.

Mina de cărbune Lupeni își găsește alte rămășițe și în lunca Jiului, la kilometri distanță de centrul orașului, spre Vulcan, unde au rămas câteva clădiri din Mina sud Lupeni, unele demolate în aceste zile, ori spre Uricani, la Bărbăteni, locul cu un relief spectaculos unde mina de cărbune a funcționat până în anii 2000.

La intrarea în Lupeni, două puțuri metalice, vechi și ruginite, îi mai întâmpină pe călători din mijlocul terenurilor virane și al clădirilor fostei mine Sud, aflate în toiul demolării.

Imaginea 1/30: Lupeni Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (93) jpg

„Unele galerii miniere de la Mina Sud nici nu au mai apucat să fie folosite, fiind inundate din cauza apropierii lor de râul Jiu", își amintește un localnic.

Cele mai multe ramificații ale minei de cărbune din centrul Lupeniului se întind, însă, nevăzute prin zeci de kilometri ai galeriilor subterane ale așezării, peste care au fost clădite coloniile, orașul și industria sa.

Râul Jiu și cartierele din Lupeni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Chiar dacă au rămas în picioare, multe dintre clădirile minei din Lupeni au „dat semne de oboseală" încă din anii trecuți. Construcțiile au fost lăsate să se degradeze, iar căutătorii de fier vechi nu au putut fi nici ei ținuți la distanță.

„Ne-am depus și noi CV-ul la mina de cărbune Lupeni, că am auzit că fac angajări, deși mina se închide. Nimeni nu ne-a băgat în seamă, așa că ne câștigăm o pâine tot de pe urma ei, dar furând de aici. Furăm de aici ce mai apucăm, fier vechi, cu cărucioarele. Oricum va dispărea, la fel ca și calea ferată din Lupeni. Oamenii mai închid ochii, că ne văd amărâți și nu ne apropiem de cupru și de instalații electrice, de motoare. Atunci am fi dați repede pe mâna Poliției", povestește un hoț de fier vechi, membru al unuia dintre cele câteva grupuri care pot fi văzute frecvent pe teritoriul minei de cărbune și în jurul acesteia.

Drumuri călcate de hoții de fier vechi în EM Lupeni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

În vecinătatea minei de cărbune, se întinde un alt teritoriu ocupat de ruine. Aici a funcționat până în anii ’90 marea uzină de fibre textile „Vâscoza", ajunsă și ea un loc al deznădejdii. De pe clădirile sale dezafectate, recent, două adolescente s-au aruncat în gol, găsindu-și sfârșitul.

Imaginea 1/37: Varful Straja Foto Bunzac Media, Complex montana (1) jpg

În mijlocul rămășițelor uzinei Vâscoza (video), se înalță la peste 220 de metri „zgârie-norii" din Valea Jiului – turnul de evacuare a fumului construit în anii ´70 și abandonat odată cu închiderea fabricii de la sfârșitul anilor ´90. Turnul de beton uriaș, înfipt în malul Jiului, a rămas și el un simbol al fostei industrii a orașului minier.

Pe celălalt mal al râului, cartierele de blocuri ridicate la poalele munților Vâlcan se afundă în liniște. Amestecate în șirurile de blocuri, câteva clădiri mai vechi și case pitorești, dau culoare panoramei orașului minier.

„Lupeniul a rămas un oraș liniștit, cu aer curat, de munte, în care mina de cărbune a însemnat foarte mult pentru oameni. Unii dintre foștii mineri au acum pensii destul de bune, de aproape 8.000 de lei, poate și mai mult, dar, cu timpul, ei nu vor mai fi, iar pentru tinerii din Lupeni, încă mulți, nu vedem prea multe alternative la ce a fost mineritul aici", spune Petru, un pensionar din Valea Jiului.