sâmbătă, 13 ianuarie 2024

Duș rece în platoul BFM TV. Emmanuel Todd vine să țină un discurs care nu este deloc pe gustul propagandei actuale. Articol din Solid News.

Emmanuel Todd prédisait déjà dès 1976 l’effondrement de l’Union soviétique dans «La chute finale».
AFP



Duș rece în platoul BFM TV. Emmanuel Todd vine să țină un discurs care nu este deloc pe gustul propagandei actuale. Este chiar opusul. În fața celui care descrie Înfrângerea Occidentului, apărătorul feroce al oligarhiei Apolline de Malherbe se luptă să apere narativul oficial.

De la genial intelectual de stânga la „agent pro-rus”, retrogradarea mediatică a lui Emmanuel Todd
Emmanuel Todd apare rar în presa franceză. Istoricul, demograful, care apărea înainte în platoul tuturor televiziunilor, mai apare foarte rar pe micile ecrane. O voce discordantă printre curteni, o analiză rece în mijlocul indignărilor dictate de emoție și de ideologia totalitară progresistă, Emmanuel Todd deranjează în Franța.

Deranjează atât de tare, încât cartea sa, cu titlul său elocvent, „The Third World War Began”, a apărut în Japonia, editată de un nipon. A ajuns un fel de paria în țara sa, care nu-l mai vrea, care nu mai vrea să-i audă analizele și cu atât mai puțin previziunile. Pentru mass-media el este un „profet al răului”, un „declinist” (termen folosit peiorativ, atribuit unui analist care prezice declinul unui stat sau al unui sistem), considerat în mod evident un „putinofil” de publicația Liberation, „intelectual pro-rus” conform Le Monde. El este, desigur, declarat „conspiraționist” și, ca atare, excomunicat de Rudy Reichstadt pe site-ul foarte serios de referință Conspiracy Watch. Fără drept la replică.

Deci, inevitabil, fiecare carte nouă a lui Emmanuel Todd este un eveniment, nu numai prin conținutul său, ci și prin reacțiile pe care le provoacă, mai ales într-o presă dedicată în totalitate protecţiei oligarhiei.

Pentru a face față unui astfel de personaj, Sistemul și-a trimis pe „front” cel mai bun învățăcel, campionul apărării intereselor celor puternici și a dogmei globaliste: Apolline de Malherbe. Așa a început o emisiune televizată ce promite să fie interesantă

Moderatoarea amintește de o carte „revoluționară”. Ea continuă prin a evidenția afirmația sumbră a autorului: „Occidentul însuși este cel care și-a declanșat propria înfrângere. O înfrângere morală și o înfrângere economică”. Cu un aer serios şi un ton acuzator, prezentatoarea încearcă să-l facă pe eretic să-şi mărturisească apartenenţa la tabăra răului. Așa că începe „exorcizarea republicană”, astfel încât „demonul” să se arate. Deci, este timpul pentru subiectul fierbinte al serii: Rusia. Departe de a se pierde cu firea, Emmanuel Todd contrazice dogma oficială, și anume că agresorii ruși sunt cei mai răi și că ucrainenii agresați sunt cei buni:

„Ce am văzut a fost o Rusie destul de stabilă și într-adevăr într-o poziție defensivă la granițele sale și un Vest care a fost prins într-o traiectorie agresivă oarecum bizară. Cred că oamenii nu au înțeles sensul prăbușirii Uniunii Sovietice”.

Emmanuel Todd a fost într-adevăr primul care a „prezis” sfârșitul URSS în 1976, bazându-se în special pe rata natalității și rata mortalității infantile. Statistici care s-au mutat acum în Occident. Rata natalităţii în Franţa (şi în Vest) scade. Todd subliniază în continuare că „rata actuală a mortalității infantile rusești este mai mică decât rata mortalității infantile americane.”

Principala acuzație adusă lui Emmanuel Todd este aceea că el ar fi un agent al Kremlinului; acuzație de care nu va înceta să încerce să se apere pe parcursul întregului interviu, fără a ceda vreodată.

Todd a spus despre războiul dintre Ucraina și Rusia că: „Statele Unite au căzut într-o capcană în Ucraina și se află în fața unei Rusii…” Apolline încearcă să rectifice: „capcană întinsă de Rusia”. „Nu, o capcană întinsă de ei înșiși și de naționalismul ucrainean”, a clarificat Todd.

Refuzând să denunțe ceea ce Occidentul numește „agresiune rusească”, intelectualul trece de încă o linie roșie. Dar el adaugă o nuanță: „Ucraina a fost supusă unei suferințe abominabile, fiind forțată să creadă în iluzia că Occidentul avea mijloacele industriale pentru a susține războiul.” Pe scurt, incompetenţă totală, sau cinism fără margini.

„Stat cu zero religie” și nihilism occidental
Deznaţionalitate, dezindustrializare, dar şi dispariţia religiei, Todd zugrăveşte un Vest într-o stare de descompunere avansată.

„Tranziția de la religie la un stat activ, unde oamenii merg la slujbe religioase, cred în Dumnezeu etc., la un stat zombie, în care oamenii nu mai merg la liturghie, nu mai cred în Dumnezeu, dar unde subzistă comportamente și atitudini colective care dau coerență societăților, determină apariția unui stat zero, unde nu există nimic, ci doar o angoasă care produce nihilism”.

Nihilismul este cauza majoră a înfrângerii Occidentului care, crezând că a triumfat asupra a tot, sfârșește prin a se sinucide prin nimicnicia pe care el însuși a creat-o.

„Existî un impuls nihilist puternic în Statele Unite. O căutare a războiului, a violenţei unei societăţi care nu mai are lideri autonomi, care şi-a pierdut matricea protestantă. Care nu știe încotro se îndreaptă. Care este în declin și inflamează și provoacă conflicte în întreaga lume.”

Care este situația Franței? Emmanuel Todd scrie: „Ceea ce caracterizează sistemul francez astăzi este o impotență totală. Franța nu există. Acum este aliniată cu Statele Unite. Este controlată de NATO”. Asta clarifică totul. „Clasa politică oligarhică europeană, care ar fi putut sau părea să emancipeze, este supravegheată foarte îndeaproape de către NSA-ul american”.

Un discurs pe care nu suntem obișnuiți să-l auzim la televiziunea franceză. Care spune totul despre situația noastră, între supunere și neputință, față de Imperiul American. Mai mult decât oricând obsedat de păstrarea supremației sale, iar declinul și absența moralității îl face periculos.

„Una dintre obsesiile americanilor a fost de a împiedica cooperarea Germaniei și Rusiei de la început. Aceasta este teroarea geopoliticienilor americani.”

Dar Emmanuel Todd a păstrat cel mai bun comentariu pentru final. Continuând asupra nihilismului și știind că peștele putrezește de la cap, el lansează o acuzație violentă împotriva elitelor americane:

„Clasa conducătoare americană, geopoliticienii, reprezintă o castă neetică, cu înclinație către bani și război. Și cu un fel de plăcere să vadă dezordine în Eurasia. Contrar a ceea ce gândește toată lumea. Ne întrebăm ‘Ce se va alege de noi când Statele Unite nu ne vor mai proteja?’. Nu va fi nicio problemă. Vom fi în pace! Cel mai bun lucru care i se poate întâmpla Europei este dispariția Statelor Unite.”Duș rece în platoul BFM TV. Emmanuel Todd vine să țină un discurs care nu este deloc pe gustul propagandei actuale. Este chiar opusul. În fața celui care descrie Înfrângerea Occidentului, apărătorul feroce al oligarhiei Apolline de Malherbe se luptă să apere narativul oficial.


De la genial intelectual de stânga la „agent pro-rus”, retrogradarea mediatică a lui Emmanuel Todd

Emmanuel Todd apare rar în presa franceză. Istoricul, demograful, care apărea înainte în platoul tuturor televiziunilor, mai apare foarte rar pe micile ecrane. O voce discordantă printre curteni, o analiză rece în mijlocul indignărilor dictate de emoție și de ideologia totalitară progresistă, Emmanuel Todd deranjează în Franța.


Deranjează atât de tare, încât cartea sa, cu titlul său elocvent, „The Third World War Began”, a apărut în Japonia, editată de un nipon. A ajuns un fel de paria în țara sa, care nu-l mai vrea, care nu mai vrea să-i audă analizele și cu atât mai puțin previziunile. Pentru mass-media el este un „profet al răului”, un „declinist” (termen folosit peiorativ, atribuit unui analist care prezice declinul unui stat sau al unui sistem), considerat în mod evident un „putinofil” de publicația Liberation, „intelectual pro-rus” conform Le Monde. El este, desigur, declarat „conspiraționist” și, ca atare, excomunicat de Rudy Reichstadt pe site-ul foarte serios de referință Conspiracy Watch. Fără drept la replică.


Deci, inevitabil, fiecare carte nouă a lui Emmanuel Todd este un eveniment, nu numai prin conținutul său, ci și prin reacțiile pe care le provoacă, mai ales într-o presă dedicată în totalitate protecţiei oligarhiei.


Pentru a face față unui astfel de personaj, Sistemul și-a trimis pe „front” cel mai bun învățăcel, campionul apărării intereselor celor puternici și a dogmei globaliste: Apolline de Malherbe. Așa a început o emisiune televizată ce promite să fie interesantă


Moderatoarea amintește de o carte „revoluționară”. Ea continuă prin a evidenția afirmația sumbră a autorului: „Occidentul însuși este cel care și-a declanșat propria înfrângere. O înfrângere morală și o înfrângere economică”. Cu un aer serios şi un ton acuzator, prezentatoarea încearcă să-l facă pe eretic să-şi mărturisească apartenenţa la tabăra răului. Așa că începe „exorcizarea republicană”, astfel încât „demonul” să se arate. Deci, este timpul pentru subiectul fierbinte al serii: Rusia. Departe de a se pierde cu firea, Emmanuel Todd contrazice dogma oficială, și anume că agresorii ruși sunt cei mai răi și că ucrainenii agresați sunt cei buni:


„Ce am văzut a fost o Rusie destul de stabilă și într-adevăr într-o poziție defensivă la granițele sale și un Vest care a fost prins într-o traiectorie agresivă oarecum bizară. Cred că oamenii nu au înțeles sensul prăbușirii Uniunii Sovietice”.


Emmanuel Todd a fost într-adevăr primul care a „prezis” sfârșitul URSS în 1976, bazându-se în special pe rata natalității și rata mortalității infantile. Statistici care s-au mutat acum în Occident. Rata natalităţii în Franţa (şi în Vest) scade. Todd subliniază în continuare că „rata actuală a mortalității infantile rusești este mai mică decât rata mortalității infantile americane.”


Principala acuzație adusă lui Emmanuel Todd este aceea că el ar fi un agent al Kremlinului; acuzație de care nu va înceta să încerce să se apere pe parcursul întregului interviu, fără a ceda vreodată.


Todd a spus despre războiul dintre Ucraina și Rusia că: „Statele Unite au căzut într-o capcană în Ucraina și se află în fața unei Rusii…” Apolline încearcă să rectifice: „capcană întinsă de Rusia”. „Nu, o capcană întinsă de ei înșiși și de naționalismul ucrainean”, a clarificat Todd.


Refuzând să denunțe ceea ce Occidentul numește „agresiune rusească”, intelectualul trece de încă o linie roșie. Dar el adaugă o nuanță: „Ucraina a fost supusă unei suferințe abominabile, fiind forțată să creadă în iluzia că Occidentul avea mijloacele industriale pentru a susține războiul.” Pe scurt, incompetenţă totală, sau cinism fără margini.


„Stat cu zero religie” și nihilism occidental

Deznaţionalitate, dezindustrializare, dar şi dispariţia religiei, Todd zugrăveşte un Vest într-o stare de descompunere avansată.


„Tranziția de la religie la un stat activ, unde oamenii merg la slujbe religioase, cred în Dumnezeu etc., la un stat zombie, în care oamenii nu mai merg la liturghie, nu mai cred în Dumnezeu, dar unde subzistă comportamente și atitudini colective care dau coerență societăților, determină apariția unui stat zero, unde nu există nimic, ci doar o angoasă care produce nihilism”.


Nihilismul este cauza majoră a înfrângerii Occidentului care, crezând că a triumfat asupra a tot, sfârșește prin a se sinucide prin nimicnicia pe care el însuși a creat-o.


„Existî un impuls nihilist puternic în Statele Unite. O căutare a războiului, a violenţei unei societăţi care nu mai are lideri autonomi, care şi-a pierdut matricea protestantă. Care nu știe încotro se îndreaptă. Care este în declin și inflamează și provoacă conflicte în întreaga lume.”


Care este situația Franței? Emmanuel Todd scrie: „Ceea ce caracterizează sistemul francez astăzi este o impotență totală. Franța nu există. Acum este aliniată cu Statele Unite. Este controlată de NATO”. Asta clarifică totul. „Clasa politică oligarhică europeană, care ar fi putut sau părea să emancipeze, este supravegheată foarte îndeaproape de către NSA-ul american”.


Un discurs pe care nu suntem obișnuiți să-l auzim la televiziunea franceză. Care spune totul despre situația noastră, între supunere și neputință, față de Imperiul American. Mai mult decât oricând obsedat de păstrarea supremației sale, iar declinul și absența moralității îl face periculos.


„Una dintre obsesiile americanilor a fost de a împiedica cooperarea Germaniei și Rusiei de la început. Aceasta este teroarea geopoliticienilor americani.”


Dar Emmanuel Todd a păstrat cel mai bun comentariu pentru final. Continuând asupra nihilismului și știind că peștele putrezește de la cap, el lansează o acuzație violentă împotriva elitelor americane:


„Clasa conducătoare americană, geopoliticienii, reprezintă o castă neetică, cu înclinație către bani și război. Și cu un fel de plăcere să vadă dezordine în Eurasia. Contrar a ceea ce gândește toată lumea. Ne întrebăm ‘Ce se va alege de noi când Statele Unite nu ne vor mai proteja?’. Nu va fi nicio problemă. Vom fi în pace! Cel mai bun lucru care i se poate întâmpla Europei este dispariția Statelor Unite.”

Găsiți ebook-ul în fișierul Files din grupul, meu:

https://www.facebook.com/groups/506776484407518/?ref=share_group_link





P.S: Din penseurile mele:

        Fraților americani, încercați voi să  puneți  batista pe țambal ( degeaba mă amenințati prin agenția voastra de spionaj total, Facebook ) dar unele minți  luminate răzbat în presa internațională cu previziuni sumbre pentru voi. Încep sa le dau crezare. Sunt , din ce în ce , mai multe voci. Casta care vă conduce vă va duce în prăpastie! Măsurile voastre uimesc lumea "liberă". Multe se văd  cu ochiul liber și  pentru mine, un lup singuratic, un neica nimeni în  materie de informații  și  analiza acestora.

  Presa internațională, o includ aici și  pe cea românească, nu vă  este deloc favorabilă. Vă lipsește , cred, marele Evreu, Kissinger:


xxxxxxx

Extras din Wikipedia:

After the Empire: The Breakdown of the American Order (FrenchAprès L'Empire: essai sur la décomposition du système américain) is a 2001 book by French demographer and sociologist Emmanuel Todd. In it, Todd examines the fundamental weaknesses of the modern United States to conclude that, contrary to American conventional wisdom, America is fast losing its grip on the world stage in economic, military and ideological terms.[1] Todd predicts the fall of the United States as the sole global superpower.


1976 prediction of Soviet collapse

Todd attracted attention in 1976 when, aged 25, he predicte the fall of the Soviet Union based on indicators such as increasing infant mortality rates. In the late 1970s, Todd was widely pronounced an "anti-communist", just as, following the publication of After the Empire, he has been attacked as "anti-American". He challenges these labels and describes himself as a historian and anthropologist first; and it was his concern as a historian, rather than political passion, that motivated him to write After the Empire. In late 2002, he believed that the world was about to repeat the same mistake that it had made in regard to the Soviet Union during the 1970s—misinterpreting an expansion in US military activity as a sign of its increasing power, when in fact this aggression masks a decline.[2]

Post-Cold War geopolitical climate

Todd writes that the United States became an empire not by strategy but by accident, following the sudden collapse of its main adversary, the Soviet Union. With the globalization of investment, it then indulged in the luxury of conspicuous consumption using incoming capital while going deeper and deeper into debt. In reality America is like a crumbling Roman Empire—overextended with excessive arms spending, inequality and disgruntlement at home.[2] To keep the rest of the world in line, and prevent its creditors calling in their debts, all America needs to do then is to wield a big stick.[1]

"The real America is too weak to take on anyone except military midgets," Todd states. This is why there is such hostility to states such as North KoreaCuba, and Iraq, an underdeveloped country of 24 million exhausted by a decade of sanctions. Such "conflicts that represent little or no military risk" allow a US presence throughout the world.[1] Further, the "theatrical media coverage...must not blind us to a fundamental reality: the size of the opponent chosen by the US is the true indicator of its current power".[2] Todd argues that America would be incapable of challenging a more powerful country,[1] and that "only one threat to global stability hangs over the world today—the United States itself, which was once a protector and is now a predator."[1]

Predictions

Todd is above all a demographer, and he bases much of his opinion on statistical elements. Therefore, Todd notes some disturbing American trends, such as rising stratification based on educational credentials, and the "obsolescence of unreformable political institutions."[3] Increasingly, he argues, the rest of the world is producing so that America can consume.[1]

Todd argues the risk to the United States is that its clumsy tactics could backfire by provoking a geostrategic realignment and alliance in Europe and Asia.[1] In the future the real power will rest with Europe. Todd suggests that Eurasia possesses the majority of global wealth and is able to work with other countries because it shares a universalist ethic that respects the rest of the world, including Arab and Muslim countries.[2] Europe will evolve into a united force and its protected industrial base will allow it to rapidly reestablish its military might. Over time, Europe's and Russia's cultural friendship will strengthen and the Cold War-era ties which bind the United States together with Europe will be severed because of the vast divide separating "European and American civilizations", which Todd calls "the emancipation of Europe".[4] If Europe, Russia and Japan draw closer as a result of the "drunken sailor" United States, then Washington will have achieved exactly the opposite of what it sought.[1]

Solutions

Todd believes the US should return to its universalist and egalitarian roots, expressed in the 19th century, or make genuine attempts to expand civil rights and be a stabilizing element for the world, like they were in the 1950s. Todd also believes that Europe should rearrange the geopolitical balance around a Eurasian pole consisting of a Europe led by a trio of France, Germany and the United Kingdom, relying on Russia to provide military support as well as oil and natural gas.[3]

Reception

According to Booklist, "[Todd] has written what may be the most important work since Francis Fukuyama's The End of History and the Last Man (1992)".[5]

Alexander Kirshner wrote in the Washington Monthly that "Emmanuel Todd's After the Empire has been a bestseller in France for most of the last year--which should tell you a lot about the book even before you read the first page. In substance and rune, Todd's writing bears a strong resemblance to that of conservative intellectuals, like Robert Kagan, who proclaim the inevitability of American dominance. But Todd's thesis is the exact opposite of the neocons'...Like the neocons' worldview, Todd's theory combines a wishful vision of the future and nationalistic triumphalism in a way that sidesteps the facts...We and our allies are, in a word, interdependent. That may sound dull and 'interdependence' won't sell many books. But unlike the theories of Todd and the neocons, it happens to be true."[6]

Clare Short wrote in the New Statesman: "I would recommend this extraordinary book to everyone troubled by US neo-imperialism. It asks why 'America is now commonly perceived as a narcissistic, warmongering bully. How did a country that until recently played an essential role in building international order suddenly become a symbol of global disorder?'...I doubt that anyone will sign up for all of Emmanuel Todd's analysis, but this is a brave and challenging book which contains a great deal of truth."[2]

Anne Penketh wrote on The Independent that "Todd is at his most convincing when examining developments from his perspective as a demographer. He demonstrates the twin benefits of a drop in birth-rates and rise in literacy. His contrasting studies of American, European and Russian family structures are fascinating. After the Empire seems on shakier ground when drawing conclusions from economic trends".[7]

Roger Kaplan wrote a very critical review of the book in The Weekly Standard: according to Kaplan "After the Empire is silly, mean-spirited, and anti-Semitic bile, bigoted to a degree that borders on racist condescension. It is poorly written and foolishly argued. When Todd thinks he has data supporting an argument, he uses them; when he wants to extend the argument to an area where there are inadequate data, he offers sweeping intuitions..."[8]


vineri, 12 ianuarie 2024

Mafioții democrației americane, 2


 

Mafioții democrației americane

 


Mihai Eminescu, agent secret

Cu cat citesc mai mult, cu atât  aflu mai multe.

Geniul poetic,  gândirea politică,  crítica tarelor vremii fara nicio frică  mă uimesc la Eminescu. Devorez cu nesaț informațiile publice despre aceste subiecte. În fișierul Files din grup meu am publicat diverse subiecte pe aceste teme.

A fi agent secret este o meserie grea. Numai cei care practică o astfel de îndeletnicire știu cu ce se mănâncă.  Mult, mult stres. Eminescu a practicat-o și el pe timpul cât  a fost rezident la Berlin ( 1872-1874), perioada consulilor români, Theodor Rosetti și a lui Nicolae Cretzulescu.  A fost agent de informații  externe. Culegea informații  despre țările  române în arhivele de la Königsberg. Misiunea ii fusese încredințată de principele Carol, viitorul rege al României prin Titu Maiorescu. Era înainte de Independența României.  Bravo, bravo, genialului!

Demiurgul a fost și contrabandist.  Putea fi prins și condamnat pentru atentat la siguranța  națională de autoritățile Imperiului Habsburgic. Totul se întâmpla  în  1875 când  se împlineau 100 de ani de la raptul Bucovinei. De fapt, fusese vândută  pentru o tabacheră de aur cu briliante, 5000 de galbeni austrieci, un pumnal de aur cu teacă  aurită  și  briliante.

Vreți alte detalii? Le găsiți în:


In Files din grupul meu:

https://www.facebook.com/groups/506776484407518/?ref=share_group_link



găsiți un ebook despre gândirea politică a gigantului EMINESCU.

Seară  bună!

joi, 11 ianuarie 2024

Un prăduitor ia interviu altui prăduitor. Mai are țara de vândut proprietăți? Licuriciul și Bulă vor fi cumpărători.

Din blogul Luminiței Arhire:

MOȚUL PE GRĂMADĂ 

Dacă anul 2023 ar fi fost o grămăjoară de orice, aș spune că „moțul pe grămăjoară” a apărut la sfârșitul anului, pe 28 decembrie 2023, sub forma unui interviu pe care Bogdan Chireac l-a luat -chiar nu pot să-mi închipui de ce- fostului ambasador al MARELUI LICURICI în România, Adrian Zuckerman. Ce monumentale încălcări ale diplomației a comis domnul ambasador câtă vreme a fost „la misiune”, între decembrie 2019 și februarie 2021, poate vă mai aduceți aminte. Dacă nu, vă amintesc eu câte ceva: a vorbit, fără nicio urmă de îndoială, dar și fără nicio noimă, despre „contabilitatea dublă” a guvernului Dăncilă:

„M-am întâlnit cu mulți miniștri ai guvernului. Cu toții au muncit extrem de mult pentru a inversa haosul pe care l-au moștenit în noiembrie 2019. Doar un exemplu, ministrul finanțelor a constatat că guvernul anterior păstra DOUĂ CONTABILITĂȚI PARALELE...” (Adrian Zuckerman la Forumul CEO AmCham România, 20 februarie 2020)
 
Încurajat de faptul că nimeni nu i-a bătut obrazul pentru bârfa asta stupidă de țopârlan cu ștaif, Adrian Zuckerman a continuat să ne dea indicații despre ce anume trebuie noi să facem ca să-i fim LICURICIULUI și dânsului, personal, pe plac. 

„Astăzi, România are cel mai mare număr de companii deținute integral de stat din Europa -peste 1.200. România trebuie să continue cesionarea și calea către PRIVATIZAREA COMPLETĂ.(!!!) Guvernul nu dispune de COMPETENȚELE NECESARE pentru a crea si conduce eficient și profitabil companiile.(!!!)” (Adrian Zuckerman, 30 octombrie 2020)

Și iar mai nimeni nu a zis nimic și nu i-a explicat lui Adrian Zuckerman care-i rolul unui ambasador aflat în misiune într-o țară oarecare, indiferent dacă, vreodată, un președinte -cu ochi sticloși și împrăștiați- al acelei țări i-a promis MARELUI LICURICI că-i servește, în genunchi, prin despicătura șlițului, o ghidușie completă și  calitativ superioară, ca la carte... Păi, atunci de ce să ne mirăm de ceea ce zice astăzi Adrian Zuckerman, „excelența” intervievată de Bogdan Chireac, cu aerul acela de înțelept ale cărui idei sunt de necombătut? Rostul acestui interviu pe care „morsa unsuroasă”... a, ba nu... am greșit... „competentă”!!!... rostul, zic, nu-mi este clar, cu excepția ipotezei că afacerile celor doi s-au intersectat în ultima vreme, îmbujorate, pe vreun coridor strâmt, frecându-se discret în zonele intime și atunci Bogdan Chireac „participă la suferințele poetului”, ridicându-i cu nesimțire fostului ambasador mingea la fileu!  

Așadar, iată gândirea politică al lui Zuckerman, mângâiată în permanență pe fese de către analistul Bogdan Chireac, cel care-i ia interviul: 

Adrian Zuckerman: „Suntem intr-un război hibrid și din păcate ÎNTRE NOI SUNT TRĂDĂTORI... sunt trădători CARE ȚIN CU RUȘII în România, sunt unii care, cum bine știți, se duc și vorbesc cu Ambasada Rusă... Ce să facă? să facă aici, să facă acolo... eu nu știu despre ce vorbesc ei... da’ serviciile române ar trebui să se uite la asta, rușii trebuie scoși din ecuația politică română... sunt români fugari care mai au interese în România... UNDE SUNT SERVICIILE AICEA? ce rost au serviciile dacă nu-și fac treaba într-un război de felul ăsta?”

Bogdan Chireac:  „Excelenta voastră, un singur partid politic, cel al doamnei senator Diana Șoșoacă se duce la Ambasada Rusiei și probabil că-și face agenda acolo... reprezintă cam 5% din votul popular... în rest românii n-au fost niciodată apropiați de ruși, să știți, nici de sovietici, nici de ruși...” 

Adrian Zuckerman: „În opinia mea nu contează dacă cineva are un vot sau un milion de voturi... acțiunile persoanei respective și ce face doamna Șoșoacă și ce nu face, EU NU ȘTIU, dar SUNT SIGUR (!!!, n.n.) că nu e singura, și sunt și alții, și spun din nou: serviciile române au o funcție -dacă nu se angajează în acest război hibrid n-o să iasă bine pentru România și pentru restul Europei și lumea liberă, pentru că O SĂ FIE FURATE ALEGERILE (!!!, n.n.) și influențate de bani rusești. Uite ce s-a întâmplat în Ungaria, uită-te la Austria... nu e bine, sunt mari probleme.”

Bogdan Chireac: „Nu e bine deloc...”
........................................................................................
Să reluăm... Deci,  Excelența Sa știe care sunt TRĂDĂTORII. Însă, de ce-ar fi ei trădători, oare? A făptuit madam Șoșoacă vreuna dintre aceste fapte reprobabile: „a)provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine; b)subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului; c)aservire faţă de o putere sau organizaţie străină; d)ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale”? Că asta înseamnă trădare... au cunoștință cei doi parteneri de flecăreală despre vreuna dintre aceste fapte? Eu cred că nu... dacă cineva merge la o ambasadă cu un mesaj de pace, să zicem, este el TRĂDĂTOR? În fața cui? Păi, bănuiesc că numai în fața  celui care-și dorește cu orice chip războiul... totuși, din câte știu, nu România dorește asta. Și-atunci mă-ntreb: un cetățean al României are vreo datorie să promoveze politica războinică a unei alte enități (stat, organizație, instituție) decât țara sa, pentru că altfel este TRĂDĂTOR? 
 
Dar să ascultăm în continuare... 

Adrian Zuckerman: „Și-așa că spun din nou: nu contează dacă ai un vot, 5%...10%, serviciile TREBUIE SĂ CUREȚE!!! Una din problemele din România și eu am spus de la început, de când am venit aici ca ambasador, e că revoluția aicea nu a fost terminată, A fost un început bun, dar au rămas mulți în funcții diverse, CARE SUNT PRO-CHINEZI, PRO-RUȘI...” 

Bogdan Chireac: „În România, Excelența Voastră?” 

Adrian Zuckerman: „Da!!! (...) ce vreau să spun... că influența rusească, influența chineză aicea e MULT MAI MARE DECÂT CREDEAM și în opinia mea SUNT TRĂDĂTORI AICI CARE SUSȚIN CHINA, SUSȚIN RUSIA, multe lucruri care trebuia să se-ntâmple aici nu se întâmplă și TREBUIE CURĂȚAT de aceste influențe. Serviciile trebuie să-și facă treaba.” 

Bogdan Chireac: „O întrebare foarte dificilă: dacă România ar solicita ajutorul SUA pentru a face această CURĂȚENIE, credeți că SUA l-ar acorda? Pân’ experți, pân’ expertiză...” 

Adrian Zuckerman: „Eu cred că da. Eu cred că SUA, din ce știu eu, a încercat... (!!!, n.n.) după 34 de ani România TREBUIE SĂ CUREȚE. Ce caută LENOVO în România în dezvoltarea sistemelor 5G,  ce caută STRABAG, cum a fost posibil să câștige licitații împotriva legii? Eu am mai spus sunt 1400 de companii de stat care pierd bani, sunt pline de... CINE ȘTIE CINE UMBLĂ ACOLO? dar n-ar fi o gaură la buget dacă nu le-ar da bani la aceste companii... trebuie SĂ SE TERMINE CU ASTEA!”
...........................................................................................................
Ați citit? Bine... atunci să vă spun... Diana Șoșoacă nu este printre oamenii politici pe care-i simpatizez; aceia sunt foarte puțini și, din păcate, nu mai au o activitate politică acum. Dimpotrivă, madam Șoșoacă mi se pare excesivă, cu manifestări deseori vulgare și  inacceptabile. De asemenea, cred că este o oportunistă care speculează la sânge, fiind o femeie inteligentă, temele de interes pentru alegători. Ca să nu mai spun că, din punctul meu de vedere, se comportă adeseori sub demnitatea funcției -uneori, și sub demnitatea unei femei. Dar, una-i una, și alta-i alta... cu ce tupeu vine un cetățean al altei țări, fără dovezi, să spună despre un cetățean român că este trădător? Și că trebuie „făcută curățenie”? Așa ceva este de neacceptat, din punctul meu de vedere... Excelența-sa văd că mustră aspru serviciile din România... dar serviciile unei țări pe teritoriul căreia, nu demult, a fost un masacru pus la cale de trupele Hamas, cum sunt? Sunt în regulă? Ele au „curățat” destul pentru a evita o asemenea nenorocire? Ca să nu mai spun că între România și China, timp de mulți ani, au fost relații foarte bune, construite atent, iar marea Chină a considerat micuța Românie vreme de zeci de ani un prieten adevărat... Și-atunci, cum -întreb iarăși- să afirme  un cetățean străin că „SUNT TRĂDĂTORI AICI CARE SUSȚIN CHINA? Cine și în ce mod antiromânesc susține China?

Iar „analistul” să nu-l oprească, ba dimpotrivă, să-l întrebe mieros, dacă LICURICIUL n-ar fi dispus să ne ajute să facem „curățenie”, oferindu-ne, cu generozitatea-i cunoscută pe tot globul un fel de -mă gândesc- ... asistență tehnică? Adică? 

Și acum: preocuparea constantă a lui Adrian Zuckerman pentru firmele de stat care trebuie musai desființate... pentru companiile care câștigă licitații în Români și dânsul ar dori nu numai să nu câștige, dar nici să nu mai participe la licitații... dincolo de grija și atașamentul pentru țara noastră, desigur,  nu se poate traduce oare printr-un interes de afaceri, rece și constant,  pe care Bogdan Chireac i-l gâdilă lasciv și poate nu tocmai dezinteresat? Că, dacă stăm să ne gândim, parcă am mai avut noi un ambasador american, Mark Gitenstein, cel care era cu anticorupția-n gură la orice oră de zi sau de seară, mustrându-ne  pentru toate cele, și numai ce deodată făcu „halei-hap” și se făcu o mândrețe de membru marcant  în Comitetul Reprezentanților Fondului Proprietatea (FP), la numai câteva luni după ce a pus diplomația-n cuier și a redevenit om de afaceri în sufletul lui! 
...............................................................................................
Am scris ceea ce ați citit mai sus și am închis capacul laptopului. Cu litere argintii, italice, într-un colț e scris „LENOVO”... e-un laptop bun, cred... îl am din 2017... carcasa e mai fragilă, însă componentele interioare nu mi-au făcut probleme. Dar n-am știut că Excelența Sa detestă firma, că poate m-aș fi gândit mai bine înainte să-l iau.

Adrian Zuckerman
Fostul ambasador al Statelor Unite în România

Adrian Zuckerman este un avocat și diplomat american originar din România, de etnie evreiască, care a îndeplinit funcția de ambasador al SUA în România. Acesta vorbește fluent atât limba engleza, cât și limba română. Zuckerman este primul ambasador al SUA în România născut in Romania. Wikipedia
Născut: 22 septembrie 1956 (vârsta 67 de ani), București
Mandat anterior: Ambasador al Statelor Unite în România (2019–2021)


Moțul pe grămăjoară:

Bogdan Chirieac (n. 31 octombrie 1961București) este un jurnalist și om de afaceri român. A avut funcții de conducere la ziarele Adevărul și apoi Gândul, până în 2006[1]. În prezent apare la diverse televiziuni în calitate de analist de politică externă sau analist politic[1].

Cariera jurnalistică

Bogdan Chirieac este discipolul lui Dumitru Tinu alături de Cristian Tudor PopescuAdrian Ursu și Lelia Munteanu.[2]. A condus cotidianul Adevărul din postura de redactor șef adjunct alături de cei trei jurnaliști menționați. Alături de ei a părăsit Adevărul pentru a crea, în aprilie 2005, cotidianul Gândul. Presa vremii scria cum contractele de publicitate ale ziarului Adevărul erau trecute prin firmele jurnaliștilor, aceștia devenind astfel bogați, iar noul proprietar al ziarului, Ana Maria Tinu, fiica lui Dumitru Tinu, nu a mai permis acest lucru.

Ziarul Gândul are vânzări modeste, dar Chirieac devine tot mai vizibil datorită numeroaselor apariții TV. Își dă demisia de la Gândul în noiembrie 2007, după ce Evenimentul Zilei a publicat un articol în care dezvăluia că jurnalistul obișnuia să infiereze în Gândul și Adevărul firmele care alegeau să nu lucreze cu firmele sale[3].

În noiembrie 2009 i se retrage titlul de jurnalist de către două entități media, datorită unui scandal în care Chirieac și jurnalistul Sorin Roșca Stănescu se presupune că l-ar fi șantajat pe șeful Agenției Naționale de Integritate.[4]

În mai 2010 înființează publicația online DCnews, alături de jurnalistul Răzvan Dumitrescu.

Controverse

A fost implicat într-un scandal alături de afaceristul Sorin Roșca Stănescu, în care s-a spus că l-a fi șantajat pe Cătălin Macovei, șeful Agenției Naționale de Integritate[1]. Bun prieten cu Dorin Cocoș, după cum singur a recunoscut, Chirieac a fost audiat de procurori și în dosarul Alro Slatina, fiind suspectat de trafic de influență în favoarea patronilor ruși de la combinat[1].

În anul 2011 declară că l-a împrumutat pe afaceristul Sorin Ovidiu Vântu, proprietarul postului Realitatea TV, la care Chirieac apărea destul de des, cu un milion de euro.

În niciunul din dosarele sus-menționate și nici în alte dosare penale nu a avut vreo calitate oficială.


P.S.
Aștept să vină în țară mulți din foștii  mei colegi evrei, îndopați de Licuriciul cel Mare, Ileana, Gorun, alias Grümann și mulți  alții.  Încă  aveți ce cumpăra în  România! Turcule, poate îi treci pe lista ta!

Din creațiile turcului:


Am cumpărat cartea după apariția ei. O țin în spatele toaletei. Când  nu am hârtie igienică mai rup câte o foaie și o folosesc.

Apropo, Turcule. Acum când mi-a albit părul am realizat că  m-ai predat dușmanului, să  tot fie aprope patruzeci de ani, încă  din prima zi ce am pășit pe plai străin. O întrebare: Ai făcut  rost de dolari? Îți aduci aminte discuția noastră la miez de noapte  când m-ai scos pe străzile unei capitale europene. Vroiai valută  forte, să-ți  cumperi o pereche de cizme și un ceas de  aur. Nu ți-am dat, banditule! După aceea, la câteva  zile, ai trecut în  tabăra adversă. Trădătorul rămâne  tot trădător și  pentru țara de adopție! Scriu aceste rânduri pentru cunoscători, prieteni, copii, nepoți care , uneori, m-au rugat insistent să-mi scriu memoriile. Le-am spus: voi pleca cu ele în pămatul țării  mele.

O zi bună!

Istorie

 


Dacă anul acesta aveți planuri mari pentru a călători prin lume vă recomand cu căldură să achizitionati urgent un produs de excepție. Stoc limitat. Numai pentru 2.657.892 de români. Se acordă reduceri mari la primul milion de cumpărători.

Sa servim o gulgută! Unora le va cădea greu la stomac.

Iată bogăția mea!