marți, 10 octombrie 2023
Falimentul politicilor SUA. Soluția cu doua state este de fațadă. SUA aruncă bani cu lopata în Israel.
Două articole din Ziare.com
Un profesor de la Harvard avertizează: Israelul ar putea câștiga bătălia din Gaza, dar ar pierde războiul
Acum 6 minute 120 citiri
Tagul "audio" nu este suportat de browser-ul tău.
Stephen Walt, profesor de relații internaționale de la Universitatea Harvard, afirmă că o altă vărsare de sânge este în curs de desfășurare între Israel și Hamas. Însă, Israelul ar putea câștiga bătălia din Gaza, dar ar putea pierde războiul.
Expertul american susține că un efort total este din nou pe cale de a menține un status quo regional nesustenabil. A spune că Israelul a fost surprins cu garda jos este o subestimare, dar prim-ministrul Benjamin Netanyahu a declarat că Israelul este acum „în război", iar Forțele de Apărare Israelului (IDF) ripostează, la fel cum au făcut-o cu alte ocazii anterioare, potrivit Foreign Policy.
În mod previzibil, fiecare parte dă vina pe cealaltă. Israelul și susținătorii săi descriu Hamas ca pe o bandă brutală de teroriști susținuți de Iran, care au atacat în mod deliberat civili în moduri deosebit de tulburătoare. Palestinienii și susținătorii lor recunosc că atacarea civililor este greșită, dar dau vina pe Israel pentru că a impus un regim de apartheid asupra supușilor săi palestinieni și i-a supus unei violențe sistematice și disproporționate de-a lungul mai multor decenii.
Ei subliniază, de asemenea, că dreptul internațional permite popoarelor oprimate să reziste ocupării ilegale, chiar dacă metodele alese de Hamas sunt ilegitime.
Profesorul Walt nu consideră că luptele ar fi o dovadă în plus ca ordinea de Securitate globală s-ar deteriora. De ce? Pentru că nu este prima dată când izbucnesc violențe pe scară largă între Israel și Hamas. Israelul a lovit Fâșia Gaza în timpul Operațiunii Cast Lead în decembrie 2008, a făcut-o din nou în Operațiunea Protective Edge în 2014 și apoi a făcut-o din nou (la scară mai mică) în mai 2021.
Aceste atacuri au ucis câteva mii de civili (poate un sfert dintre ei copii) și au sărăcit și mai mult populația prinsă din Gaza, dar nu ne-au apropiat mai mult de o soluție durabilă și justă.
Caracteristica inedită a acestei ultime runde de lupte este că Hamas a obținut o surpriză aproape totală (la fel cum au făcut Egiptul și Siria în urmă cu 50 de ani, în timpul războiului arabo-israelian din 1973) și a demonstrat capacități de luptă neașteptate. Atacul a provocat mai mult rău Israelului decât oricare dintre operațiunile sale anterioare. Se pare că peste 700 de israelieni au fost uciși, numărul morților fiind așteptat să crească, iar un număr necunoscut a fost capturat, inclusiv câțiva soldați IDF.
Această ultimă tragedie din Israel confirmă falimentul politicii SUA
Atacul a șocat în mod clar societatea israeliană. Eșecul guvernului de a detecta sau de a preveni atacul poate marca în cele din urmă sfârșitul carierei politice a lui Netanyahu și, la fel ca eșecul serviciilor de informații din 1973, este probabil să ducă la recriminări în interiorul Israelului care vor reverbera ani de zile.
Dar Hamas este încă mult mai slab decât Israelul, iar luptele nu vor schimba echilibrul general de putere dintre ei. Aproape sigur că Israelul va riposta aspru, iar civilii palestinieni din Gaza și din alte părți – inclusiv mulți care nu susțin Hamas – vor plăti un preț mare.
Nimeni nu știe cu siguranță încotro se îndreaptă această criză sau care va fi impactul pe termen lung, dar iată câteva concluzii provizorii.
În primul rând, această ultimă tragedie confirmă falimentul politicii SUA față de conflictul de lungă durată israelo-palestinian. Acesta nu este locul pentru o repetiție detaliată a modului în care Statele Unite au tratat greșit această problemă, dar este suficient să spunem că liderii americani de la Richard Nixon la Barack Obama au avut oportunități repetate de a închide acest conflict și nu au reușit să facă acest lucru.
Chiar și astăzi, guvernul SUA continuă să arunce cu lopata bani în Israel și să-l apere în forurile internaționale, insistând în același timp că este angajat pentru o „soluție cu două state". Având în vedere „realitatea unui singur stat" care este evidentă pentru majoritatea tuturor, sunt totuși surprins că presa nu izbucnește în râs de fiecare dată când un biet purtător de cuvânt al Departamentului de Stat invocă acel angajament învechit și total lipsit de sens.
Ca de obicei, răspunsul oficial al SUA la lupte este de a condamna Hamas pentru „atacurile sale neprovocate", de a-și exprima sprijinul ferm pentru Israel și de a ignora cu atenție contextul mai larg în care se întâmplă acest lucru și motivele pentru care unii palestinieni simt că nu au o alegere, decât să folosească forța ca răspuns la forța care este folosită în mod obișnuit împotriva lor.
Da, a fost „neprovocat" în sensul legal restrâns că Israelul nu era pe cale să atace Gaza, ceea ce ar putea justifica preempțiunea de către Hamas. Dar a fost cu siguranță „provocat" în sensul de bun simț al termenului – adică ca un răspuns violent la condițiile cu care s-au confruntat palestinienii din Gaza și din alte părți de zeci de ani – chiar dacă dorința Hamas de a ataca în mod deliberat civilii în moduri deosebit de brutale este crudă și foarte posibil contraproductivă.
În al doilea rând, această nouă sângerare este încă o altă amintire tristă că în politica internațională, puterea contează mai mult decât justiția. Israelul a reușit să se extindă în Cisiordania și să țină populația din Gaza într-o închisoare în aer liber timp de decenii, pentru că este mult mai puternic decât palestinienii și pentru că a cooptat sau neutralizat SUA, Egiptul și UE.
Mișcarea inteligentă pentru toate părțile ar fi să înceapă cu o revenire rapidă la status quo-ul anterior, susține profesorul de la Harvard. În schimb, Israelul va depune toate eforturile pentru a refuza Hamas chiar și aparența unui succes tactic și ar putea chiar să încerce să expulzeze Hamas din Gaza odată pentru totdeauna.
Guvernul SUA va sta ferm în spatele a ceea ce Israel va decide să facă. Vocile care cer moderație vor fi ignorate, iar ciclul răzbunării, suferinței și nedreptății va continua, avertizează Stephen Walt.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
”Lumea începe să se reordoneze”. Analistul George Friedman vede în viitor ”război, criză economică și furie reciprocă”
Acum 5 minute 61 citiri
Am scris acum câteva luni că lumea este în proces de reordonare, lucru pe care îl face la fiecare câteva generații. Nu este un proces care depinde de deciziile celor puternici sau ceva ce poate fi oprit cu ușurință. Ea decurge din presiunile economice și politice din interiorul țărilor. Aceste presiuni interne se transformă în presiuni militare, deoarece sistemul intern încearcă să se stabilizeze.
Unele țări iau aceste lucruri ca pe niște evenimente dureroase, dar de rutină, în timp ce altele destabilizează sau atacă. Un alt nume pentru aceasta este progresul, care este departe de a fi un marș triumfal către fericire, ci o luptă dureroasă cu realitatea; durerile progresului se transformă în acuzații împotriva altor oameni și a altor națiuni. Cineva trebuie să fie responsabil pentru perturbarea și dezorientarea schimbării, iar degetul este întotdeauna îndreptat spre alții și niciodată spre tine însuți, scrie analistul George Friedman pentru Geopolitical Futures.
Fundamentul acestui ciclu actual a fost Europa la începutul anilor 1990, când Uniunea Sovietică s-a dezintegrat și a fost semnat tratatul de la Maastricht pentru unirea continentului. În 2001, Statele Unite au trecut prin atacurile din 11 septembrie. În 2013, Xi Jinping a devenit președintele Chinei. În cadrul ciclului istoriei, un deceniu sau doi este un timp relativ scurt.
Fragmentarea Uniunii Sovietice era, la vremea respectivă, menită să creeze o regiune mai eficientă. Unificarea Europei sub Uniunea Europeană a fost menită să reducă perspectiva conflictului, creând în același timp o prosperitate pe scară largă. Răspunsul SUA la atacul de la 11 septembrie a fost menit să reducă amenințarea terorismului. Alegerea lui Xi a fost menită să pună China pe drumul către o prosperitate fără precedent.
Niciuna dintre aceste intenții nu s-a încheiat cu un eșec total. Destrămarea sovietică a condus o parte din fosta Uniune Sovietică și sateliții săi la un grad mai ridicat de prosperitate. Unificarea europeană a dus la o perioadă de relativă productivitate. Răspunsul american a prevenit un alt atac de tip 9/11 asupra Statelor Unite. Și China a crescut. Ca și în cazul altor cicluri, intențiile liderilor nu au fost un eșec total, cel puțin până la următorul ciclu.
Acum este o generație de la începutul ultimului schimb, iar liniile de falie din faza anterioară sunt în stadiul final de schimbare. Rusia este angajată într-o încercare de a reconstrui Uniunea Sovietică, începând cu războiul său din Ucraina. Uniunea Europeană este profund divizată, iar Germania și Franța au propus instituționalizarea diviziunii. În ultimele zile, radicalismul islamic și-a ridicat din nou capul odată cu invadarea Israelului de către Hamas . Statele Unite, după ce au prevenit alte atacuri majore ale teroriștilor islamici, au alunecat în faza finală prezisă a propriului ciclu, în care tensiunile dintre oameni cu privire la politică, rasă, religie, sexualitate și orice altceva ai putea avea în minte vor domina următorii câțiva ani. Și creșterea economică a Chinei a făcut loc unei slăbiciuni economice masive și tensiuni politice.
Sunt două puncte pe care încerc să le subliniez aici, notează George Friedman. În primul rând, națiunile conțin multe milioane de oameni. Acești oameni iau decizii și dau vina pe lideri, deoarece procesul real al milioanelor de oameni care trăiesc împreună este prea complicat de înțeles. Cineva trebuie învinovățit și nu poți fi tu însuți, așa că există o furie periodică. În al doilea rând și poate mai semnificativ, problema noii perioade se dezvoltă din soluția ultimei perioade.
Ne aflăm așadar într-o nouă perioadă, care își are originile în ultima și constă în război, criză economică și furie reciprocă. Acestea sunt realitățile cu adevărat universale, uneori fericite, prea adesea tragice. Dar sunt sigur că grecii priveau acest lucru în același mod. Putem evita aceste cicluri? Aș vrea să cred că da, dar încă nu am făcut-o, încheie Friedman.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
Până unde? Până când? Lupta la sol va face victime umane enorme.
Extras din Republica:
Să vorbim puțin despre cum ar putea arăta o ofensivă terestră israeliană în Gaza și ce detalii noi au mai apărut în legătură cu noua criză din Orientul Mijlociu.
Există o presupunere din partea unora că amenințarea grupării teroriste Hamas la adresa Israelului poate fi cumva eliminată pentru totdeauna printr-o invazie la scară largă la sol.
Însă istoria ar sugera că acest lucru este puțin probabil să reprezinte glonțul de argint la care speră israelienii. De ce? Păi când Israelul a invadat Gaza în 2014, peste 2.000 de palestinieni au fost uciși, fiecare înmormântare generând tineri din ce în ce mai radicalizați, după cum observă și BBC News.
De atunci, gruparea Hamas a continuat să tragă rachete peste graniță. Se crede că aripa sa înarmată numără aproximativ 30.000 de luptători, cei mai mulți dintre ei fanatici în hotărârea lor de a apăra pământul palestinian. Acești fanatici își cunosc tunelurile, pivnițele, buncărele și străzile din Fâșia Gaza mai bine decât invadatorii.
De asemenea, o astfel de porțiune de teritoriu dens populată nu este un loc bun pentru desfășurarea de tancuri, pentru că acestea ar fi foarte vulnerabile la ambuscadă.
Din punct de vedere pur militar, un atac la sol ar putea avea ca rezultat un succes pe termen scurt pentru Israel, eliminând majoritatea comandanților Hamas. Dar în absența unui acord de pace de durată, gruparea teroristă s-ar putea regenera, chemând la luptă o nouă generație de tineri supărați și radicalizați.
The Guardian scrie că luptele dintre armata israeliană și Hamas au avut tendința să urmeze un model similar, cu incursiuni terestre lansate de-a lungul anilor la scări diferite, de obicei precedate de un atac puternic cu rachete, care vizează zonele și locațiile folosite de israelieni pentru a se apropia de enclavă.
De asemenea, Israelul a folosit intens puterea aeriană și bombardamentele (de la artileria terestră și până la tunurile navale) în prima fază a campaniilor la sol pentru a viza ceea ce spune că este infrastructura militară a Hamas, inclusiv clădiri guvernamentale, secții de poliție, instalații de coastă, facilități de antrenament și locuințele unor oficiali de rang înalt din Gaza.
Dar, în timp ce Israelul are un avantaj uriaș în ceea ce privește dimensiunea armatei, tehnologiei, sistemelor de arme și logisticii sale, Hamas s-a adaptat considerabil de-a lungul anilor pentru a profita de mediul urban dens din Gaza.
Geografia din Gaza limitează operațiunile israeliene și, din acest motiv, forțele de apărare israeliene tind să folosească aceleași rute pentru un atac la sol.
Există zone rurale de terenuri agricole lângă punctul de trecere Erez, în nordul extrem al Fâșiei Gaza, în jurul Bureij, la sud de Gaza City, unde există o linie de creastă care domină centrul Fâșiei Gaza, și la est de Khan Yunis, în sud, unde tancurile și blindatele se pot deplasa mai ușor și pot ocupa poziții de tragere.
Un alt punct de acces se află în jurul rutei Philadelphi, lângă Rafah, în sudul îndepărtat al Fâșiei. În trecut, Israelul a folosit poziții cu vedere spre centrul Gaza pentru a încerca să întrerupă comunicațiile între orașul Gaza, sudul Fâșiei și în alte părți pentru a diviza zona.
Hamas și alte facțiuni din Gaza sunt conștiente că acestea sunt rutele pe care forțele israeliene le pot folosi pentru un nou atac la sol și vor avea primele linii de apărare în aceste zone, care au fost scena unor lupte grele în trecut.
Pe măsură ce zona rurală nisipoasă se transformă în zone urbane, terenul devine tot mai dificil pentru Israel. Blocurile rezidențiale înalte din locuri precum Jabaliya și Beit Lahia au vedere spre orașul Gaza, în timp ce drumul principal nord-sud este mărginit de zonele industriale pe care Hamas le-a folosit în mod defensiv în trecut.
Forțele israeliene au suferit atacuri grele în încercarea de a avansa în marile centre urbane. Hamas și alte facțiuni au mine antitanc și rachete ghidate antitanc pe care le-au folosit în mod eficient, împreună cu tiruri de mortiere.
Într-o noapte de lupte în Shujeiya, în timpul războiului din 2014, Israelul a pierdut 13 soldați într-o ambuscadă care a implicat o mină antitanc și focuri de mitralieră.
În timp ce armata israeliană are experiență de luptă cu blindate în orașele palestiniene, nu în ultimul rând în Cisiordania în timpul celei de-a doua Intifade, se crede că Hamas deține acum un stoc mare de rachete antitanc Kornet, care au fost folosite în mod eficient, inclusiv de Hezbollah în Liban, împotriva tancurilor de luptă principale israeliene.
De asemenea, gruparea a dezvoltat drone echipate cu muniție, de tipul celor utilizate pe scară largă în Ucraina, care pot lansa bombe asupra vehiculelor și trupelor, ceea ce reprezintă o nouă amenințare.
Hamas are ani de experiență în lupta cu armata israeliană și a devenit o forță urbană adaptabilă și eficientă. Are un nucleu de lideri de luptă experimentați, care cunosc îndeaproape modul de luptă israelian, unii dintre ei vorbitori de ebraică și care au studiat în profunzime armata israeliană.
O problemă majoră pentru Israel în orice încercare de ofensivă terestră este că va trebui să se confrunte cu poziții pregătite ale Hamas, inclusiv cu tuneluri de luptă dezvoltate pe scară largă de-a lungul anilor și, în unele cazuri, echipate cu sisteme de comunicare.
În timp ce rețelele de tuneluri ale Hamas erau cândva rudimentare, inginerii săi au acum o experiență considerabilă în construirea de locații subterane întărite și bine ascunse, pe care să le folosească drept centre de comandă și de unde să desfășoare luptători.
Și, în timp ce Israelul avea cândva un avantaj clar de supraveghere asupra Fâșiei Gaza, dronele civile ieftine și ușor de procurat achiziționate de Hamas au echilibrat situația, permițându-le să observe liniile de apropiere israeliene.
În timp ce Israelul are probabil capacitatea militară și voința necesară după atacul de sâmbătă, costul va fi probabil foarte mare pentru armata israeliană și civilii palestinieni, cu riscuri pentru ostaticii israelieni deținuți în teritoriu de teroriștii Hamas.
O reocupare completă a Fâșiei Gaza ar reprezenta o provocare profundă și probabil ar depăși capacitatea Israelului de a o administra pe termen lung, ceea ce sugerează că, dacă Israelul va recurge la o invazie completă, obiectivul său va fi mai degrabă o înfrângere completă a Hamas.
În altă ordine de idei, premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat luni că răspunsul Israelului la atacurile lansate de gruparea militantă islamistă Hamas „va schimba Orientul Mijlociu" și că acțiunile statului său sunt „abia la început".
În completare, ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant, a anunţat tot luni că impune un „asediu complet" al Fâşiei Gaza, ceea ce înseamnă că enclava palestiniană va fi lipsită de energie electrică, alimente şi combustibil.
Ceea ce se știe la începutul celei de-a patra zi după atacurile grupării Hamas este că Israelul a bombardat intens Fâşia Gaza în cursul nopţii de luni spre marţi, distrugând mai multe clădiri, în timp ce militanţii palestinieni au lansat rachete spre aeroportul internaţional Ben Gurion din Tel Aviv. Violenţele s-au soldat cu peste 900 de morţi în Israel şi 687 în Gaza. Concret, numărul morților de ambele părți a crescut la aproape 1.600 de la începutul ostilităţilor.
Hamas este gata să ducă un război lung cu Israelul și va folosi zecile de ostatici ținuți în Gaza pentru a asigura eliberarea palestinienilor deținuți în Israel și peste mări, a declarat un membru înalt al grupării militante teroriste. Ne-am pregătit bine pentru acest război și pentru a face față tuturor scenariilor, chiar și scenariului războiului lung", a transmis Ali Barakeh, un membru al conducerii Hamas. Mai mult, Hamas a ameninţat luni seară că va ucide ostaticii israelieni în Gaza ca reacţie la raidurile israeliene asupra enclavei palestiniene.
Barakeh a mai spus că doar un număr mic de comandanți de top din interiorul Fâșiei Gaza știau despre incursiunea de sâmbătă în Israel și că nici cei mai apropiați aliați ai grupării nu au fost informați în prealabil despre momentul. El a negat informațiile potrivit cărora oficialii iranieni de securitate ar fi ajutat la planificarea atacului de sâmbătă. Cu toate acestea, Barakeh a adăugat că aliați precum Iranul și Hezbollahul libanez „se vor alătura bătăliei dacă Gaza este supusă unui război de anihilare".
Președintele american Joe Biden a emis o declarație în care anunță că cel puțin 11 cetățeni americani au fost uciși în atacurile Hamas asupra sudului Israelului, iar Casa Albă consideră că „este probabil" ca cetățenii americani să fie printre cei ținuți ostatici de Hamas în Gaza. Totodată, Biden a lansat luni o declarație comună cu liderii Germaniei, Marii Britanii, Franței și Italiei, condamnând atacurile asupra Israelului de către Hamas și și-a exprimat „sprijinul ferm și unit" pentru Israel.
Mai mult, SUA au început deja să livreze Israelului munițiile și echipamentele militare necesare, a transmis luni Casa Albă, în timp ce Pentagonul a anunțat că își revizuiește planurile pentru a vedea ce altceva poate fi trimis rapid în Israel pentru a stimula forța militară a aliatului său în războiul cu Hamas.
Israelul spune că a reluat controlul asupra gardului de la granița cu Gaza și a reușit să blocheze găurile pe care militanții Hamas le-au rupt în el. Dar există îngrijorări că gardul nu este singura cale de acces în această parte a sudului Israelului.
Sâmbătă dimineața, membrii Hamas s-au infiltrat și pe mare, dar și cu parapanta. Chiar dacă aceste metode ar fi dificil de utilizat din nou, posibilitatea de a intra în Israel prin tuneluri este încă o problemă. Prin urmare, este greu pentru forțele israeliene să identifice unde sunt acele rute subterane sau dacă ele chiar există. În orice caz, asemenea povești arată nervozitatea, îngrijorarea și teama că nu toți militanții Hamas care au intrat în sudul Israelului au fost încă prinși.
Tot luni, Erdogan a declarat că Turcia este pregătită să acționeze ca mediator între autoritățile israeliene și palestiniene dacă cele două părți fac o astfel de propunere. Remarcile lui Erdogan au venit după ce a avut convorbiri cu președintele palestinian, Mahmoud Abbas, și cu președintele israelian, Isaac Herzog.
Prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, a făcut ecou remarcilor făcute de președintele țării, Isaac Herzog, spunând că atrocitățile comise de Hamas în timpul atacului său asupra Israelului reflectă genul de orori comise de gruparea jihadistă Statul Islamic.
În tot acest context, UE a fost cufundată într-o dispută diplomatică după ce anunțul că va suspenda „ajutorul financiar" către palestinieni, ca urmare a atacurilor Hamas asupra Israelului, a dus la ciocniri cu mai multe state membre, inclusiv Irlanda, Spania și Olanda.
După șase ore în căutarea unei explicații, Comisia Europeană a părut să dea înapoi la anunțul făcut de comisarul pentru vecinătate și extindere, Olivér Várhelyi. Șeful diplomației UE, Josep Borrell, care se află în Oman pentru un summit cu statele din Golf, a insistat că ajutorul umanitar nu va fi suspendat palestinienilor.
Uniunea Europeană îşi va revizui asistenţa pentru dezvoltare destinată palestinienilor după atacul Hamas împotriva Israelului, a mai anunţat luni seară Comisia Europeană, fără a mai menţiona o suspendare a acesteia, aşa cum anunţase anterior unul din comisarii săi, spre consternarea unora dintre cele 27 de state membre.
Prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, i-a comunicat preşedintelui palestinian Mahmoud Abbas că lucrează pentru a preveni extinderea conflictului după atacul surpriză al Hamas asupra Israelului, a informat presa de stat saudită marţi, iar Liga Arabă, formată din 22 de state, va organiza miercuri o întâlnire de urgenţă la nivelul miniştrilor de externe pentru a aborda războiul dintre Palestina şi Israel. Întâlnirea va avea loc sub preşedinţia marocană.
Un medic idiot. Sistemul sanitar românesc este plin de asemenea specimene.
Cine-l sancționează pe acest idiot? Marș afară din Sistemul medical românesc!
Fost ambasador al României umilit de un medic la Spitalul Județean Constanța: „Să vă adresați cu «domnul doctor»!”
Cunoscut profesor universitar, fost deputat, doctor în științe politice cu peste 100 de studii științifice publicate și istoric de excepție, Tasin Gemil a îndurat o experiența umilitoare în Spitalul Clinic de Urgență Constanța, unde a ajuns pentru o problema medicală.
Tasim Gelil istoric Sursa foto Facebook T.G.
Incidentul s-a produs pe 9 octombrie 2023, în Secția Primiri Urgențe. „Era vorba de o inflamație, care creștea de câteva zile și îmi producea dureri serioase", spune profesorul universitar care explică că a ajuns la spital de nevoie, deoarece la clinicile private nu a găsit specialiști.
La spitalul de stat a fost nevoit să aștepte. „După mai bine de două ore, pe la orele 13.30-14.00, am fost introdus în secția de Urgențe Minore. Asistentele de aici m-au tratat cât se poate de normal. După o vreme, a venit un doctor tânăr, de circa 30-35 de ani, probabil medicul de gardă. În timpul consultului, mi-am permis să-i zic «dragă domnule doctor», cu intenția de a crea o legătură amiabilă, dat fiind faptul că acest medic afișa o mină prea severă. Atât mi-a trebuit! Doctorul a ținut să mă sancționeze imediat, spunându-mi cu un ton răstit: „Nu sunt dragă cu dumneavoastră, să vă adresați cu «domnule doctor». «Îmi pare rău dacă v-am deranjat - i-am răspuns -, dar am 80 de ani și am fost profesor, fiind obișnuit cu acest apelativ față de tinerii care m-au înconjurat». «Aici nu sunteți profesor, ci doar pacient, iar eu sunt doctor!»", mi-a replicat el tăios, cu un ton agresiv și de superioritate vădită", povestește Tasin Gemil, pe pagină sa de Facebook.
Deși nu a dezvăluit numele medicului care l-a umilit, profesorul universitar a explicat că este părintele a trei copii medici, toți în Suedia și știe care ar trebui să fie atitudinea unui cadru medical.
„Pentru asemenea medici, pacientul nu este om, ci doar pacient, adică cineva care are nevoie de bunăvoința lui și față de care el se simte net superior. Medicii de astăzi din România au ajuns la salarii aproape egale sau chiar mai mari decât colegii lor din restul Uniunii Europene. Dar, între acest medic din Constanța și medicii pe care i-am cunoscut eu, că pacient, de exemplu, în Suedia, diferența este enormă. În primul rând, medicii și întregul personal medical tratează pacientul că pe un om aflat în suferință, față de care el, că medic sau asistentă, este obligat, prin jurământ și statut, să-l ajute. Întregul personal al oricărei unități medicale din Suedia este obligat să aibă atitudine binevoitoare față de pacient, să fie respectuos și să-i cultive încrederea că un prieten. Zâmbetul afișat este o regulă respectată strict de tot personalul medical. Un medic că cel pe care l-am întâlnit eu astăzi în Spitalul Mare din Constanța ar fi fost adus imediat în fața Colegiului și chiar a Tribunalului. Ofensă adusă unui pacient de un cadru medical este infracțiune în Suedia, probabil și în restul țărilor din UE și nu numai", a explicat Tasin Gemil.
Când a plecat din spital, se simțea mai rău decât atunci când a venit, spune profesorul universitar. Avea tensiunea foarte mare, tremura de supărare și risca să sufere un atac.
„Prin atitudinea lui grosolană și infatuată, acest doctor de la Urgență era să-mi provoace o afecțiune mult mai gravă decât cea pentru care îi cerusem ajutorul de medic", a mai afirmat el.
Tasim Gelil este cetățean de onoare a orașului Medgidia, însă această este cea mai mică distincție dintre cele ce i-au fost acordate vreodată.
Și-a început carieră că profesor la un liceu din Eforie Sud, cercetător ştiinţific la Institutul de istorie şi arheologie „A.D.Xenopol" Iaşi. Din 1977 a lucrat Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Bucureşti pentru că, ulterior, timp de patru ani să lucreze că istoric și cercetător ştiinţific principal la Institutul de istorie „Nicolae Iorga".
A lucrat din 1995 pe postul de conferențiar universitar, apoi ca profesor la Universitatea „Ovidius" Constanța, unde a deținut șefia Catedrei de istorie veche și medie. A condus Școala doctorală de la Facultatea de istorie și științe politice și a fost prorector al Universităţii „Ovidius".
Tasim Gelil este fondatorul și directorul Centrului de Studii Eurasiatice; întemeietor și redactor-şef al Revistei Române de Studii Eurasiatice, din cadrul Universității Ovidius și a fost primul ambasador extraordinar şi plenipotențiar al României în Republica Azerbaidjan, pentru că ulterior să fie numit ambasadorul României în Turkmenistan. Este profesor universitar la Universitatea „Babeş-Bolyai" Cluj Napoca și este fondatorul și directorul Institutului de Turcologie şi Studii Central-Asiatice.
A scris patru cărți de specialitate, este coautor a altor șapte volume și a publicat peste 100 de studii științifice.
luni, 9 octombrie 2023
Riscuri majore.
Adevărul.ro:
Terifianta perspectivă a unui asalt terestru israelian asupra Fâșiei Gaza: „Există riscuri inerente de tiruri fratricide“
Un asalt terestru în Fâşia Gaza reprezintă o perspectivă înfricoşătoare de lupte în centrul unui oraş cu o densitate extremă a populaţiei, în tuneluri subterane şi în prezenţa ostaticilor, conform unei analize France Presse, citată de Agerpres.
Război în Israel FOTO Profimedia
Israelul a ordonat luni sistarea "imediată" a aprovizionării cu apă a Fâşiei Gaza în cadrul unui "asediu total" al teritoriului controlat de Hamas.
Urmarea pare scrisă: "Israelul va lansa cea mai mare operaţiune combinată (aeriană/terestră/maritimă/spaţială) din istorie în Fâşia Gaza", susţine pe X (ex-Twitter) John Spencer, expert la Modern War Institute al Academiei americane West Point.
"Loviturile vor viza mai întâi centrele de comandă ale Hamas şi trupele sale, tirurile vor veni din toate părţile. În paralel, armata se va pregăti să intre în Gaza", anticipează la rândul său Alexandre Grinberg de la Institutul pentru securitate şi strategie din Ierusalim (JISS).
Or, gherila urbană impune lupte corp la corp, cu vizibilitate redusă, capcane multiple, făcând dificilă deosebirea între civili şi militari, iar blindatele - aproape inutilizabile.
Andrew Galer, fost ofiţer britanic în prezent analist pentru societatea de informaţii privată Jane's, descrie un "câmp de luptă de 360 de grade unde ameninţarea este peste tot", de la canalizare la acoperişuri, subsoluri şi tavane false.
Securizarea fiecărei clădiri, potenţială capcană, înseamnă mobilizarea geniştilor, desfăşurarea de scări, frânghii şi explozibili "şi totul posibil sub tiruri", eventual în întuneric, explică el.
"Există riscuri inerente de tiruri fratricide" legate de dispersarea şi mobilitatea combatanţilor. Şi, "cum arată de un secol numeroase conflicte, utilizarea artileriei poate înrăutăţi lucrurile", când dărâmăturile devin o acoperire, explică el.
Circa 2,3 milioane de palestinieni trăiesc în Gaza, sub blocadă israeliană din 2007. O reţea de străduţe strâmte suprapopulate, care trec pe deasupra unei intense reţele de tuneluri supranumite de armata israeliană "metroul din Gaza".
Sute de tuneluri au fost săpate sub frontiera de 14 kilometri între Gaza şi Sinaiul egiptean pentru a permite să circule combatanţi, arme şi alte bunuri de contrabandă. Multe între timp au fost distruse.
Distrugeri în Fâșia Gaza FOTO Profimedia
Dar, din 2014, Hamas a săpat căi subterane chiar pe propriul teritoriu.
Combatanţi, instalaţi până la o adâncime de 30-40 metri, circulă pe acolo fără a putea fi loviţi. Baterii de lansatoare de rachete ascunse la câţiva metri adâncime pot fi scoase printr-un sistem de trape pentru a trage şi a dispărea din nou.
Armata israeliană le-a bombardat intens în 2021. Dar, dacă o parte din această reţea îi este fără îndoială cunoscută, altele au rămas secrete şi îi vor complica operaţiunile, notează AFP.
Hamas îşi "cunoaşte tunelurile pe din afară", afirmă Colin Clarke, director pentru cercetare de la Soufan Center din New York. "Unele sunt probabil minate. A te pregăti să te baţi într-un astfel de teren ar necesita informaţii ample, iar israelienii s-ar putea să nu le deţină", afirmă el.
În plus, în luptele în spaţiu deschis, cel care se apără - respectiv Hamas - dispune de un avantaj tactic major.
"Toată lumea ştie că va fi o luptă îndelungată şi dificilă, cu multe pierderi", admite pentru AFP Alexandre Grinberg, adăugând că există "roboţi şi alte mijloace speciale care permit intrarea în tuneluri".
Pentru Hamas, susţine el, "este un avantaj care ar putea deveni o capcană. Tunelurile odată localizate, cei dinăuntru pot fi închişi, iar consemnul va fi "fără prizonieri".
Operaţiunea va fi cu atât mai dificilă cu cât Hamas a luat ostatici zeci de civili, în majoritate israelieni, dar, de asemenea, potrivit presei din Israel, lucrători străini şi probabil militari.
"Societatea israeliană nu va ierta ca viaţa ostaticilor să nu fie o prioritate. Presiunea opiniei publice este enormă şi premierul israelian Benjamin Netanyahu o ştie perfect", apreciază Sylvaine Bulle, sociolog la CNRS, specialistă în problemele Israelului.
"În socotelile pe care le va cere societatea israeliană se va spune: nu ne-aţi asigurat securitatea, aduceţi-ne ostaticii!", adaugă ea, anticipând, "fără îndoială, conflicte de durată între militari şi politicieni".
De fapt, guvernul israelian nu este în poziţia de a negocia în prezent, subliniază Kobi Michael, cercetător la think-tank-ul INSS din Tel Aviv. "Cu toată suferinţa, cu toată durerea, problema ostaticilor nu poate fi prima prioritate a Israelului", spune el fără şovăială.
"Israelul va aborda problema ostaticilor doar când Hamas va fi înfrânt şi slăbit. Cu nicio secundă înainte", mai susţine acesta.
Imagini din Israel FOTO Profimedia
Un membru al biroului politic al Hamas în Qatar a afirmat luni: "Nu există nicio negociere posibilă în prezent cu privire la prizonieri sau altceva".
Atacul de sâmbătă, cea mai gravă breșă în apărarea Israelului din 1973, vine după doi ani de subterfugii din partea Hamas, care au implicat menținerea planurilor sale militare la secret și convingerea Israelului că nu vrea un o luptă. Hamas a dat impresia că economia era în centrul atenției sale, spun surse. Chiar și la vedere, Hamas s-a antrenat pentru atac. Israelul a interpretat greșit antrenamentul.
Atacul prin surprindere lansat sâmbătă de gruparea Hamas împotriva Israelului readuce în atenţia cauza palestiniană şi subminează încercările de normalizare a relaţiilor dintre statul evreu şi Arabia Saudită, țări partenere ale Statelor Unite, comentează AFP.
Gaza, "cea mai mare închisoare sub cerul liber".
HotNews.ro :
Ce este Fâșia Gaza, bucata de pământ de unde a izbucnit războiul din Israel
h2: Gaza, teritoriu mic, mize mari
Fâșia Gaza este un teritoriu de 360 kmp, având 40 km lungime și 10 km lățime. Este unul dintre locurile din lume cu cea mai mare densitate a populației, pentru că cele mai multe estimări indică 2,3 milioane de locuitori, în timp ce la polul opus estimările mai prudente indică 1,8 milioane.
Gaza City este cel mai mare oraș, cu 400.000 de locuitori, în timp ce alte două orașe importante sunt Khan Younis (200,000 de locuitori) și Rafah (150,000).
Teritoriul a fost sub dominația Imperiului Otoman din anul 1517 până la Bătăliile de la Gaza din 1917, când armatele britanice au alungat armata otomană. În urma Primului Război Mondial întregul teritoriu al Palestinei s-a aflat între anii 1918 - 1948 sub mandat britanic.
Un episod mai puțin cunoscut al zonei Gaza s-a petrecut acum două secole și ceva, fiindcă Napoleon Bonaparte, în campania sa din Egipt și Levant (1798-1801), a avut o tabără în Gaza și încă există palatul de piatră (Qasr al-Bacha) unde împăratul francez ar fi petrecut trei nopți.
Zona Gaza este situată în vestul coastei maritime mediteraneene și cuprinde o parte a Palestinei istorice, având granițe cu Egiptul pe o lungime de 11 kilometri în sud-vest și cu Israelul în nord și est, pe o lungime de 51 de kilometri.
Sursa foto: SAID KHATIB / AFP / Profimedia
În anul 1987 a izbucnit Intifada, revolta populației contra ocupației israeliene, în mai multe tabere de refugiați. În acea perioadă a luat ființă și organizația islamistă Hamas care a devenit tot mai violentă și a pus pe prim plan lupta armată, nedorind să recunoască sub niciun mod legitimitatea statului Israel. Hamas are ca "dușman de moarte" statul Israel și multe dintre distrugerile cauzare de israelieni prin atacuri asupra fâșiei Gaza au venit ca reacție la atacurile violente inițiate de militanții Hamas.
A doua Intifadă a izbucnit în anul 2000, iar efectul a fost că Israelul a împuținat masiv numărul de permise de trecere acordate palestinienilor. Statul Israel a bombardat și demolat în 2001 aeroportul din Gaza, la trei ani de când începuse să funcționeze.
În anul 2005, armata israeliană și-a retras unilateral trupele din Gaza, și a evacuat toate așezările agricole evreiești pe care Israelul le-a creat în anii de ocupație. Spațiul aerian și accesul maritim au rămas însă sub control israelian.
O parte importantă a populației de palestinieni din Gaza trăiește în opt tabere de refugiați. Unele tabere au fuzionat cu orașele din apropiere, altele sunt de sine stătătoare. Condițiile de trai sunt foarte grele în aceste tabere Cele mai mari tabere de refugiați sunt Jabaliya (peste 100.000 de oameni), Rafah, Shati și Nuseirat. Datele indică faptul că aproximativ 60% dintre palestinienii din fâșia Gaza sunt refugiați.
Israelul a construit un gard metalic de-a lungul graniței cu Gaza și există doar două treceri oficiale, puternic fortificate, pe unde oameni și bunurile pot să traverseze dintr-un teritoriu către celălalt. La unul dintre punctele de frontieră trec în medie cam 200 de oameni/zi. La aceste treceri au fost atacuri violente ale militanților palestinieni.
h2: Blocada care ține de 15 ani
Israelul s-a retras în 2005 din Gaza, dar păstrează controlul asupra granițelor terestre și maritime ale fâșiei. Granița Gazei cu Egiptul este și ea închisă, fiind foarte rar deschisă, pentru ajutor umanitar și pentru trecerea oamenilor în pelerinaj religios.
În toamna lui 2007, după ce Hamas a preluat controlul în fâșia Gaza, acest teritoriu a fost declarat de statul Israel ca fiind o "entitate ostilă" și a fost impusă o blocadă economică ce persistă de atunci. Față de 2005, totalul importurilor a fost la sub un sfert și foarte puține produse au mai ajuns către locuitorii din Gaza. Cele care sunt au prețuri mari pentru puterea de cumpărare redusă a locuitorilor.
Nu au mai ajuns destule produse de strictă necesitate, iar economia zonei Gaza a fost paralizată, fiindcă exporturile au scăzut aproape de zero. Au fost săpate tuneluri pe sub graniță, pentru ca unele produse să ajungă în Gaza, dar ele nu aveau cum să fie o soluție.
Numărul de permise de trecere acordate palestinienilor din Gaza de către statul Israel a fost în 2021 și 2022 la un nivel foarte redus în comparație cu anul 2000 (de peste 50 de ori mai puține).
Publicația Washington Post a scris recent un articol despre viața din Gaza, subiectul fiind...măgarii. De ce? Fiindcă, din cauza blocadei comerciale, nu au prea mai putut ajunge vehicule și a ajuns foarte puțin combustibil pentru cele existente, așa că Gaza City, spre exemplu, este un oraș unde măgarii și căruțele sunt de bază la tracțiune în toate activitățile zilnice, de la transportul alimentelor, până la activitățile de salubrizare.
Și măgarii sunt însă din ce în ce mai greu de găsit, iar prețul unui animal poate ajunge spre 1.000 de dolari, după ce și aducerea de măgari în zona Gaza devine tot mai complicată. Totul a pornit, se pare, de la tot mai multe plângeri cum că animalele ar fi fost maltratate și prost îngrijite.
Sunt mari probleme cu apa și electricitatea în Gaza, pentru că atacurile au distrus rețelele de alimentare cu apă și au fost destule cazuri în care apa de băut s-a amestecat cu cea din canalizare. Apa potabilă este o raritate.
Nu sunt destui bani pentru a fi refăcută rețeaua de alimentare cu apă și ar fi nevoie și de pompe noi, care însă au nevoie de curent electric pentru a funcționa. Curentul este însă o mare problemă, iar penele de curent apăreau des și au avut efecte grave, de la elevii care nu aveau cum învăța seara, până la mâncarea ce se strica în frigiderele ce nu mai funcționau.
Generatoarele sunt o soluție pentru puțină lume, deoarece sunt scumpe, zgomotoase și au nevoie de motorină pentru a funcționa, iar motorina nu prea se găsește, fiindcă și ea este pe lista "articolelor" interzise în fâșia Gaza.
Din cauza blocadei, palestinienii din zona Gaza au rămas aproape total fără acces către cel mai mare oraș apropiat, Ierusalim, unde se găsesc spitale mai bune, facultăți mai bune și locuri de muncă mult mai promițătoare.
Peste 55% dintre palestinienii din Gaza trăiesc sub pragul sărăciei și șomajul în rândul tinerilor este la 63%, arată datele Palestinian Central Bureau of Statistics.
Este interzisă și aducerea materialelor esențiale de construcții, cum ar fi cimentul sau fierul, așa că nu se pot repara construcțiile distruse și nu se prea pune problema să fie construite ansambluri rezidențiale noi.
Infrastructura din Gaza a fost distrusă grav de atacurile israeliene ce au venit ca răspuns la cele efectuate de gruparea islamistă Hamas de-a lungul ultimilor 15 ani. Spre exemplu, 126 de case au fost distruse în 2012, după atacurile israeliene cu rachete, iar în 2014 au fost uciși peste 2.000 de palestinieni în 50 de zile.
h2: Hamas - O scurtă istorie a organizației teroriste
Organizaţia palestiniană Hamas a lansat sâmbătă un atac surpriză din Gaza asupra Israelului, într-una dintre cele mai grave escaladări ale conflictului israeliano-palestinian din ultimii ani.
Hamas, sau (în unele cazuri) aripa sa militară, este desemnată grupare teroristă de către Israel, Statele Unite, Uniunea Europeană și Regatul Unit, precum și de alte state.
Hamas, sau Mişcarea de Rezistenţă Islamică, a fost fondată în 1987, în timpul primei Intifada sau revolte palestiniene. Este susţinută de Iranul şiit şi împărtăşeşte ideologia islamistă a Frăţiei Musulmane din Egipt.
Hamas conduce Fâşia Gaza din 2007, după un scurt război civil cu forţele loiale mişcării Fatah, condusă de preşedintele Mahmoud Abbas, care se află în Cisiordania şi care conduce de asemenea Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP).
Femei musulmane în Gaza / Sursă foto: dpa picture alliance / Profimedia
Hamas refuză să recunoască statul Israel şi s-a opus în mod violent acordurilor de pace de la Oslo, negociate de Israel şi OEP la mijlocul anilor 1990.
Preluarea controlului asupra Fâşiei Gaza de către Hamas a urmat victoriei sale în alegerile parlamentare palestiniene din 2006 - ultima dată când acestea au avut loc.
De atunci, au avut loc numeroase runde de conflicte cu Israelul, implicând adesea atacuri cu rachete ale Hamas din Gaza în Israel şi atacuri aeriene şi bombardamente israeliene asupra Gaza.
Patru conflicte grave au avut loc între Israel și Hamas din 2007 până acum: în 2008, 2009, 2014 și 2021.
Surse: Reuters, AFP, Al Jazeera, Washington Post, BBC, Le Monde
Crime de razboi. Să citim cu atenție acest articol din Aktual24.ro!
Bilantul dupa doua zile: 1.200 de morti si 4.500 de raniti de ambele parti. 700 au fost ucisi in Israel
In doua zile de razboi intre organizatia islamista palestiniana Hamas si Israel, bilantul este de 1.200 de morti si 4.500 de raniti, multi dintre ei civili, de ambele parti ale conflictului. Dintre acestea, peste 700 de persoane au fost ucise in Israel si peste 2.200 ranite, in timp ce in Fasia Gaza s-au inregistrat cel putin 493 de morti, dintre care 91 de copii, si 2.751 de raniti, dintre care 244 de copii, transmite EFE luni.
Conform datelor Oficiului Natiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA), peste 123.500 de persoane sunt stramutate in interiorul tarii din cauza bombardamentelor si peste 74.000 sunt adapostite in 64 de scoli ale Agentiei Organizatiei Natiunilor Unite de Ajutorare si Lucrari pentru Refugiatii Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) de-a lungul Fasiei Gaza.
Israelul si miscarea islamista Hamas, care conduce de facto Fasia Gaza, "nu-si indeplinesc obligatiile legale", a semnalat luni organizatia Human Rights Watch (HRW), citata de Agerpres.
"Autoritatile israeliene ii reprima sistematic pe palestinieni de zeci de ani si, din 2007, au impus o inchidere zdrobitoare a populatiei din Gaza", a precizat organizatia. In opinia HRW, intreruperea curentului electric in enclava palestiniana anuntata sambata de autoritatile israeliene, precum si "alte masuri punitive" aplicate de Israel impotriva populatiei civile din Gaza, reprezinta "o pedeapsa colectiva ilegala, care este o crima de razboi".
Pe de alta parte, "vizarea aparent deliberata a civililor (din Israel), atacurile nediscriminatorii si luarea de civili ca ostatici de catre grupul armat palestinian constituie crime de razboi, in conformitate cu dreptul international umanitar", a subliniat HRW.
Israelul a declarat sambata stare de razboi dupa ce Hamas a lansat un atac multiplu fara precedent pe uscat, pe mare si in aer, luand tara prin surprindere cu mii de rachete si incursiuni terestre ale militarilor sai pe teritoriul israelian, unde zeci de israelieni au fost masacrati si rapiti.
Israelul a raspuns cu bombardamente grele si constante asupra Fasiei Gaza, unde locuiesc 2,3 milioane de persoane, adesea fara discriminare.
HRW a subliniat ca „legile razboiului se aplica tuturor partilor implicate intr-un conflict, indiferent de legalitatea initierii razboiului sau de dezechilibrele de putere dintre parti".
Israelul a preluat controlul asupra Cisiordaniei in 1967 si mentine o ocupatie militara si o colonizare indelungata a teritoriului. Zona se confrunta cu un val de violenta fara precedent de la cea de-a doua Intifada (2000-2005).
In plus, Israelul mentine o blocada aeriana, terestra si maritima a Fasiei Gaza din 2007, cand Hamas a preluat controlul enclavei, ceea ce ingreuneaza accesul locuitorilor acesteia la servicii de baza si la progres.
"Atacurile ilegale si represiunea sistematica care afecteaza regiunea de zeci de ani vor continua atat timp cat drepturile omului si responsabilitatea vor fi ignorate", a declarat Omar Shakir, directorul HRW pentru Israel si Palestina.
"Uciderea deliberata a civililor, luarea de ostatici si pedepsele colective sunt crime odioase care nu au nicio justificare", a adaugat el.
HRW a descris in trecut politica israeliana impotriva palestinienilor drept „crime impotriva umanitatii de apartheid si persecutie" si a criticat atacurile aeriene nediscriminatorii care au ucis civili in Gaza. De asemenea, a respins tirurile de mii de rachete fara discriminare efectuate de militiile palestiniene, „care incalca legile razboiului si constituie crime de razboi".
Hamas, sau Miscarea de Rezistenta Islamica, a fost infiintata in 1987, in timpul primei Intifada sau revolte palestiniene. Conduce Fasia Gaza din 2007, dupa un scurt razboi civil cu fortele loiale miscarii Fatah, condusa de presedintele Mahmoud Abbas, care se afla in Cisiordania si care conduce si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP). Hamas refuza sa recunoasca statul Israel si s-a opus in mod violent acordurilor de pace de la Oslo, negociate de Israel si OEP la mijlocul anilor 1990. Avand o aripa armata numita Brigazile Izz el-Deen al-Qassam, Hamas declara ca lupta impotriva "crimelor de ocupatie ale Israelului" si este clasificata drept organizatie terorista de catre UE, SUA si Israel.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Aur, aur, aur! Barca de 8 plus 1 aduce al treilea succes al României la Jocurile Olimpice, după 20 de ani După 4 medalii la Jocurile Olimpic...
-
România strigă hoții la Paris: Sabrina Voinea, declarații disperate, cu lacrimi în ochi Gimnasta Sabrina Maneca-Voinea a declarat că se simt...
-
Biserica Ortodoxă, reacție virulentă, după imaginile revoltătoare de la Jocurile Olimpice: Este de natură demonică! Purtătorul de cuvânt al ...
