Un medic idiot. Sistemul sanitar românesc este plin de asemenea specimene.

Cine-l sancționează pe acest idiot? Marș afară  din Sistemul medical românesc!

Fost ambasador al României umilit de un medic la Spitalul Județean Constanța: „Să vă adresați cu «domnul doctor»!”

Cunoscut profesor universitar, fost deputat, doctor în științe politice cu peste 100 de studii științifice publicate și istoric de excepție, Tasin Gemil a îndurat o experiența umilitoare în Spitalul Clinic de Urgență Constanța, unde a ajuns pentru o problema medicală. 

Tasim Gelil istoric Sursa foto Facebook T.G.

Incidentul s-a produs pe 9 octombrie 2023, în Secția Primiri Urgențe. „Era vorba de o inflamație, care creștea de câteva zile și îmi producea dureri serioase", spune profesorul universitar care explică că a ajuns la spital de nevoie, deoarece la clinicile private nu a găsit specialiști.

La spitalul de stat a fost nevoit să aștepte. „După mai bine de două ore, pe la orele 13.30-14.00, am fost introdus în secția de Urgențe Minore. Asistentele de aici m-au tratat cât se poate de normal. După o vreme, a venit un doctor tânăr, de circa 30-35 de ani, probabil medicul de gardă. În timpul consultului, mi-am permis să-i zic «dragă domnule doctor», cu intenția de a crea o legătură amiabilă, dat fiind faptul că acest medic afișa o mină prea severă. Atât mi-a trebuit! Doctorul a ținut să mă sancționeze imediat, spunându-mi cu un ton răstit: „Nu sunt dragă cu dumneavoastră, să vă adresați cu «domnule doctor». «Îmi pare rău dacă v-am deranjat - i-am răspuns -, dar am 80 de ani și am fost profesor, fiind obișnuit cu acest apelativ față de tinerii care m-au înconjurat». «Aici nu sunteți profesor, ci doar pacient, iar eu sunt doctor!»", mi-a replicat el tăios, cu un ton agresiv și de superioritate vădită", povestește Tasin Gemil, pe pagină sa de Facebook. 

Deși nu a dezvăluit numele medicului care l-a umilit, profesorul universitar a explicat că este părintele a trei copii medici, toți în Suedia și știe care ar trebui să fie atitudinea unui cadru medical. 

„Pentru asemenea medici, pacientul nu este om, ci doar pacient, adică cineva care are nevoie de bunăvoința lui și față de care el se simte net superior. Medicii de astăzi din România au ajuns la salarii aproape egale sau chiar mai mari decât colegii lor din restul Uniunii Europene. Dar, între acest medic din Constanța și medicii pe care i-am cunoscut eu, că pacient, de exemplu, în Suedia, diferența este enormă. În primul rând, medicii și întregul personal medical tratează pacientul că pe un om aflat în suferință, față de care el, că medic sau asistentă, este obligat, prin jurământ și statut, să-l ajute. Întregul personal al oricărei unități medicale din Suedia este obligat să aibă atitudine binevoitoare față de pacient, să fie respectuos și să-i cultive încrederea că un prieten. Zâmbetul afișat este o regulă respectată strict de tot personalul medical. Un medic că cel pe care l-am întâlnit eu astăzi în Spitalul Mare din Constanța ar fi fost adus imediat în fața Colegiului și chiar a Tribunalului. Ofensă adusă unui pacient de un cadru medical este infracțiune în Suedia, probabil și în restul țărilor din UE și nu numai", a explicat Tasin Gemil. 

Când a plecat din spital, se simțea mai rău decât atunci când a venit, spune profesorul universitar. Avea tensiunea foarte mare, tremura de supărare și risca să sufere un atac. 

„Prin atitudinea lui grosolană și infatuată, acest doctor de la Urgență era să-mi provoace o afecțiune mult mai gravă decât cea pentru care îi cerusem ajutorul de medic", a mai afirmat el. 

Tasim Gelil este cetățean de onoare a orașului Medgidia, însă această este cea mai mică distincție dintre cele ce i-au fost acordate vreodată. 

Și-a început carieră că profesor la un liceu din Eforie Sud, cercetător ştiinţific la Institutul de istorie şi arheologie „A.D.Xenopol" Iaşi. Din 1977 a lucrat Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Bucureşti pentru că, ulterior, timp de patru ani să lucreze că istoric și cercetător ştiinţific principal la Institutul de istorie „Nicolae Iorga".

A lucrat din 1995 pe postul de conferențiar universitar, apoi ca profesor la Universitatea „Ovidius" Constanța, unde a deținut șefia Catedrei de istorie veche și medie. A condus Școala doctorală  de la Facultatea de istorie și științe politice și a fost prorector al Universităţii „Ovidius". 

Tasim Gelil este fondatorul și directorul Centrului de Studii Eurasiatice; întemeietor și redactor-şef al Revistei Române de Studii Eurasiatice, din cadrul Universității Ovidius și a fost primul ambasador extraordinar şi plenipotențiar al României în Republica Azerbaidjan, pentru că ulterior să fie numit ambasadorul  României în Turkmenistan. Este profesor universitar la Universitatea „Babeş-Bolyai" Cluj Napoca și este fondatorul și directorul Institutului de Turcologie şi Studii Central-Asiatice. 

A scris patru cărți de specialitate, este coautor a altor șapte volume și a publicat peste 100 de studii științifice. 

Riscuri majore.

Adevărul.ro:

Terifianta perspectivă a unui asalt terestru israelian asupra Fâșiei Gaza: „Există riscuri inerente de tiruri fratricide“

Un asalt terestru în Fâşia Gaza reprezintă o perspectivă înfricoşătoare de lupte în centrul unui oraş cu o densitate extremă a populaţiei, în tuneluri subterane şi în prezenţa ostaticilor, conform unei analize France Presse, citată de Agerpres.

Război în Israel FOTO Profimedia

Israelul a ordonat luni sistarea "imediată" a aprovizionării cu apă a Fâşiei Gaza în cadrul unui "asediu total" al teritoriului controlat de Hamas.

Urmarea pare scrisă: "Israelul va lansa cea mai mare operaţiune combinată (aeriană/terestră/maritimă/spaţială) din istorie în Fâşia Gaza", susţine pe X (ex-Twitter) John Spencer, expert la Modern War Institute al Academiei americane West Point.

"Loviturile vor viza mai întâi centrele de comandă ale Hamas şi trupele sale, tirurile vor veni din toate părţile. În paralel, armata se va pregăti să intre în Gaza", anticipează la rândul său Alexandre Grinberg de la Institutul pentru securitate şi strategie din Ierusalim (JISS).

Or, gherila urbană impune lupte corp la corp, cu vizibilitate redusă, capcane multiple, făcând dificilă deosebirea între civili şi militari, iar blindatele - aproape inutilizabile.

Andrew Galer, fost ofiţer britanic în prezent analist pentru societatea de informaţii privată Jane's, descrie un "câmp de luptă de 360 de grade unde ameninţarea este peste tot", de la canalizare la acoperişuri, subsoluri şi tavane false.

Securizarea fiecărei clădiri, potenţială capcană, înseamnă mobilizarea geniştilor, desfăşurarea de scări, frânghii şi explozibili "şi totul posibil sub tiruri", eventual în întuneric, explică el.

"Există riscuri inerente de tiruri fratricide" legate de dispersarea şi mobilitatea combatanţilor. Şi, "cum arată de un secol numeroase conflicte, utilizarea artileriei poate înrăutăţi lucrurile", când dărâmăturile devin o acoperire, explică el.

Circa 2,3 milioane de palestinieni trăiesc în Gaza, sub blocadă israeliană din 2007. O reţea de străduţe strâmte suprapopulate, care trec pe deasupra unei intense reţele de tuneluri supranumite de armata israeliană "metroul din Gaza".

Sute de tuneluri au fost săpate sub frontiera de 14 kilometri între Gaza şi Sinaiul egiptean pentru a permite să circule combatanţi, arme şi alte bunuri de contrabandă. Multe între timp au fost distruse.

Distrugeri în Fâșia Gaza FOTO Profimedia

Dar, din 2014, Hamas a săpat căi subterane chiar pe propriul teritoriu.

Combatanţi, instalaţi până la o adâncime de 30-40 metri, circulă pe acolo fără a putea fi loviţi. Baterii de lansatoare de rachete ascunse la câţiva metri adâncime pot fi scoase printr-un sistem de trape pentru a trage şi a dispărea din nou.

Armata israeliană le-a bombardat intens în 2021. Dar, dacă o parte din această reţea îi este fără îndoială cunoscută, altele au rămas secrete şi îi vor complica operaţiunile, notează AFP.

Hamas îşi "cunoaşte tunelurile pe din afară", afirmă Colin Clarke, director pentru cercetare de la Soufan Center din New York. "Unele sunt probabil minate. A te pregăti să te baţi într-un astfel de teren ar necesita informaţii ample, iar israelienii s-ar putea să nu le deţină", afirmă el.

În plus, în luptele în spaţiu deschis, cel care se apără - respectiv Hamas - dispune de un avantaj tactic major.

"Toată lumea ştie că va fi o luptă îndelungată şi dificilă, cu multe pierderi", admite pentru AFP Alexandre Grinberg, adăugând că există "roboţi şi alte mijloace speciale care permit intrarea în tuneluri".

Pentru Hamas, susţine el, "este un avantaj care ar putea deveni o capcană. Tunelurile odată localizate, cei dinăuntru pot fi închişi, iar consemnul va fi "fără prizonieri".

Operaţiunea va fi cu atât mai dificilă cu cât Hamas a luat ostatici zeci de civili, în majoritate israelieni, dar, de asemenea, potrivit presei din Israel, lucrători străini şi probabil militari.

"Societatea israeliană nu va ierta ca viaţa ostaticilor să nu fie o prioritate. Presiunea opiniei publice este enormă şi premierul israelian Benjamin Netanyahu o ştie perfect", apreciază Sylvaine Bulle, sociolog la CNRS, specialistă în problemele Israelului.

"În socotelile pe care le va cere societatea israeliană se va spune: nu ne-aţi asigurat securitatea, aduceţi-ne ostaticii!", adaugă ea, anticipând, "fără îndoială, conflicte de durată între militari şi politicieni".

De fapt, guvernul israelian nu este în poziţia de a negocia în prezent, subliniază Kobi Michael, cercetător la think-tank-ul INSS din Tel Aviv. "Cu toată suferinţa, cu toată durerea, problema ostaticilor nu poate fi prima prioritate a Israelului", spune el fără şovăială.

"Israelul va aborda problema ostaticilor doar când Hamas va fi înfrânt şi slăbit. Cu nicio secundă înainte", mai susţine acesta.

Imagini din Israel FOTO Profimedia

Un membru al biroului politic al Hamas în Qatar a afirmat luni: "Nu există nicio negociere posibilă în prezent cu privire la prizonieri sau altceva".

Atacul de sâmbătă, cea mai gravă breșă în apărarea Israelului din 1973, vine după doi ani de subterfugii din partea Hamas, care au implicat menținerea planurilor sale militare la secret și convingerea Israelului că nu vrea un o luptă. Hamas a dat impresia că economia era în centrul atenției sale, spun surse. Chiar și la vedere, Hamas s-a antrenat pentru atac. Israelul a interpretat greșit antrenamentul.

Atacul prin surprindere lansat sâmbătă de gruparea Hamas împotriva Israelului readuce în atenţia cauza palestiniană şi subminează încercările de normalizare a relaţiilor dintre statul evreu şi Arabia Saudită, țări partenere ale Statelor Unite, comentează AFP.

Gaza, "cea mai mare închisoare sub cerul liber".

HotNews.ro :

Ce este Fâșia Gaza, bucata de pământ de unde a izbucnit războiul din Israel

​Fâșia Gaza este unul dintre locurile din lume unde este cel mai greu să trăiești. Înainte de războiul izbucnit sâmbătă erau atacuri dese, erau probleme cu apa și electricitatea, iar economia era pusă "la pământ" de blocadă. Care este povestea zonei Gaza și care au fost momentele cheie din istoria sa.

h2: Gaza, teritoriu mic, mize mari

Fâșia Gaza este un teritoriu de 360 kmp, având 40 km lungime și 10 km lățime. Este unul dintre locurile din lume cu cea mai mare densitate a populației, pentru că cele mai multe estimări indică 2,3 milioane de locuitori, în timp ce la polul opus estimările mai prudente indică 1,8 milioane.

Gaza City este cel mai mare oraș, cu 400.000 de locuitori, în timp ce alte două orașe importante sunt Khan Younis (200,000 de locuitori) și Rafah (150,000).

• Intră aici pentru a afla LIVE TEXT ce se întâmplă în Gaza și în Israel

În 2009, președintele francez de atunci, Nicolas Sarkozy, califica acest teritoriu ca fiind "cea mai mare închisoare sub cerul liber", iar acest citat revine adesea când se vorbește despre fâșia locuită de palestinieni.

Teritoriul a fost sub dominația Imperiului Otoman din anul 1517 până la Bătăliile de la Gaza din 1917, când armatele britanice au alungat armata otomană. În urma Primului Război Mondial întregul teritoriu al Palestinei s-a aflat între anii 1918 - 1948 sub mandat britanic.

Un episod mai puțin cunoscut al zonei Gaza s-a petrecut acum două secole și ceva, fiindcă Napoleon Bonaparte, în campania sa din Egipt și Levant (1798-1801), a avut o tabără în Gaza și încă există palatul de piatră (Qasr al-Bacha) unde împăratul francez ar fi petrecut trei nopți.

• Cine este Hamas, grupul palestinian care conduce fâșia Gaza

Acest teritoriu a căpătat formă după armistițiul care, în 1948, a dus la cererea statului Israel. În primii 19 ani, Gaza a fost administrată de Egipt, dar în 1967 fâșia a fost ocupată de israelieni, după ceea ce a rămas în istorie sub numele de "Războiul de șase zile".

Zona Gaza este situată în vestul coastei maritime mediteraneene și cuprinde o parte a Palestinei istorice, având granițe cu Egiptul pe o lungime de 11 kilometri în sud-vest și cu Israelul în nord și est, pe o lungime de 51 de kilometri.

• Un atac fără avertisment pentru Israel. Cum a fost posibil?

Sursa foto: SAID KHATIB / AFP / Profimedia

În anul 1987 a izbucnit Intifada, revolta populației contra ocupației israeliene, în mai multe tabere de refugiați. În acea perioadă a luat ființă și organizația islamistă Hamas care a devenit tot mai violentă și a pus pe prim plan lupta armată, nedorind să recunoască sub niciun mod legitimitatea statului Israel. Hamas are ca "dușman de moarte" statul Israel și multe dintre distrugerile cauzare de israelieni prin atacuri asupra fâșiei Gaza au venit ca reacție la atacurile violente inițiate de militanții Hamas.

A doua Intifadă a izbucnit în anul 2000, iar efectul a fost că Israelul a împuținat masiv numărul de permise de trecere acordate palestinienilor. Statul Israel a bombardat și demolat în 2001 aeroportul din Gaza, la trei ani de când începuse să funcționeze.

În anul 2005, armata israeliană și-a retras unilateral trupele din Gaza, și a evacuat toate așezările agricole evreiești pe care Israelul le-a creat în anii de ocupație. Spațiul aerian și accesul maritim au rămas însă sub control israelian.

O parte importantă a populației de palestinieni din Gaza trăiește în opt tabere de refugiați. Unele tabere au fuzionat cu orașele din apropiere, altele sunt de sine stătătoare. Condițiile de trai sunt foarte grele în aceste tabere Cele mai mari tabere de refugiați sunt Jabaliya (peste 100.000 de oameni), Rafah, Shati și Nuseirat. Datele indică faptul că aproximativ 60% dintre palestinienii din fâșia Gaza sunt refugiați.

Israelul a construit un gard metalic de-a lungul graniței cu Gaza și există doar două treceri oficiale, puternic fortificate, pe unde oameni și bunurile pot să traverseze dintr-un teritoriu către celălalt. La unul dintre punctele de frontieră trec în medie cam 200 de oameni/zi. La aceste treceri au fost atacuri violente ale militanților palestinieni.

h2: Blocada care ține de 15 ani

Israelul s-a retras în 2005 din Gaza, dar păstrează controlul asupra granițelor terestre și maritime ale fâșiei. Granița Gazei cu Egiptul este și ea închisă, fiind foarte rar deschisă, pentru ajutor umanitar și pentru trecerea oamenilor în pelerinaj religios.

În toamna lui 2007, după ce Hamas a preluat controlul în fâșia Gaza, acest teritoriu a fost declarat de statul Israel ca fiind o "entitate ostilă" și a fost impusă o blocadă economică ce persistă de atunci. Față de 2005, totalul importurilor a fost la sub un sfert și foarte puține produse au mai ajuns către locuitorii din Gaza. Cele care sunt au prețuri mari pentru puterea de cumpărare redusă a locuitorilor.

Nu au mai ajuns destule produse de strictă necesitate, iar economia zonei Gaza a fost paralizată, fiindcă exporturile au scăzut aproape de zero. Au fost săpate tuneluri pe sub graniță, pentru ca unele produse să ajungă în Gaza, dar ele nu aveau cum să fie o soluție.

Numărul de permise de trecere acordate palestinienilor din Gaza de către statul Israel a fost în 2021 și 2022 la un nivel foarte redus în comparație cu anul 2000 (de peste 50 de ori mai puține).

Publicația Washington Post a scris recent un articol despre viața din Gaza, subiectul fiind...măgarii. De ce? Fiindcă, din cauza blocadei comerciale, nu au prea mai putut ajunge vehicule și a ajuns foarte puțin combustibil pentru cele existente, așa că Gaza City, spre exemplu, este un oraș unde măgarii și căruțele sunt de bază la tracțiune în toate activitățile zilnice, de la transportul alimentelor, până la activitățile de salubrizare.

Și măgarii sunt însă din ce în ce mai greu de găsit, iar prețul unui animal poate ajunge spre 1.000 de dolari, după ce și aducerea de măgari în zona Gaza devine tot mai complicată. Totul a pornit, se pare, de la tot mai multe plângeri cum că animalele ar fi fost maltratate și prost îngrijite.

Sunt mari probleme cu apa și electricitatea în Gaza, pentru că atacurile au distrus rețelele de alimentare cu apă și au fost destule cazuri în care apa de băut s-a amestecat cu cea din canalizare. Apa potabilă este o raritate.

Nu sunt destui bani pentru a fi refăcută rețeaua de alimentare cu apă și ar fi nevoie și de pompe noi, care însă au nevoie de curent electric pentru a funcționa. Curentul este însă o mare problemă, iar penele de curent apăreau des și au avut efecte grave, de la elevii care nu aveau cum învăța seara, până la mâncarea ce se strica în frigiderele ce nu mai funcționau.

Generatoarele sunt o soluție pentru puțină lume, deoarece sunt scumpe, zgomotoase și au nevoie de motorină pentru a funcționa, iar motorina nu prea se găsește, fiindcă și ea este pe lista "articolelor" interzise în fâșia Gaza.

Din cauza blocadei, palestinienii din zona Gaza au rămas aproape total fără acces către cel mai mare oraș apropiat, Ierusalim, unde se găsesc spitale mai bune, facultăți mai bune și locuri de muncă mult mai promițătoare.

Peste 55% dintre palestinienii din Gaza trăiesc sub pragul sărăciei și șomajul în rândul tinerilor este la 63%, arată datele Palestinian Central Bureau of Statistics.

Este interzisă și aducerea materialelor esențiale de construcții, cum ar fi cimentul sau fierul, așa că nu se pot repara construcțiile distruse și nu se prea pune problema să fie construite ansambluri rezidențiale noi.

Infrastructura din Gaza a fost distrusă grav de atacurile israeliene ce au venit ca răspuns la cele efectuate de gruparea islamistă Hamas de-a lungul ultimilor 15 ani. Spre exemplu, 126 de case au fost distruse în 2012, după atacurile israeliene cu rachete, iar în 2014 au fost uciși peste 2.000 de palestinieni în 50 de zile.

h2: Hamas - O scurtă istorie a organizației teroriste

Organizaţia palestiniană Hamas a lansat sâmbătă un atac surpriză din Gaza asupra Israelului, într-una dintre cele mai grave escaladări ale conflictului israeliano-palestinian din ultimii ani.

Hamas, sau (în unele cazuri) aripa sa militară, este desemnată grupare teroristă de către Israel, Statele Unite, Uniunea Europeană și Regatul Unit, precum și de alte state.

Hamas, sau Mişcarea de Rezistenţă Islamică, a fost fondată în 1987, în timpul primei Intifada sau revolte palestiniene. Este susţinută de Iranul şiit şi împărtăşeşte ideologia islamistă a Frăţiei Musulmane din Egipt.

Hamas conduce Fâşia Gaza din 2007, după un scurt război civil cu forţele loiale mişcării Fatah, condusă de preşedintele Mahmoud Abbas, care se află în Cisiordania şi care conduce de asemenea Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP).

Femei musulmane în Gaza / Sursă foto: dpa picture alliance / Profimedia

Hamas refuză să recunoască statul Israel şi s-a opus în mod violent acordurilor de pace de la Oslo, negociate de Israel şi OEP la mijlocul anilor 1990.

Preluarea controlului asupra Fâşiei Gaza de către Hamas a urmat victoriei sale în alegerile parlamentare palestiniene din 2006 - ultima dată când acestea au avut loc.

De atunci, au avut loc numeroase runde de conflicte cu Israelul, implicând adesea atacuri cu rachete ale Hamas din Gaza în Israel şi atacuri aeriene şi bombardamente israeliene asupra Gaza.

Patru conflicte grave au avut loc între Israel și Hamas din 2007 până acum: în 2008, 2009, 2014 și 2021.

Surse: Reuters, AFP, Al Jazeera, Washington Post, BBC, Le Monde

Crime de razboi. Să citim cu atenție acest articol din Aktual24.ro!

Bilantul dupa doua zile: 1.200 de morti si 4.500 de raniti de ambele parti. 700 au fost ucisi in Israel

In doua zile de razboi intre organizatia islamista palestiniana Hamas si Israel, bilantul este de 1.200 de morti si 4.500 de raniti, multi dintre ei civili, de ambele parti ale conflictului. Dintre acestea, peste 700 de persoane au fost ucise in Israel si peste 2.200 ranite, in timp ce in Fasia Gaza s-au inregistrat cel putin 493 de morti, dintre care 91 de copii, si 2.751 de raniti, dintre care 244 de copii, transmite EFE luni.

Conform datelor Oficiului Natiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA), peste 123.500 de persoane sunt stramutate in interiorul tarii din cauza bombardamentelor si peste 74.000 sunt adapostite in 64 de scoli ale Agentiei Organizatiei Natiunilor Unite de Ajutorare si Lucrari pentru Refugiatii Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) de-a lungul Fasiei Gaza.

Israelul si miscarea islamista Hamas, care conduce de facto Fasia Gaza, "nu-si indeplinesc obligatiile legale", a semnalat luni organizatia Human Rights Watch (HRW), citata de Agerpres.

"Autoritatile israeliene ii reprima sistematic pe palestinieni de zeci de ani si, din 2007, au impus o inchidere zdrobitoare a populatiei din Gaza", a precizat organizatia. In opinia HRW, intreruperea curentului electric in enclava palestiniana anuntata sambata de autoritatile israeliene, precum si "alte masuri punitive" aplicate de Israel impotriva populatiei civile din Gaza, reprezinta "o pedeapsa colectiva ilegala, care este o crima de razboi".

Pe de alta parte, "vizarea aparent deliberata a civililor (din Israel), atacurile nediscriminatorii si luarea de civili ca ostatici de catre grupul armat palestinian constituie crime de razboi, in conformitate cu dreptul international umanitar", a subliniat HRW.

Israelul a declarat sambata stare de razboi dupa ce Hamas a lansat un atac multiplu fara precedent pe uscat, pe mare si in aer, luand tara prin surprindere cu mii de rachete si incursiuni terestre ale militarilor sai pe teritoriul israelian, unde zeci de israelieni au fost masacrati si rapiti.

Israelul a raspuns cu bombardamente grele si constante asupra Fasiei Gaza, unde locuiesc 2,3 milioane de persoane, adesea fara discriminare.

HRW a subliniat ca „legile razboiului se aplica tuturor partilor implicate intr-un conflict, indiferent de legalitatea initierii razboiului sau de dezechilibrele de putere dintre parti".

Israelul a preluat controlul asupra Cisiordaniei in 1967 si mentine o ocupatie militara si o colonizare indelungata a teritoriului. Zona se confrunta cu un val de violenta fara precedent de la cea de-a doua Intifada (2000-2005).

In plus, Israelul mentine o blocada aeriana, terestra si maritima a Fasiei Gaza din 2007, cand Hamas a preluat controlul enclavei, ceea ce ingreuneaza accesul locuitorilor acesteia la servicii de baza si la progres.

"Atacurile ilegale si represiunea sistematica care afecteaza regiunea de zeci de ani vor continua atat timp cat drepturile omului si responsabilitatea vor fi ignorate", a declarat Omar Shakir, directorul HRW pentru Israel si Palestina.

"Uciderea deliberata a civililor, luarea de ostatici si pedepsele colective sunt crime odioase care nu au nicio justificare", a adaugat el.

HRW a descris in trecut politica israeliana impotriva palestinienilor drept „crime impotriva umanitatii de apartheid si persecutie" si a criticat atacurile aeriene nediscriminatorii care au ucis civili in Gaza. De asemenea, a respins tirurile de mii de rachete fara discriminare efectuate de militiile palestiniene, „care incalca legile razboiului si constituie crime de razboi".

Hamas, sau Miscarea de Rezistenta Islamica, a fost infiintata in 1987, in timpul primei Intifada sau revolte palestiniene. Conduce Fasia Gaza din 2007, dupa un scurt razboi civil cu fortele loiale miscarii Fatah, condusa de presedintele Mahmoud Abbas, care se afla in Cisiordania si care conduce si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP). Hamas refuza sa recunoasca statul Israel si s-a opus in mod violent acordurilor de pace de la Oslo, negociate de Israel si OEP la mijlocul anilor 1990. Avand o aripa armata numita Brigazile Izz el-Deen al-Qassam, Hamas declara ca lupta impotriva "crimelor de ocupatie ale Israelului" si este clasificata drept organizatie terorista de catre UE, SUA si Israel.

(Patriots Hub)

See the whole post by @skepticallee in #PatriotsHub
https://play.google.com/store/apps/details?id=com.lukasniessen.nnkphbs.patriots

Sugarii bugetului țării, falși revoluționari. Rușine!

Marcel Ciolacu a trimis Corpul de Control peste comisia care i-a lăsat pe „dinozaurii” PSD fără certificate de revoluționari

Premierul Marcel Ciolacu a trimis Corpul de Control la Secretariatul de Stat pentru revoluționari. FOTO Facebook / Marcel Ciolacu

Tagul "audio" nu este suportat de browser-ul tău.

Premierul Marcel Ciolacu a trimis Corpul de Control la Sectertariatul de Stat pentru revoluționari (SSRML), după ce o comisie nu i-a acordat titlul de luptător cu rol determinant și le-a retras certificatele „dinozaurilor" din PSD- Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și alte personaje apropiate social-democraților precum Valentin Mărgineanu, Tudorița Bogdan, Vasile Pestreanu. În paralel, Avocatul Poporului s-a autosesizat și va efectua propria investigație cu privire la felul în care Comisia art.49 a respectat sau nu „drepturile" așa-zișilor revoluționari atunci când i-a lăsat fără beneficii.

Comisia art. 49 este forul care verifică dacă dosarele revoluționailor întrunesc sau nu condițiile legale pentru deținerea uneia dintre cele 5 calități prevăzute de Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Comisia face parte din Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România (SSRML), condus de Mihai Dodu, urmașul unui Erou ucis la Revoluției. Mai exact, tatăl lui Mihai Dodu a fost împușcat mortal la Televiziunea Română în data de 22 decembrie 1989.

Comisia din cadrul SSRML a descoprit printre adevărații revoluționari și o serie de impostori, cărora le-a anulat certificatele.

Asta i-a determinat pe care au rămas fără beneficii să facă plângeri la Avocatul Poporului și la Guvernul României, care s-au autosesizat și vor desfășura, fiecare, două anchete cu privire la lucrările Comisiei art.49.

• „Este o situație hilară, o instituție a Guvernului este dată în judecată de către Premierul României și în același timp se confruntă cu un control din partea Corpului de Control al Primului Ministru. Desigur că instituția noastră se pune la dispoziția acestuia cu toate documentele solicitate, în acest sens oamenii pot analiza dacă există un raport de cauzalitate între respingerea cererii de acordare a certificatului Primulului Ministru și demersurile câtorva președinți de asociații care sunt implicați în traficul de certificate, aceștia având o teamă clară față de restabilirea legalității. Pentru transparență, îi invitam pe cei de la Corpul de Control să participe în calitate de observatori la o ședință a Comisiei art.49", a declarat secretarul de stat Mihai Iulian Dodu, pentru Ziare.com.

Legea nr. 341/2004 a fost modificată în 2014 prin OUG 95, considerându-se că multe persoane obținuseră pe nedrept certificate de revoluțonar, mai ales în cele trei mandate ale lui Ion Iliescu.

În 2014 a fost introdusă o nouă calitate, cea de „luptător cu rol determinant", iar în 2021 au fost excluși din rândurile revoluționarilor cei care au făcut parte din aparatul de represiune, Securitate şi Miliţie sau au desfăşurat activităţi de poliţie politică.

De verificarea dosarelor de revoluționari pe noua formă a legii se ocupă Comisia art.49, care le poate anula certificatele dacă se dovedește să nu îndeplinesc condițiile legale.

Așa au rămas fără certificate mai mulți „viteji post-decembriști" care obținuseră certificate „pe pile", adică oameni care înainte de 1989 erau mai aproape de PCR decât de revoluționari.

După evenimentele din 1989, pe vremea când FSN (ulterior PDSR) se afla la guvernare în mandatele lui Ion Iliescu, aceste titluri de revoluționar au fost acordate în mod nelegal, unor persoane care fie nu au participat efectiv la Revoluție, fie au participat, dar de partea forțelor de opresiune, fiind milițieni sau securiști.

În fruntea falșilor revoluționari stă chiar Ion Iliescu, fost președinte al FSN și al României, căruia SSRLM i-a retras certificatul pe data de 31 mai 2022.

Reamintim că Ion Iliescu are, de ceva vreme, două calități antagonice: inculpat pentru infracțiuni contra umanității în Dosarul Revoluției și „Luptător remarcat prin fapte deosebite" pentru activitatea din decembrie '89.

Pe data de 4 octombrie, Înalta Curte a decis că Tribunalul București este instanța care va judeca procesul privind retragerea certificatului de revoluționar al lui Ion Iliescu la solicitarea SSRML.

Pe data de 25 octombrie, Curtea de Apel București judecă un nou termen în procedura de cameră preliminară în Dosarul Revoluției 3, în care sunt inculpați Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus pentru modul în care au preluat și au păstrat puterea după fuga dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Cum Comisiile art.49 si art 9.2 a propus instanțelor anularea a sute de certificate, printre care și în cazurile mai multor politicieni – inclusiv Marcel Ciolacu – acum premierul a trimis Corpul de Control la SSRML.

Surse ale Ziare.com spun că obiectul controlului vizează:

• Verificarea modului de respectare a cadrului legal în ceea ce privește funcționarea instituției;
• Verificarea modului de respectare a cadrului legal privind legea recunoștinței și a normelor de aplicare;
• Verificarea modului de respectare al drepturilor;
• Alte aspecte pe care membrii echipei Corpului de Control al premierului le vor considera importante.

Macel Ciolacu, Emilian Cutean, Alexandru Mironov, Gelu Voican Voiculescu, Cornel Dinu și Vasile Blaga au rămas să se „lupte" în instanță pentru certificatele de revoluționar.

De exemplu, Marcel Ciolacu are termen pe data de 11 ianuarie 2024 la Tribunalul Buzău în procesul în care SSRML nu i-a mai acordat noua calitatea, de „luptător cu rol determinant".

Marcel Ciolacu are titlul de revoluționar „remarcat prin fapte deosebite", pe vechea lege, care vine la pachet cu o serie de beneficii, cum ar fi pensionarea cu cinci ani înainte de vârsta legală și o indemnizație de 1.100 lei pe lună.

Premierul ar vrea să urce o treaptă mai sus, la cea de „luptător cu rol determinant", ceea ce înseamnă o retribuție lunară de 2.020 lei pe lună, sumă ce s-ar calcula de la 1 ianuarie 2015 până în prezent.

Potrivit legii, luptătorul cu rol determinat este acel revoluționar care în decembrie 1989, în perioada 14-22:

• „Și-a pus viața în pericol în confruntările cu forțele de represiune".
• A ocupat și apărat obiectivele de importanță deosebită, care au aparținut regimului totalitar, doar în localitățile în care (…) au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute până la fuga dictatorului".

În schimb, luptătorul remarcat prin merite deosebite este cu o treaptă mai jos, fiind cel care în aceeași perioadă:

• A „mobilizat și a condus grupuri sau mulțimi de oameni, a construit și a menținut barricade, a ocupat obiective de importanță vitală".

Pe actualul premier, Revoluția l-a prins la Buzău unde acesta a săvârșit următoarele fapte de eroism:

• În ziua de 22.12.1989 acesta se afla la serviciu unde a propus colegilor să se ducă în fața Consiliului Județean al PCR, acolo au fost întâmpinați de Poliție care a încercat, fără succes, să îi întoarcă din drum. Ulterior, acesta a intrat în sediul PCR împreună cu alți cetățeni și s-au organizat în CFSN.
• Din declarațiile a trei martori (George Miriță, Sorin Olteanu și Radu Aurelian) rezultă că Marcel Ciolacu a participat la Revoluție în perioada 22-26 decembrie 1989 și s-a „remarcat prin fapte ce au contribuit la schimbarea vechii structuri".
• Ultimul martor, Aurelian Radu, afirmă că Marcel Ciolacu a pătruns în Palatul Comunal din Buzău împreună cu un grup de revoluționari, astfel bifându-se că actualul lider al PSD a „ocupat" un obiectiv „de importanță vitală".

În aceeași situație sunt și alți social-democrați cu nume mai puțin sonore, dar cu influență în PSD, precum Valentin Mărgineanu, Vasile Pestreanu, Bogdan Tudorița sau Florin Pascu, personaje care au rămas la rândul lor fără certificare și, implicit, fără beneficii material lunare.

Surse judiciare au declarat pentru Ziare.com că aceste persoane au făcut presiuni pe Marcel Ciolacu să ia atitudine și să oprească lucrările Comisiei art. 49 până nu rămân fără certificate toți pesediștii și alți revoluționari care au obținut certificatul purtător de drepturi materiale prin încălcarea legii.

Cazul fostului deputat Vasile Bran – ales membru în Marea Adunare Națională în 1987, apoi în Parlament din partea FSN după 1989 – e paradigmatic pentru cohortele de așa-ziși „revoluționari cu rol determinant" care au beneficiat de bani și privilegii, deși în decembrie 1989 erau de cealaltă parte a „baricadei" în rândurile fruntașilor comuniști.

Ales deputat pe data de 18 iunie 1990 în circumscriptia electorala nr. 8 Brașov din partea FSN, Vasile Bran făcea parte înainte de Revoluție din singurul for care era – teoretic – deasupra lui Nicolae Ceaușescu: Marea Adunare Națională.

Două evenimente majore l-au prins pe Vasile Bran în această calitate:

• Revolta muncitorilor de la Brașov începută pe 14 noiembrie 1987, cu zi înainte ca Vasile Bran să fie ales în Marea Adunare Națională, el fiind șef la atelierul de topitorie-turnătorie la Întreprinderea „Tractorul".
• Revoluția din Decembrie 1989, când n-a mișcat niciun deget în calitate de membru al Marii Adunări Naționale atunci când dictatorul a hotărât ca forțele de represiune să tragă cu muniție de război împotriva manifestanilor, celebrul ordin „Radu cel Frumos".

Cu alte cuvinte, la Vasile Bran și la alții ca el se referea Nicolae Ceaușescu atunci când striga la proces: „Voi răspunde doar în fața Marii Adunări Naționale".

Cum este greu de crezut că fostul dictator intenționa să schimbe Tribunalul Militar Special de la Târgoviște cu unul din care făceau parte revoluționari precum Vasile Bran, este calitatea ultimului de luptător cu merite deosebite împotriva comunismului e pusă sub semnul întrebării.

Sesizarea de retragere a certificatului de revoluționar al lui Vasile Bran a fost întocmită de Doru Mărieș, președintele Asociației „21 Decembrie 1909", în colaborare cu revoluționarul Marian Moroșanu, cel care a inițiat proiectul de lege prin care foștii membri ai PCR, precum și cei care au făcut parte din Gărzile Patriotice, din Armată, din Miliție și din Securitate să nu poată beneficia de privilegii de revoluționari, știut fiind că mulți au obținut astfel de certificate în mod fraudulos.

În al doilea caz, SSRML i-a retras certificatul unui bărbat care s-a folosit de o identitate falsă vreme de 33 de ani pentru a obține două titluri: de luptător rănit și luptător reținut.

Este vorba despre Nicolae Bănuțoiu, cu titlul de Luptător-reținut pe numele lui Constantin Bănuțoiu, care susține pe de-o parte că în perioada 21-22 decembrie 1989 a fost încarcerat la Penitenciarul Jilava, iar pe de altă parte spune că a participat la manifestația din Piața Universității sub numele de „Nicolae Octavian Bănuțoiu".

Membrii Comisiei au descoperit că nu doar numele din buletin diferă, ci si nunele celor doi părinți. Potrivit unor surse, identitatea ar aparține unui văr al acestuia, decedat imediat după Revoluție.

Pentru a justifica titlul de Luptător-rănit, Nicolae Bănuțoiu a depus acte medico-legale care atestă că a suferit traumatisme în 20 august 1991, la mai bine de un an și jumătate de la Revoluție.

• „Membrii Comisiei constată faptul că la fila 5 există o copie de pe brevetul de acordare a titlului de luptător (…) emis în baza Decretului nr. 110/1991, semnat de președintele României Ion Iliescu (…) pe numele domnului „Constantin Bănuțoiu", fiul lui „Constantin" și „Victoria", deși persoana al cărei dosar este analizat prin prezentul proces-verbal se numește „Bănuțoiu O. Nicolae", fiul lui „Octavian" și „Victoria", motiv pentru care Comisia constată că brevetul de la fila 5 nu aparține domnului Nicolae Bănuțoiu", se arată în concluziile Comisiei art. 49.

Revoluționari sunt cei care au fost văzuți de 3 martori că ar fi făcut ceva împotriva regimului comunist în perioada 14 decembrie 1989 (începutul revoltei de la Timișoara) și 22 decembrie 1989 ora 12.06 (fuga lui Ceaușescu din Comitetul Central, cu elicopterul).

Mai departe, cei care au ieșit în stradă în acest interval sunt împărțiți în categorii, în funcție de rolul lor în Revoluția din Decembrie 1989, de la cei care au făcut sacrificiul suprem, până la cei care au participat la manifestații, dar au scăpat nevătămați.

Rațiunea pentru care a fost făcută acestă clasificare este legată direct de acordarea beneficiilor (indemnizații, gratuități, scutire de impozite).

• Titlul de Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 se atribuie celor care fie s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989. Acest titlu se atribuie şi persoanelor care au decedat ulterior Revoluţiei române din decembrie 1989 şi al căror deces se află în raport de cauzalitate directă cu rănile suferite în timpul Revoluţiei.
• Titlul de Luptător-Rănit se acordă persoanelor care au fost rănite în urma participării directe şi nemijlocite la lupta pentru victoria Revoluţiei.
• Titlul de Luptător-Reţinut se acordă persoanelor care au fost reţinute de forţele de represiune în urma participării directe şi nemijlocite la Revoluţie.
• Titlul de Luptător cu Rol Determinant: se acordă, în scopul de a face diferența, între categoria persoanelor care s-au remarcat prin fapte deosebite și cei care, desprinzându-se din rândul acestora, au avut un rol determinant prin contribuția la declanșarea și victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. Este vorba de persoane care și-au pus viața în pericol, apărând și ocupând obiectivele care au avut o importanță deosebită, decisivă pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989.
• Titlul de Luptător-Remarcat prin Fapte Deosebite: se acordă celor care și-au adus contribuția la victoria Revoluției până la preluarea puterii și instituirea noilor structuri ale statului, remarcându-se prin fapte deosebite, față de marea masă a persoanelor care au participat fără a avea o contribuție individuală deosebită la victoria Revoluției.
• Titlul de Participant la Revoluție se atribuie celor care pot dovedi că au făcut parte din marea masă a persoanelor care au participat la Revoluţia română din Decembrie 1989.

Articol din Ziare.com 

Asasinată de ziua lui Putin

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

• Află mai multe

Foto: Profimedia Images

Vladimir Putin a împlinit ieri 71 de ani. Dar nu despre el e vorba atunci când ne uităm în istorie la ziua de 7 octombrie, ci despre Anna Politkovskaia, jurnalista care a văzut limpede viitorul și a tras nenumărate semnale de alarmă pe care poporul rus și liderii occidentali de la începutul anilor 2000 le-au ignorat. În prezent, toate avertismentele ei din urmă cu aproape două decenii, de la violența sângeroasă la războiul la care lucra Putin, s-au adeverit.

În cartea sa „Rusia lui Putin", Anna Politkovskaia a denunțat modul autoritar de conducere al liderului de la Kremlin. Știa ce avea să urmeze sub guvernarea lui Putin, pentru că văzuse în călătoriile sale în Caucazul de Nord și războiul din Cecenia ceea ce era în stare să facă autocratul de la Moscova.

„Nu se poate să stăm liniștiți și să urmărim cum deasupra Rusiei coboară o nouă iarnă politică, pentru alte câteva decenii. Le dorim din toată inima libertate copiilor și nepoților noștri, de aceea tânjim după un dezgheț în viitorul apropiat, dar noi și numai noi putem schimba climatul politic în Rusia. Ar fi absurd și nerealist să așteptăm ca un alt dezgheț să vină dinspre Kremlin, ca pe timpul lui Gorbaciov, iar Vestul nu ne ajută nici el. Reacțiile față de metodele „,antiteroriste" ale lui Putin sunt destul de modeste, iar Rusia se dovedește a fi, în cea mai mare parte, pe placul Occidentului: caviarul, vodka, gazele naturale, petrolul, urșii care dansează pe sârmă, practicantele unei anumite meserii... Exotica piață rusească se comportă conform așteptărilor Vestului, iar Europa și restul lumii sunt foarte satisfăcute de felul în care evoluează lucrurile pe a șasea parte a globului. De la lumea din afară nu auzim decât „Al-Qaeda, Al-Qaeda" - o mantră jalnică, menită să transfere într-o singură direcție întreaga responsabilitate pentru toate tragediile viitoare, o incantație primitivă pentru liniștirea unei societăți care nu-și dorește nimic mai mult decât un cântec de leagăn ca să poată adormi mai ușor", scria Anna Politkovskaia în 2004.

La fel ca ea, mulți alți opozanți ai regimului autoritar de la Kremlin au sfârșit asasinați. În tot acest timp, Putin și-a sporit dominația internă, comportamentul agresiv și legăturile financiare cu Occidentul.

Invitat în 2007 la conferinţa de securitate de la Munchen, Putin anunța atunci ce planuri are şi cum vede el relaţiile cu Occidentul și mai ales cu SUA. Apoi, în primăvara lui 2008, Putin a fost invitat la București să stea la masă cu liderii NATO de la acea vreme. La acel summit, Ucraina și Georgia nu au fost primite în NATO, mai ales din cauza obiecțiilor formulate de cancelarul german de la acea vreme Angela Merkel și de președintele francez de atunci Nicolas Sarkozy. La câteva luni distanță de la acel moment, Putin a ordonat ca armata rusă să invadeze Georgia. În 2014, Putin a anexat în mod ilegal Crimeea. Cu toate acestea, liderul de la Kremlin a reușit să mențină legăturile cu occidentul (mai ales cu Germania) tocmai datorită dependenței pe care o avea Europa de gazul rusesc.

Incontestabil, Vladimir Putin este vinovat în mod direct pentru ce se întâmplă acum în Ucraina, iar unitatea occidentală coordonată de SUA este motivul pentru care Ucraina încă rezistă în fața armatei ruse, care continuă să comită crime de război în numele propagandei moscovite.

Însă războiul din Ucraina, trebuie să fim sinceri, este și o consecință a mai multor ani de decizii luate în Vest mai mult pentru prosperitatea financiară decât pentru consolidarea democrației, un principiu pentru care Anna Politkovskaia a luptat până în ultima secundă a vieții sale.

Jurnalista rusă a fost asasinată într-o zi de sâmbătă, puţin după ora 16:00. Tocmai se întorcea de la cumpărături, când a fost secerată de gloanţe în fața ascensorului din blocul în care locuia la Moscova. Anna Politkovskaia, în vârstă de 48 de ani la momentul asasinării, a fost ţintită de foarte aproape, iar unul dintre gloanţe i-a nimerit capul. Era 7 octombrie 2006.

Alături de cadavrul ei a fost găsit un pistol Makarov și patru gloanțe. Asasinarea Annei Politkovskaia a provocat o undă de şoc în Rusia şi în toată lumea. Însă doar executanţii crimei au fost condamnaţi. La 17 ani de la asasinat, încă nu se cunoaște oficial cine a ordonat crima, deși există foarte multe speculații care au ca subiect o singură persoană: Vladimir Putin.

„Oricine a proclamat violența ca metodă inexorabil trebuie să aleagă minciuna ca principiu al său", asta este ceea ce scriitorul disident rus, Aleksandr Soljenițîn, a scris odată despre Uniunea Sovietică. Realitatea din spatele frazei încă se aplică și astăzi în societatea din Federația Rusă. Oricine îndrăznește să scrie adevărul despre condițiile din Rusia „flirtează" cu pericolul și riscă să dezlănțuie asupra sa furia lui Putin și a cercului său de apropiați. Acesta este motivul pentru care majoritatea vocilor democratice din Rusia evită sau se confruntă cu probleme când vorbesc despre corupția din Rusia, scăderea nivelului de trai, alegerile parlamentare și prezidențiale fraudate, exodul rural, infrastructura slabă sau fuga din țară a sute de mii de oameni, adesea bine educați.

Presa rusă controlată de stat ajunsese să o eticheteze pe Anna Politkovskaia drept „o trădătoare" pentru țara ei și „o forță subversivă care lucrează pentru puteri străine".

Totuși, jurnalistul Deutsche Welle, Miodrag Soric, scria în urmă cu doi ani că Anna Politkovskaia a respectat însăși definiția unui patriot, pentru că a fost o persoană dispusă să facă sacrificii pentru binele comun. Cu alte cuvinte, opusul propagandiștilor de la Kremlin, care se îmbogățesc în detrimentul poporului rus. Anna Politkovskaia a primit mai multe amenințări cu moartea, dar nu a lăsat asta să o intimideze. Ar fi putut duce o viață confortabilă în Occident. Dar a fost o tentație căreia i-a rezistat și a ajuns să plătească în final cu moartea.

Sacrificiul a fost în zadar?

În general, sacrificiile făcute de activiștii pentru drepturile omului din Rusia, precum Soljenițîn, Saharov și sute de alte voci publice, au fost în zadar? Doar cinicii și materialiștii absoluți vor răspunde afirmativ la această întrebare.

Persoanele care încă au conștiință știu că modelele morale precum Anna Politkovskaia sunt cele care fac viața mai umană, mai dreaptă și, prin urmare, mai demnă de trăit. De aceea, lumea va continua să-și amintească de Anna Politkovskaia, în ciuda tuturor campaniilor de propagandă ale Kremlinului.

Alegeți cu cap!

Un exemplu

Laptop de gaming, pare ceva simplu și banal de ales, așa-i? Dar lucrurile nu sunt niciodată atât de simplu. Tocmai de aceea, venim cu acest ghid care sper că va mai aduce un pic de lumină la ce aspecte să vă uitați, și de ce.

De mult îmi doream să deschid Cutia Pandorei și să discutăm despre o problemă majoră a produselor electronice de larg consum: upgradabilitatea și reparabilitatea. Mai bine spus, de lipsa acestora sau dificultatea mare cu care se pot realiza. Costurile nejustificate de cele mai multe ori pentru și cea mai mică intervenție.

Și astăzi mă opresc strict la laptopuri, care nu fac sub nicio formă excepție la capitolul reparabilitate/ servisabilitate, upgradabilitate, de la alte produse electronice de larg consum precum TV-uri, telefoane, ceasuri (mai nou chiar și la mașini?!). Doar că se întâmplă să îmi placă mie mai mult – așa cum probabil ați și observat – în mod deosebit laptopurile foarte puternice.

De ce laptopurile pentru editare video, gaming?

🔺NVIDIA Studio transformă un laptop de gaming într-o adevărată unealtă de lucru

M-au fascinat prin tehnologiile incluse (Vapor Chamber, heat-pipe-uri, paste termice revoluționare etc, gândite și dezvoltate pentru a maximiza spații foarte mici, îngrămădite, unde un airflow precum într-o carcasă Desktop PC și spațiul necesar răcirii reprezintă un lux inexistent.

Iar nevoia naște inovație, spre deosebire de zona desktop-urilor, unde de exemplu o placă video a ajuns să aibă dimensiunile unui nou-născut (și imediat, și greutatea).

Nevoia de upgradabilitate nu este un moft. Nici reparabilitatea.

Nu este admisibil ca o companie să îți ceară schimbarea a jumătate de laptop pentru că bateria sau tastatura, ecranul sunt încapsulate într-o manieră aproape sadică.

Și tocmai din acest motiv, până când și DACĂ produsele Framework vor deveni o soluție viabilă, trebuie s ne gândim la câteva aspecte înainte de a cumpăra următorul laptop puternic și foarte scump, pe care din rațiuni evidente am dori să-l folosim minim 5 ani de zile.

Ce este Framework laptop?

🔺Frameworkd laptop – visul oricărui entuziast dornic să aibă parte de un laptop cu adevărat upgradabil

Cei ce urmăriți LTT sau Dave2D ați văzut cel mai fierbinte topic (dacă pot spune firbinte, conceptul și compania din spatele acestui concept există deja de ceva timp): Laptop-ul complet reparabil, upgradabil.

Da, un laptop modular ce vine cu o șurubelniță în pachet și cu care chiar și o persoană nu extrem de techy poate desface ușor laptop-ul, să-i schimbe placa de bază, tastatura, bateria, ventilatoarele de răcire, ecranul, chiar și porturile. Pe scurt, TOT.

Și mai mult decât atât, au și un marketplace la ei pe site, cu orice componentă de schimb care vă trece prin cap, de la șuruburi la balamale, de la modul Wifi 6E la speakere, de la Touchpad la webcam, de la placă de sunet (da, partea de audio are circuit integrat separat de placa de bază!) la kit cititor amprentă…ați înțeles. Orice poate fi upgradat, schimbat, reparat! ORICE. Revoluție!

Doar există un mic sau mai mare incovenient. Cel mai mare ar fi faptul că Framework este o companie minusculă, practic un start-up. Bach-urile cu (doar) câteva mii de produse ies la câteva luni, comenzile durează minim 6 luni și de aici și neajunsurile în logistică: există nici o duzină de țări în Europa unde se poate achiziționa un astfel de laptop.

Firește, România va fi pe listă după ce va mai curge multă apă pe Dunăre…dar multă…până atunci, pentru noi, cei majoritatea, adică 99,999%+ Framework Laptop va fi doar un topic frumos și exotic pe Reddit.

Și atunci, ce este de făcut?

Păi să luăm lucrurile pe rând.

Ce poti să faci să extinzi viața laptop-ului pe cate tocmai urmează să-l cumperi, să îl poți folosi cât mai mult timp, fără să-l ajungă din urmă uzura morală?

1. Alege cu cap un laptop de gaming: placa video este cea mai importantă, nu procesorul!

🔺Placa video mai puternică aduce beneficii superioare unui procesor mai răsărit

Cred că dacă aș face un sondaj, majoritatea utilizatorilor au crescut cu un concept minunat numit ”Intel Inside” (autorul inclus), iar mai recent, în ultima decadă a dominat ideea de ”i7” ca un benchmark suprem al vitezei (era-Pre-Ryzen, dacă putem să o numim așa). Pentru că evidet Intel Core i3 < i5 < i7 < i9 – asta înțelege și un utilizator non-tehnic.

Dar oare cum se mai raportează aceste procesoare între ele, în gaming, când intră în ecuație și placa video?

De-a lungul timpului, NVIDIA a încercat să mai educe utilizatorii și gamerii în mod special, afirmând (și demonstrând) că o placă video mai puternică (din clasa 4070 să zicem) coroborată cu un procesor mid-range (i5 de exemplu) este un setup mai bun pentru gaming decât un procesor de vârf (i7, i9) împerecheat cu o placă video mai slabă (4050, 4060, să ducem exemplul la capăt). Și cât de multă dreptate au avut!

Dacă aveți multă răbdare – și sincer, când achiziționați un laptop de mii de EUR, vă recomand să vă găsiți puțin timp de documentare – aruncați un ochi pe bazele de date ale celor de la Notebookcheck. Dacă vreți, acest gigant media este un GSMArena al notebook-urilor. Nu doar că au testat aproape orice laptop existent, dar au păstrat sub forma unei baze de date toate rezultatele obținute. Iată un exemplu de comparație între laptopuri cu GeForce RTX NVIDIA 3050 și NVIDIA GeForce RTX 4050.

Am văzut multe configurații de notebook-uri de gaming cu Intel Core i9, mai exact chiar vârfuri de gamă, cu Intel Core i9-13980HX, care aveau placă video NVIDIA GeForce RTX 4050, precum acest gigant, pe care am dat nu chiar întâmplător – am testat de curând o variantă mai puternică recent.

OK, pot înțelege că un GeForce RTX 4050 este cu 50 – 100% mai puternic decât un GeForce RTX 3050, dar totuși, cum să faci pereche folosind produse din game opuse – entry și top end? Poate fi ceva mai debalansat de atât? Cum vrei să folosești la gaming un astfel de laptop timp de 4 – 5 ani? Nu mai bine alegi o configurație mai balansată, mai ales când bugetul e limitat? Cum să cheltui de 2 – 3 ori mai mulți bani pe procesor decât pe placa video?!

Nu mai bine alegi un notebook cu i7 și RTX 4060, dacă nu ai buget de un 4070? Diferența de performanță e de 20 – 30% în 1440p între 4060 și 4050, chiar și cu procesor inferior.

Sfatul meu #1: când aveți un buget pentru laptop, uitați-vă care este cea mai puternică placă video în banii respectivi, doar după să vă uitați la procesor.

Și de aici sfatul meu #2: uitați-vă și la următorul salt de placă video, ce ar însemna ca și extra buget. Chiar dacă asta poate însemna un downgrade de la un i9 la i7, sau poate și mai rău, de la un i7 la un i5. Dacă gaming-ul e tot ce faceți, fără randări, editări video 4K, în aproape 100% din cazuri acest downgrade de CPU de fapt în gaming va fi un upgrade (de multe ori semnificativ) de frameruri /secundă.

Să zicem că aveți xxx Lei pentru un laptop de gaming și bugetul e suficient ”doar” pentru un NVIDIA RTX 3050. Verificați care este cea mai ieftină configurație cu RTX 3050 Ti, o placă cu 15 – 25% mai rapidă decât 3050, deoarece acei 15 – 25% în plus pot scoate mai multe fps-uri cu un i5 decât să zicem exemplul de față, RTX 3050 cu un Intel i7.

Evident, dacă este posibil, verificați și laptop-urile cu RTX 3060, căci diferențele sunt enorme între acesta și 3050 – peste 50, chiar până la 70% în 1440p cu setări mai ridicate. (!) Și încercați să mai balansați – renunțați la SSD/memorie și mai puneți 5% pe buget, dacă firește, este posibil. Nu veți regreta!

Dacă răspunsul este un plus de 5-10% la buget, merită investiția extra dacă vreți un camarad de gaming pentru 4-5 ani. Mai repede renunțați la capacitatea SSD-ului, cantitatea de memorie RAM – acestea pot fi adăugate în timp, însă placa video este sudată/lipită de placa de bază, cum o luați, așa o veți avea restul vieții.

2. Viața bate filmul: un RTX 3060 nu este mereu mai mic și mai prost decât un RTX 3070!

🔺Atenție la TDP-ul plăcii grafice

Aici intervine o altă nebunie generată de NVIDIA, involuntar (sau nu).

NVIDIA a dorit să ofere tuturor integratorilor șansa să implementeze o anumită placă video, venind în întâmpinarea lor cu diverse versiuni ale aceluiași cip, pentru carcase de la mic la mare. De exemplu, NVIDIA a scos la lumina zilei peste cinci (5!) variante diferite de NVIDIA GeForce RTX 3050, de la 40 la 80W. Și ce credeți? Avem diferențe enorme între aceste implementări!

De exemplu, un laptop cu Core i5 -11400H (Gigabyte G5 GD) și placă video RTX 3050 80W poate obține 5500 pct în DMmark Timespy, în schimb un laptop cu procesor similar, dar placă video cu un TDP mai mic, de 65W (Dell Inspiron 15 Plus) nu trece de 4500 pct în același test (asta se traduce în 20% mai slab în 3D!). Și mai rău, există și versiuni de RTX 3050 cu 40 – 50W TDP, care indiferent de procesorul cu care fac echipă, nu trec de 4000 – 4100 pct 3DMark Timespy.

Analog, ca să susțin afirmația din subtitlul de față, am văzut situații în care un RTX 3060 bate un RTX 3070! Cum este posibil?! Cum am spus, cheia este în TDP. Pentru că și RTX 3070 a văzut lumina în prea multe forme, pentru a fi posibilă integrarea sa în șasiuri de diverse grosimi și dimensiuni. De la 80, 90, 115 și până la 125W TDP (plus dynamic boost), aceste plăci video se vor comporta foarte diferit.

Astfel, am văzut și laptop-uri cu 3060 care au depășit bariera de 9500 pct în Timespy (Asus TUF Gaming F15 FX507ZM), evident – aici vorbim de RTX 3060 cu 115 – 140W TDP (cu dynamic boost) – dar și multe laptopuri cu RTX 3070 cu TDP 80-100W dar care nu au atins nici măcar 8500 de pct în același test!

Asta pentru că și 3070 are versiuni de laptop de la 80, 90 la 125W, scorurile laptop-urilor cu 3070 pot varia de la 8000 la aproape 11.000 puncte! Cam mare plaja asta de valori, deci atenție cum selectați aceste notebook-uri cu generația 3000. Cel mai bine vă uitați pe site-ul producătorului dacă este menționat TDP-ul plăcii video sau dacă nu, căutați review-uri.

Noroc că această nebunie s-a terminat la seria 4000, la 4050, 4060 și 4070 TDP-ul nu mai face astfel de discrepanțe – am văzut că plăci video 4070 cu TDP 95 – 105W cu scoruri identice cu plăci 4070 cu TDP de 140W.

Ei și acum cea mai grea întrebare a zilei: RTX 3060 sau mai noul RTX 4050?

Răspunsul este și nu foarte simplu: dacă găsiți ambele GPU-uri cu peste 100W TDP (mai ales 3060, să fie ideal 115W + Dynamic boost), RTX 3060 câștigă bătălia cu 4050 la o diferență de 5 – 10%, în 1440p poate puțin peste 10%. Și din ce am văzut, seria 3000 este mai ieftină, deci este o afacere mult mai bună!

Dar stați, nu e chiar așa simplu. Seria 4000 a celor de la NVIDIA știe ceva ce seriile anterioare nu: Frame Generation. Adică există peste 40 de jocuri care deja au implementat Frame Generation și încă vreo 25 care sunt pe drum. Deși nu sunt adeptul FG, recunosc, decât să scad rezoluția nativă, sau să pun setări la minim/mediu, prefer să adaug această nouă funcție NVIDIA și să am un frame rate mai bun (e un cheat, admit, dar na…evident, nu e perfect, să nu-și imagineze cineva că frame-urile intermediare ”inventate” de AI-il magic NVIDIA sunt lipsite de artefacte, dar per total, e pe plus tehnologia, nu pe minus).

Mai pe scurt, dacă aveți jocuri Single Player (pe multiplayer exclus să mergeți pe Frame Generation) unde simțiți că DLSS 3 FG vă ajută și în lista de mai sus regăsiți jocurile favorite (jocurile viitoare în care NVIDIA șia băgat mânuțele toate vor avea DLSS 3 și viitoare implementări), alegeți seria 4000. Dacă nu, puteți trăi liniștit cu seria 3000.

Și mare atenție la noul DLSS 3.5! Da, raytracing-ul upgradat va funcționa și pe seriile mai vechi 2000 și 3000 de la NVIDIA, dar Frame Generation (din DLSS 3) rămâne o funcție EXCLUSIVĂ seriei RTX 4000. Deci, ironic sau nu, DLSS 3.5 nu este un upgrade de la 3, ci mai degrabă de la DLSS 2… numele de DLSS 3.5 mi se pare extrem de neinspirat, generator de confuzie.

3. Upgradabilitate – obligatoriu pentru RAM și SSD

🔺RAM-ul și SSD-ul sunt elemente pe care le poți îmbunătăți în timp, doar sloturile să fie locul lor

Până când giganții industriei – HP, Lenovo, ASUS, Dell, Acer etc vor reacționa la ”efectul” Framework laptop – pentru că nu fim naivi – puteau construi laptopuri mai ușor upgradabile, dacă voiau cu adevărat – trebuie să fim atenți la numărul de sloturi libere de memorii.

Majoritatea laptop-urilor de gaming oferă măcar un slot SO-DIMM liber, unele laptop-uri mai mari au chiar două sloturi SO-DIMM. Unele (mai voluminoase, ce-i drept) au chiar și 4 sloturi. Dar realist, veți întâlni 1 – 2 sloturi.

Eu aș alege un laptop cu două sloturi SO-DIMM, să pot face setup Dual Memory fără încurcături, să nu fiu limitat de viteza memoriilor integrate, dar asta poate însemna șasiuri mai mari, mai generoase (16” și peste, dar mai rar, există și laptop-uri de 15,6” cu 2 sloturi SO-DIMM, unul evident ocupat deja).

Majoritatea laptop-urilor de gaming oferă un slot SSD liber, dar pot exista și mici incoveniente, ca producătorul să te trimită în service cu laptop-ul și SSD-ul, să nu pierzi garanția. Da, așa era de exemplu la MSI sau Lenovo până recent politica de upgrade, nu știu dacă s-a schimbat ceva între timp – dar nu mă aștept la surprize mari (exista un sticker de garanție pe capacul inferior, dacă era înlăturat / alterat de utilizator, se pierdea garanția).

4. Răcire – șasiu mai mare = mai multe beneficii

🔺Șasiu mai mare = răcire mai bine pusă la punct & portabilitate mai redusă

Am testat multe laptop-uri de gaming, de la 14 la 18” și fizica este universal valabilă: cu cât mai mare este șasiul laptop-ului, cu atât de mai bună este răcirea. Mai mult spațiu pentru heat-pipe-uri, pentru lamele de radiatoare, ventilatoare mai mari, mai multe guri de ventilație și așa mai departe.

Asta se traduce prin temperaturi mai mici de funcționare ale procesorului și plăcii video, înseamnă TDP-uri mai puțin sau deloc frânate de producători pentru a nu se ajunge la Throttling. Temperaturi mai mici în interiorul șasiului pe placa de bază (zona VRM-ului, CPU/GPU și alte cip-uri importante) înseamnă și fiabilitate mai mare în timp.

Sașiu mai mare înseamnă și ecran mai mare, deci ergonomie mai bună în gaming.

Dar poate mai important – un șasiu mai mare înseamnă temperaturi mai mici în general și la suprafața notebook-ului în zona tastaturii, sau în jurul ei, înseamnă zgomot mai mic creat de ventilatoare – nu mai e nevoie de ventilatoare de 5-6-7000 rpm pentru a elimina rapid căldura, se poate face asta și sub 5K rpm.

Evident, un laptop mare devine mai greu de transportat, dar să fim onești – un laptop de gaming stă pe birou 80 – 90% din timp, dacă vreți laptop de birou/facultate/liceu, nu veți căra după voi un laptop de gaming, ci un laptop mai micuț, ultra-portabil, fără putere ridicată, căci pentru office și Teams nu e nevoie de procesare masivă.

5. Ecranul unui laptop de gaming- rezoluție, rată de refresh și alte amănunte

🔺Nu contează ca rata de refresh să fie la cer pentru că hardware-ul va duce jocuri într-un fps așa ridicat

Legat de dimensiunea ecranului, am avut feedback clar de la voi – laptop-urile de 14” sunt drăguțe, dar fără un monitor extern se cam limitează serios experiența de gaming. Sincer, de când au apărut ecranele de 16” forma 16:10 am început să savurez cu adevărat gaming-ul mobil. Iar de câte ori am avut ocazia să am un laptop de 18”…asta este cu totul și cu totul altceva.

Sfatul meu #3 este simplu: analizați de câte ori mergeți în deplasări cu laptop-ul – vacanțe de vară la bunici, concedii lungi, navetă(?) sau mai deloc. În funcție de asta puteți deja să rămâneți la laptop mai mobil, gen 15,6”, sau să mergeți pe un desktop replacement, ceva de 16”+.

Deși insist mult pe calitatea panoului în testele mele, gamutul și uniformitatea luminozității și a culorilor sunt lucruri pe care doar un colorimetru le poate analiza. Dar dacă vreți un laptop de gaming, chestii gen Adobe RGB și DCI-P3 nu sunt chestii cu care să vă bateți capul. Adevărul fie spus, un panou cu 100% SRGB este suficient pentru a vă prelucra CORECT fotografiile de familie sau cu prietenii / colegii înainte de la pune într-o arhivă / bază de poze pe un mediu de stocare sau în cloud.

Să nu vă sperie o luminozitate ”modestă” de 250 niți (sau cd/m2). Este o luminozitate OK pentru majoritatea situațiilor din interiorul unei case. 300, 400, aceste date sunt OK pentru situații când ieșiți din casă, să lucrați de exemplu, pe o bancă în parc sau o masă pe terasă și e lumină puternică afară. Atunci da, un ecran de 350-400 cd/m2 e ideal, dar serios, cât de mult ați lucrat afară pe un laptop, în ultimul an?

Luminozitatea panoului de 200-250 cd/m2 este arhisuficientă mai ales seara, când chiar o să vă deranjeze lumina puternică a ecranului, dacă nu aveți alte surse de lumină prin cameră.

Un alt miracol al marketingului la laptopurile de gaming este rata de refresh al panourilor. Toate laptop-urile moderne, 2023, au marșat pe rate de refresh caraghioase, cel puțin dacă le trecem prin filtrul realității, când ne uităm și la ce placă video are respectivul latop.

Și pentru că iubesc analizele, am făcut un mic studiu de caz pe un site preferat de gameri, știți voi care, nu fac reclamă.

Din cele 633 de laptopuri listate și categorisite drept ”laptop de gaming”,  230 erau de 15,6” și 220 de 16”.

M-am uitat mai atent la categoria celor de 16”, care îmi plac și mi se pare ideale. Ei bine, din cele 220 de configurații, 154 au rezoluția 2560 x 1600, adică 75% din aceste laptop-uri! Și partea frumoasă acuma vine. Din acestea laptop-uri cu rezoluție peste Full-HD, 108 laptop-uri au refresh rate de 240 Hz. adică trei sferturi. Wow. Din acestea 31, adică 30% vin cu placă video RTX 4050 și RTX 4060.

Și acuma vine întrebarea de un milion de puncte: credeți că 4050, 4060 duc jocuri la 2560 x 1600 în 240 Hz? În visele lor cele mai îndrăznețe, poate. Da, o să-mi spuneți că setând rezoluția mai jos (Full-HD), cu setări pe minim/medii, da, o să meargă un Fortnite, sau și mai sigur, un Apex Legends cu 240 fps, dar vă întreb: și pentru asta merită să dați banii pe un ecran 2560 x 1600? Cu 240Hz? Când majoritatea jocurilor AAA+ din 2021 încoace, cu setări grafice avansate, poate și RT activat, nu vor fi rulate de aceste plăci video cu mai mult de 50 – 80 fps, hai cu bunăvoințâ 100 fps? Ce să facă o placă video 4050/4060 cu ditai refresh rate-ul de 240Hz? Bani aruncați pe fereastră? Mai mult ca sigur.

Sfatul meu #4: pentru o placă video de gen 3050/3060, 4050 și 4060 este cel mai OK un ecran Full HD, dar dacă un ecran cu rezoluție mare este totuși tot ce vă doriți, măcar mergeți pe un refresh rate mai normal – 45 de laptop-uri din cele de 16” cu rezoluția 2,5K menționată au refresh rate de 165Hz – care este arhisuficientă și pentru competiții – și este și un panou mai ieftin decât unul de 240 Hz.

Concluzia de la acest capitol: puteți salva destul de mulți bani de la ecran, prin calibrarea realistă a nevoilor voastre: 240 Hz este ceva care să dea bine în competițiile e-sport decât pe laptop-uri cu plăci grafice ce nu vor ajunge niciodată la așa ceva. A, dacă v-ați luat un laptop cu 4080, 4090, da. acolo lucrurile stau puțin diferit – dar în final, aș face un blind test cu mulți jucători, să facă diferența între un panou de 144 Hz și unul de 165 / 240Hz, mai sus nici nu mai zic.

Laptop de gaming – câteva configurații din categoria ”așa da” (opinie personală)

🔺Câteva configurații ce merită a fi luate în calcul descoperiți în rândurile următoare

Inițial, pentru primul preț (~3500 Lei – sub acest prag nu prea pot numi de gaming laptop-urile, toate au ecran cu 60Hz refresh rate!) am vrut să mă opresc la Lenovo Gaming 15.6” IdeaPad 3 15IAH7, care părea cea mai bună alegere. Trebuie să știți că în zona asta de preț nu există ecrane spectaculoase – 250 niți este cam standardul aici, și din nefericire, cam 55 – 65% SRGB, adică cam adio ecran bun la toate, gen prelucrări foto, video.

Însă am citit multe observații legate de dificultatea cu care se deschide, pentru a-i face upgrade. Și asta este chiar un păcat – căci are și 2 sloturi SO-DIMM și două SSD-uri. Placa video este bună în schimb pentru zona asta de pret (cam 3500 Lei), având un TDP de 85W (cu dynamic boost) – deci este în zona de top ce poate un 3050.

După asta am văzut că pentru 100 lei în plus îl puteți găsi pe fratele său mai mare, Lenovo Gaming 15.6” IdeaPad 3 15IHU6, cu o placă video cu 20 – 30% mai puternică în Full-HD, în funcție de setări – 3050 Ti. Tot 4GB VRAM, cam puțin pentru 2023, dar în zona asta de preț – 3000 – 3600 Lei, cam asta e maxim ce se poate.

Însă, dacă sunteți mai norocoși, pe la 4000 Lei puteți prinde la reducere un laptop cu RTX 3060 cu 6GB GDDR6, ceea ce vă va ajuta mult în jocurile actuale care cer mai mult VRAM. Și unde mai punem la socoteală că 3060 este mult mai puternic decât un 3050 – ne întoarcem la sfatul meu #2.

Vorbesc aici de un HP Gaming 16.1” Victus 16-d0023nq, care are parte de o reducere substanțială, fiind un laptop de 16”, cu refresh mai mare (144Hz), panou de 16”. Încerc să-mi dau seama ce unde reducerea masivă – 4000 Lei de la peste 5000 Lei (!) nu o fi prins culoarea (albul acela imaculat) la români? Păcat.

Mergând mai sus, în zona 5000 Lei, întâlnim un laptop chiar interesant: ASUS Gaming 15.6” TUF A15 FA507NU. De ce mi-a plăcut? În primul rând, placa video. RTX 4050 cu TDP masiv. 115W+25W Dynamic Boost. Și avem și MUX Switch + NVIDIA Advanced Optimus. Asta chiar este un bonus frumos în prețul acesta. Cu alte cuvinte, nu veți găsi un 4050 mai rapid în banii ăștia. Și procesorul e puternic, un Ryzen 7 7735HS. Dar mai avem surprize: avem iată și primul ecran cu 100% SRGB. De asemenea, merită menționată și răcirea – 4 guri de evacuare.

Cu o clasă mai sus, aproape de 6000 Lei găsim fratele mai mare al TUF-ului anterior, pe numele complet ASUS Gaming 15.6” TUF A15 FA507NV, care ne aduce un RTX 4060 full power (115W+25W Dynamic Boost).

Dacă vreți un laptop cu adevărat frumos, tot în zona asta de preț (~6000 Lei), dar inferioară ca și putere modelului anterior pe partea de GPU, vă propun un ASUS Gaming 15.6” ROG Strix G15 G513RM. Iluminare superbă atât a tastaturii cât și multe elemente pe șasiu (logo pe capac, benzi RGB pe laterale și față), ecran 1440p, refresh 165Hz…procesor cam prea puternic pentru placa asta video…AMD Ryzen 9 6900HX…

în zona 7000 Lei se schimbă radicaș peisajul, dar și specificațiile. Chiar dacă din generația anterioară, dar un RTX 3070 Ti cu 150W TGP va atrage atenția pasionaților de gaming, dar și dotările lui Lenovo Gaming 16” Legion 5 Pro 16ARH7H. Nu mai puțin de 6 porturi USB,  procesor AMD Ryzen 7 6800H ecran cu 165Hz WQXGA (2560 x 1600), 500 niți, calibrare din fabrică…aici chiar avem o opțiune interesantă.

Dacă vreți un RTX 4070, cam trebuie să băgați mâna în portofel cam adânc, veți trece de 8000 lei, chiar dacă Lenovo Gaming 16” Legion Slim 5 16IRH8 este aproape un best buy în zona asta.

Când treci granița psihologică a celor 10000 Lei, nu m-aș opri la primul OMEN 17-ck2007nq ieșit în cale, aș merge pe un șasiu și o placă video mult mai puternică (când ai trecut de 11K Lei, mai contează 2K? :) ) – gen ASUS Gaming 17.3” ROG Strix SCAR 17 G733PZ. HP a stricat bunătatea aia de laptop, cu tastatura aia ciudată – mie nu-mi plac tastele macro/multifuncționale din stânga tastelor normale, chiar nu mi-au plăcut niciodată, am evitat tastaturile de gaming cu un layout similar.

Și mă opresc aici, restul avioanelor le puteți descoperi – sunt sigur că cine dorește să cheltuiească 15-20K Lei pe un laptop, va citi o duzină de review-uri – sau cel puțin, eu așa as face dacă nu aș putea testa acel laptop anterior.

Sper că acest mig ghid vă va fi de folos în viitorul apropiat, spor la gaming și la cumpărături! Cu cap! :)

Metodă sigură de a ajunge ghebos și sur în barbă

Român plecat la muncă în Belgia, mesaj dureros după șase ani în străinătate: "Vii cu gândul să faci bani, dar timpul zboară și nu iartă"

Plecat de șase ani la muncă în Belgia, Denis a scos la iveală un adevăr dureros despre timpul petrecut în străinătate, unde a mers cu speranța unui viitor mai bun.

În vârstă de 35 de ani, Denis și-a spus povestea despre experiența trăită în Belgia, locul în care a venit cu speranțe și visuri mari.

Românul a decis să plece în străinătate acum șase ani, sperând că va putea câștiga suficient pentru a-și face viața mai bună.

Cu toate acestea, uitându-se în urmă, după anii petrecuți departe de casă, Denis ajunge la o concluzie dureroasă, aceea că timpul a trecut cu o viteză uluitoare, iar eforturile lui s-au soldat cu probleme serioase de sănătate.

"Exact acum șase ani am venit în Belgia, șase ani. Vă spun cu toată sinceritatea, am uitat că am șase ani în Belgia. Am venit la 29 și acum am 35.

Citește și: Româncă expulzată dintr-un oraș din Italia, după ce a provocat un incendiu în spital

@denistatto007 #sky #romania?? #bruxelles #moldova?? #viral #fypシ #foryoupage #fyp ♬ original sound - angelsofheaven4

Am venit, ca mulți dintre voi, naiv, cu gânduri proaste. Venind aici, lucrând pe șantier pentru un patron, am zis să fac bani, să-mi iau și mașină, și apartament, și multe altele.

Până la final m-am ales cu gheb în spate, hernie de disc, genunchi umflați. Da, da, cu asta m-am ales. Au zburat șase ani și vor mai zbura cinci-șase tot așa", a povestit românul, pe TikTok.

Prin acest mesaj, românul îi încurajează pe urmăritorii săi să facă ceea ce le place și să se bucure cât mai mult de timpul pe care îl au, pentru că "zboară și nu iartă".

"Așa-i sistemul aici, nu ai încotro. Vii aici cu gândul să faci niște bani, să stai un an, doi, trei, patru, cinci, până îți iei un apartament, să nu mai dai la chirie bani în vânt și tot așa.

 Te mai priponești pe cinci, șase ani și când te uiți, păru-i sur în barbă, nu te-ai mai ales nici cu apartamente, nici cu bogății, nici cu case.

Te-ai ales numai cu gheburi și cu gastrite. E trist, dar e adevărat. Dar cea mai mare problemă este că viața ne zboară. Anii se duc cu viteza luminii", încheie românul.