Viața împlinită

Drumul către o viață împlinită

Sensul vieții este o necunoscută încă din cele mai vechi timpuri, iar răspunsurile găsite până în prezent diferă pentru fiecare persoană. Omul este o ființă complexă, cu visuri și pasiuni unice, iar calea spre împlinirea personală poate fi greu de găsit. Chiar și așa, există anumite principii pe care le poți utiliza să te ghideze spre o viață împlinită și fericită.

Modul de gândire influențează în mod semnificativ comportamentul și starea de spirit. Recunoștința este un sentiment profund de mulțumire și apreciere, iar exprimarea acestuia aduce o multitudine de beneficii asupra modului în care te vei simți, dar și asupra sănătății tale. Studiile au demonstrat că persoanele recunoscătoare au un nivel mai redus de anxietate, se simt mai bine cu ele însele, au relații mai armonioase, dorm mai bine și au o imunitate crescută. 

Deși poate părea dificil și superficial la început, exprimarea recunoștinței are multe efecte pozitive pe termen lung. Poți începe prin notarea într-un jurnal a 5 lucruri pentru care îți manifești aprecierea (familia, prietenii, casa în care locuiești), iar ulterior să îți extinzi lista. Nu uita să-ți exprimi recunoștința și în persoană. Mulțumindu-le celor din jur pentru suportul și prezența lor, cu siguranță te va face să te simți mai bine, dar vei îmbunătăți și starea lor de spirit. 

O altă modalitate prin care îți poți manifesta recunoștința este prin ajutorul dat celor din jur. Chiar dacă este vorba de un coleg la serviciu, o vecină, un program de voluntariat sau o donație, la sfârșitul zilei te vei simți bine pentru că ai putut contribui la o schimbare bună. Nu uita că acțiunile mici și constante duc la cele mai mari realizări. Poți alege să te implici în programul educațional „Ajuta ca micii supereroi sa ajunga mari supereroi„. Astfel, vei oferi o șansă la educație copiilor din mediile defavorizate să se dezvolte armonios, prin participarea la diferite activități, precum: studiul, lectura, excursiile sau experimentele. Sprijină și tu proiectul conceput de United Way și implică-te în călătoria celor mici spre o viață mai bună!

Sentimentul de împlinire nu poate fi obținut dacă nu știi ce îți dorești, ce îți place și cum ai vrea să trăiești. Aceste elemente sunt foarte importante pentru a avea viața mult visată. Autocunoașterea este un proces lung și, de cele mai multe ori, este necesar a avea un imbold din exterior pentru a ne înțelege pe deplin ca persoane. Tocmai de aceea, poate fi o idee bună să:

• citești mai multe cărți despre autocunoaștere;
• participi la cursuri;
• explorezi noi oportunități pentru a-ți da seama ce îți aduce plăcere.

De asemenea, nu ezita să ceri sfatul unui psiholog. Acesta dispune de toate tehnicile prin care să te îndrume pentru a afla cine ești, cum să te dezvolți și să trăiești o viață împlinită. Parcurgerea acestui drum alături de un specialist va fi mai ușor, mai rapid și, cu siguranță, îți vei mulțumi pentru această decizie. 

Menține o atitudine deschisă la tot ce e nou și explorează toate oportunitățile pe care le găsești. În acest mod, vei reuși să identifici elementele cheie din pasiunea ta. Analizează cu atenție ce îți aduce fericire, ce îți place să faci și află cum poți aplica toate acestea în cariera ta. Astfel, vei lucra într-un domeniu care îți aduce plăcere și în care vei putea excela. O persoană care face lucrurile din pasiune va fi mai productivă comparativ cu o persoană care îndeplineștele sarcinile pentru că trebuie. 

Imediat ce ai descoperit ce îți aduce plăcere și împlinire, stabilește-ți obiective clare care să te ajute să obții viața pe care o dorești. Clarifică în cele mai mici detalii ceea ce dorești să realizezi atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Identifică care sunt cele mai prioritare obiective și cum pot fi puse în aplicare. Nu uita să monitorizezi progresul, sărbătorind fiecare reușită, să iei pauze, dar și să te bucuri de fiecare clipă. 

A descoperi ce îți aduce fericire și împlinire nu este un proces ce are loc peste noapte. Este nevoie de timp și dedicare. Dar, cu pași mici și bine planificați, vei putea să-ți creezi propria cale spre o viață minunată. 

29 sept. 2023

Gen. Mircea Chelaru

Pentru cei ce au impresia că învingerea Ucrainei va însemna că ne trezim cu rușii la ușă

Incorect Politic
Septembrie 27, 2023

Pentru cei ce au impresia că învingerea Ucrainei va însemna că ne trezim cu rușii la ușă

Via Art-Emis:

Am o veste foarte proastă pentru voi! Rușii au fost întotdeauna la ușa noastră! Am trăit cu ei în coaste și vom trăi cu ei în coaste cât timp vom mai exista ca țară!

Voi, ăștia care visați ca Ucraina să câștige războiul și rușii să se retragă cu coada între picioare și să își ceară scuze! Voi ați terminat vreo școală pe bune?! Ați făcut istorie?! Rușii nu s-au retras cu adevărat niciodată, de nicăieri!

Când a fost vreodată Rusia judecată, când a plătit Rusia daune cuiva?! Când vreodată Rusia a fost pusă în genunchi?! Când?!

Nu și-au cerut scuze niciodată pentru ce au facut! Dimpotrivă, au primit și despăgubiri pentru nenorocirile pe care le-au lăsat în urmă pe unde au fost!

Pe ruși nu îi înjuri, nu îi calci în picioare și după aia beți împreună, vă pupați la primărie, dansați, vă faceți frați de cruce și rămâneți prieteni pe vecie! Cu rușii trebuie să fii atent. Să păstrezi relații de bună vecinătate. Nu spune nimeni să îi pupăm în fund. Ci că trebuie să avem o politică deșteaptă și relații diplomatice cordiale!

Să arătăm că îi respectăm și că merităm să fim respectați.

Relații cordiale, mă, istericilor!

Că războiul se termină, dar Rusia rămâne lângă noi! Ce, nu v-a mai vândut Vestul rușilor?!

Pactul Ribbentrop-Molotov vă spune ceva?! Expresia „sferă de influență” nu vă pare cunoscută?! Credeți că s-ar da înapoi să ne facă cadou rușilor acum dacă ar avea vreun avantaj promis și garantat de Kremlin din asta?!

Rusia nu a jucat bambilici niciodată în istorie! Asta am făcut-o noi! Noi ne-am furat și ne furăm singuri căciulile!

Pe planeta noastră Rusia este, totuși, o superputere. Și o superputere nucleară, cu resurse naturale pentru care Vestul ar da nu doar o mână și un picior să se înfrupte, ci ar sacrifica țări întregi. Cum face acum cu Ucraina.

Visul cu înfrângerea Rusiei este foarte, foarte frumos, dar în prezent este o utopie – ca să nu spun că e pura demagogie politică occidentală, care vă aruncă praf în ochi!

Cât timp Putin trăiește, va fi tătucul lor.

Lăsați gogorițele și truismele sforăitoare și priviți realitatea în față: nu există șanse ca Rusia să fie îngenunchiată decât prin declanșarea unui Al Treilea Război Mondial și sacrificarea întregii planete pentru un rezultat incert.

Pentru că un Al Treilea Razboi Mondial va fi un război cu arme neconvenționale, cu arme chimice, biologice, nucleare. Și cum Putin e dement, cum spuneți chiar voi, nu se va sfii să le folosească. Iar răspunsurile N.A.T.O. vor fi în oglindă.

Chiar și așa, nu e sigur că va exista o Rusie înfrântă! Mai bine vă gândiți foarte bine ce faceți cu politicienii țării asteia și cât îi mai lăsați să își bată joc de noi! Mai bine îi întrebati pe guvernanți, parlamentari și președinte ce poziție ar trebui să aibă România în contextul actual. Pentru că războiul se va încheia la un moment dat și rușii vor rămâne ca un cui în talpa noastră, că așa au fost mereu. Și să vă gândiți și la care ar trebui să fie poziția noastră în fața unei posibile alianțe a Rusiei cu China.

Amintiți-le tuturor demagogilor și visătorilor că NATO nu va veni să ne apere pe noi dacă va avea ținte mai importante de apărat! Și va avea! Între apărarea peninsulei Alaska și a României, ce credeți că va apăra N.A.T.O.?! Spuneți-le idioților noștri de politicieni că B.R.I.C.S. se poate transforma oricând și într-o alianță militară pe față! Și România va fi așa cum a fost cu adevărat mereu: pe cont propriu!

Pentru că indiferent de alianțele semnate, mereu am fost singuri! Nimeni nu ne-a susținut interesele pentru că așa era corect! Totul a avut și are un preț! Un preț extrem de greu pentru națiunea română care acum doarme în papuci și care a lasat și lasă toți hoții, lingăii, corupții, incompetenții, scârnăviile, trădătorii de neam și de țară să o conducă!

Gen. Mircea CHELARU

Istorie

Maria & Novak

Ea a fost cea mai bătrână femeie din lume. Cum a reușit să trăiască 128 de ani: „Lumea m-a obosit!”

Când minciunile devin realitate. A nu se uita deviza: prin tine însuți!

Cum a fost mințită Ucraina?

Până în anul 1994, Ucraina avea în posesia sa arme nucleare care o clasau în topul celor trei națiuni care dețineau cele mai multe focoase nucleare la acel moment din toată lumea. Dar cum a fost mințită Kievul să renunțe la ele și de către cine, pentru că este clar o decizie nefericită – având în vedere declanșarea războiului de către Rusia, ea fiind o putere nucleară.

Ar trebuie să ne amintim mereu de faptul că Ucraina, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice din decembrie 1991, era gata să renunțe la arsenalul său nuclear în schimbul mijloacelor mijloace financiare din partea Statelor Unite ale Americii. Dar, cel mai important, autoritățile ucrainene de la acea vreme, împreună cu primul președinte al Ucrainei independente, Leonid Kucima, a acceptat să nu mai aibă în gestiune arme nucleare, mai ales datorită promisiunii Federației Ruse că nu va ataca statul ucrainean. De multe ori se spune că Ucraina a fost mințită, fiind convinsă să accepte distrugerea armelor nucleare. Mințită, desigur, de Rusia – aici nu există nici un dubiu, dar, în egală măsură – mințită și de Statele Unite, care, potrivit declarației din 2018 al aceluiași prim președinte ucrainean, trebuia să preîntâmpine cedarea de teritorii ucrainene către Rusia.

Totuși, urmare a pornirii războiului în partea de Est a Ucrainei, începând cu 2014, prin anexarea Crimeei, teritoriu ucrainean, și terminând cu invazia de scară largă a Federației Ruse împotriva Ucrainei, observăm că rușii nu și-au respectat promisiunea. Dar să nu uităm că și alte două state nu și-au respectat promisiunea de garant al păcii și neutralității Ucrainei. Pentru a afla despre cine este vorba trebuie să pomenim aici despre un punct de cotitură în istoria tânărului stat, Ucraina.

Un eveniment despre care trebuie să cunoaștem cu toții este că la 5 decembrie, 1994, în cadrul summitului OSCE din capitala Ungariei, a fost semnat Memorandumul de la Budapesta privind garanțiile de securitate, document care cuprindea trei acorduri politice, în mare parte identice pentru trei țări ex-sovietice cele mai apropiate Rusiei și este desigur vorba despre Ucraina, Belarus și Kazahstan.

Aceste state au fost de acord să adere la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare în schimbul de garanții de securitate din partea semnatarilor documentului. Cele trei memorandumuri au fost semnate inițial de trei puteri nucleare: Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite, ulterior state importante ca China și Franța au dat asigurări individuale ceva mai slabe în documente separate privind asigurarea că în cazul în care cele trei țări vor fi atacate, aceste state vor intra în conflicte armate ca aliați.

Subiectul este actual prin faptul că anume Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite care garantul că, în cazul nerespectării Memorandului controversat de la Budapesta, se vor lua măsuri drastice și imediate.

Consiliul de securitate cu aceeași componență de țări (mai exact membri permanenți în acest Consiliu), unde președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a ținut zilele acestea un discurs crucial despre soarta Ucrainei de mai departe și a cerut un front comun al tuturor statelor lumii împotriva agresiunii ruse.

Cu toții observăm că, de exemplu, SUA sprijină cel mai mult Kievul în războiul de apărare al Ucrainei. O fac prin asistență militară, economică și umanitară, iar unul dintre motivele acestei susțineri, pe lângă faptul că așa este normal – susții din răsputeri un stat partener NATO care este atacat de un agresor și duce un război de apărare, Statele unite s-ar simți vinovate, obligate și datoare Ucrainei pentru nerespectarea Memorandumului de la Kiev. Este o chestiune absolut justă și cine știe, înțelege și mai multe dedesubturi din această încărcătură emoțională.

Și da, ca urmare a altor acorduri și a memorandumului sus-menționat, între 1993 și 1996, Ucraina, Belarus și Kazahstan au renunțat benevol și nesiliți de nimeni la armele lor nucleare, în schimbul respectării suveranității, independenței și unității teritoriale garantate de cele trei mari puteri din anii ‘90 – Rusia, SUA și Regatul Unit.

Cele trei state menționate, desigur, nu trebuiau nici să amenințe sau să utilizeze forța împotriva integrității teritoriale, a independenței politice sau economice a semnatarilor memorandumului și să se angajeze ca niciuna dintre armele acestora să nu fie folosită vreodată împotriva acestor țări, cu excepția cazurilor de autoapărare sau în alt mod în conformitate cu prevederile Cărții Națiunilor Unite. Desigur că teza autoapărării a fost intens folosită de președintele de acum, Vladimir Putin, dar cunoaștem că autoapărare prin ofensivă nu există.

Acum, în schimb, Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, amenință cu folosirea acestui arsenal nuclear, oare s-ar mai fi ajuns la această situație sau în general la izbucnirea războiului pe scară largă pornit de Rusia împotriva Ucrainei? Sunt întrebări pe atât de banale pe cât de plauzibile. Cine ar mai fi rupt teritorii din Ucraina dacă aceasta deținea arme nucleare? Absolut nimeni, absolut niciun stat.

Toate argumentele actuale în legătură cu aceste acorduri ca fiind semnate de fostele puteri (cel mai important, în contextul războiului din Ucraina, fiind memorandul Moscova-Kiev), nu mai au nicio legătură cu prezentul, nu au, în primul rând, o bază legală, dar cunoaștem că Moscova, împreună cu actuala conducere în frunte cu Vladimir Putin nu mai are nici măcar o remușcare umană, darămite un simț legal ori al dreptului internațional.

Semnarea oricărui document bilateral ori multilateral ar trebui să ne dea de gândit. Autoritățile de la Kiev ar trebui să evite repetarea semnării Memorandumului de la Budapesta, mai ales după 19 luni de război în Ucraina, un război care nu pare să aibă pic de predictibilitate, potrivit durata acestuia.

Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md

Articol din Contributors

P.S. Rapacitatea rusului trebuie pedepsită exemplar!

Străin printre străini.

Am în tolba mea multe povești cu români  emigrați după  cel de-al Doilea Război Mondial,  " de nevoie", "de frică " sau alte motive. Acum, citesc cu multă  amărăciune în suflet poveștile tinerilor români care au ales viața de emigrant. 

Mă  bucură unele date din statistica anului 2022 cu referire la cei care se întorc  în  țară. 

Fie viața cât  de rea, tot mai bine e în țara  ta!

Să  citim articolul!

De ce (încă mai) pleacă tinerii din România. Motivele noilor generații / „Schimbarea suntem noi, dar eu sunt obosit" / Peste 18.000 de tineri au plecat în 2022

Sursa foto: Dreamstime.com

"Nu vreau să trăiesc într-o țară în care nu mă simt în siguranță să merg singură noaptea pe stradă", îmi spune Ioana când o întreb de ce a ales să plece la facultate în străinătate. Carina, și ea plecată anul acesta din România pentru studii, susține că pentru a se întoarce în țară ar vrea să vadă "mai mult interes alocat educației și culturii". Răzvan, plecat și el tot pentru facultate, îmi explică faptul că vrea să se întoarcă în România, pentru că "simt un atașament față de țara în care am crescut". HotNews.ro a discutat cu mai mulți tineri pentru a afla cum și dacă s-au schimbat motivele pentru care aceștia aleg să plece peste hotare. Am vorbit și cu tineri care au ales să se întoarcă în țară, pentru a afla ce i-a motivat să revină și dacă regretă acest pas.

În anul 2022, peste 18.000 de tineri (persoane până în 24 de ani) au părăsit România definitiv, cu 6.000 mai mult decât în 2021.

În același an, alți peste 60.000 au plecat temporar, pe o perioadă limitată de timp, cu aproximativ 2.000 mai mulți față de anul precedent, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS).

Monica Roman, profesoară la Academia de Studii Economice (ASE) din București și care a realizat mai multe studii de-a lungul anilor despre mobilitatea tinerilor din România, a spus pentru HotNews.ro că anul 2022 a fost primul în care numărul tinerilor care s-au întors în România a fost mai mare decât al celor care au plecat.

• "Datele statistice arată niște chestii absolut fantastice: în anul 2022, ultimul pentru care sunt date statistice, este primul în care numărul de reveniți tineri este mai mare decât numărul de plecați, la tineri".
• "Emigrația tinerilor, ca și emigrația românească, este o emigrație în primul rând pentru muncă".
• "Cei care sunt înalt calificați au o rată de întoarcere în țară mai mică decât cei mediu calificați".

h2: "Ca să mă întorc ar trebui să se schimbe cu mult mentalitatea comună a românilor"

Ioana Mircea are 18 ani și a crescut în Cernavodă, județul Constanța. Imediat ce a terminat liceul, adică în vara acestui an, a și plecat să facă facultatea în Olanda, la Nijmegen.

• "Am plecat în primul rând pentru că nu există un echivalent la molecular life sciences în România. Cel mai apropiat program ar fi fost Biochimia, dar tot nu e la fel. Resursele educaționale (laboratoare, oportunități de internship etc.) sunt mult mai bine dezvoltate decât în România.
• Facultatea îmi oferă și suport emoțional în timpul studiilor (student counseling și mentorate cel puțin o dată pe săptămână).
• Programul meu este cu predare în engleză și asta îmi dă foarte multă libertate de a merge pe cercetare în orice țară dezvoltată din Europa. Am plecat și pentru că a fost destul de accesibil financiar, taxa fiind doar de 1.200 de euro pe an", a spus tânăra, pentru HotNews.ro.

Ca ea sunt alți 60.225 de tineri care au plecat din țară doar în 2022, cel puțin temporar.

Ioana spune că în acest moment nu vrea să se întoarcă în România, dar nu va rămâne nici în Olanda. Ar vrea ca după terminarea studiilor să se mute în Norvegia, Suedia sau Danemarca. Nu vrea să revină în țară pentru că, spune ea, mai avem de evoluat când vine vorba de cercetare. În plus, în România nu se simte în siguranță.

• "În primul rând, ca să mă întorc în România ar trebui să am oportunități de angajare, adică să se dezvolte mult mai mult pe partea de cercetare. Un alt motiv pentru care nu m-aș mai întoarce este și siguranța. Olanda cel puțin este mult mai ok cand vine vorba de rate de viol și crimă. Și din cauza societății, ca sa mă întorc ar trebui să se schimbe cu mult mentalitatea comună a românilor.
• Nu vreau să trăiesc într-o țară în care nu mă simt în siguranță să merg singură noaptea pe stradă. Nu vreau să trăiesc într-o țară în care 50% din populație crede că violul este vina victimei și în care este normal ca fetele de liceu să rămână însărcinate cu profesorii lor. Nu vreau să trăiesc într-o țară în care oamenii LGBT trăiesc în frică și rușine. Nu vreau să trăiesc într-un stat atât de influențat de biserică și în care mor pacienții la ușa spitalului pentru că doctorii nu vor să îi trateze din cauza genului, orientării sexuale, etniei etc.", explică Ioana.

h2: "Aș aprecia mai mult interes alocat educației și culturii"

O altă tânără care a terminat liceul anul acesta, Carina Pepene, din Brașov, a plecat la facultate în Amsterdam, unde studiază Științele Comunicării. Decizia de a pleca a luat-o încă din clasa a IX-a: "Curriculumul, profesorii, oportunitățile, facilitățile, statutul studenților sunt câteva dintre aspectele care m-au determinat să iau o decizie finală".

"Încă nu am conceput un plan cristalizat cu privire la întoarcerea în România", susține tânăra, dar o decizie o va lua în următorii ani, după ce își va încheia studiile.

"Mi-aș dori ca nivelul de trai din România să crească, însă știu că asta nu se poate întâmpla peste noapte. Punctual, aș aprecia mai mult interes alocat educației și culturii, dar în același timp sunt conștientă că avem probleme la fel de importante în alte arii ale societății. Alți factori ar putea fi oferirea unor salarii decente, profesionalism în toate domeniile, mai multă transparență în instituțiile publice și o viață politică sănătoasă", explică tânăra plecată din țară.

Răzvan Blănaru a trăit în Vaslui, acolo unde a făcut și liceul. Imediat după, a ales să plece din țară, tot în Olanda, la Groningen. "Am vrut să merg la o universitate mai de top, unde știu că sunt condiții", explică el, care adaugă și faptul că își dorește să se întoarcă în România, pentru că "simt un atașament față de țara în care am crescut".

"Nu cred că pot pune degetul exact pe un lucru care ar trebui să se schimbe ca să mă întorc. Poate niște schimbări în sistemul de educație (mai mult respect față de tineri, focus pe oameni etc.), un câmp al muncii care să fie actualizat pentru necesitățile actuale și să existe mai multe oportunități pentru toată lumea", a explicat, pentru HotNews.ro, tânărul.

h2: "Lupta împotriva sistemului în România este o luptă foarte grea"

Și Alex, care este din Ilfov, dar a învățat mereu în București, a ales să plece din țară imediat după ce a terminat liceul, în 2022. S-a orientat tot spre Groningen. Spune că adaptarea a venit mai greu, dar orașul în care s-a mutat "a ajuns să fie, inevitabil, cel unde m-am reinventat". Explică faptul că sunt mai multe motive pentru care a decis să plece, însă a contat mult și un conflict cu fosta dirigintă, pe tema lungimii părului.

• "Un eveniment reprezentativ este un «conflict» dintre mine și diriginta mea de atunci, moment când îmi crescusem bretonul puțin peste standardul general al tunsorilor bărbătești. Mă simțeam mai bine în pielea mea (...). Inițial nu am acordat prea multă importanță părului meu în creștere, fiind doar asta: păr. Nu a trecut mult timp până să primesc comentarii, ușor, ușor au devenit săptămânale, apoi zilnice: «maximum 8 centimetri lungimea părului, este în regulamentul școlii», «îți scad nota la purtare», «te trec absent la ora mea», «merg la doamna directoare», ș.a.m.d.
• Am protestat față de poziția dumneaei. Eram convins că îmi erau încălcate niște drepturi fundamentale, dar îmi era imposibil să găsesc dreptul la păr lung în Declarația Universală a Drepturilor Omului. Mă plângeam părinților mei care încercau să mă învețe că lupta împotriva sistemului în România este o luptă foarte grea, o luptă care aproape că nu merită. Spre surprinderea nimănui, părinții mi-au fost chemați la școală pentru a fi apostrofați: «Știu ca sunteți foarte ocupați, însă vă rog să mai vorbiți cu el. Ce ar fi dacă și-ar crește toți băieții părul?!» Ar fi o adevărată catastrofă, nu ar mai fi nimeni eligibil pentru «meritul pionieresc» din Ilfov. Mă mai amuza când îmi spunea că voi putea să îmi cresc părul când ajung la liceu, la 4-5 luni distanță. Derutant, în fine. Cert este că începusem să o evit pe doamnă, îmi era frică de ea, oricât de nejustificat ar părea", a povestit, pentru HotNews.ro, Alex.

El spune că mereu se întoarce în România optimist, dar pleacă "cu un gust amar".

"Oamenii nu sunt foarte receptivi la schimbare încă, iar asta mă ține la distanță", explică tânărul de 19 ani.

Alex este sceptic și nu crede că își va dori vreodată cu adevărat să se întoarcă în țară definitiv.

"Nu se va schimba în cursul vieții mele suficient cât să mă întorc din dorința reală de a o face. Bazele schimbării trebuiau puse de mult că să putem să culegem și roadele până ieșim la pensie. Din punctul meu de vedere, problema e cu atât mai adâncă cu cât în sine materialul din care este cusută societatea românească modernă are rămășițe din ideologii de mult apuse. Fac observația asta raportându-mă la Olanda; sunt multe lucruri ce țin de un popor care indică sau își au originea în prosperitatea sa. Nu cred că e suficient să alegi un lider bun sau să ai o clasa politică competentă, ca lucrurile să se schimbe în bine. Mi-e aproape imposibil să mă feresc de clișeele ce țin de discuția plecării din țară, știind că mai toate au un sâmbure de adevăr. Schimbarea suntem noi, dar eu sunt obosit. Nu mă aștept să fiu înțeles neapărat, dar cam ăsta a fost efectul unui șir lung de dezamăgiri asupra obiectivelor mele de viitor", a detaliat tânărul.

h2: "Nu pot să spun faptul că tinerii pleacă acum mai mult decât plecau înainte"

Monica Roman, care este profesoară la Academia de Studii Economice (ASE) din București a spus, pentru HotNews.ro, că datele din prezent nu sunt cu mult diferite față de acum 10, 15 ani.

"Dacă mă refer la tendințele de ansamblu ale emigrației tinerilor, în mod special, acestea se înscriu în tendința migrației generale, iar ponderea tinerilor emigranți este oarecum stabilă în ponderea de emigranți la nivel național. Deci nu pot să spun faptul că tinerii pleacă acum mai mult decât plecau înainte. Cu mici variații, 25%-28%, arată datele INS-ului. Prin tineri înțeleg populația până în 24 de ani, vârstă până la care apare această cristalizare a intenției de a emigra pentru studii, care se manifestă mai puțin după 24 sau după 30 de ani", explică Roman.

h2: În anul 2022, numărul tinerilor care s-au întors în țară a fost mai mare decât al celor care au plecat

Monica Roman afirmă că în anul 2022 mulți tineri care plecaseră în țări precum Italia sau Spania au ales să se întoarcă în țară. Până în 2022, lucrurile stăteau invers: numărul tinerilor care plecau din țară era mai mare decât al celor care se întorceau să locuiască aici.

"Deci avem această migrație netă care trebuie privită în oglindă din două perspective: emigrație și imigrație. Fenomenul imigrației mie mi se pare mult mai interesant în momentul acesta. Tendința de creștere a imigrației este vizibilă, nu numai în România, dar și în câteva alte țări, inclusiv la bulgari, la polonezi. Încet începem să vedem și faptul că România devine o țară de imigrație, iar între acești imigranți se află și tineri români plecați din străinătate. Datele statistice arată niște chestii absolut fantastice: în anul 2022, ultimul pentru care sunt date statistice, este primul în care numărul de reveniți tineri este mai mare decât numărul de plecați, la tineri", detaliază specialista în domeniu.

h2: Cei mai mulți tineri pleacă în străinătate pentru a munci, nu pentru studii

Monica Roman explică și faptul că motivele pentru care pleacă tinerii s-au mai diversificat, iar cei mai mulți aleg să părăsească România pentru a munci peste hotare.

"Motivele evident că vor diferi în funcție de partea monedei pe care o analizăm. O să mă refer în primul rând la motivele plecării. Motivele plecării în ultimii doi ani s-au diversificat. Emigrația tinerilor, ca și emigrația românească, este o emigrație în primul rând pentru muncă. Chiar dacă este un pic supraestimată această afirmație, că tinerii pleacă, în primul rând, la studii, că «ne pleacă creierele». Este mult supraestimată. În primul rând, tinerii români, cei care pleacă în afară au, în medie, studii medii, nicidecum studii superioare sau liceale, deci ei pleacă după studiile medii și acolo se angajează. Sunt acei tineri care nu sunt satisfăcuți de piața muncii și de ceea ce le oferă nivelul de trai din România", punctează aceasta.

Pandemia a făcut și ca tinerii să aleagă mai puțin studiile în străinătate, pentru că nu au fost neapărat mulțumiți de condițiile studiilor online.

"Emigrația pentru studii a scăzut în contextul pandemiei, când am asistat și la o revenire a multor studenți care studiau în străinătate pentru că nu a mai fost mulțumiți de condițiile de a studia online, corelate cu taxele uneori ridicate de școlarizare de afară (...). Deci dintre tinerii care studiau în străinătate, mulți au fost nemulțumiți sau alții au acceptat situația. Dar ideea este că s-au încetinit plecările pentru studii", spune Monica Roman.

Deși inițial tinerii pleacă cu gândul că se vor întoarce în țară, treptat, cu cât petrec mai mult timp în străinătate, dorința de a reveni scade.

"Din experiența mea, din proiectele pe care le-am coordonat, pot să vă spun că există o intenție clară de revenire pe care ei și-o afirmă în primii ani de la plecare, dar pe măsură ce plecarea lor se prelungește spre permanentizare, intenția de revenire scade. Cei care sunt înalt calificați au o rată de întoarcere în țară mai mică decât cei mediu calificați. Ăsta este un fapt", punctează Roman.

h2: Cei care aleg să se întoarcă

HotNews.ro a stat de vorbă și cu două tinere care au plecat din România imediat după ce au terminat liceul, fie pentru muncă, fie pentru studii, dar care între timp s-au întors în țară.

Vera Șerban are 21 de ani și a plecat la studii în Regatul Unit. Totuși, în contextul Brexitului, planurile ei s-au schimbat și a ales să se angajeze. Spune că deși inițial i-a fost greu să se obișnuiască cu mediul, după ce timpul a mai trecut a reușit să se integreze. Totuși, după ce viza a expirat, ea a decis, împreună cu partenerul său de viață, să se întoarcă în România, unde se ocupă de afacerea familiei.

"Până în prezent, nu regretăm această alegere și ne simțim împliniți aici. În viitor, am în vedere călătorii pentru a vizita și a explora alte locuri, dar nu ne-am angaja profesional în altă parte", susține Vera, care îi îndeamnă în special pe tineri să decidă cu inima, indiferent de opțiunile pe care le au, pentru că "este important să recunoaștem când ne simțim bine și să avem curajul să urmăm acele direcții, chiar dacă asta înseamnă să facem schimbări majore în viața noastră".

Și Iulia avea 18 ani când a plecat în Marea Britanie și decizia a luat-o încă din clasa a IX-a. A fost acceptată la cinci facultăți de acolo, iar ea a ales să urmeze University of Manchester.

"Acolo am rămas pentru 4 ani. La licență am studiat Economie și Business timp de 3 ani, unde am absolvit cu «First». Ulterior, am rămas în Manchester și la master, pentru că obținusem o bursă pentru rezultatele bune. La master am studiat International Development, în cadrul Global Development Institute, una dintre cele mai renumite instituții din lume în acest domeniu", spune ea.

Susține că Manchester nu este cel mai prietenos oraș, având o rată de criminalitate ridicată. Cu toate acestea, diferitele programe și activități în afara facultății au ajutat-o să își facă prieteni.

h2: "Nu regret că m-am întors și nu cred că voi regreta vreodată"

Întoarcerea Iuliei în țară a venit odată cu începerea pandemiei de COVID, deci nu a fost 100% decizia ei, ci mai mult contextul a fost de așa natură, explică tânăra.

"Eram în semestrul al doilea de master (aveam 22 de ani) și urma să plec în Uganda pentru un stagiu de teren legat de masterat, dar cu doar două zile înainte de plecare, totul s-a anulat din cauza închiderii granițelor Ugandei. În scurt timp a intrat și Anglia în lockdown. Apoi, în iunie, când au fost reluate zborurile, mai mult la presiunea celui mai bun prieten, care este și el român, am decis să ne întoarcem acasă", explică ea.

Totuși, nu regretă că a revenit în țară, chiar dacă vrea să viziteze cât de curând din nou Manchester.

"Niciodată nu am regretat și nu cred că o voi face nici mai târziu. Sigur, mai am vise în care mă întorc acolo și mi se face un dor teribil câteodată, în special toamna, când Manchester arată cel mai frumos. Chiar vreau să merg să vizitez orașul până la finalul anului", spune ea.

Iulia a punctat și faptul că a observat că în general avem tendința de a ignora aspectele negative ale unei vieți în străinătate și spune că "nu este întotdeauna atât de perfect precum pare".

De doi ani ea lucrează în București, unde spune că se simte mult mai în siguranță. Nu are de gând să mai plece în străinătate.

"Am realizat că, pentru mine, familia și prietenii reprezintă cel mai important lucru și nu aș mai putea să fiu departe de ei din nou (...). Pe lângă asta, cred în România și cred că se va dezvolta din ce în ce mai frumos", a mai spus Iulia.

Într-un barometru Europa FM din anul 2019 la întrebarea "Care credeți că este principalul motiv pentru care unii tineri iau decizia să plece definitiv din România" răspunsurile au arătat în felul următor:

• neîncrederea în autorități/corupția - 31,3%;
• nivelul de trai scăzut - 31,1%;
• lipsa locurilor de muncă - 21,8%;
• lipsa infrastructurii (drumuri, spitale, școli etc) - 5,3%;
• nu există șansa de a evolua în carieră - 4,6%;
• alt motiv - 4%.

Aproape 6 milioane de români (5,7) trăiesc peste hotare. Majoritatea sunt stabiliți în Italia, Spania, Marea Britanie, Germania sau SUA, scrie Europa Liberă România.

Plecați pentru studii sunt plecați aproximativ 40.000 de tineri români, conform datelor UNESCO

Poate, ghiciți sensul poeziei ce urmează.

Sursa foto: A.M.

Satul meu, cel din fotografie, nu e cel de baștină dar oferă  imaginii de vis. Din curtea noastră:

Sursa foto: A.M.

Prin curte, prin livadă.

De câte ori nu m-am întrebat!

Pentru dragii noștri nepoți.

Have a great day!

Omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car.

Asa și noi:

Cu puțină  atenție se poate observa că  pe podina pătulului nostru am pus la uscat plante aromatice și  medicinale. Bune, la iarnă!