Sevilla și Andalucía

Emiratele Arabe Unite și Spania vor lansa un proiect pentru a studia istoria Andaluziei

Potrivit agenției WAM, aceasta prevede mai multe evenimente culturale pentru „dezvoltarea unor legături puternice între cele două țări".

Sevilla, Andaluzia, Spania: Femeie dansând faimosul dans Flamenco, Foto: Shutterstock

Emiratele Arabe Unite, împreună cu Spania, vor lansa proiectul „Andaluzia: istorie și civilizație", dedicat studiului moștenirii culturale a regiunii, care în Evul Mediu a devenit unul dintre cele mai mari centre culturale ale lumii arabe, a transmis sâmbătă agenția de știri din Emiratele Arabe Unite, WAM .

Proiectul, organizat de Marea Moschee Sheikh Zayed din Abu Dhabi și Biblioteca Națională din Emiratele Arabe Unite, este de așteptat să dureze șase luni. Aceasta presupune desfășurarea mai multor evenimente culturale, care au ca scop „dezvoltarea unor legături puternice între cele două țări". Potrivit WAM, inițiativa, care ar trebui să atragă atenția asupra patrimoniului cultural și intelectual andaluz, aparține vicepreședintelui și viceprim-ministrului Emiratelor Arabe Unite, șeicul Mansour bin Zayed Al Nahyan.

În septembrie 2023, Emiratele Arabe Unite și Spania vor organiza o expoziție de artă andaluză și două ateliere la locul Moscheei Sheikh Zayed, la care vor participa cercetători specializați în studiul literaturii arabe, istoriei și culturii Andaluziei. De asemenea, țările vor organiza două conferințe științifice, care sunt programate pentru septembrie anul acesta și februarie anul viitor. Prima conferință va avea loc în Spania, a doua - în Emirate. Organizatorii plănuiesc să atragă cercetători pentru a traduce inscipțiile ți textele monumentelor andaluze din arabă în limbi europene, precum și pentru a pregăti publicații academice moderne. În plus, în cadrul proiectului vor fi organizate mai multe festivaluri de muzică, inclusiv cele dedicate muwashshah-ului, un gen de poezie strofică arabă medievală destinat cântării cu acompaniamentul unui instrument muzical.

Andaluzia este o regiune istorică și o unitate administrativ-teritorială situată în sudul Spaniei moderne. După ce arabii au cucerit Peninsula Iberică în secolul al VIII-lea, Andaluzia a devenit parte a unui singur califat. În anii 756-929, pe teritoriul său exista Emiratul Cordoba, în anii 929-1031 - Califatul Cordoba. Istoria ulterioară a Andaluziei este de obicei împărțită în epoca așa-numitului prinți de apanage (1031-1091), domnia dinastiilor berbere ale almoravidelor și almohazilor (până la începutul secolului al XIII-lea) și domnia emirilor din Granada (până în 1492. an în care s-a pus capăt stăpânirii arabe în Pirinei). Perioadele de emirat și califat din Cordoba sunt considerate perioada de glorie politică, economică și culturală a Andaluziei. 

Fie toamnă, fie vară!

Multă sănătate în prag de vară!

Solstițiu de vară 2023. 21 iunie este cea mai lungă zi din an. Ce tradiții și obiceiuri se respectă astăzi

Solstiţiul de vară 2023 are loc miercuri, 21 iunie, la ora 17:58, fenomen care marchează începutul verii astronomice, nu doar calendaristic, fiind perioada din an cu cea mai lungă durată de lumină naturală a Soarelui. În același timp, în emisfera sudică este momentul în care oamenii marchează începutul iernii. Solstițiul reprezintă un eveniment astronomic care are legătură cu mișcările Pământului de revoluție în jurul Soarelui și de rotație în jurul propriei axe. Ce se întâmplă mai exact în cea mai lungă zi din acest an:

Denumirea de Solstiţiu („Soarele stă") este dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea gradientului mișcării Soarelui în raport cu declinaţiile acestuia. Soarele aflându-se la culminaţie (pentru latitudinea medie a ţării noastre) la 67° 52' deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15h 32m, durata nopţii fiind de numai 8h 28m. Din acelasi motiv şi crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungeşte toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „nopţi albe".

După momentul Solstiţiului de vară, durata zilei va începe sa scadă, iar a nopţii să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă. Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers.

Solstiţiul de vară este din vechime legat de strângerea recoltei. Încep să se aprindă focurile pentru Noaptea de Sânziene. Se fac la răspântii, pe locul cel mai înalt, lângă ape stătătoare, pentru îndepărtarea bolilor şi a necazurilor. Animalele domestice se trec prin foc pentru purificare, iar torţe aprinse se poartă pe câmpuri, pentru a îndepărta dăunătorii. În plus, este o perioadă bună din an pentru organizarea nunţilor.

Pământul execută atât o mişcare anuală de revoluţie în jurul Soarelui, cât şi o mişcare diurnă de rotaţie în jurul axei polilor tereștri. Axa polilor Pământului nu este constant perpendiculară pe planul orbitei Pământului.

Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor. La momentul solstițiului de vară, Soarele se va afla la 23° 27' distanță unghiulară nord față de Ecuatorul ceresc, el descriind mișcarea diurnă pe un cerc paralel cu Ecuatorul, numit Tropicul racului. La solstițiul de vară, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90°, potrivit www.astro-urseanu.ro.

Tradiţia şi superstiţiile privind solstiţiul de vară au rădăcini străvechi, fiindcă cea mai lungă zi (iluminată de Soare) a anului este considerată punct de balanţă, de răscruce, de schimbare, o zi a absolutului, înscrisă sub semnul focului, care este simbolul Soarelui, scrie Agerpres. În această perioadă va avea loc și sărbătoarea Sânzienelor, asociată cumva, în tradiția populară românească, solstițiului de vară. În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută drept ziua de Sânziene sau Drăgaica. Tot pe 24 iunie, credincioșii creștin ortodocși sărbătoresc naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult al soarelui, iar în unele zone, sărbătoarea se mai numeşte şi „Cap de vară".

În imaginaţia populară, Sânzienele sunt nişte fete frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, dansând. Ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor şi buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele „dau îndărăt", adică nu mai cresc deloc.

În noaptea de 23 iunie, fetele obișnuiesc să pună sub pernă flori de sânziene, în speranţa că astfel îşi vor visa ursitul. Femeile căsătorite îşi înfăşurau mijlocul cu flori de sânziene, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Atât fetele, cât şi femeile îşi puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenţia asupra frumuseţii lor.
Din spicele de grâu, sânziene şi alte plante, fetele îşi făceau cununi cu care se împodobeau şi jucau dansul Drăgaicei. Acest dans era pentru belşug, precum şi pentru protecţia gospodăriilor şi ogoarelor. În tradiţia populară, se credea că, odată cu drăgaicele, juca şi soarele la amiază, astfel că el stătea mai mult pe cer decât de obicei.

Atotputernicia soarelui de la solstiţiu se celebrează, la români, prin focurile de Sânziene, aprinse pe locul cel mai ridicat. Încinşi cu brâuri de pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă aceste brâuri ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri care ar fi să vină. Din cele mai vechi timpuri, solstiţiul de vară a constituit un mare prilej de bucurie şi sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei. La început, serbarea coincidea cu data solstiţiului, adică 21 iunie. Mai târziu, ceremonialul fiind considerat de către biserică drept păgân, a fost mutat pe 24 iunie - ziua dedicată Sfântului Ioan Botezătorul.

În timp, Noaptea de Sânziene - cum este denumită în folclorul românesc - a devenit o serbare populară, cu caracter tradiţional, ce se desfăşoară diferit în funcţie de ţara respectivă şi chiar de regiunea respectivă. Pentru ţărani, această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii. În credinţa populară, se crede că, dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul (Sânziene) sau după, este de rău augur deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat, deci recolta de grâu, alune de pădure şi salată va fi distrusă, potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul „Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român" (2000), scrie Agerpres.

• 2024 - 20 iunie 23:51
• 2025 - 21 iunie 05:42
• 2026 - 21 iunie 11:24
• 2027 - 21 iunie 17:11
• 2028 - 20 iunie 23:02

C.L.B.

Cum distrugi o nație? Trădătorii!

Unde dispar elevii din cataloage. Rata abandonului școlar, dublă față de cifrele oficiale

Oficial, în România, rata abandonului școlar este de 16%, față de 10%, media UE. Experți în Educație atrag însă atenția că, în realitate, rata abandonului e dublă față de cifrele oficiale.

România este campioană la abandon școlar Foto: Arhivă

În acest an, la examenele de Evaluare Națională s-au prezentat la proba scrisă la Română 154.600 de absolvenți de clasa a VIII-a, din 161.500 de înscriși. Pe lângă cei peste 7.000 de elevi care au renunțat să se mai prezinte, alți 15.000 de elevi aflați în cataloage în clasa a VIII-a la începutul anului nu au mai fost înscriși la examen, potrivit datelor anunțate de Ministerul Educației.

Motivele invocate de secretarul de stat în Ministerul Educației, Florian Lixandru, au fost acelea că elevii „fie nu au promovat clasa a VIII-a, fie nu au dorit să se înscrie la Evaluarea Națională“. Reamintim însă că, spre deosebire de Bacalaureat unde fiecare elev completează o cerere pentru a participa la examen, la clasa a VIII-a, înscrierea se face automat de către secretariatele școlilor.

Profesorul de matematică Ștefan Vlaston, expert în Educație, face un calcul al copiilor născuți în 2009: 228.000, din care s-au prezentat la Evaluarea Națională din acest an doar 154.600. Prin urmare, restul de elevi, cumva, s-au „pierdut pe drum“. În aceste condiții, rezultă o rată de abandon de 32%, dublă față de cea oficială. 

Argumentul că mulți dintre elevii „dispăruți“ au plecat în străinătate nu prea ține, subliniază expertul, pentru că numărul acestora nu poate fi mai mare de câteva mii, strict dintre cei născuți în 2009. Iar dacă o treime dintre copiii României nu au urmat școala, cine răspunde pentru acest eșec de proporții?, punctează Ștefan Vlaston. An de an, mai spune el, numărul elevilor care se prezintă la Evaluarea Națională este mult mai mic decât numărul elevilor înscriși în clasa a VIII-a, iar cei care se află la cârma Educației nu s-au simțit datori să ofere nicio explicație plauzibilă.

În 2022, de exemplu, situația a fost următoarea: 172.900 de elevi înmatriculați în clasa a VIII-a, dar doar 155.800 înscriși la Evaluare, dintre care s-au prezentat 150.000. Iar de luat examenul, l-au luat și mai puțini – 122.000. Numărul corigenților la clasa a VIII-a a variat între 3.000 și 6.000 de elevi, calculează profesorul, deci nu se pot justifica diferențele enorme între cifrele prezentate.

Singura explicație posibilă, atrage atenția expertul, este faptul că 14.000 de elevi erau „virtuali“, adică trecuți în catalog, dar fără să dea pe la școală. Iar singurul ministru care a recunoscut problema a fost Ecaterina Andronescu. Ea a spus că, în 2019, a constatat că avea înscriși în clasa a VIII-a 186.000 de elevi și au intrat în Evaluare doar 146.000, adică cu 40.000 mai puțini. Și să nu uităm că nu sunt elevi virtuali doar la clasa a VIII-a, sunt la toate clasele.

Două sunt motivele care-i determină pe directori să înregistreze mai mulți elevi decât sunt în realitate: finanțarea per capita care face ca numărul mai mare de elevi să aducă un buget mai mare și învățământul liceal obligatoriu.

Potrivit lui Vlaston, abandonul școlar crește pe măsură ce elevii avansează în cicluri. Astfel, părăsirea școlii atinge rata cea mai mare pentru că elevii din rural renunță să mai vină la școală după primele luni de liceu, în clasa a IX-a. De ce? „Din cauza costurilor foarte mari cu transportul, cu masa, cu cazarea, plus că se scoală la 5 dimineața pentru a prinde mașina către școală. Elevii renunță la un moment dat, după o lună, două, trei. Dar ei nu sunt șterși din catalog, nu sunt lăsați repetenți, sunt considerați cu situația neîncheiată“, explică profesorul.

Un moment al adevărului l-a constituit anul trecut vizita inopinată din februarie a inspectorului școlar general din Gorj – la acea vreme, Dana Constantinescu – la mai multe licee din Târgu-Jiu. Inspectorul-șef a constatat că la Liceul „Traian Vuia“, din 21 de clase, erau la ore doar 4 elevi, în timp ce la Liceul Auto, sălile de clasă au fost populate cu angajați ai școlii, situația frizând absurdul. Fosta șefă a ISJ Gorj a propus atunci comasarea a cinci licee tehnologice din Târgu-Jiu, dar s-a opus primarul Marcel Romanescu. În cele din urmă, inspectorul-șef și-a dat demisia din funcție. „Acesta a fost doar vârful aisbergului“, atenționează Ștefan Vlaston.

O situație exactă în sistem am putea avea dacă ministerul ar obliga inspectoratele să meargă în controale pe teren, subliniază expertul în Educație. „Unde se duc banii destinați elevilor virtuali și cine îi încasează? Acum, când deficitul bugetar este de 32 de miliarde de lei, nu este important răspunsul la această întrebare? Cel mai grav este că Ministerul Educaţiei ignoră, an de an, toate aceste probleme extrem de grave şi nu ia măsurile ce se impun. Este condus de miniştri incapabili, incompetenţi, cărora nu le pasă de copiii ţării? Ce pierderi suferă România, an de an, din cauza acestei nepăsări? Cum ţinem cont de faptul că aşa cum arată şcoala azi va arăta societatea mâine?“, subliniază Vlaston.

Iar școala de azi arată foarte rău, asta dacă suntem dispuși să recunoaștem. Expertul Mihai Maci publică într-un articol pentru Contributors.ro un fragment dintr-o lucrare de licență a unui student din anul al III-lea: „În intermediul conținutului Convenției de Armistițiu care era compusă dintr-un preambul de 20 de articole și 6 anexe, având un caracter deținând o particularitate mult mai vastă decât acest tip de documente“.

Studentul nu e nici slab, nici dezinteresat, precizează Mihai Maci. Iar felul acesta de a scrie este propriu unei bune părți a tinerilor care ajung în universități. „Simplul fapt de a vedea o lucrare scrisă clar și coerent mă face să mă întreb dacă nu cumva e copiată“, mai spune profesorul. Cei mai mulți studenți știu să scrie „aproximativ“, fac greșeli de gramatică, au dubii când se scrie cu doi de „i“ sau cu unul singur, dificultăți în privința semnelor de punctuație, la despărțirea în silabe și, în general, la coerența frazei. Cât privește nivelul de pregătire a studenților la o specializare care are legătură cu istoria, mulți nu au auzit de Napoleon sau de Hitler. Iar cunoștințele științifice sunt, de multe ori, nule: „Majoritatea consideră că lumea e făcută de Dumnezeu fiindcă «așa a vrut El» și științele (oricare) sunt niște mari conspirații menite a ne lua banii. Dacă nu reproduc ceva învățat pe de rost sau nu copiază, dau foaia albă. Atenție: toți sunt absolvenți de Bacalaureat și, adesea, cu note mari“, atrage atenția Mihai Maci.

Dacă ne interesează să schimbăm situația, adaugă expertul, atunci ar trebui să începem cu începutul. „Nimic nu este mai necesar decât o școală temeinică pe clasele mici. Ceea ce nu se învață la acest nivel incipient – atenția, răbdarea, exercițiul curiozității, deprinderea de a lectura, coerența formulării, judecata clară – nu se mai recuperează niciodată, indiferent de numărul anilor de școală.“

Dacă un elev termină ciclul primar fără să poată citi cursiv, fără să înțeleagă logica unei probleme și fără să aibă o deschidere față de mediul natural și istoric în care trăiește, va rămâne mereu la acest nivel, pentru că din clasa a V-a „sistemul“ nu-l va mai trata ca pe o persoană în formare, ci ca pe o cifră în statistica educației: „Iar la vârsta conștiinței (cât o fi ea de timpurie la generațiile actuale), și el înțelege că, într-o lume în care nu e decât un x fără nicio șansă reală, nu are de ce să se comporte nici civilizat și nici cinstit. El a pierdut partida la o vârstă la care nu putea decide nimic. Adevăratul proletariat al României nu e alcătuit din pensionari și asistați social (care sunt, și ei, oameni cu probleme reale), ci din acești tineri fără niciun orizont, pe care «sistemul» îi scuipă în lume și-i abandonează norocului“, avertizează Mihai Maci.

Trădare de țară

Articol din Adevărul.ro

Publicat:20.06.2023 22:00

Industria de pulberi explozive a fost pusă pe butuci la începutul anilor 2000, România fiind obligată acum, cu războiul la graniță, să importe, din Serbia, pe bani grei, pulberi pentru muniții. În contextul în care, în Europa, rezervele de muniții sunt pe butuci, iar războiul din Ucraina pare să mai dureze, experții militari spun că ce se întâmplă în țara noastră este incompetență crasă care poate merge până la trădare.

Pulberile explozive sunt necesare pentru realizarea munițiilor de orice fel

Analistul militar Aurel Cazacu a explicat cum am ajuns în această situație în care, la acest capitol, România a ajuns dependentă de importurile din Serbia, o țară care nu este membră NATO, ci mai degrabă mai apropiată de Rusia. „România avea două astfel de capacități de producție, Fabrica de Pulberi Făgăraș și Pirochim Victoria. Ambele și-au închis liniile de fabricație puțin după anul 2000. Prima dintre ele a fost chiar și executată silit de Primăria Făgăraș, iar instalația de nitroceluloză, care producea o parte din materia primă pentru pulberi, a fost tăiată și vândută la fier vechi. Revenind, nu mai producem pulberi din anii 2000, lucru care ne arată cel puțin o pasivitate, ca să fiu blând, a autorităților noastre în ceea ce privește grija pentru securitatea României“, explică analistul.

Aurel Cazacu spune că problema se schimbă atunci când ne referim la perioada de după începerea războiului din Ucraina. „Neacționând de urgență în privința înființării unei capacități de producție a pulberilor explozive, autoritățile nu mai dau dovadă doar de pasivitate. Vorbim aici de o acțiune ostilă împotriva statului român, vorbim chiar de trădare. Repet, avem războiul lângă noi, iar luptele vor mai dura pentru că Putin nu se lasă cu una, cu două, iar rezervele de muniții sunt pe butuci în toată Europa, nu numai la noi. Ce facem noi? Stăm cu mâinile în sân și cumpărăm pulberi explozive din Serbia“, spune expertul.

Problema putea fi rezolvată

Situația s-ar fi putut rezolva pentru că, la un moment dat, Romarm a semnat un memorandum cu firma germană Rheinmetall Nitrochemie, lider mondial în fabricarea pulberilor și în proiectarea fabricilor, pentru construcția fabricii de pulberi de la Făgăraș, conform bizbrasov.ro, numai că Ministerul Economiei nu a alocat fonduri și drept urmare memorandumul a picat.

Gabriel Țuțu, șeful Romarm de la vremea respectivă, menționa într-un raport de activitate că în luna aprilie a anului 2021 a primit o scrisoare de la Rheinmetall prin care era informat de „anularea unilaterală a Memorandumului“. „Printre motivele invocate se enumeră și incapacitatea Rheinmetall de a aloca resurse umane și materiale necesare unui proiect de o asemenea anvergură. Din informațiile noastre, Rheinmetall a hotărât să se retragă din proiect odată cu anunțarea bugetului (Ministerul Economiei - n.red.) pe anul 2021, prin care nu erau alocate fonduri pentru această investiție“, încerca să justifice eșecul Gabriel Țuțu.

Aurel Cazacu e explicat ce s-a întâmplat de fapt în afacerea Rheinmetall. „Cine a ales atunci Rheinmetall a ales bine pentru că sunt cei mai buni în domeniu. Numai că au existat niște interese obscure ca afacerea să nu iasă și indirect a fost respinsă colaborarea cu producătorul german prin nealocarea de fonduri pentru înființarea capacității de producție. Și aici putem vorbi de trădare curată“, a explicat analistul.

Cât ne costă ca timp și bani

Analistul mai susține că situația se poate remedia relativ repede și fără eforturi financiare falimentare. „O astfel de linie de fabricație, inclusiv liniile de nitroceluloză, costă, în total, cel mult 100 de milioane de euro. Iar fabrica ar asigura necesarul Armatei Române și ne-ar permite să trimitem muniții de toate felurile și la export pe piețele tradiționale ale României, în Africa sau America de Sud, de exemplu. Dacă se decide realizarea unei astfel de investiții, eventual cu un parteneriat privat, nici timpul în care poate fi ridicată o astfel de capacitate de producție nu este un obstacol pentru că instalațiile pot fi gata de procesare chiar și în șase luni“, a subliniat analistul

Pensii de șnapani într-o țară bântuită de sărăcie.

șnapan, șnapanisubstantiv masculin

șnapancă, șnapancesubstantiv feminin

• 1. familiar Om de nimic.

  sinonime: escroc hoțoman potlogar pungaș șarlatan
  • format_quote (și) adjectival Vor s-aprindă iar pămîntu Pentru pofta lor de bani Toți acești bancheri șnapani. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 14/6.

etimologie:

• limba franceză chenapan

Magistrații, „campionii” pensiilor speciale. La cât ajung cele mai mari venituri

Magistrații, care în prezent amenință cu suspendarea activității pe termen nelimitat ca formă de protest față de reforma pensiilor speciale, sunt cei care beneficiază de cele mai mari venituri din categoria „privilegiaților", ajungând la sume brute de peste 40.000 de lei pe lună.

Unele pensii ajung la peste 40.000 de lei FOTO Arhivă

Mai multe instanțe și parchete din București și din țară au anunțat că protestează față de iminentele modificări privind pensiile speciale, urmând ca activitatea să fie suspendată pe termen nelimitat. Printre acestea erau parchetele de pe lângă judecătoriile din București, parchetul Capitalei, cel de pe lângă Judecătoria Timişoara şi Tribunalul București, dar și structuri ca DIICOT sau DNA.

Încă de la începutul lunii iulie, „Adevărul" scria că 18 pensionari speciali din România au venituri brute de peste 40.000 de lei, primul din top fiind un fost magistrat, care depășește pragul de 50.000 de lei.

„Adevărul" a solicitat Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP) date despre cele mai mari 20 de pensii speciale din România, adică valoarea acestora, dar și legea în baza căreia sunt date, pentru a vedea din ce categorie fac parte, în condițiile în care, din cauza politicii de confidențialitate a datelor, nu pot fi date numele beneficiarilor.

Valoarea brută a celei mai mari pensii speciale din România, din prezent, se ridică la 50.359 de lei și e acordată unui fost magistrat. E singura pensie specială care sare de 50.000 de lei, în condițiile în care următoarele pensii sunt de 48.015 lei (poziția a doua), 46.827 de lei (poziția a treia), 44.904 lei (poziția a patra), 44.143 de lei (poziția a cincea). Toate acestea sunt tot ale unor foști magistrați.

Prima pensie care nu aparține unui fost magistrat este cea a unui fost pilot (în valoare de 41.478 de lei, a 13-a ca valoare, potrivit datelor CNPP). De altfel, în primele 20 de pensii speciale ca valoare, doar două sunt ale unor foști piloți, în timp ce 18 sunt ale unor foști magistrați. Primele 18 pensii speciale din „top" depășesc 40.000 de lei, în timp ce pensia specială cu numărul 20 ca venit e de 39.922 de lei brut.

CNPP a transmis numărul pensiilor de serviciu aflate în plată din evidența lor, precum și media fiecărei categorii de pensii. Mai precis, e vorba de șase pensii care sunt date în baza unor legi: ale foștilor judecători și procurori, ale foștilor diplomați, ale foștilor funcționari publici parlamentari, ale foștilor piloți (personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România), ale celor care au fost la Curtea de Conturi și ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor.

Cei mai mulți pensionari speciali din aceste categorii, potrivit datelor din luna mai, îi regăsim în rândul foștilor magistrați, în număr de 5.252, iar media acestora este de 21.555 de lei (cu 31 de lei mare față de luna precedentă). Următoarea categorie, ca număr, este cea a celor care au fost în personalul auxiliar de specialitate de pe lângă instanțe și parchete: 1.658 de beneficiari, media pensiilor fiind de 5.125 de lei. Apoi, urmează categoria foștilor piloți, cu 1.369 de beneficiari și pensie medie de 11.507.

Adevărul.ro 

Egrete și rațe sălbatice în zona urbană, pe râul Bahlui. Imagini superbe de pe râul care străbate Iașul.

În ultimele luni, pe râul Bahlui, în Iași, au început să-și facă apariția câteva egrete superbe, care au furat toate privirile trecătorilor.

Egretă pe râul Bahlui SURSĂ FOTO Cristian Hitruc

Astfel, în mediul online au apărut o mulțime de fotografii cu acestea dar și cu rațele sălbatice care și-au găsit adăpost pe râul care străbate capitala Moldovei. Reporterii Adevărul au surprins câteva imagini cu o egretă aflată pe râul Bahlui, care încerca să găsească hrană, înconjurată fiind de rațe sălbatice. Pentru locuitorii din municipiul Iași această imagine este una neobișnuită. Totodată, foarte mulți specialiști consideră că prezența acestor păsări pe râul Bahlui este o dovadă că apele lui sunt încă pline de viață. 

Potrivit specialiștilor, această pasăre are un cioc masiv și lung. Picioarele sunt închise la culoare iar lungimea corpului poate atinge 100 cm. Totodată, greutatea unei egrete poate fi cuprinsă între 700 și 1700 grame, anvergura aripilor fiind cuprinsă între 145 și 170 cm. 

Egreta poate fi întâlnită pe toate continentele, în Europa ajungând până în nordul Germaniei și Belarul. În România cuibărește în special în zonele joase extracarpatice, în interiorul arcului Carpatic numărul coloniilor fiind mai redusmai redus. Totodată, egretele pot fi găsite și în Delta Dunării.

Este parțial migratoare, multe exemplare rămân și peste iarnă dacă nu sunt condiții climatice severe. Majoritatea exemplarelor din interiorul Transilvaniei pleacă odată cu sosirea perioadelor de îngheț.

Specia este legată de habitatele acvatice naturale, întinse, cu suprafețe mari de stuf, în care își amplasează coloniile, în zone retrase, izolate. 

Egreta este o specie carnivoră oportunistă, în habitatele acvatice se hrănește cu pești, broaște, șerpi, crustacee, insecte acvatice. Adesea se hrănește și pe câmpuri, cu reptile, amfibieni, păsări și mamifere de talie mică. 

În urmă cu aproximativ două luni, o egretă a fost fotografiată, tot pe râul Bahlui, în timp ce se hrănea cu un pește. Atunci, imaginile surprinse au făcut înconjurul internetului. 

Imaginea 1/7: Egrete pe râul Bahlui

Adevărul.ro 

Afganistan: Ziua plecării ultimului soldat american declarată sărbătoare naţională

Guvernul afgan a declarat sâmbătă data de 31 august, ziua în care ultimul soldat american a părăsit Afganistanul în 2021, să fie sărbătoare națională, informează DPA, scrie Agerpres.

Retrageri din Afganistan. FOTO: EPA-EFE

Într-un comunicat, biroul șefului guvernului talibanilor a declarat că s-a decis de către Cabinet ca ziua să fie considerată sărbătoare națională.

Chris Donahue, general-maior al armatei americane, a fost ultimul soldat american care a părăsit Afganistanul la miezul nopţii pe 30 august 2021.

Pe baza Acordului de Pace de la Doha, SUA şi aliaţii lor au plecat din Afganistan după 20 de ani de prezenţă militară. Cu două săptămâni înainte de retragerea completă a forţelor străine, guvernul afgan susţinut internaţional s-a prăbuşit şi talibanii au preluat controlul după ce au intrat victorioşi în oraş şi au luat puterea.

De atunci, talibanii şi-au reimpus legile religioase stricte şi au privat fetele şi femeile afgane de acces la şcoli dincolo de clasa a şasea. Ca rezultat, nicio ţară din lume nu le-a recunoscut guvernul de facto încă.

Adevărul.ro 

Popor de ...

Când se vor scula morții!

Procesul Revoluției 3 începe cu recuzarea judecătorului. Cum a ajuns dosarul de la o susținătoare a Legilor PSD ale Justiției la un fost ofițer „Doi și-un sfert”

Acum 12 minute 

Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și gen.(r) Iosif Rus sunt inculpați pentru infracțiuni contra umanității. FOTO: Ionuț Mureșan

Tagul "audio" nu este suportat de browser-ul tău.

Primul termen din Dosarul Revoluției 3 se va judeca vineri, 16 iunie, iar subiectul dezbaterilor cu ușile închise îl va constitui o cerere de recuzare formulată de una dintre părțile civile cu privire la judecătorul care a preluat dosarul, Ionel Laurențiu Beșu, un fost ofițer de poliție judiciară care a lucrat între anii 2006-2011 la DGIPI, fosta „Doi și-un sfert", înființată după Revoluție chiar de Gelu Voican Voiculescu, unul dinte inculpați.

Dosarul Revoluției 3 îi are ca inculpați de Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și gen.(r) Iosif Rus pentru infracțiuni contra umanității comise în perioada 22.12.1989 – 30.12.1989.

Până ca Iliescu și oamenii lui să fie judecați în acest dosar, dezbaterile se vor ține „la secret", în procedura de cameră preliminară, în urma căreia judecătorul fie va constata legalitatea întocmirii rechizitoriului, fie va restitui dosarul la Parchet, așa cum s-a întâmplat în 2021.

Deși Dosarul Revoluției 3 se judecă de drept la Curtea de Apel București, cauza va fi strigată, de fapt, la Curtea Militară de Apel, din lipsă de spațiu.

Curtea Militară de Apel este instanța care a judecat câteva termene din Procesul Mineriadei (foto), la începutul anului 2018, până ca acest dosar să fie și el restituit la Parchet.

Este vorba despre o clădire Șoseaua Progresului, nr. 41, sector 5, cu pază militară, săli mai mici decât cele din Palatul Justiției, unde victimele mineriadei au fost obligate să aștepte afară, în frig, deoarece nu puteau intra toți să asiste la proces.

În Dosarul Revoluției 3, primul termen în dosar a fost stabilit pe data de 29 iunie, apoi a fost introdus un termen intermediar, 16 iunie, pentru dezbaterea cererii de recuzare formulată de una dintre părți împotriva judecătorului Ionel Laurențiu Beșu, potrivit unor surse judiciare ale Ziare.com.

• Magistratul este un fost absolvent al Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" -Facultatea de Drept, promoția 2001.
• Între anii 2001 și 2006 acesta a lucrat ca ofițer de poliție judiciară la IPJ Giurgiu, Serviciul de Investigații Criminale.
• Din 2006 până în 2011, Ionel Laurențiu Beșu a activat ca ofițer al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă (DGIPI), apoi s-a mutat în magistratură, unde a urcat pe scara ierarhică de la Judecătoria Fetești, Judecătoria Giurgiu, până la Curtea de Apel București.

DGIPI este o structură a Ministerului de Interne care în primii ani după Revoluție purta numele de UM 0215 („Doi și-un sfert"), înființată de Gelu Voican Voiculescu ca serviciu de informații al MAI. UM 0215 a „fraternizat" cu minerii împotriva manifestanților din Piața Universității în iunie 1990, apoi a fost implicată în mai multe scandaluri politice.

Pe data de 24 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis trimiterea „Dosarului Revoluţiei" la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionare, decizia instanţei fiind definitivă.

Inițial, cauza fusese repartizată la Înalta Curte judecătoarei Cristina Eleni Marcu, un magistrat care, în 2019, s-a poziționat împotriva celor care criticau modificarea Legilor Justiției de către PSD-ALDE.

La termenul din data de 27 ianuarie – primul după ce Dosarul Revoluției s-a reîntors de la Secția Parchetelor Militare – judecătoarea Cristina Eleni Marcu a ridicat din oficiu excepția necompetenței Înaltei Curți de a judeca procesul.

În susținerea excepției, instanța a arătat că la data faptelor detaliate în rechizitoriu - perioada 22-30 decembrie 1989 - Ion Iliescu nu era șef de stat. Or, Înalta Curte judecă numai șefi de stat și demnitari.

În cazul lui Ion Iliescu, acesta era președinte al Frontului Salvării Naționale, fiind validat ca șef de stat abia în martie 1990, după câștigarea primelor alegeri democratice.

Este de amintit că Dosarul Revoluției s-a mai judecat în procedura de cameră preliminară la Înalta Curte între anii 2019 și 2021, iar atunci judecătorul nu a avut obiecții cu privire la competență. Dosarul a fost restituit în 2021 la Parchet pentru cu totul alte nereguli.

Procurorii SPM notează că, începând cu data de 22.12.1989 (orele 16.00) și până la data de 30.12.1989, Ion Iliescu s-a folosit de autoritatea de care dispunea în calitate de lider al noii structuri care preluase puterea politico-militară în stat, de inițiator şi coordonator al comandamentului unic de conducere (organism politico-militar), respectiv de preşedinte al CFSN (care şi-a subordonat întreaga forţă militară a României).

Prin apariţiile sale la TVR şi comunicatele CFSN, Ion Iliescu a desfăşurat o activitate sistematică şi generalizată de dezinformare a populaţiei României şi a opiniei publice internaţionale cu privire la existenţa unor forţe contrarevoluţionare securist-teroriste şi necesitatea lichidării acestora.

El a acționat în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea unei psihoze securist-teroriste, cu scopul de a-şi asigura, în contextul Revoluţiei române, accederea la putere, menţinerea şi consolidarea puterii politice în stat.

Cu privire la Gelu Voican Voiculescu procurorii SPM notează că, în calitate de veritabil factor de decizie politico-militară al CFSN, în intervalul 22 decembrie (orele 16.00) – 30 decembrie 1989, a săvârșit în mod direct fapte prin care a generat și amplificat psihoza securist-teroristă existentă în acest interval de timp.

„La data de 31.12.1989, inculpatul civil Voiculescu Gelu-Voican a fost numit în funcția de comandant al structurilor fostului Departament al Securității Statului, calitate din care a avut acces la arhiva fostului DSS şi s-a ocupat de gestionarea acesteia. Aspectul este deosebit de important, având în vedere că a fost probată preocuparea constantă a puterii politico-militare care în decembrie 1989 a preluat puterea totală în România de a distruge probele apte să conducă la aflarea adevărului cu privire la conduitele din decembrie 1989 aparținând factorilor decizionali ai acestei puteri dar și cu privire la alte realități anterioare intervalului revoluționar", potrivit rechizitoriului.

Cu privire la generalul Iosif Rus, procurorii SMP rețin că acesta, începând cu după-amiaza zilei de 22.12.1989, în mod sistematic și în deplină cunoștință de cauză, în calitate de șef al Aviației Militare (împreună cu ceilalți factori decidenți ai Consiliului Militar Superior, subordonat CFSN) a săvârșit fapte infracțional-diversioniste, cu consecințe foarte grave.

„Cel mai grav incident petrecut în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 a fost marcat prin episodul tragic consumat în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 în faţa Aeroportului Internaţional Otopeni. În conjunctura din decembrie 1989 a fost vorba despre confruntarea violentă dintre trupele MApN şi cele ale DSS, în condiţiile în care, prin dezinformări succesive, cadrele MI-DSS erau percepute ca fiind ostile Revoluţiei și aflate sub comanda fostului preşedinte. Incidentul s-a soldat cu 48 de morţi (40 de militari şi 8 civili) şi 15 răniţi. Civilii decedaţi în acest eveniment se aflau într-un autobuz care asigura în mod curent legătura între Bucureşti şi Aeroport, ajuns în zonă exact la momentul declanşării focului fratricid. Asupra acestui mijloc de transport în comun, militarii din dispozitivul de apărare al aeroportului au deschis focul, presupunând (fiind sub efectul psihozei) că este folosit de securiști-terorişti", se arată în actul de sesizare al SPM.

Articol din Ziare.com