Bravo, Nole!

"Scrisoare deschisă către Djokovici: Oprește-te, măi băiatule!

Și ars pe rug! Dar pentru că, deocamdată, nu s-a inventat pedeapsa asta pentru nevaccinați, nu în pandemia asta, căci la următoarea nu se știe niciodată (!), noi o să te facem „pilaf“ pe Facebook, Nole! Ăla românesc! Cu gust acru și cu un miros putred, căci „ingredientele“ de bază sunt răutate, frustrare și ură, în stare pură. „Condimentăm“ totul cu mult venin, Nole! Și știi de ce? Pentru că ne-ai sfidat, obraznicule! Ne-ai dat cu racheta și cu Grand Slam-urile tale în cap!

Măi Nole, ce nu înțelegi?! Cariera ar fi trebuit să se sfârșească, la Melbourne, în ianuarie 2022! De unde ai fost expulzat ca un criminal, ca un pericol pentru sănătatea publică, cum te-au catalogat oamenii aia! Cum să îndrăznești tu acum, la 36 de ani, să iei Grand Slam după Grand Slam, așa nevaccinat cum ești?!

Degeaba statistica ne zice că ai cele mai multe trofee majore câștigate după 30 de ani. Ești putred pe dinăuntru, măi băiatule! Sănătoși suntem noi, vaccinații cu doze multiple. Aia care am redus sănătatea la ce ne-a băgat Pfizer pe gât, cu contractul ăla făcut de UE, de aruncăm acum miliarde de euro pe un produs care ajunge direct în coșul de gunoi!

Tu trebuia să fii sacrificat pe altarul vaccinării cu forță, măi Nole! Iresponsabilule, din cauza ta acum avem 97 de români care se vaccinează anti-COVID pe săptămână. Trebuia să avem 97.000! Și cu mască pe față, să urlăm: „Stăm acasă, salvăm vieți“. Din cauza unor netrebnici ca tine, măi Nole, care au refuzat să-și „decableze“ creierul și să se lase salvați, am ajuns acum în situația asta. De apar studii, cu cifre, cu dovezi, cum că lockdown-urile pandemice au fost o prostie monumentală.

Dar noi, în România, o să „murim“ cu tine de gât, măi Nole! O să-ți vânăm fiecare mișcare, fiecare gest, fiecare strigăt pe teren. Poți să mai iei tu, Nole, încă 150 de Grand Slam-uri de acum încolo! Pot să scrie spaniolii, aia ai lui Nadal și Alcaraz, cu cifre, cu argumente, cu sondaje, că tu ești cel mai bun al tuturor timpurilor! DE-GEA-BA! Noi, pe Facebook-ul românesc și nu numai, o să te facem praf și pulbere, măi Nole! Tu nu știi cu cine te-ai pus, măi băiatule! Habar n-ai! N-ai nici cea mai vagă idee! Pe noi la venin nu ne întrece nimeni. Noi suntem în stare să minimalizăm orice.

Măi Nole, noi o să ștergem pe jos cu tine și cu toate Grand Slam-urile tale! Știi de ce? Pentru că n-ai caracter! Iar noi, „cititorii de caractere“ de pe Facebook, te-am mirosit de la o poștă. De mult, măi Nole! Nu o să ne păcălești tu pe noi! Ai văzut cum am șters cu tine pe jos, că te-ai bucurat în meciul cu Alcaraz? Păi, măi Nole, în meciul ăla tu ar fi trebuit să lași racheta jos și să ieși de pe teren, caracter urât ce ești! Dar tu ai jucat, ai câștigat și ai avut și obrăznicia să te bucuri. Rușine să-ți fie! Dar tu nu știi ce înseamnă rușine...

Măi Nole, dar tu îți dai seama că lași niște comentatori de la noi fără pâine, fără obiectul muncii? Cum adică cine? Ăia care au boicotat finala Australian Open, fiindcă ai câștigat-o tu! Și acum vii și câștigi și finala ăsta de la French Open! Parcă văd că, peste o lună, vrei să câștigi și finala Wimbledon! Vezi, de asta am și scris că n-ai pic de rușine! Lasă-i, măi băiatule și pe alții să câștige, să comenteze.

Măi Nole, eu mă opresc aici. Mă duc să mai sparg niște farfurii de prin bucătărie, căci ecranul televizorului l-am spart de mult. Din nou! Dar să știi că nu e corect ce faci! Pentru că de noi, „cititorii de caractere“ de pe Facebook, nu o să-și aducă aminte nimeni peste ani. Tu, în schimb, cu cele 23 de Grand Slam-uri ale tale, ești unic, istoric și, cum ar spune unii, magnific.

Dar oprește-te odată, măi băiatule! Că dacă iei și Wimbledon, luna viitoare, zău că mai bagă ăștia planeta în lockdown, încă o dată. Cu SARS-CoV-3!"

Adevărul.ro 

P.S. Te felicit. Un nevaccinat.

Remetea

 

Satul spectaculos din Transilvania, în imagini vechi de peste 100 de ani. Cum a evoluat viața la Rimetea

O arhivă din Ungaria găzduiește fotografii vechi ale uneia dintre cele mai frumoase localități din Transilvania, Rimetea. Fotografiile, realizate în 1907, surprind aspecte ale vieții de zi cu zi din comună satul unde soarele răsare de două ori.

Rimetea în imagini vechi de peste 100 de ani FOTO fortepan.hu

În cele opt secole de locuire neîntreruptă, Rimetea a cunoscut mai multe perioade antagonice, oscilând de la starea de sat medieval oarecare la aceea de oraș înfloritor în secolele XVII-XVIII și având parte de un lung declin de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la sfârșitul secolului al XX-lea, când reajunsese un sat oarecare de la poalele Munților Apuseni.

După 1990, satul a renăscut și oamenii au descoperit că pot utiliza minunatul peisaj natural, dar și arhitectura deosebită, în scop turistic. Datorită eforturilor de conservare depuse de localnici și de câteva ONG-uri, în anul 1999, localitatea Rimetea a fost distinsă cu premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material. Proiectul de conservare a patrimoniului derulat la Rimetea a fost primul proiect de acest tip din România distins cu premiul Comisiei Europene.

Locuitori ai satului FOTO fortepan.hu

Localitatea medievală este menționată pentru prima dată în 1257 cu numele de Toroczcko (Trascău) și devine în curând cunoscută datorită zăcămintelor de minereu de fier din zonă.

Exploatarea fierului și meșteșugul fierăritului au dus la o dezvoltare continuă pe parcursul a mai multor secole: în 1493 localitatea a primit rangul de târg (oppidum), iar în 1666, pe fondul dezvoltării extracției de minereu și a meșteșugului fierăritului, Rimetea devine oraș.

Dacă în secolul al XV-lea exista o singură fierărie în care se produceau unelte agricole, două secole mai târziu (în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII și în prima jumătate a secolului al XVIII), exploatarea minereului și prelucrarea fierului ajungeau la apogeu.

Vatra satului și Colții Trascăului FOTO Fortepan.hu

În anul 1716, datorită celor 16 cuptoare de topit minereu și celor 16 ciocane hidraulice, Rimetea era unul dintre principalele centre de prelucrare a fierului din Transilvania iar uneltele agricole produse aici erau cele mai renumite din principat și din estul regatului Ungariei, fiind vândute de negustori în piețe importante, precum Brașov, Bistrița, Arad și Debrețin.

Concurența topitoriilor din Hunedoara și Reșița (care s-au dezvoltat foarte mult în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) și scăderea rezervelor de minereu (care au fost epuizate în secolul al XIX-lea) au determinat decăderea totala a fierăritului în Rimetea și alunecarea localității în ruralitate.

Oameni, locuințe și Piatra Secuiului FOTO fortepan.hu

În prezent, cei aproape 600 de locuitori trăiesc exclusiv din turism. Situată în nordul Depresiunii Trascăului, la o altitudine medie de 550 de metri, localitatea este înconjurată de masive montane. Masivele calcaroase din jurul depresiunii sunt împadurite în partea vestică (Vf. Cornului - 1238 m, Ardașcheia - 1250 m, Dealul Băieșilor - 1010 m) și golașe în est, unde localitatea este dominată de Piatra Secuiului - 1128 m și de Tarșa - 999 m.

Rimetea, în zilele noastre FOTO Adevărul

Masivul Piatra Secuiului este un masiv calcaros, golaș și alungit, împărțit în două părți de o „râpă", ceea ce face ca, din mai până în septembrie, soarele să răsară de două ori pentru acei oameni care trăiesc în partea de nord a localității. Partea nordică a masivului, mai scundă, poartă și numele de „Colții Trascăului" și adăpostește ruinele unei fortărețe medievale.

Carissa

Carissa2

Prin Bulgaria. Agenția groazei, românească.

Experiență de coșmar pentru zeci de români, într-o excursie în Bulgaria. Cum au ratat toate obiectivele din program

O constănțeancă a relatat experiența de groază trăită alături de alți 50 de români care au ales să facă o excursie de o zi în Bulgaria: au ratat festivalul trandafirilor unde voiau să ajungă și timp 14 ore au stat nemâncați. 

Festivalul Trandafirilor Bulgaria Sursa foto FB Mioara Nastase

Pățania de groază a fost povestită pe Facebook, pe grupul Mămici Constănțene.

„Astăzi vă povestesc despre excursia din Bulgaria, la Festivalul Trandafirilor de la Kazanlak. Am plecat pe 4 iunie a.c., cu agenția de turism, într-o excursie ce s-a dovedit a fi un coșmar. Scriu aceste rânduri că nimeni să nu achiziționeze pachete turistice de la această agenție. În oferta de pe Facebook totul sună promițător așa că la 6,00 dimineața, 50 de persoane am urcat în autocar cu destinația Kazanlak. Deși festivalul se desfășura dimineața până în jurul orei 14,00, noi am ajuns la ora 16,00, drept pentru care obiectivul principal al excursiei a fost ratat. Dezamăgiți,  am plecat spre cel de-al doilea obiectiv din program, unde am ajuns la 17,30, dar la destinație surpriză. Distileria DAMASCENA era închisă pentru că am ajuns prea târziu. Obosiți, supărați și nemâncați de la șase dimineața, am vrut să mâncăm în incinta complexului. Dar pentru asta trebuia să plătim 12 leva intrarea, fără a vizita ceva, rețineți! În acel moment turiștii revoltați, au cerut reprezentantului agenției să achite ea. A fost de acord, am intrat și ne-am așezat la mese, moment în care în jur de 7 oameni de ordine au venit să ne dea afară că pe ultimii infractori, pentru că ghidul organizator nu a vrut să plătească. Așa că 50 de proști am stat în ploaie 1 ora-1,30 minute până când doamna și șoferii au luat masa. De noi a spus că nu îi pasă! Când am rugat șoferii să deschidă ușile autocarului, să nu stăm în ploaie, au refuzat. Asemenea umilință este greu de descris. Uzi și nemâncați, am plecat spre mănăstirea SHIPKA, care la ora 19,30 spre 20,00 când am ajuns era, evident, închisă. În apropiere am găsit un restaurant și așa după 14 ore, am luat singură masă din zi, scrie B.N., pe Facebook. 

„Pe drumul de întoarcere  turiștii au cerut returnarea unei părți din bani pentru că nu văzusem absolut nimic din pachetul turistic achiziționat și atunci au început amenințările. Că vom fi dați în judecată, că ne vor da jos din autocar dacă mai vorbim că  nu e vina ei. Am achitat pentru această excursie 280 lei în autocar, nu am primit bon fiscal, chitanță sau factură, contract sau acord, nici un document justificativ  așa cum prevede legea. S-a dovedit că această doamnă  nu avea habar de programul desfășurării festivalului și nici de programul de vizitare al obiectivelor propuse în ofertă. De fapt, nu are nicio treabă cu industria turismului!", a mai povestit constănțeanca.

Reacțiile la această postare au fost diverse. Mulți au apreciat că turiștii ar fi trebuit să se intereseze cu privire la legalitatea acestei agenții de turism și să fi cerut bonul fiscal în schimbul banilor dați, că să poată acum să îi reclame. Femeia înșelată a explicat că la plecare, în autocar, totul a fost pe repede înainte, că există turiști care au venit din Pitești pentru această excursie, dar și că au existat persoane care nu au încăput în autocar și ar fi rămas în punctul de întâlnire, gara Constanța, abandonate. 

Cei mai mulți dintre cei care au citit despre această excursie de coșmar i-au sfătuit pe turiștii păgubași să depună plângere la Ministerul Turismului și la Oficiului pentru Protecția Consumatorilor. 

Programul întregii excursii de coșmar ar fi fost dat peste cap, mai spune turista, de șoferul autocarului care a greșit drumul și astfel oamenii au întârziat cu câteva ore la evenimente. 

Roca de pe poliță.

Observații personale din zona Prahovei. O zi frumoasă pentru toți românii!

https://identify.plantnet.org/groups/28249558303/

Apa tonică a francezului din Buzău

Apă tonică din cetină de molid, băutură unicat într-o zonă turistică. Este produsă de un francez naturalizat în România VIDEO

Pe lângă clienții unor restaurante din Suedia, Anglia și Lituania, doar turiștii care ajung în Ținutul Buzăului mai au ocazia de a se răcori cu un sortiment unic de apă tonică, din cetină de molid.

Apa este produsă la o fabrică de bere artizanală din Buzău. FOTO Iulian Bunilă

Apa tonică din cetină de molid ste produsă de o fabrică de bere artizanală din Buzău, care a folosit ca materie primă acele pomului de Crăciun ce a decorat centrul Buzăului în iarna 2021 - 2022.

Băutura carbogazoasă produsă în berăria francezului Francois D’Hollander, din Buzău, a fost prezentată la târgul produselor artizanale organizat la Berca de Slow Food Buzău. Apa tonică are o culoare aurie, ușor transparentă și gust de molid. Băutură tonică carbogazoasă este 100% naturală și nu conține alcool.

Apa tonică se vinde la sticle de 330 mililitri la prețul de 10 lei, potrivit site-ului producătorului. Temperatura de depozitare recomandată este de sub 20°C. Produsul a ajuns deja în magazinele din mai multe țări. Potrivit producătorului, dintr-o sută de grame de cetină de molid au fost făcuți circa o mie de litri de apă tonică.

„Băutura este din pomul de Crăciun din 2021. Atunci am vorbit cu echipa primarului din Buzău ca, atunci când înlătură molidul din piață, noi să-i luăm partea verde pentru a face acest produs. Apa tonică cu aromă de molid este unică în România", spune Francois D’Hollander, producător de bere artizanală.

Pomul de Crăciun din centrul Buzăului FOTO I.B.

Din lista ingredientelor mai fac parte, alături de extractul din ace de molid și apă, extract de castan roșu, care conține chinina, cardamom, coajă de lămâie, dioxid de carbon, zahăr organic, acid citric și conservanți.

Potrivit berarului francez care produce apa tonică din cetină de molid, băutura sa se vinde deja în restaurant și baruri din Suedia, Anglia și Lituania. În Europa s-a mai produs un sortiment asemănător, din bradul de Crăciun din Helsinki, Finlanda.

În 2022, după trecerea sărbătorilor de iarnă, doi antreprenori care deţin la Buzău o fabrică de bere artizanală au propus municipalităţii un acord de preluare a pomului din Piaţa Dacia, pentru a-i valorifica cetina.

Francois D’Hollander FOTO I.B.

La culegerea acelor verzi a ţinut să participe chiar Francois D`Hollander, unul dintre proprietarii berăriei. Francezul s-a stabilit de câţiva ani în ţara noastră. Aproape două ore le-a luat berarului francez şi ajutorului său, Robert, să adune crengile verzi ale falnicului molid.

Cetina a fost adunată în șase butoaie şi trimisă în Estonia la unicul centru din Europa unde se extrage esenţa din partea verde a coniferelor. Acele adunate de pe crengi s-au transformat într-un concentrat, apoi în apă tonică aromată. 

Adevărul.ro 

Zilele trec. Amintirile se estompează. Din seria " l-am cunoscut, actual domn' profesor.

Drumurile vieților noastre s-au intersectat cândva. Am sprijinit fetele olimpice din lotul român, coordonat de legendarul Bellu, în antramentele pe plai străin. Amintiri!

Antrenorul Octavian Bellu (72 de ani), cel mai de titrat antrenor din istoria gimnasticii românești, a părăsit țara și are o ocupație surprinzătoare.

Dispărut de o bună perioadă din spațiul public, Octavian Bellu a avut o scurtă discuție, pe stradă, cu jurnalistul Decebal Rădulescu, căruia i-a mărturisit că s-a reprofilat, fiind în prezent profesor, o meserie despre care se discută mult în aceste zile, din cauza grevei din învățământ.

”L-am întâlnit azi pe stradă și nu am apucat să stăm prea mult de vorbă. Mi-a spus că i-ar plăcea să vină la o emisiune, dar să-i spun dinainte cu câteva zile pentru că este profesor în Austria”, a spus Rădulescu, la DigiSport.

Mafia conduce Dacia?!

"La vremuri noi, tot noi": Ionut si Robert Negoita, mostenitorii imperiului unui securist ceausist

Una dintre cele mai secrete operatiuni ale securitatii ceausiste a fost vanzarea sasilor catre Republica Federala Germania, operatiune initiata de guvernul de la Bonn, care isi propusese sa extinda piata locurilor de munca cu cetateni din estul Europei, vorbitori de limba germana. Sasii din Romania aveau si avantajul rudelor din Germania, deci se puteau integra foarte usor. 

Astfel, incepand cu 1962, au parasit Romania peste 230.000 de sasi si svabi, care au fost cumparati cu valuta forte. Istoricul Florian Banu, in lucrarea: "Actiunea Recuperarea. Securitatea si emigrarea germanilor din Romania (1962-1989)" documenteaza implicarea masiva a unor ofiteri de securitate in eliberarea vizelor de iesire definitiva din tara a etnicilor germani, contra valuta, platite prin intermediul serviciilor secrete vest-germane. 

Pana in 1969, guvernul federal a platit 6000 de marci pentru fiecare etnic german repatriat, iar dupa aceasta perioada negocierile au impus "compensarea plecarii germanilor din Romania si prin alte mijloace decat cele strict financiare". Este vorba despre conexiuni intre firme vest-germane si Combinatul Siderurgic de la Galati, care sa introduca in Romania un procedeu nou de obtinere a fontei. 

Conform datelor aflate in Arhivele Securitatii, sumele primite de RFG pentru persoanele care emigreaza dupa 15 martie 1970 erau fie urmatoarele: 

• un titrat - 11.000 de marci vest-germane (aproximativ 3.000 de dolari) 
• un student - 5.500 de marci vest-germane (aproximativ 1.506 de dolari) 
• un tehnician - 2.900 de marci vest-germane (aproximativ 792 de dolari)cu pregatire si  fara pregatire - 1.800 de marci vest-germane (aproximativ 490 de dolari) 

Istoricul Florian Banu sustine: "Initiativa a venit din exterior. Banii nu intrau in conturi personale, nici ale lui Gheorghiu Dej, nici ale lui Nicolae Ceausescu, ci intrau in conturi ale statului roman si erau folosite pentru necesitatile economiei, in prima etapa, si ulterior pentru plata datoriei externe. 

Incepand cu cu anii '60, RFG a cunoscut un boom economic si avea nevoie de forta de munca masiva. Este exact perioada cand au venit foarte multi turci in Germania si evident ca era preferabil sa aduci tot niste germani, care, datorita mostenirii culturale comune, a cunostintelor de limba, a rudelor pe care le aveau, se puteau integra mult mai usor in societatea germana. In discutiile cu RFG, "Romania era intr-o pozitie favorizata, pentru ca noi eram cei care aveam atuurile. Germania era in pozitia de solicitant", sustine Florian Banu."Negocierile nu au fost oficiale, ambele state au refuzat sa se angajeze oficial, de asta a existat acest canal secret, gestionat de serviciile secrete. Ambele parti au preferat acoperirea cu niste avocati". In primul deceniu, avocatul Ewald Garlepp a fost cel care a gestionat aceasta situatie. 

(Constantin Anghelache)

Din 1970 acesta a fost inlocuit cu un alt avocat, Heinz-Gunther Husch, alias "Eduard" care a preluat acest canal pana in 1989. Interlocutorii sai, din partea romana apartineau UM 0107/AVS (Aport Valutar Special), o structură a Securitatii care coordona toate operatiunile de comerț exterior, avand un regim independent si pe deplin conspirat, chiar în interiorul spionajului romanesc. Pacepa-Doicaru-DIE-DIM

Incepand cu anul 1985, seful acestei structuri a fost maiorul Constantin Anghelache,alias "Gelu Eftime" fostul președinte al clubului „Dinamo București” si unchiul fraților Robert și Ionut Negoita. Anghelache era cel care colecta si centraliza sumele primite de statul roman dupa negocierile cu „Eduard”. Dupa 1989, fostul sef al Compartimentului Aport Valutar Special (AVS) al Securitatii lui Ceausescu, Constantin Anghelache, alias "Eftimie Gelu", a devenit om de afaceri, administrator de presa, asociat al lui Mircea Lucescu si presedinte executiv al FC Dinamo Bucuresti. 

(Mircea Lucescu si Constantin Anghelache)

Potrivit datelor de la Registrul Comertului, Constantin Anghelache a fost administrator al firmei 11 Plus SA, cu activitate in editarea de ziare si reviste. Firma, care fusese infiintata in anul 1994, a fost lichidata intre timp. Societatea avea ca actionar majoritar (57%) firma Romania Azi SA, fostul Trust de Presa Azi, al statului roman. Pe langa calitatea sa de administrator, Constantin Anghelache era si actionar la firma 11 Plus SA. Printre actionarii 11 Plus SA a fost si ex-deputat PD Adrian Vilau, declarat de justitie, in anul 2009, drept colaborator al Securitatii ceausiste. 

Alti actionar al firmei 11 Plus SA au fost secretarul de stat din Ministerul Afacerilor Interne, Bogdan Tohaneanu si Octavian Stireanu, fost consilier prezidential al lui Ion Iliescu si director al ziarului Azi. anghelache (Constantin Anghelache) Constantin Anghelache figureaza si ca administrator si actionar al firmei Auto Grup General SA. In firma, Anghelache este actionar prin intermediul societatii Merpan SA. Aceasta din urma societate- din care Anghelache detine 33% - are 97% din actiunile Auto Grup General SA. 

In plus, Anghelache mai detine si direct 1,39% din Auto Grup General, firma care se ocupa cu intretinerea si repararea autovehiculelor. In Merpan SA, asociati sunt si antrenorii Mircea Lucescu (29%) si fiul lui,Razvan Lucescu (3,1%). Aceasta firma se ocupa cu fabricarea produselor de morarit. Mircea Lucescu mai are 15%, iar Constantin Anghelache, 31% din firma Mercator SRL, care se ocupa tot cu "intermedieri in comertul cu produse diverse". 

Din 3 aprilie 2013, Constantin Anghelache, ocupa functia presedinte executiv al FC Dinamo, la care este actionar si nepotul sau Ionut Negoita. ionut-negoita 

(Anghelache impreuna cu nepotul sau, Ionut Negoita) 

Anghelache s-a nascut la 13 februarie 1946, la Drajna de Jos, jud. Prahova. A facut Facultatea de Cibernetica Economica, la ASE Bucuresti, si Facultatea de Drept. In perioada septembrie 1973-iulie 1975, a urmat Cursul Directiei de Informatii Externe a Securitatii comuniste si a absolvit un curs de limba engleza.La 1 martie 1973, "a fost chemat in activitate pentru UM 0626 Bucuresti", potrivit datelor obtinute de cercetatorii CNSAS din documentele Serviciului de Informatii Externe. 

Dupa absolivrea cursului DIE, Anghelache a revenit la unitate, fiind incadrat ca ofiter II (1 august 1975), ofiter I (1 ianuarie 1977), ofiter principal (1 ianuarie 1983) si ofiter specialist (16 august 1984). 

In perioada 24 decembrie 1977-24 iulie 1983, Constantin Anghelache, alias "Eftimie Gelu", a lucrat in exterior, la Londra, sub acoperirea de secretar II al Ministerului roman de Externe, mai releva datele stranse de cercetatori. In 1 martie 1973 a obtinut gradul de locotenent-major, urcand treptat in ierarhia militara, pana la locotenent-colonel, grad luat chiar pe 22 decembrie 1989. La 26 decembrie 1989, dupa caderea regimului Ceausescu, Constantin Anghelache a fost trecut la Ministerul Apararii Nationale, prin reorganizarea CIE, se mai arata in fisa sa de cadre, asa cum a fost prezentata de cercetatorii CNSAS in "Actiunea Recuperarea. Securitatea si emigrarea germanilor din Romania (1962-1989)"