Figuri în Vietnamul Europei

UN AN DE GUERRE EN UKRAINE

il y a 1h

Prigogine, Simonian et Medvedev: l’envol des faucons russes

La guerre en Ukraine a permis la montée en puissance de trois figures russes partisanes de la ligne dure: le patron du groupe Wagner, la rédactrice en chef de RT et un ex-président. Portraits.

De gauche à droite: Evguéni Prigogine, patron du groupe paramilitaire Wagner, Margarita Simonian, rédactrice en chef du réseau de télé RT et Dmitri Medvedev, ex-président russe.

Photomontage/Reuters/AFP/via REUTERS

L’un menace régulièrement l’Europe d’apocalypse nucléaire à l’heure du petit-déjeuner. L’autre affirme que Moscou affronte des «cannibales» en Ukraine. Le troisième veut jouer le sort de Bakhmout dans un duel aérien avec le président ukrainien. Autrefois cantonnées à la marge, ces sorties sont désormais banales en Russie, où l’offensive en Ukraine a propulsé les bellicistes sur le devant de la scène. Voici trois figures qui illustrent leur montée en puissance.

Prigogine, le seigneur de guerre

Autrefois discret, le patron du groupe paramilitaire Wagner, Evguéni Prigogine, est devenu l’un des visages les plus connus du conflit, érigeant ses mercenaires en force qu’il assure plus efficace qu’une armée qu’il critique régulièrement.

L’homme d’affaires de 61 ans, natif de Saint-Pétersbourg – comme Vladimir Poutine – où il a commencé en vendant des hot-dogs, a recruté des milliers de détenus pour combattre en Ukraine, en échange d’une amnistie. Contrairement aux généraux russes réputés distants et peu soucieux du bien-être de leurs troupes, il distribue accolades et médailles à ses hommes, qu’il harangue avec gouaille.

Sa visibilité croissante et ses critiques contre l’armée agacent néanmoins à Moscou. Les tensions ont éclaté au grand jour le mois dernier lorsque Wagner et l’état-major ont séparément revendiqué la prise de Soledar, près de Bakhmout. Prigogine s’en est alors pris à «ceux qui cherchent en permanence à voler nos victoires».

Simonian, la guerrière de l’information

La rédactrice en chef du réseau de télévision RT, Margarita Simonian, est devenue l’un des visages de la guerre menée par Moscou sur le terrain de l’information, en parallèle de l’offensive en Ukraine. Cette femme de 42 ans est une habituée des émissions télévisées du soir où elle multiplie les tirades patriotiques pour galvaniser la population ou menacer les adversaires. «Soit nous gagnons, soit tout cela se terminera mal pour l’humanité tout entière», lance-t-elle en mai dernier, brandissant elle aussi le spectre de l’apocalypse nucléaire.

Le conflit, et les sanctions occidentales contre Moscou qui ont suivi, a directement touché Margarita Simonian, avec l’interdiction des antennes de RT dans la plupart des pays occidentaux. Pas de quoi la décontenancer: «À chaque fois qu’ils nous ont interdits, nous avons trouvé d’autres (façons) de continuer à diffuser (…) et relayer notre message.»

En récompense de ses efforts, Vladimir Poutine lui a remis en décembre l’Ordre de l’honneur. Lors de la cérémonie, elle a remercié le président russe de «tuer des cannibales» en Ukraine.

Medvedev, le néoconverti

Autrefois figure plutôt libérale dans l’univers poutinien, l’ex-président Dmitri Medvedev est désormais partisan acharné de la manière dure. Pas une semaine ne s’écoule sans que l’ancien dirigeant de 57 ans, actuellement numéro deux du Conseil de sécurité, ne publie des messages au vitriol sur les réseaux sociaux. «La défaite d’une puissance nucléaire lors d’une guerre conventionnelle peut provoquer une guerre nucléaire», prévient-il ainsi en janvier.

En 2010, il mangeait des burgers avec Barack Obama, alors son homologue américain. Aujourd’hui, il qualifie Joe Biden de «papy gâteux» et l’ensemble des dirigeants occidentaux de «fous». Toujours dans l’outrance, il affirme que Moscou combat en Ukraine «une bande de nazis fous et drogués». «Les gens me demandent souvent pourquoi mes messages sont aussi durs», écrivait-il en juin. «Voici la réponse: je les hais. Ce sont des enfoirés et des dégénérés.»

Articol din Le matin

Am ajuns la mâna zăpăciților, handicapaților, figurilor lumii. Unul cu cucui în frunte ținea discurs la Varșovia,  altul perora la Moscova în fața unui auditoriu mare, un plăvan zicea că  nu nu prea știe  ce-i pe Bîstroe. De noaptea minții!

Vom mânca cu lingurița

Watch "Watch in full: Vladimir Putin makes annual speech to Russian general assembly" on YouTube

https://www.youtube.com/live/akzr0K0CE0M?feature=share

Watch "Watch in full: US President Joe Biden's speech in Poland, on ongoing war in Ukraine" on YouTube

https://www.youtube.com/live/E_mCNlcyg6s?feature=share

Pentru cine vrea sa citească. Istoria se repetă.

Adesea trec prin librarii, citesc recenzii, mă impresionează  conceptele și scrierile autorilor moderni cât și  celor din trecut. Caut asiduu sa fiu bine informat cu aspecte din politica internă  și internațională, și nu numai. Mi-am expus unele aspecte ale gândirii mele, nu de puține ori am fost combătut, și bine au făcut cei care mă  urmăresc.  Slovele cărților, articolelor din presă, revistelor din diverse domenii ne șlefuiesc concepțiile noastre.

Regiunea Balcanilor în care sălășuim este tumultuoasă. Să  citim ce scriu unii:

Balcanii in secolul XX. O istorie postimperială.

Secole la rand, spatiul balcanic s-a aflat sub ocupatia si influenta imperiilor. Acum un veac insa, si Imperiul Otoman, si Imperiul Austro-Ungar, si Imperiul Rus s-au prabusit, iar odata cu ele si sistemul imperial, dand nastere statelor nationale, cu alte aspiratii si viziuni politice, militare, sociale, etnice si religioase.

Balcanii sunt un spatiu definit prin realitati etnice si religioase extrem de complexe, realitati create si mentinute de imperii timp de secole prin structuri care pareau abolite odata cu sfarsitul Primul Razboi Mondial. Noile state nationale aparute pe ruinele vechilor imperii au incercat, toate, sa se legitimeze prin ruptura radicala de trecutul imperial. Cat de radicala a fost insa cu adevarat aceasta despartire de trecut? Si cat de radicala a fost ruptura statelor comuniste de politicile etnice, culturale, economice si sociale ale statelor nationale dinainte de 1945?

Oare decalajele de dezvoltare dintre statele balcanice sau dintre regiunile acestora pot fi puse si pe seama istoriei din vremea imperiilor, si daca da, in ce masura? Putem vorbi astazi despre o epoca postimperiala a Balcanilor, in care mostenirea trecutului a fost cu totul stearsa si data uitarii? La aceste intrebari – si la altele – raspunde intr-un adevarat tur de forta istoricul Oliver Jens Schmitt, unul dintre cei mai reputati cercetatori ai sud-estului european, examinand spatiul balcanic dintr-o noua perspectiva, aproape deloc abordata pana in prezent, intr-o analiza in care Romania ocupa un spatiu larg.

"Toate statele balcanice au aparut din cel putin un imperiu, ba unele s-au nascut din doua sau chiar mai multe imperii. Iugoslavia a fost construita in 1918 din zonele posthabsburgice si postotomane in jurul unui stat de baza sarb care, la randul sau, si-a castigat suveranitatea fata de Imperiul Otoman in 1878. De asemenea, Romania a fost construita in jurul unui spatiu central suveran fata de Imperiul Otoman incepand cu 1878, prin unificarea unor foste provincii otomane, austro-ungare si ruse. Conflictul traditiilor si structurilor postimperiale din interiorul acestor state succesoare compozite tine de cele mai importante teme ale unei istorii balcanice a secolului XX.“ — OLIVER JENS SCHMITT

OLIVER JENS SCHMITT (n. 1973) este profesor de istorie sud-est-europeana la Universitatea din Viena. Temele sale de cercetare privesc, printre altele, fascismul in Europa de Est, cu accent pe Romania, societatile urbane din estul Mediteranei in secolul al XIX-lea, societatea si politica in Imperiul Otoman tarziu, evolutiile socioculturale in spatiul albanez, istoria imperiului maritim al Venetiei sau istoria Balcanilor in Evul Mediu tarziu. Din 2017, este presedintele Sectiei Filozofie/Istorie a Academiei Austriece de Stiinte.

Oare ce spuneau înaintașii noștri:

Cărți interesante  care poate fi descărcate din grupul meu:

Sursa: kupdf.net

https://www.facebook.com/groups/506776484407518/?ref=share_group_link

România se dezvoltă!

O fabrică de tractoare ar putea fi construită într-o comună din Arad. Investiții promise de 400 milioane euro

​În localitatea Ghioroc din județul Arad ar putea să fie construită o fabrică de tractoare, după investiții de 400 milioane euro, spune primarul localității. Investiţia a fost anunţată iniţial în primăvara anului 2022, de către reprezentanţii unei companii austriece, care spuneau că primul tractor va ieşi de pe linia de fabricaţie în octombrie 2023, însă lucrările la halele de asamblare ar urma să înceapă abia în acest an, scrie Agerpres.

Comuna Ghioroc are 3.800 de locuitori și se găsește la 23 km de Arad.

Primarul comunei spune că documentaţiile în vederea emiterii autorizaţiei de construire sunt în lucru. La fabrică ar putea ajunge să lucreze 600 de oameni.

"Compania Syn Trac a reuşit între timp să înfiinţeze firma din România şi ne-a transmis că lucrează în prezent la documentaţiile care vor fi depuse la noi pentru a putea emite autorizaţia de construire. Iniţial se spera că lucrările efective vor începe în această primăvară, dar mai este necesar timp pentru finalizarea tuturor documentaţiilor. Sperăm ca anul acesta să înceapă lucrările, aşa cum au promis investitorii, pentru că această investiţie ar aduce dezvoltare nu doar comunei noastre, ci şi judeţului", a declarat marţi, citat de Agerpres, primarul comunei Ghioroc, Corneliu Popi-Morodan.

Primarul a spus că fabrica va funcţiona într-un parc industrial care este în curs de dezvoltare în Ghioroc, unde au fost anunţate alte trei investiţii străine.

"Vor mai exista un depozit regional de medicamente, care este în faza cea mai avansată de implementare, o fabrică de conserve şi un service pentru vehicule de transport marfă. Parcul industrial va avea aproximativ 15 hectare", a mai declarat primarul.

În aprilie 2022, managerul consorţiului de firme care ar urma să activeze la Ghioroc, Patrick Monac, declarase că în viitoarea fabrică se vor asambla anual circa 400 de tractoare, care vor fi vândute în special în Europa de Est. El spunea că primul tractor va ieşi de pe linia de asamblare în octombrie 2023.

"Producţia din România va fi focusată pe toate ţările de est ale Europei şi pe Orientul Mijlociu. În acest an (2022 - n.r.) vom dezvolta şi proiectul pentru fabrica de remorci şi mecanisme hidraulice şi cutii de viteză. Vor fi peste o sută de locuri de muncă în prima fază, iar în patru - cinci ani vom ajunge la 600 de locuri de muncă. Investiţia va fi de peste 400 de milioane de euro, pe o suprafaţă de zece hectare. Avem deja o comandă de 1500 de tractoare, dintre care 40 pentru România", declarase Patrick Monac.

El precizase că aceeaşi companie produce în Austria tot în jur de 400 de tractoare pe an, cu un număr de 85 de angajaţi, în condiţiile în care fabrica de acolo este una robotizată.

Patronul Syn Trac, Stefan Putz, declarase, în aceeaşi conferinţă de presă, că modelul de tractor care va fi asamblat la Ghioroc poate atinge viteza de 110 kilometri pe oră are capacităţi unice de lucru, beneficiind de tehnologii brevetate.

"De 30 de ani construiesc maşini care se găsesc acum în toată lumea. Sunt şi un mic inventator şi am găsit ceva nou la aceste tractoare, care sunt unice. De exemplu, aceste utilaje nu au motorul în faţă, ca toate utilajele, ci sub podea, iar asta ne dă posibilitatea să facem legături cu mecanisme în faţă şi spate. În 60 de secunde se face trecerea de la agricultură la lucrări comunale, la curăţenie de păduri sau alte activităţi", spunea Stefan Putz.

Cât de proști trebuie să fim să o urmăm pe această șmecheroaică?

De la vaccin, la muniție: Ce le cere Ursula von der Leyen statelor UE

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a afirmat sâmbătă că Uniunea Europeană ar trebui să procedeze pentru achiziţiile de muniţii la fel cum a procedat pentru vaccinul împotriva coronavirusului, transmite Reuters.

La Conferinţa de Securitate de la Munchen, şefa executivului european a sugerat că producţia industriei de apărare se poate amplifica şi accelera dacă statele membre ale UE îşi unesc forţele.

„Ne-am putea gândi, de exemplu, la contracte de achiziţii în avans, care dau industriei de apărare posibiltatea de a investi acum în linii de producţie, pentru a fi mai rapide şi pentru a creşte cantităţile pe care le pot livra", a spus ea.

Von der Leyen a subliniat că Uniunea nu poate aştepta luni şi ani de zile pentru a-şi reface stocurile militare sau pentru a trimite Ucrainei muniţii cum ar fi proiectilele de artilerie de 155 mm.

„Acum este timpul, într-adevăr, să accelerăm producţia şi să mărim producţia de produse standardizate de care Ucraina are nevoie disperată, de exemplu muniţie standardizată", a insistat ea.

Cititul

Bert Hellinger

Acasă. Iarna nu se lasă dusă. Focul duduie în sobă.