vineri, 10 februarie 2023

Bese-n cizme.

Ce ați zice să-i lăsam pe generalii români cu multe grade onorifice să se războiască pe hârtie sau la tablă cu duşmanii, pe la Antene, unde marii maeştri în al Treilea Război Mondial conduc ostilitățile pe plaiul minciunilor? Dă-i și combate!

Pe mine m-ați pierdut de mușteriu.

Am reținut termenul lui Ion Cristoiu: "bese-n cizme". Bună expresie, alături de "găina a fătat pui vii"!

Să răsfoim cărțile!



duminică, 5 februarie 2023

O poezie care trebuie citită de mulți oameni.




Cine vrea să-și ostoiască sufletul cu niște fabule frumoase de Jean de la Fontaine căutați  fișierul Files din grupul meu:

https://www.facebook.com/groups/506776484407518/?ref=share_group_link

Să  auzim numai de bine!

M-am cutremurat la auzul unor intervievați din Bahmut, Ucraina. De ce nu-i aperi Doamne?

sâmbătă, 4 februarie 2023

Défendre






Noua generație. România are viitor.





Cu muți ani în urmă am făcut un legământ cu mine însumi: să nu divulg nimic din activitatea mea. Uneori nu m-am ținut de cuvânt, mi-am ghidonat colegi pe drumul profesiei alese folosindu-mi experiența, unii au dat bir cu fugiții, au ales căi mai ușoare de a obține bani. Banii, funcțiile, femeile nu m-au tentat niciodată. Am cunoscut, de-a lungul vieții, oameni grei cu funcții și putere, atât români cât și străini. 

Au încercat mulți să mă tenteze să mă alătur lor. Dau un singur exemplu. Un președinte actual de partid românesc îmi scria de curând:

,, E NEVOIE DE TOȚI! Împreună vrem să formăm cea mai mare echipă din România. Uniți vom lupta împotriva nedreptăților la care suntem supuși ca români zi de zi! Vino să scăpăm țara de hoți! Vrei să faci parte din echipă?,,

Frumoase cuvinte, frumoasă cerere! I-am mulțumit domnului Președinte și totul a rămas ca-n tren. Fiecare cu drumul lui. Pe acest domn îl cunosc numai de la televizor.

De ce scriu aceste cuvinte? 

Am rămas siderat când un tânăr ministru din guvernal actual, om de ispravă, zic eu, a fost luat la ,,rangă,, de niște domnițe și domni de bine de pe Facebook.

Tovarăși, nu folosiți armele părinților voștri, iluștrii comuniști!

Și eu am fost comunist cu carnet de partid dar de peste 35 ani mi-am dat seama că în România avem nevoie de un alt tip de societate unde democrația, libertatea cuvântului, proprietatea privată să asigure concetățenilor noștri un trai mai bun.

Să nu ne folosim energiile în a demola!

Ajunge cu prăduirea averii naționale! Sprijiniți pe toti cei care muncesc, luptă pentru țară, neprecupețind nici-un efort! 

Cu Dumnezeu, înainte!

P.S: Am frunzărit niște agende de telefon,  vechi de 40 de ani. Cca 85 % dintre cei înscriși acolo sunt morți. Moartea nu iartă pe nimeni! Folosiți-vă energiile în sens constructiv pentru țară!

Seară bună.


Rimbaud -Labiș

Poate, fac o alăturare forțată, dar amândoi  poeții, menționați în titlu,  m-au impresionat la vremea studiilor liceale. Acum, la vârsta senectuții,  privesc prin propria experiență mult mai detașat  vremurile trecute, inclusiv pe acest Rimbaud al nostru, Labiș.

Moartea caprioarei

de Nicolae Labis


Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa, straina si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni in sirag sa se-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori stinse de cires.
Vai, cum doream ca pentru-ntaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
isi ridicase capul, il clatina spre stele,
il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.
impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai fara vant alearga frunzarele duium!
inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc, si-as vrea...
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!

(1956)




Moartea caprioarei











Cartea poate fi descărcată,  gratuit, prin programul android ( magazinul Google Play) "Gallica".

O seară  bună!

Iată bogăția mea!