Pierre de Ronsard

Carta o gasiți în biblioteca digitala " Gallica" ( BNF - Bibioteca Națională a Franței), un program android din Google Play. Am mai scris cum se descarca cărți  din această bibliotecă  publică. 

Vizionează „Cum se elimină reclamele de pe un telefon.” pe YouTube

Fantomele comunismului bântuie, încă, România.

Curtea Supremă descoperă după 33 de ani că Iliescu nu era președinte în decembrie '89 și își declină competența în dosarul Revoluției

Autor: Radu Pop, Redactor

Publicat: 30/01/2023 07:02

Sursa foto: captura YouTube



Dosarul Revoluției, tărăgănat de peste două decenii, ar putea fi mutat de la Curtea Supremă la Curtea de Apel București pe motiv că nu are competență în judecarea lui Ion Iliescu, principalul inculpat în dosar. ICCJ susține că la vremea respectivă Ion Iliescu nu era președintele României.

Înalta Curte de Casație și Justiție a pus vineri în discuție, din oficiu, competența judecării dosarului Revoluției din 1989, retrimis la instanță de Parchetul General, relatează Europa Libera preluata de Rador.

ÎCCJ a rămas în pronunțare pe trimiterea dosarului la Curtea de Apel București. Instanța le-a dat părților din dosar două săptămâni pentru a depune concluzii, iar decizia va fi pronunțată peste o lună.

Motivul punerii în discuție a competenței de judecare este că la data faptelor din 22-30 decembrie 1989, Ion Iliescu nu era președintele României, iar inculpatul Ioan Rus era cadru militar, singura instanță competentă fiind Curtea de Apel București.

Avocatul Adrian Cuculis, cel care apără o parte dintre victimele din dosar, susține că un alt motiv pentru care ICCJ a invocat din oficiu necompetența instanței este acela „că Ion Iliescu nu mai este cercetat pentru înaltă trădare, ci doar pentru crime împotriva umanității”.

„Rechizitoriul neclar și bâjbâiala judiciară vor duce cel mai sigur către o declinare de competență și evident alte termene lungi”, spune Adrian Cuculis.

În dosarul Revoluției sunt trimiși în judecată fostul președinte al României Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și fostul șef al Aviației Militare Iosif Rus.

Înalta Curte a mai judecat în dosarul Revoluției și nu a ridicat problema competenței

Faptul că Înalta Curte a ridicat din oficiu problema competenței în dosarul Revoluției este extrem de ciudat, ne spune un judecător sub protecția anonimatului, cauza fiind pendinte. Iar asta, pentru că Înalta Curte s-a mai pronunțat în acest dosar și nu a ridicat chestiunea necompetenței.

În 2021, judecătorii ICCJ au decis ca dosarul Revoluției să se întoarcă la Parchetul Militar, după ce în octombrie 2020, aceeași Curte Supremă exclusese mai multe probe din dosar. Dosarul s-a judecat la Camera preliminară, care însă este obligată să verifice competența, spune pentru Europa Liberă sursa menționată.

„Cum de atunci - când au judecat pentru a restitui dosarul la Parchetul Militar - nu și-au pus problema competenței și acum brusc își pun problema. În Camera Preliminară ești obligat să verifici competența. E ceva ciudat aici. Dacă era o problemă de necompetență trebuia ridicată de atunci, nu acum, că doar nu au descoperit după 33 de ani că Iliescu nu era președinte la data Revoluției”.

O altă problemă este aceea că în situația în care dosarul ajunge la Curtea Apel, va fi judecat de un judecător, cu recurs la Înalta Curte la completul de 3 judecători. În cazul în care dosarul rămâne la Înalta la Curte, la competul de 3 judecători, recursul se face la completul de 5 judecători.

Deci, în prima situație - la Curtea de Apel - dosarul Revoluției va fi judecat de 4 judecători, iar în a doua - la Înalta Curte - de 8 judecători.

În august 2022, procurorii militari au trimis din nou dosarul în judecată la Înalta Curte și au făcut public rechizitoriul neanonimizat. Cei trei sunt acuzați de crime împotriva umanității, fapte care sunt imprescriptibile.

Procurorul general Gabriela Scutea declara la vremea respectivă că „reluarea dosarului de către un alt procuror ar fi însemnat o perioadă foarte mare de timp chiar și doar pentru citirea volumelor dosarului Revoluției”.

Actele de urmărire penală și redactarea rechizitorului au fost făcute în 5 luni și 15 zile, a mai precizat Scutea.

Ca noutate, Înalta Curte a confirmat atunci redeschiderea urmării penale în privința a 627 de persoane vătămate, cercetările fiind continuate de către Secția Parchetelor Militare în dosarul penal nr. 1/P/2020. Aceasta fusese una dintre nemulțumirile asociațiilor de revoluționari.

În intervalul 22 decembrie, orele 16.00 și 30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.

Acuzele aduse inculpaților

Ion Iliescu, în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN şi al Consiliului Militar Superior, cu intenţie, urmărind obținerea legitimității populare, menținerea și consolidarea puterii politice deținute începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.

Aceste fapte au avut drept consecințe generarea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22-30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.

Gelu Voican Voiculescu, în calitate de factor decizional politico-militar al CFSN (organism care și-a subordonat Consiliul Militar Superior), cu intenţie, urmărind menținerea și consolidarea puterii politice obținute, dar și legitimarea în fața opiniei publice, începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod sistematic prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22 - 30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.

Generalul (rtr) Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, cu intenţie, în intervalul 22 decembrie, orele 16.00 - 30 decembrie 1989, a exercitat prin ordinele sale militare, date în mod sistematic, operațiunea de inducere în eroare a opiniei publice.

Dosarul Revoluției, pus la naftalină 10 ani

În dosarul Revoluției nu a mișcat mai nimic timp de zece ani, când la putere s-au aflat nu doar Frontul Salvării Naționale (FSN) și urmașul său PDSR, ci și Convenția Democratică din România (CDR).

Primele condamnări au fost date abia în anul 2000, când generalii Mihai Chițac și Victor Stănculescu au fost condamnați la 15 ani de închisoare, dar eliberați în urma recursului în anulare făcut de Joița Tănase, procurorul general de atunci.

Cei doi au fost încarcerați în 2008: Chițac pentru scurt timp, pentru că a murit în 2010 acasă, iar Stănculescu a fost eliberat în 2014 și a murit doi ani mai târziu într-un azil de lux.

În 2007, dosarul este blocat ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale care decide mutarea dosarului de la Parchetul Militar la o secție civilă, procurorul Dan Voinea, cel care îl instrumentase până atunci, fiind retras din anchetă de Laura Codruța Kovesi. Iar în 2015, dosarul este clasat. Motivul? Genocidul, tratamentele neomenoase și infracțiunile contra umanității nu erau prevăzute în legea penală.

În 24 mai 2011, România a fost condamnată prima oară la CEDO privind ancheta în dosarul Revoluției, în procesul intentat de Asociația „21 Decembrie”.

Tot atunci, CEDO a decis ca statul român să acorde despăgubiri de 15.000 de euro pentru părinții unui tânăr de 19 ani, ucis la Revoluție în Brașov în cadrul unei manifestații reprimate de forțele de ordine.

Dosarul revoluției este redeschis în 2016 de procurorul general interimar Bogdan Licu, iar în 2019 Augustin Lazăr, procuror general, îi trimite în judecată pe Iliescu, Voiculescu și Iosif Rus, șeful Aviației militare. Dosarul suferea de un viciu de fond, așa cum a aratat Europa Liberă: Securitatea era scoasă din ecuație și exonerată de orice responsabilitate.

Neregulile din dosarul restituit Parchetului Militar

În octombrie 2020, judecătorii de cameră preliminară au identificat o serie de nereguli judiciare, care făceau imposibilă judecarea cauzei.

Totodată au fost excluse probe din dosar, cum ar fi rapoarte ale SRI și ale comisiei parlamentare care a anchetat evenimentele din 1989.

Printre ele, inclusiv o carte a lui Sergiu Nicolaescu, despre care procurorii considerau că are valoare probatorie.

Lor le-au fost adăugate documente de arhivă ale Statului Major General dar și mai multe declarații ale persoanelor vătămate.

În mai 2021, Curtea Supremă a decis restituirea dosarului la Parchet și refacerea sa. Procurorii au contestat decizia și au pierdut.

Albert Camus

Viața de barbugiu....reținut, condamnat,..iar reținut..și vom vedea

Pierre de Ronsard

După lungi așteptări a venit iarna în București. Sfârșit de ianuarie.

Un proces.. unul fără funcții a adus grave prejudicii României..

Iliescu, patriarhul Teoctist, agenții electorali în sutană și un proces care nu se mai încheie

STIRIPESURSE.RO - Ştiri / 1 hour ago

Consecințele crimelor de după 22 decembrie ’89, odată cu acapararea puterii politice de către Ion Iliescu, au început să se piardă în cenușa istoriei.

Judecarea dosarului Revoluției de către camera preliminară a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu aduce surprize.

Procesul în care Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu și fostul general al Aviației militare Iosif Rus sunt acuzați de infracțiuni contra umanității merge mai departe, anunță Deutsche Welle preluat de Rador.

Înalta Curte de Casație și Justiție a pus azi în discuție lipsa de competență în judecarea dosarului Revoluției, urmând să decidă, peste o lună, dacă trimite cauza spre o altă instanță. Cum era de așteptat, judecătorii de la ÎCCJ se spală din nou pe mâini, motivând că, la momentul comiterii faptelor, Ion Iliescu nu avea calitatea de președinte al României, care atrăgea, de fapt, competența instanței supreme.

Ion Iliescu va împlini pe 3 martie 93 de ani. Asta doar așa, ca informație, nu că i-aș dori ridicarea la ceruri mai înainte ca o sentință dreaptă să-l condamne pentru „psihoza teroristă care a fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2.150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice“, potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii Secțiilor Parchetelor Militare.

Dosarul Revoluției a fost retrimis de nenumărate ori procurorilor de către judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru refacerea rechizitoriului, fie pentru administrarea de noi probe, fie pentru eliminarea unora considerate neconcludente, fie pentru vicii de procedură. Inculpații își văd de treabă, în timp ce Justiția a răspuns de-a lungul anilor la comanda politică. O face și acum, chiar dacă am scăpat de securea MCV. Cine spune că a existat voința politică pentru judecarea celor trei inculpați minte. Fie din reacredință sau interese oculte, fie din ignoranță.

Despre epopeea Dosarului Revoluției s-au scris tone de hârtie, așa că nu o voi relua. Mulți români, mai ales victimele și urmașii celor uciși, o știu pe de rost. Însă consecințele pentru România ale crimelor de după 22 decembrie ’89, odată cu acapararea puterii politice de către Ion Iliescu, au început să se piardă în cenușa istoriei.

Crezul lui Iliescu: „Lasă-i să moară proști!“

Un rechizitoriu jurnalistic pe latura civilă pentru cât rău a făcut Ion Iliescu României în cele trei mandate de președinte ar putea umple o bibliotecă ale cărei rafturi să cuprindă tomuri despre izolarea de Occident, despre reactivarea Securității sub numele conspirativ de SRI, despre subordonarea politică a Justiției și a Bisericii, despre împroprietărirea clientelei politice cu vile de sute de milioane de euro sub pretextul unei legi de retrocedare a bunurilor către foștii proprietari, despre manipularea și îndobitocirea maselor prin dezideratul „Lasă-i să moară proști!“

De bună seamă că tematica enunțată nu ar acoperi nici măcar un raft din biblioteca ticăloșiei, doar pe latura răspunderii civile, a „emanatului“ pervers care ne-a ținut zece ani pe tușa istoriei.

Când diavolul se ascunde sub semnul crucii

Un fapt mai puțin livrat de mass-media opiniei publice este concubinajul dintre Ion Iliescu și fostul patriarh Teoctist, care în 19 decembrie 1989 îi trimitea o telegramă de felicitare lui Nicolae Ceaușescu, pe patru pagini, care se încheia astfel: „În aceste momente de însufleţire românească şi în prag de An Nou, vă rugăm să primiţi, mult stimate domnule preşedinte, ca simbol al preţuirii ce vă păstrăm, urările noastre calde şi sincere, izvorâte din adâncul inimii, de multă sănătate, fericire şi de noi puteri de muncă, pentru a conduce în acelaşi mod strălucit naţiunea română spre noi şi măreţe realizări. Întru mulţi şi fericiţi ani!“

Teoctist i-a trimis oribila telegramă lui Ceaușescu după ce, în noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, 43 de cadavre ale manifestanților împușcați la demonstrațiile din Timișoara între 16 și 18 decembrie, dar și ale unor răniți executați în Spitalul Județean Timiș, au fost ridicate de la morgă și transportate la București, unde au fost incinerate în Crematoriul Cenușa. Dictatorul Ceaușescu nu a mai trăit „mulți și fericiți ani“, fiind executat la Târgoviște în ziua de Crăciun în urma unui proces care a fost scris la București de Ion Iliescu și Gelu Voican-Voiculescu.

Izvoarele concubinajului dintre liber-cugetătorul Iliescu şi păcătosul în cele lumești Teoctist (membru în Marea Adunare Națională) ne duc în perioada anilor ’70, când s-au cunoscut, amândoi îndeplinind funcţii importante în capitala Moldovei. Iliescu era prim-secretar al comitetului judeţean al PCR Iași iar Teoctist mitropolit al Moldovei, cu reşedinţa la Iaşi.

În primele zile ale lui 1990, în urma presiunii opiniei publice care l-a acuzat că nu s-a opus demolării unor biserici la ordinul lui Ceaușescu, patriarhul comunist și-a dat demisia din fruntea BOR. După doar trei luni de pocăință, zice-se, la Mănăstirea Sinaia, Teoctist se va întoarce în scaunul patriarhal, pentru că, vezi doamne, au fost primite cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mănăstiri. În realitate, satrapii din jurul lui Iliescu au făcut ce știau mai bine, anume au pus pe seama credincioșilor împlinirea unui scop al fostului președinte.

Subordonarea politică a preoților, în schimbul ascunderii dosarelor de informatori

Acesta a fost punctul-cheie al reînnodării concubinajului dintre Iliescu și patriarhul Teoctist. Cazul e tras la indigo după reactivarea fostei Securități în urma a două luni și jumătate de „penitență“ în exercițiul funcțiunii. Iliescu avea nevoie și de sprijinul BOR pentru alegerile din 20 mai 1990, la fel cum a avut nevoie și de sprijinul fostei Securități. L-a avut cu asupra de măsură din ambele părți. Agenții electorali ai Bisericii au fost la fel de eficienți ca și agenții electorali ai fostei Securități.

Așa a început subordonarea politică a Bisericii după decembrie ’89, mai exact, așa au continuat să păcătuiască preoții, la fel cum o făcuseră și în regimul comunist. Nu toți, dar suficient de mulți cât să zmintească mințile a sute de mii de enoriași. La schimb, pe lângă alte servicii ale puterii politice controlate de Ion Iliescu, arhivele SRI care conțineau dosarele preoților și ierarhilor colaboratori ai Securității aveau să fie predate CNSAS printre ultimele. A fost timp suficient ca unele dosare să dispară în negura unor relații oculte dintre purtătorii de sutană și purtătorii de grade din SRI.

Visit website

O prăjitură bună...De la o mamaie

Cehia

https://www.cnbc.com/2023/01/28/petr-pavel-wins-czech-republic-presidential-election.html