Viitorul țării

Pește fără cap

70 lei/Kg.

Pește cu cap - 1 leu/ Kg.

Am citit aceste versuri de 3 ori. M-au lăsat fără cuvinte. Ce vizionar acest poet. Mare om, mare caracter, mare artist!.

IO ILLPPO 

MAREA UMILINȚĂ

          

Ferice, dar de voi, prieteni morţi,

Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara,

Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi

Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem,

Nişte nemernici iar ne-au stins lumina,

Pe cine să înjur sau să blestem

Cînd noi, românii, purtăm toată vina?

Şi gazele, ca mîine, s-or opri,

Pe urmă vom bea apă ruginie,

Trăim calvarul ăsta zi de zi,

Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund,

Eşti prizonierul neamurilor proaste.

La Primărie? Eşti prea rupt în fund!

La Minister? Te bate la trei coaste!

Nici o instanţă nu te bagă-n seamă

Nici nu exişti tu, cetăţean de rînd,

Ţesutul societăţii se destramă,

Iar statul e doar un vampir flămînd.

Tu nu mai ştii ce-i aia "trai decent",

În beznă stai, te speli cu apă rece,

Mai cald e-afară ca-n apartament

Exterminaţi sîntem, din zece-n zece.

Îmi beau cafeaua trist şi gînditor,

Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă,

Regret profund că sînt doar scriitor,

Aş da stiloul astăzi pe o puşcă.

Aprind o lumînare şi mă văd

În casa scundă, a copilăriei,

Cînd vijelia-n pomi făcea prăpăd,

Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei.

Însă atunci era după război,

Rănită era ţara şi datoare -

Acum, ea este pradă la strigoi

Şi sclava unei Mafii-ngrozitoare.

Am dat lumina, gazele şi apa

Pe mîna unor mercenari străini,

Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa,

Scot bani din piatră seacă şi din spini.

Nu ne putem gospodări în viaţă?

Ajuns-am un popor de retardaţi?

Atunci e clar: scuipaţi-ne în faţă!

Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!

Umilitoare e această stare

Să nu mai ai nimic în ţara ta,

Să vezi cum ultima redută moare

Şi să te rogi de moarte să te ia.

Eu vă invidiez, amici plecaţi

În altă lume, unde e lumină,

Acolo sînteţi toţi, surori şi fraţi,

Şi beţi nectar, nu apă cu rugină.

V-a luat la vreme Dumnezeu la cer,

Eu văd în asta, poate, o răsplată,

El v-a ferit de acest timp mizer

Cînd ţara noastră e crucificată.

Cînd lumea plînge-n pumni şi n-are bani

Nici de mîncare sau medicamente

În timp ce politrucii talibani

Fac şi desfac Guverne, Parlamente.

E un dezastru grav şi general,

Mai jos de-atîta chiar că nu se poate,

Mai bine-n groapă decît la canal

Şi cred că doar războiul mondial

Ne poate vindeca de laşitate!

CORNELIU VADIM TUDOR

Belgia, 2018

Bruges. Prima zi. Am început bine sejurul în Belgia.

Bruges, Belgia, oct.2018

 

Se îngroașă gluma! Tinerii ruși devin carne de tun.

Fără tutun, la o cafea în București.

Divertisment. Un articol din catine.ro

Am trecut prin librărie.

Vara asta mi-au cam lipsit librăriile și  anticariatele.

Pentru micile cumpărături, pentru ostoirea foamei vizitez  adesea unul din multele magazine alimentare din jurul locuinței noastre bucureștene, azi cu nume pompoase, din lanțurile  multinaționalelor ce au invadat România.  Produse alimentare și nealimentare sunt cu duiumul. Este reversul medaliei! Comunism = lipsuri, capitalim=consumerism. În locul borcanelor cu murături și  rafturi goale din comunism au aparut mărfurile  capitaliste cu prețuri pe măsură. Pentru o "chunga" doar întindem mână când facem plata. Stau pe rafturi, doar, doar le cumperi.

S-a schimbat totul. În concluzie, mai bine o ocupație  americană  decât  una rusească!

Cum trăim criză  după  criză, acum unele majore,  războaiele din marginea Europei, prețurile exorbitante la energie, pandemia, criza alimentară  ce bate la ușă, remarc întoarcerea românilor spre carte, spre dorința de a descoperi lumea prin lectură,  nu numai prin excursii, vacanțe exotice costsitoare. 

M-a pus pe ganduri ieri o imagine dintr-un magazin alimentar. Tinere grăbite către locurile de muncă zăboveau câteva clipe în acel magazin. Își  cumpărau câte ceva de ale gurii. Grăbite, cu fețe întunecate, ochi mari, priviri fixe pe etichetele de prețuri.  Multe prețuri s-au dublat, ba chiar s-au triplat. Eram singurul puriu la cumpărături în  magazin. Fetele au cumpărat câte ceva, ba aș putea zice ca altădată, un covrig și un iaurt. Vin vremuri grele, taică!

În librărie aceeași liniște de zeci de ani. Noutățile  editoriale asteptau să  le răsfoiești.  Și nu erau puține! Ce repede scriu unii cărți! Multe despre comunism, ceaușesti, războiul din Ucraina, regii ce au domnit la noi etc. O multitudine de subiecte! De toate pentru toți!

Deși am mii de cărți virtuale și fizice necitite am cumpărat încă  una pentru a simți tușul tipografiei și a mă afundă în lumea trecută când alergam pentru o coaja de pâine  sa-mi îndestulez famila. 

Un olandez, Jan Willem Bos, legat de ținuturile noastre, scriitor, m-a atras cu una din cărțile sale, o nouă  apariție, " De la Rin la Dunare și înapoi".  Timp de 45 de ani dintre care 15 în comunism și peste 30 de ani în capitalism a fost si este un observator fin al societății românești.  A cunoscut România în  diversele ei fațete.  Acum am aflat că am locuit în căminul străinilor în timpul studenției mele. Este vorba de căminul C din Complexul Studențesc Grozavești. O carte interesantă cu imagini despre o Românie, văzută  de un străin care ne-a vizitat țara de zeci de ori. 

Am devorat, azi noapte, o parte din cărțulia olandezului.

Acum câțiva ani am cunoscut și eu olandezii la ei acasă. Un popor muncitor, unii dintre ei deschiși  ca și noi. Discuțiile cu cei cu care m-am conversat, în tren, pe stradă,  în mijloacele de transport în comun, la muzee, la pensiunea din Amsterdam, unde un tânăr olandez ne-a fost gazdă, mă  fac să  citesc cartea lui Jan prin prisma celui avizat.