Va fi război în Ucraina?

Multe se întâmplă pe mapamond.

Se aud zgomote la granița dintre Ucraina si Rusia. Militarii ruși țopăie. Germania zice că se leagă cu lanțurile de Ucraina. Credeți în război. Eu nu. De ce? Simplu, NATO, UE caută altă soluție, mai subtilă, mai diplomatică. L-au trimis în Ucraina pe fostul preşedinte, adversar al aderării la NATO, în prezent cu o popularitate sensibil mai bună decât actualul președinte comediant, Zelensky. Viitorul președinte al Ucrainei a ieșit la încălzire. Astfel, se rezolvă și problema aderării Ucrainei la NATO adică nu va fi niciodată.

Rușii vor fi mulțumiți, NATO uită de beleaua aderării Ucrainei și dorinței preşedintelui comediant.

Trăiască prietenia dintre ruși și americani! În Moldova, parcă, văd ceva similar. Steagul victoriei va flutura la Deveselu. Americani, ruși, români, țări nordice, polonezi, toată lumea mulțumită.

Război în toată regula

Facebook a suspendat un cont al Ministerului de Externe al Rusiei / Reacția Moscovei

Rusia a cerut restabilirea "imediată" a unei pagini de Facebook oficiale a Ministerului rus de Externe, suspendată din cauză că a publicat "conţinuturi ilegale", relatează AFP și Barrons, citate de News.ro.

Autoritatea rusă de reglementare a telecomunicaţiilor, Roskomnadzor, a anunţat duminică faptul că a trimis un e-mail Meta, compania care deține și Facebook, prin care cere "ridicarea imediată a restricţiilor impuse contului oficial" al delegaţiei ruse la Viena însărcinată cu negocieri în domeniul controlului armamentului.

Suspendarea acestui cont "este un act de cenzură" care "încalcă principoul esenţial al liberei circulaţii a informaţiei", denunţă Roskomnadzor.

Pagina de Facebook respectivă a fost suspendată vineri din cauză că a publicat "conţinuturi ilegale", porivit şefului delegaţiei ruse la Viena, Konstantin Gavrilov. Pagina era inaccesibilă luni.

Konstantin Gavrilov a declarat duminică agenţei ruse oficiale de presă Tass că delegaţia foloseşte această pagină doar pentru a publica comunicate oficiale ale unor oficiali ruşi.

Contactat de AFP, grupul Meta, condus de către Mark Zuckerberg, nu a răspuns imediat. În februarie 2021, contul de Twitter al aceleiaşi delegaţii a fost suspendat.

Citește și:

• Ambasada SUA la București, nouă postare critică la adresa Rusiei: Trebuie să se alăture restului lumii în secolul 21

Clematis The President

Scuturați putregaiul din Poliție, din MAI, din toate structurile de apărare!

Ce ascunde Poliţia Capitalei în cazul Raisa. Autorităţile, acuzate că încearcă să muşamalizeze dosarul fetiţei ucise pe trecerea de pietoni de un agent

Procurorii care investighează cazul l-au pus pe agentul vinovat de producerea tragediei sub control judiciar şi au comunicat că, în momentul accidentului, acesta nu se afla în „misiune" aşa cum a comunicat Poliţia Capitalei. De altfel, acest termen nici nu există în Poliţie.

Poliţiştii cu state vechi şi sindicatele din sistem s-au întors împotriva chestorului Bogdan Berechet, şeful Poliţiei Capitalei, şi îl acuză de incompetenţă şi dezinformare în cazul cumplitului accident de joi din Bucureşti în urma căruia Raisa, o fetiţă de 11 ani, a murit după ce a fost spulberată pe trecerea de pietoni de o maşină a Poliţiei. 

 

Chestorul Berechet este suspectat că încearcă să muşamalizeze cazul după ce a ieşit public şi a spus că poliţistul de 30 de ani de la Secţia 5 era în misiune, joi, când a provocat accidental, fără să poată însă explica unde mergea agentul. În plus, termenul „misiune" nu există în Poliţie. Practic, oficialul a încercat să lămurească contradicţiile dintre declaraţiile purtătoarei de cuvânt a Poliţiei, care afirmase că poliţistul care a lovit cu maşina două fetiţe pe o trecere de pietoni se afla în misiune şi avea (doar - n.r.) girofarurile pornite, şi declaraţiile procurorilor care anchetează acest caz, care au spus că agentul nu era în misiune. 

 

„Poliţiştii se află în misiune atât timp cât se află în timpul programului. Declaraţiile domnului procuror se refereau la faptul că, din anchetă, a reieşit că poliţistul nu era într-o misiune urgentă", a spus chestorul Berechet. În ciuda insistenţei jurnaliştilor, chestorul Berechet nu a spus ce fel de „misiune" executa şi unde mergea poliţistul care a lovit fetiţele cu maşina. 

 

„Oficialii Poliţiei Capitalei susţin că poliţistul se afla în misiune ca să justifice girofarurile pornite. Însă în Poliţie nu există acest termen, poliţiştii nu merg în misiune, nu există acest concept. «Misiunea» este un termen utilizat cu preponderenţă de structurile de tip militar. De exemplu, soldaţii aveau misiunea de a apăra oraşul. Poliţiştii când merg la o urgenţă raportează că „pleacă la o intervenţie". Iar în aceste situaţii folosesc semnalele acustice şi luminoase. Obligatoriu împreună. Altfel, autoturismul Poliţiei nu are prioritate în faţa celorlalţi participanţi la trafic",  a declarat în exclusivitate pentru „Adevărul" un fost şef de Poliţie din Capitală. 

 

De altfel, şi fostul şef al Direcţiei Rutiere a vorbit despre asta. „Aceste girofaruri aprinse, fără semnalul sonor, este un fel de parfum pe mort, cam aşa. (…) Marea majoritate a poliţiştilor, mai ales cei tineri de genul celui care a fost implicat în acest eveniment, au impresia că dacă au girofarurile aprinse ei au şi prioritate. Cel care îl vede ca şofer gândeşte acest aspect, dar nu aude şi semnalul sonor şi deja se creează o nebuloasă în capul fiecărui şofer care există în trafic", a spus fostul şef al Poliţiei Rutiere. 

 

Ca să înţelegem de ce uneori este nevoie ca semnalele acustice şi luminoase ale maşinilor de poliţie să fie pornite, aceştia au explicat şi ce înseamnă intervenţii: „Intervenţiile sunt acele evenimente la care oamenii legii trebuie să ajungă în cel mai scurt timp. De exemplu, vorbim despre o urgenţă după sesizarea unui eveniment prin numărul de urgenţă 112 cum ar fi o altercaţie stradală, un accident cu victime sau un incendiu". 

 

În cazul subofiţerului de la Secţia 5 nu poate fi vorba despre aşa ceva din simplul motiv că, dacă ar fi mers la o urgenţă, până acum ar fi aflat şi conducerea Poliţiei Capitalei. „Toate structurile care ţin de Ministerul de Interne au o problemă cu deficitul de autoturisme, aşadar utilizarea lor este foarte strictă. În Secţiile de Poliţie de exemplu, cheile maşinilor stau toate la un loc. Este imposibil ca cineva să ia un autoturism de serviciu şi să plece de capul lui fără să-i raporteze şefului de ce face asta. În plus, trebuie completată o foaie de parcurs cu numele persoanei care utilizează autoturismul, traseul urmat, număr de kilometri…", a mai spus ofiţerul în rezervă.

 

În concluzie, şeful direct al agentului ştie de ce acesta se afla la volanul autoturismului de serviciu în momentul accidentului. „Dacă şeful Poliţiei Capitalei nu a reuşit să afle după atâta timp dacă agentul de la Secţia 5 mergea la o intervenţie, nu se pot trage decât două concluzii, ambele foarte grave: ori Poliţia ştie unde mergea agentul, dar nu spune, sau nu ştie unde se deplasa acesta, ceea ce înseamnă că există grave deficienţe în ceea ce priveşte actul de control al conducerii asupra activităţii desfăşurate de subordonaţi". Ceea ce pentru un sistem de ordine publică poate fi fatal, completează sursa citată.

 

„În cazul în care se va dovedi că au cunoscut de la bun început situaţia, dar nu au comunicat, lucrurile se complică deoarece trebuie subliniat faptul că incidentele în care sunt implicate cadre ale Ministerului de Interne se raportează până la nivelul Ministerului şi este foarte puţin probabil ca Poliţia Capitalei să nu fi informat conducere Poliţiei Române (IGPR) şi conducerea Ministerului de Interne despre întreaga situaţie de fapt. Poate aşa se explică de ce şefii IGPR şi cei ai Ministerului de Interne au preferat să nu facă comentarii despre acest caz lăsând Poliţia Capitalei să-şi clarifice singură situaţia", a mai arătat fostul poliţist.

 

În urma incidentului de joi, şeful Poliţiei Capitalei, Bogdan Berechet, a decis ca, de acum înainte, echipajele de poliţe care fac deplasări de urgenţă şi folosesc girofarul şi sirena să anunţe acest lucru prin staţie la dispecerat.

 

Sindicatele au reacţionat dur după acest anunţ. „Când scaunul se clatină, apare disperarea şi se evidenţiază prostia. Şeful Poliţiei Capitalei, pe care nu l-a văzut nimeni în aceste zile, se «acoperă» cu hârtii pentru a-şi ascunde incompetenţa în modul de gestionarea a activităţii inexistente de pregătire a poliţiştilor din subordine în domeniul conducerii defensive, care poate reprezenta şi una dintre cauzele tragicului accident.

 

Astfel, printr-o dispoziţie vădit ilegală, condiţionează poliţiştii care vor interveni la apelurile de urgenţă sau în alte situaţii-limită, să comunice în prealabil dispecerului despre utilizarea girofarului, iar ulterior, acesta va introduce informaţiile într-o aplicaţie proaspăt inventată. Iar şefii aflaţi în plimbare prin oraş, care vor vedea o autospecială folosind girofarul, sunt obligaţi să sune la dispecerat să verifice dacă este «implementată» utilizarea. Practic, în spatele fiecărui poliţist care lucrează vom avea o puzderie de şefi care îi vor verifica", au scris pe pagina de Facebook membri ai Sindicatului Europol.

 

Aceştia explică faptul că o astfel de măsură nu va face altceva decât să crească timpul de reacţie şi intervenţie la adevăratele urgenţe. „Se vor crea adevărate blocaje în condiţiile în care dispecerii nu fac faţă nici în prezent zecilor de raportări/statistici pe care trebuie să le realizeze, iar singurii care vor avea de suferit de pe urma acestei birocraţii sunt cetăţenii aflaţi la nevoie", mai spun sindicaliştii.

 

Reamintim că joi, pe o stradă din sectorul 1, a avut loc un teribil accident care a fost surprins de o cameră de supraveghere. Secvenţele sunt sfâşietoare: două fete, de 11 şi 13 ani, se ţineau de mână când au ajuns la trecerea de pietoni. Au văzut maşina în ultima clipă şi au alergat ca să traverseze mai rapid. Însă poliţistul de la volan avea o viteză ameţitoare şi nici gând să încetinească. Le-a izbit în plin. Fetiţa de 11 ani, Raisa, a murit pe loc. Prietena ei se află în stare gravă la spital. Agentul este cercetat pentru ucidere din culpă, iar procurorii l-au plasat sub control judiciar, cu interdicţia de a conduce, după ce au stabilit că nu avea nicio misiune urgentă, deşi circula prin oraş cu peste 80 de kilometri pe oră şi cu semnalele luminoase pornite.

 

Acesta lucrează în Poliţie din 2017. E poliţist de proximitate la Sectia 5. Nu a făcut o şcoală de specialitate, pentru că a fost angajat din sursă externă, ceea ce înseamnă că a avut o pregătire iniţială de cel mult şase luni înainte de a începe munca. Era singur în maşină în momentul accidentului.

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Adevărul.ro 

Biden a înghițit broasca. Pana-n vară scăpăm de teroare.

Roinița

Cum se prepară acasă tinctura de roiniţă, cu multiple beneficii. Sfat de fitoterapeut: „Înainte trebuie consultat medicul“

Roiniţa creşte spontan în sud-vestul ţării, lângă păduri sau prundişuri şi este uşor de recunoscut după frunzele asemănătoare urzicii şi florile alb-gălbui sau liliachii, dar poate fi cultivată în aproape orice curte, ceea ce specialiştii în fitoterapie ar recomanda oricui e interesat de virtuţile tămăduitoare ale plantei, care nu sunt deloc puţine.

Substanţele sale active - ulei volatil, camfor, principii amare, tannin, flavonoide, citrol, citroneol, mucilagii, vitamin C, calciu, magneziu - conferă roiniţei efecte terapeutice mai ales în afecţiunile stomacului, dar şi în stările nervoase. Planta poate fi utilă în echilibrarea digestiei, stimularea poftei de mâncare, ameliorarea şi tratarea hipertiroidiei şi nu numai. Depinde de cum o foloseşti.

Cele mai comune şi simple utilizări ale roiniţei sunt sub forma infuziei şi decoctului, pe lângă pulberi şi cataplasme, şi ele foarte la îndemână.

Deşi nu la fel de simplu de obţinut, tinctura de roiniţă este, de asemenea, un preparat cu acţiune terapeutică reunoscută. Desigur, poate fi cumpărată direct din farmaciile naturiste, dar, la fel de bine, poate fi obţinută şi acasă în bucătărie.

"Avem nevoie de cca 20 de grame de plantă uscată la 100 ml de alcool de 50 de grade. Se poate folosi şi plantă verde, dar cantitatea este egală cu cea de alcool. Amestecul se lasă la macerat timp de două săptămâni, la temperatura camerei. La final se filtrează, iar tinctura rezultată se păstrează apoi în sticle mici, închise la culoare", explică, pentru "Adevărul", specialistul Elena Badea, administratorul site-ului

infuziedesanatate.ro

.

Dincolo de tulburările digestive, tinctura este recomandată în cazul durerilor de cap ce apar pe fond nervos.

“Se administrează, la nevoie, o linguriţă de tinctură dizolvată în apă sau în ceai de plante. Se recomandă ceaiul de tei, de muşeţel sau de sunătoare. Tinctura reduce stările de agitaţie şi stimulează memoria, fiind indicată ca adjuvant în tratarea bolnavilor de Alzheimer, în cure lungi, de peste patru luni, la indicaţia unui medic", mai precizează, pentru "Adevărul", Elena Badea.

Potrivit specialistului, tinctura poate fi utilă şi în tulburările psihice, însă şi în acest caz administrarea se face după consultarea medicului de specialitate.

“Printre afecţiunile în care tinctura de roiniţă este eficientă se mai numără hepatitele virale, herpesul, când se administrează până la şase linguriţe pe zi (n.r. după consultarea şi la recomandarea medicului). La fel se administrează şi pentru ameliorarea stărilor de rău asociate ciclului menstrual (dureri abdominale, spasme, iritabilitate, dureri de cap, bufeuri), dar în cure de patru săptămâni, şase linguriţe pe zi", mai spune Elena Badea.

Consultarea unui medic înaintea administrării tincturii de roiniţă este foarte importantă, dat fiind că planta nu este pentru oricine. Pentru că are efect similar anumitor medicamente, medicul este singurul care poate spune dacă şi în ce condiţii se recurge la acest adjuvant. Mai trebuie subliniat şi că tinctura de roiniţă este contraindicată în hipotiroidie, sarcină, alaptare şi, desigur, în alergii la această plantă.

172 de ani

15 ianuarie - 172 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. ”Cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”

Ziua Culturii Naţionale este marcată în fiecare an, începând din 2011, la 15 ianuarie, data aleasă fiind aceea a naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889).

La 16 noiembrie 2010, Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege prin care ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a devenit Ziua Culturii Naţionale, actul normativ întrunind 175 de voturi favorabile, unul împotrivă şi două abţineri.

Proiectul a fost iniţiat de 50 de deputaţi şi senatori PSD şi de liberalul Mircea Diaconu, care a semnat această iniţiativă. În expunerea de motive a iniţiatorilor se arăta: ''Ziua Culturii Naţionale va fi, în viziunea noastră, o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar şi o zi de reflecţie asupra culturii române, în genere, şi a proiectelor culturale de interes naţional''.

Decretul pentru promulgarea Legii privind declararea zilei de 15 ianuarie ca fiind Ziua Culturii Naţionale a fost semnat la 6 decembrie 2010, iar Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 831 din 13 decembrie 2010.

Ziua Culturii Naţionale este marcată şi în alte ţări europene, cu acest prilej fiind omagiaţi oameni de cultură remarcabili, reprezentativi pentru fiecare stat în parte. În Spania, Ziua Culturii este marcată la data morţii lui Miguel de Cervantes, iar în Portugalia, în ziua în care s-a născut poetul Luis de Camoes. Ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a devenit Ziua Culturii Naţionale şi în Republica Moldova, în urma hotărârii autorităţilor acestei ţări.

Scriitori şi critici literari despre poetul naţional al românilor

Personalitatea marcantă a lui Mihai Eminescu - atât în literatură, cât şi în jurnalism, în istorie ori în filosofie - i-a impresionat nu doar pe contemporanii săi, ci şi pe cei din generaţiile următoare.

Criticul literar Titu Maiorescu spunea, în studiul "Eminescu şi poeziile lui" (1889): ''Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti''.

Bun prieten al lui Eminescu, scriitorul Ioan Slavici scria: "Eminescu şi-a petrecut toate clipele vieţii lui lucrând, fiindcă nu se socotea îndeajuns pregătit pentru ceea ce vroia să facă, şi e foarte puţin ceea ce ne-a rămas de la dânsul, iar din puţinul acesta partea cea mare sunt lucrări după părerea lui încă neisprăvite, pe care le-a publicat cu inima îndoită, cedând stăruinţelor puse de alţii. Numai rar de tot se întâmpla ca să fie mulţumit şi el însuşi de ceea ce a scris, şi nemulţumit era nu de ceea ce a zis, ci de forma în care îi era reprodusă gândirea. (...) Cu deosebire largi îi erau cunoştinţele în ceea ce priveşte literatura tuturor popoarelor, istoria universală şi cea română îndeosebi, filosofia tuturor timpurilor şi limbile clasice şi cea română.", conform volumului "Amintiri" (Editura Minerva, 1983).

Poetul Lucian Blaga amintea, în volumul ''Spaţiul mioritic'' (Editura Cartea Românescă, 1936), despre ''Ideea Eminescu'': ''Ea este pentru noi, pentru neamul nostru, o idee forţă. Nu ştiu în ce măsură izbutim să o facem să devină idee forţă. Pentru creşterea noastră intelectuală, pentru devenirea noastră spirituală, este o idee esenţială''.

Într-o înregistrare din arhiva Radiofonică (1955 sau 1957, cu o durată de 14 minute şi 33 de secunde), poetul Tudor Arghezi spunea, referindu-se la Eminescu: ''A vorbi despre poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă: nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere pe ceilalţi. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harfă şi să legene din depărtare delicata lui singuratecă slavă. (...) Într-un fel, Eminescu e sfântul prea curat al versului românesc. Din tumultul dramatic al vieţii lui s-a ales un crucificat. (...) Fiind foarte român, Eminescu e universal, asta o ştie oricine citeşte. Cu părere de rău că lacătul limbilor nu poate să fie descuiat cu cheile străine (...), poezia aparţine limbii mai bine decât proza (...)".

În volumul "Poezia lui Eminescu" (Editura Cartea Românească, 1930), Tudor Vianu aprecia: "Mintea lui Eminescu lucrează cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creaţiei, adică cu cele mai înalte concepte făurite de raţiunea omului. (...) Este, în toată poezia lui Eminescu, o considerare a lucrurilor foarte de sus şi foarte de departe, dintr-un punct de vedere care ruşinează orice îngustime a minţii, orice egoism limitat. Marea superioritate intelectuală a poetului este una din formele cele mai izbitoare ale manifestării lui şi aceea care explică prestigiul atât de covârşitor al operei sale".

George Călinescu scria, în cartea "Viaţa lui Mihai Eminescu" (Editura pentru Literatură, 1964): ''Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale''.

Garabet Ibrăileanu afirma că "Eminescu este un eveniment aproape inexplicabil în literatura noastră. El e aşa de mare faţă de predecesorii săi, încât nu mai poate fi vorba de o "evoluţie" a literaturii, ci de o săritură. Eminescu este părintele literaturii artistice române. Eminescu a creat aproape pe de-a-ntregul limba poeziei româneşti, având să fixeze prealabil şi limba literară.(...) Eminescu e mai mult decât un poet român de primul rang. El e în afară de dimensiunile literaturii române". ("Mihai Eminescu, studii şi articole", Editura Junimea, 1974)

Pentru Constantin Noica, Eminescu reprezenta ''omul deplin al culturii româneşti''. El adăuga (în volumul "Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii româneşti", Editura Humanitas, 2014): ''Cu numele lui magic deschidem toate porţile spiritului. Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice reţinute sau sistemele de filosofie posibile, e vorba de tot; de spectacolul acesta extraordinar pe care ţi-l dă o conştiinţă de cultură deschisă către tot''.

Critic literar şi eminescolog, acad. prof. dr. Zoe Dumitrescu Buşulenga (devenită ulterior Maica Benedicta) nota în studiul "Eminescu - cultură şi creaţie" (1976): ''Ca o stea fixă, opera eminesciană luminează acum întregul cer al naţiei dându-i glorioasele ei raze, arătând participarea ei la algoritmurile geniilor universale''. (...) ''Lumina Lui, a Poetului, este veşnică pentru că actualitatea 'marilor' este eternă".

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani. A fost poet, prozator, dramaturg şi jurnalist, socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Avea o bună educaţie filosofică, opera sa poetică fiind influenţată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică - de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant şi de teoriile lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel.

A fost activ în societatea ''Junimea'' şi a lucrat ca redactor la ziarul "Timpul". A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Deşi a trăit doar 39 de ani, a lăsat posterităţii o amplă creaţie literară - poezii, proză, dramaturgie - şi publicistică. Manuscrisele lui Mihai Eminescu, adunate în 46 de volume (aproximativ 14.000 de file), au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în 25 ianuarie 1902.

Eminescu a murit la 15 iunie 1889, în Bucureşti. A fost ales, post-mortem (28 octombrie 1948), membru al Academiei Române, potrivit site-ului https://academiaromana.ro/

Cristoiu blog

https://fb.watch/ayeXdrGby4/

Te pui cu bulgarii!

Unde trebuie să îngenunchem?

„1. Unde trebuie să îngenunchem ca să ne cerem scuze că am dat străinilor, de sute de ani, de la sare, apă, grâne, petrol, păduri, până la propriii copii?

2. Unde trebuie să îngenunchem să cerem iertare străinilor pentru că dăm petrolul austriecilor, în pământul cărora nu se găsește nici gram de petrol, dar care au, culmea tupeului, chiar la intrarea în Viena, ditamai rafinăria, poate cea mai mare din Europa, în timp ce ale noastre au fost toate închise?

3. Unde trebuie să îngenunchem pentru că plătim miliarde de dolari americanilor pe niște rachete care nu au ajuns în România nici până în ziua de azi, deși noi le-am plătit de vreo 6 ani?

4. Unde trebuie să îngenunchem pentru că am plătit americanilor o autostradă pe care nu au construit-o niciodată și pentru care, culmea, am plătit și despăgubiri că ne-au luat banii și nu au făcut nimic?

5. Unde trebuie să îngenunchem pentru că atunci când deschidem aragazul sau dăm drumul la căldură în casă, francezii încasează toți banii, deși nu au construit nimic și au preluat toată infrastructura facută de Ceaușescu pe banii noștri, foamea noastră, frigul și lipsurile din perioada comunistă?

6. Unde trebuie să îngenunchem pentru că atunci când deschid robinetul de apă, pornește contoarul pentru francezi, deși e apa României, pe țevile făcute de Ceaușescu, pe banii și lipsurile noastre?

7. Unde trebuie să îngenunchem pentru că sate întregi sunt înghițite de ape sau de surpări de teren pentru că austriecii ne taie pădurile, cu sutele de ha lunar?

8. Unde trebuie să îngenunchem pentru că ne dispar copiii din țară, în drum către ei, că poliția ne ia la mișto dacă anunțăm răpirea vreunei fete la 112, că prin fața poliției de frontieră trec, zilnic, zeci de persoane răpite, tiruri cu marfa de contrabandă către aceiași străini care se fac că nu văd nimic, deși șeful Parchetului european anticorupție e o româncă, una care știe exact ce se întâmplă în România și tace?

9. Unde trebuie să îngenunchem pentru că în țara noastră ajung deșeurile lor de toate felurile, chiar și biologice și radioactive, în timp ce nouă ni se arată obrazul și suntem suprataxați că indăznim să avem Euro 3 la mașina înmatriculată în Bulgaria, pentru că jupuiți de bani, pământ și mijloace de trai, mai mult nu ne putem permite din cauza sărăciei în care suntem lăsați de aceiași străini îmbuibați și aroganți?

10. Unde trebuie să îngenunchem să cerem iertare străinilor pentru că am dat tot tezaurul României englezilor, carora le mai și plătim anual chirie și taxe pentru poansonarea lingourilor?

Acum, dupa ce ne-au luat tot, ne pun și în genunchi. Pentru că romanian lives don’t matter!

Îngenuncheați, bre, nu fiți fraieri, arătați ce popor deschis la minte suntem.”

Sursa:

Adriana Vitan Balint/ blocată de fb România