Un moș la gura sobei

A fost în vară.



Acum călare pe sobă.

Priviți la acest oportunist! Oare, România este un sat fără câini?

Credeți că dezvoltarea economica a unei țări prin efort propriu este o vorbă în vânt?

Am trăit jumătate din viața  mea, scursă până  acum, jumătate  în capitalism, jumătate în socialismul multilateral dezvoltat(sic!). Consider că adepții comuniștii  aveau unele principii bune care nu ar trebui șterse cu buretele, unul din ele fiind dezvoltarea țării și prin efort propriu.  Să luăm exemplu de la unguri și polonezi care au beneficiat din plin de finanțările internaționale și UE dar și-au urmărit  cu acribie interesul propriu.

Am vizitat de câteva ori aceste țări, fie în misiuni oficiale, fie privat. În urmă cu mulți ani, Polonia și Ungaria, aveau țări înfloritoare. Unde or fi ajuns astăzi?  Mă uimeau. Am primit, la acea vreme, diverse explicații de la  oficialii celor două țări. Printre ele era patriotismul și efortul propriu.

Când, azi, aduc vorba de aceste principii, în discuțiile personale, sunt catalogat de comunist. 

Constat cu uimire că Polonia și Ungaria au mari probleme la nivelul UE. Oare de ce?

Să  vedem ce spune un turc din România. Imediat m-am dus cu gândul la Turcia care bate la fund țărișoara noastră.  Acolo cele dou principii, menționate mai sus, s-au aplicat din plin. 

Previziunile economice pentru 2022 ale unui cunoscut CEO din România: „Va fi un an în care o să mergem pe gheaţă”

Ultimii doi ani au fost complicaţi pentru aproape toate economiile lumii, iar România nu putea face excepţie. Ömer Tetik crede că România a luat câteva decizii bune pe plan economic, iar acestea au dus la o creştere economică. Într-un interviu pentru Republica.ro, cunoscutul CEO a făcut previziuni economice pentru 2022.

„Economia în România, într-adevăr, a revenit. A fost o creştere destul de puternică după scăderea de anul trecut, dar, pe de altă parte, creşterea a venit preponderent din consum. Dacă vorbim despre România SA ca o firmă, banii împrumutaţi, banii induşi în sistem, trebuie daţi către producţie, către industrie, trebuie adusă plusvaloare. Şi acolo sunt puţini", a spus Tetik.

Bancherul spune că România ar trebui să găsească soluţii economice şi pe cont propriu şi să fie mai puţin dependentă de finanţările din exterior. 

 

„Anul trecut, la început de pandemie, a fost incertitudine, a fost poate un pic de panică în anumite segmente, numai că am strâns rândurile, de fapt, au fost multe decizii luate în scurt timp, decizii bune, şi toată România s-a mobilizat în jurul lor.

 

Doar că a fost şi o solidaritate globală. Vedem acum că fiecare ţară, fiecare regiune, începe să fie preocupată, din ce în ce mai mult, de problemele proprii. Şi atunci, şi România trebuie să se gândească la problemele sale, nu doar ca parte din structurile internaţionale. Cum putem rezolva noi fără să cerem ajutorul altcuiva, fără să primim bani din alte surse? Şi or să fie provocări în continuare în zona de predictibilitate. Suntem spre sfârşit de an şi vorbim despre faptul că nu avem toate datele să construim un buget pentru anul viitor, o să fie foarte multe volatilităţi în pieţe", este opinia lui Ömer Tetik. 

 

 

Anul 2022 nu se anunţă unul simplu, crede CEO-ul Băncii Transilvania. „O să fie din nou un an în care o să mergem pe gheaţă, dar, dacă o să mergem pe gheaţă cu paşi de pinguin, cerţi, dar mici, o să ajungem la destinaţie" 

Există însă şi câteva oportunităţi, subliniază Omer Tetik. În primul rând, Asia începe să piardă din avantajul competitiv, iar tot mai multe companii importante se reorientează spre Europa de Est, iar România ar putea să profite de acest lucru. În acelaşi timp, Tetik remarcă şi faptul că tot mai mulţi antreprenori români încep să-şi extindă cu succes afacerile şi în străinătate.

 

„Din ceea ce am văzut din discuţiile cu clienţii, antreprenorii români încep să iasă din România, încep să aibă investiţii, achiziţii afară, în jurul României sau peste ocean. Este un lucru foarte bun că de la liga noastră naţională ieşim în liga globală", a mai spus Ömer Tetik.

 

 

Ömer Tetik, CEO Banca Transilvania, a fost desemnat Bancherul Anului celor 25 de ani de Piaţa Financiară. Ömer Tetik face parte din echipa băncii din anul 2013, iar sub coordonarea sa Banca Transilvania a ajuns liderul pieţei bancare. În România este din anul 2000, când a venit ca vicepreşedinte adjunct la Finansbank. Ulterior, la Credit Europe Bank (ex Finansbank) a ajuns, în 2010, vicepreşedinte şi, ulterior, preşedinte.

 

Oportunismul, metodă sigură de îmbogățire, acces la cele mai înalte funcții în stat.

Când ne uităm în jurul nostru ar trebui să analizăm bine efectele oportunismului și  pe oportuniști.  Societatea actuală ne dă  multe exemple. Priviți-i cu milă! De multe ori viața lor este un calvar. Un singur exemplu: primministrul tras pe dreapta, Cîțu, copilul și avocatul intereselor mai marilor lumii care l-au creat, au încercat sa-l educe în interesul lor și nu al românilor. 

 

Un caz concret, istoric, Mihail Sadoveanu, exemplificat într-un  articol din Adevărul.ro. La el calvarul nu s-a aplicat. A lins pe toate părțile pe comuniști  și comunismul. A strâns averi nemăsurate. 

Vă  plac astfel de oameni, de caractere infecte?

Oportunistul Sadoveanu şi discursurile laudative care i-au adus o vilă din partea statului şi alte beneficii

Născut în anul 1880, la Paşcani, Mihail Sadoveanu a făcut şcoala în oraşul natal şi a avut un început timid în literatură, inspirându-se în general din viaţa pe care o trăia la momentele respective. În 1903, scriitorul şi-a publicat lucrările în revista Sămănătorul, iar mai apoi s-a apropiat uşor, uşor, de viaţa politică. Pentru început, a contribuit la ziarul Voinţa Naţională, condus de prim-ministrul României, Vintilă Brătianu, fiind observat îndeaproape de Partidul Naţional Liberal. 

În anul 1926, Sadoveanu a intrat deja în politică, prin intermediul Partidului Poporului, iar mai apoi a ajuns senator de Iaşi, fiind chiar şi preşedintele Senatului, la un moment dat. Scriitorul a avut mai multe momente în care s-a retras şi a revenit în politică, dar în 1945 a ţinut un discurs extrem de important, care avea să aibă implicaţii în tot ceea ce urma în viaţa sa. Acesta lăuda stalinismul românesc, fiind mai apoi invitat în Uniunea Sovietică, publicând la întoarcere texte prin care glorifica regimul stalinist. 

„Deci, îmi spun eu, fiinţa poporului meu, cu tot ce are el propriu şi valoros, dobândeşte un sprijin puternic, pe care nu l-a avut niciodată în veacuri. Uniunea Sovietică va fi o putere de garanţie a dezvoltării libere a popoarelor mici învecinate. Astfel văd asigurată deplin justiţia pentru poporul meu de ţărani", spunea Sadoveanu la acea vreme. 

Începutul ascensiunii

Un an mai târziu, Sadoveanu avea locul asigurat în Parlamentul României, devenind preşedintele Parlamentului şi primind o vilă din partea statului. Păşcăneanul Sadoveanu este scriitorul român care a primit printre cele mai mari beneficii materiale pe care le putea primi un om de rangul său şi a devenit, pe rând, preşedintele Adunării deputaţilor, vicepreşedinte al prezidiului Marii Adunări Naţionale şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor. 

„«Casa Scânteii» va fi o mare realizare a Republicii noastre Populare. Înălţarea ei are un înţeles care nu poate scăpa nimănui. Poporul nostru merge cu grabă şi cu nerăbdare pe drumul nou ce i se deschide. Peisagiul vechi se schimbă ca într-o minune: oamenii incuriei, robiei şi amărăciunii trecutului dispar. Apar cetăţenii noi, însetaţi de libertate, cultură şi progres", spunea Sadoveanu într-un alt text, publicat în 1949, profitând de încă o ocazie pentru a lăuda regimul comunist. 

 

Viaţa bună dusă de Sadoveanu după laudele aduse regimurilor vremii era descrisă în ziarele de atunci, care îl comparau pe scriitor cu boierii ruşi de altădată. Era cunoscut ca un mare oportunist, care ştia să se dea după „bătaia vântului" şi a trăit până la vârsta de 80 de ani, strângând averi şi proprietăţi la Bucureşti, Vânători (judeţul Neamţ) sau la Fălticeni. A fost înmormântat cu onoruri la cimitorul Bellu din Bucureşti

De ce rușii îi spun gării "vokzal" - O istorioară feroviară cu englezi, grădini și greșeli

​În rusă gara se numește "vokzal" (pronunțat "vag-zaal") și în Rusia există mii de gări, câteva dintre ele fiind printre cele mai mari din Europa. Unele seamănă cu palate din povești, altele au turnuri ca de cetate, iar altele sunt uriașe monumente din timpul comunismului. Mai ales în Siberia multe gări sunt vopsite în turcoaz. Dar de ce spun rușii "vokzal"? Povestea este mai complicată și are în centru Londra și mai multe ipoteze, unele despre un parc de distracții și altele despre o vizită cu totul specială.

Moscova are zece gări mari și denumirea indică în general principala destinație spre care merg trenurile, de la Leningradsky vokzal, până la Vostochnâi, deschisă în 2021.

St Petersburg are cinci gări, de la Moskovsky, până la Finlyandsky vokzal, gara de unde trenurile de viteză pleacă spre Helsinki.

Printre cele mai frumoase gări din Rusia sunt cele din Vladivostok, Sochi, Samara, Krasnoiarsk și Volgograd.

Dar de unde vine cuvântul vokzal?

Iată ce scrie Mark Galeotti în cartea "O scurtă istorie a Rusiei" dând un exemplu prin care explică faptul că limba rusă are influențe inedite

"Gara de numește "vokzal", după stația Vauxhall, din Londra, rezultatul unei nefericite traduceri făcute atunci când o delegație rusă impresionată a vizitat Anglia, în secolul al XIX-lea. La vremea aceea, nobilimea rusă vorbea franceză, așa că și-ar fi pus un bagaj pe kușet în vagonul de dormit. La Odessa, în sud, străzile purtau nume itlaienești, pentru că aceasta era limba comună a negustorilor din Marea Neagră".

Gara din Samara, Rusia (foto - Vladimir Makeev, Dreamstime.com)

Click aici pentru a mări fotografia

Este o ipoteză, dar și altele concurează cu ea și merită explicate.

Rusia are o rețea feroviară de 85.000 km lungime, fiind depășită doar de China. Rușii au trenurile cu cele mai lungi parcursuri din lume - chiar și de peste 9.000 km în șase zile - și tot ei aveau înainte de pandemie trenurile internaționale europene cu cel mai lung parcurs: trenurile Moscova - Paris și Moscova - Nisa cu trasee de peste 3.000 km.

A fost lung drumul până ca Rusia să devină o putere feroviară, iar când s-au purtat primele discuții despre o cale ferată, acum mai bine de 180 de ani, au fost multe temeri și mulți oameni importanți s-au opus. Se credea că lâna oilor se va înnegri de la abur și că locomotivele nu vor rezista la gerurile rusești și deci că nu vor mai porni.

Doi oameni importanți au reușit să-l convingă pe țarul Nicolae I că este nevoie de cale ferată și un argument a fost că dacă va fi ca Imperiul Rus să fie atacat, trenurile vor permite transportul rapid al trupelor către zona de conflict.

Prima linie de cale ferată din Imperiul Rus a avut doar 26 km și a fost gata în 1836 și la acel moment locomotiva cu abur comandată nici nu era gata, astfel că primele vagoane au fost trase de cai la început. Linia era doar pentru bogați, nicidecum pentru oamenii de rând, pentru că lega capitala St Petersburg de Țarskoe Selo, unde se afla palatul țarului, și de un alt palat al țarului, la Pavlovsk, la numai câțiva km de Țarskoe.

Pavlovsk a fost redenumit Pușkin în 1937, în onoarea marelui poet rus.

Așadar, primele gări "vokzal" din Rusia au fost la St Petersburg, Pavlovsk și Țarskoe Selo, dar de unde vine totuși numele "vokzal" pentru gară, în rusă? O altă ipoteză bine argumentată este că vine de la o uriașă grădină de recreere din Londra, de lângă Tamisa, Vauxhall (pronunțată voxăl), o "pleasure garden" deschisă în secolul 17. Era un loc unde se dansa, se cânta, se țineau și numere de circ cu oameni la trapez și spectacole cu baloane cu aer cald. Evident că se vindea și mâncare, dar și băutură, iar locul era celebru.

Trenuri la Moscova (foto -Toxawww, Dreamstime.com)

Click aici pentru a mări fotografia

Ei bine, un manager englez de teatru pe nume Michael Maddox, profitând de faptul că făcuse turnee teatrale în Rusia, a dus conceptul de "pleasure garden" în Rusia unde, lângă capitala St Petersburg s-a deschis un astfel de loc de distracție care s-a numit, după omologul londonez, "vokzal".

Acest "parc de distracții" se afla lângă Pavlovsk și, din 1837, când trenul cu abur al țarului a început să circule, mica gară a fost denumită "vokzal" după numele parcului.

Vauxhall este un nume cunoscut și de pasionații de mașini pentru că Vauxhall este marca "soră" a Opel, iar în Marea Britanie mașinile nu se numesc Opel Astra sau Corsa, ci Vauxhall Astra și Vauxhall Corsa.

Însă povestea spusă de Mark Galeotti despre delegația rusă care a rămas uimită după ce a vizitat Anglia nu este falsă: acea delegație a existat și a vizitat Anglia, dar se pare că abia la câțiva ani după ce linia St Petersburg - Pavlovsk începuse să transporte pasageri vestiți din familia țarului și dintre apropiați.

Rușii au venit să studieze rețeaua britanică ce se dezvoltase deja în 10 ani și una dintre stațiile de tren vizitate a fost Vauxhall care pe atunci era stație terminus, dar punctul final a fost mutat la 1848 la Waterloo station.

Gara Vauxhall se afla nu departe de Parlament, era o gară nouă și era un loc ideal pentru a le arăta rușilor cum funcționează o rețea feroviară modernă. Se spune că rușii au înțeles că "vokzal" era numele care descria acel loc.

Altă versiune legată de vizită este că delegația ar fi fost trimisă în Anglia după 1850 când deja Waterloo devenise stația finală. Rușii au fost uimiți că la Vauxhall opreau toate trenurile și au ajuns la concluzia că este o gară extrem de importantă.

Alte versiuni legate de Anglia, dar considerate puțin plauzibile, sunt că greșeala ar fi aparținut chiar țarului, la o vizită în Angia în 1844.

Mai sunt în Rusia și alte explicații etimologice interesante. Vokzal ar putea veni din germanul "Volkssaal" (sală a oamenilor( sau din cuvintele rusești "vokalny zal" (sală vocală). Aici merită explicat faptul că în Rusia era o tradiție ca în gări să se țină concerte și pentru mulți muzicieni era o onoare să fie invitați să cânte într-o gară importantă.

Sursa: Hotnews.ro

Românii e deștepți.

O POEZIE GENIALĂ scrisă de Camil Petrescu ȋn care găsim „PORTRETUL“ naţiei noastre !!!👍

Cînd va veni sfîrşitul lumii

Românii nu vor fi atenţi

Isus a spus: „Talita kumi“

Dar nu pentru inconştienţi.

Iar Ziua Domnului, ca hoţul

În miez de noapte va sosi

Femeia va dormi, iar soţul

Reviste porno va citi.

N-avem conştiinţa tragediei

Şi totul luăm „à la légere“

Noi, campionii băşcăliei

Am compromis orice mister.

Avem o scuză de faţadă:

„Lasă, că merge şi aşa!“

Trădăm la primul colţ de stradă

Şi-apoi încălecăm pe-o şa.

Senzaţia e de plutire

De infinit paraşutism

Noi am făcut mişto subţire

Şi de marxism, şi de fascism.

Ce Decebal şi Burebista?

Ce patriotul cărturar?

Trăiască Miţa Biciclista

Şi berea rece la pahar!

Mitică veşnic să trăiască

Şi noi pe lîngă el, noroc!

Filozofia chelnărească

E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Întreaga drojdie se scurse

Din mahalale de Fanar

Şi-n loc să fim un roib de curse

Noi am ajuns din cal – măgar.

Pe primul loc e-njurătura

Ea pentru toate e un leac

Simţi cum îţi umple toată gura

O moştenim din veac în veac.

Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma

Noi suduim neîncetat

Iar la acest popor, sudalma

E o religie de stat.

La treburile serioase

Noi nu ne concentrăm destul

Avem o somnolenţă-n oase

Şi-o zeflemea de prost fudul.

Si doar la reluări de faze

Parcă ne mai trezim puţin

N-avem profil de kamikaze

Tiparul nostru-i byzantin.

Apocalipsa furtunoasă

Îi sperie pe pămînteni…

Pe noi nu ne-o găsi acasă –

Vom fi la meci, sau la pomeni.

Aceasta, poate, ne e soarta

S-o tragem şi pe asta-n piepţi

N-aveţi decît să-nchideţi poarta

Dacă tot face ea pe moarta…

Hai, că românii e deştepţi!

ZEFLEMEAUA, de CAMIL PETRESCU

{ Motto: „Românii e deştepţi!“}

Câteva principii....pentru comercianți..

În activitatea mea, comercială, diplomatică, tehnică,  administrativă,  militară etc., am încercat să  aplic unele principii:

Multe se scriu...puține se cunosc!

Primul Nobel românesc. Povestea fabuloasă a geniului Palade

La data de 19 noiembrie 1912 se năştea omul de ştiinţă George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, în 1974, pentru contribuţiile la înţelegerea structurii şi organizării funcţionale a celulei. A descoperit ribozomii şi a descris sistemul şi funcţiile membranelor intracelulare.

"M-am născut în noiembrie 1912 în Iaşi, vechea capitală a Moldovei, în estul României. Educaţia mea a început în acel oraş şi a continuat prin luarea bacalaureatului la Liceul “Al. Haşdeu" din Buzău. Tatăl meu, Emil Palade, a fost profesor de filozofie, iar mama mea, Constanţa Cantemir Palade, a fost învăţătoare. Mediul familial m-a ajutat să capăt, cu timpul, un mare respect pentru cărţi, şcoală şi educaţie.

 

 

Tatăl meu a sperat ca eu să urmez, ca şi el, filozofia în mediul universitar, dar am preferat lucruri tangibile şi mai specifice – şi astfel, influenţat de rudele de vârsta mea – în 1930 am intrat la Şcoala de Medicină de la Universitatea din Bucureşti.

Încă din primii ani de studenţie am manifestat un interes crescut pentru ştiinţele biomedicale, ascultându-i şi vorbind cu Francisc Rainer şi Andre Boivin, profesori de anatomie şi biochimie. Ca urmare, am început să lucrez ca asistent la laboratorul de anatomie, în timp ce eram student", povestea George Emil Palade în autobiografia pe care acesta a scris-o în 1974, cu ocazia decernării premiului Nobel pentru Medicină.

A obţinut titlul de doctor în medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice.

În anul 1939, Palade a fost chemat să facă parte din echipa medicală care îl trata pe Tudor Arghezi. Marele poet suferea de o sciatică extrem de dureroasă, care nu dădea rezultate la niciun tratament, încât chiar medicii s-au gândit să propună în nomenclatoare: "Boala lui Arghezi". Deşi nu a reuşit să îi găsească un remediu, tânărul George Emil Palade a decis să oprească administrarea morfinei, cu sprijinul puternic al soţiei poetului, Paraschiva Arghezi.

În perioada 1942 – 1945, ani ai celui de Al Doilea Război Mondial, Palade a servit în Corpul Medical al Armatei Române.

În 1946 s-a căsătorit cu fiica industriaşului Nicolae Malaxa, Irina Malaxa, cu care a avut doi copii: o fiică, Georgia Palade Van Dusen, şi un fiu, Philip Palade.

A plecat cu soţia sa în Statele Unite ale Americii, unde a fost angajat pe post de cercetător la Universitatea Rockefeller din New York. A obţinut în 1952 cetăţenia americană.

"În timp ce lucram acolo l-am cunoscut pe Albert Claude, care a venit pentru a face o prezentare privind activitatea sa în microscopia electronică. Am fost fascinat de perspectivele deschise de constatările sale şi extrem de fericit atunci când, după o scurtă discuţie, el m-a rugat să vin să lucrez cu el la Institutul Rockefeller de Cercetări Medicale în toamna aceluiaşi an. Această întâlnire cu Albert Claude a fost una oportună mai ales că Chambers s-a pensionat în acea vară", îşi continua el autobiografia.

Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicaţia mecanismului celular al producţiei de proteine. A pus în evidenţă particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau corpusculii lui Palade. Împreună cu Keith Porter a editat revista The Journal of Cell Biology („Revista de Biologie Celulară"), una dintre cele mai importante publicaţii ştiinţifice din domeniul biologiei celulare.

În 1961 G. E. Palade a fost ales membru al Academiei de Ştiinte a SUA. În 1973 a părăsit Institutul Rockefeller, transferându-se la Universitatea Yale, iar din 1990 a lucrat la Universitatea din San Diego (California).

În 1974 dr. Palade a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Albert Claude şi Christian de Duve for discoveries concerning the functional organization of the cell that were seminal events in the development of modern cell biology (în traducere: „pentru descoperiri privind organizarea funcţională a celulei ce au avut un rol esenţial în dezvoltarea biologiei celulare moderne"), cu referire la cercetările sale medicale efectuate la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale).

George Palade a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1975. În 1989 a fost ales membru de onoare al Academiei româno-americane de arte şi ştiinţe (ARA) la Universitatea din California.

La 12 martie 1986, preşedintele Statelor Unite Ronald Reagan i-a conferit Medalia Naţională pentru Ştiinţă pentru „descoperirea fundamentală" a unei serii esenţiale de structuri complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice.

În 2007, preşedintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul naţional „Steaua României" în grad de Colan.

George Emil Palade a fost întotdeauna pasionat de istorie şi de latină, ultima disciplină l-a şi ajutat să creeze termeni şi denumiri pentru biologia celulei.

A murit în Statele Unite la vârsta de 96 de ani.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 19 noiembrie:

1377 – Prima atestare a castelului Bran, prin actul emis de Ludovic I d’Anjou, prin care braşovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea Bran cu „munca şi cheltuiala lor proprie".

1493 – Porto Rico (Puerto Rico – teritoriu în America Centrală insulară) a fost descoperit de către Cristofor Columb

1665 – A murit pictorul clasicist francez Nicolas Poussin (n. 15 iunie 1594)

1711 – S-a născut savantul rus Mihail Lomonosov. A formulat legea conservării materiei şi a intuit-o pe cea a conservării energiei. Este creatorul odei, ca specie literară, în literatura rusă şi este considerat ca fiind unul dintre făuritorii limbii literare ruse („Epistola despre regulile prozodiei ruse", „Retorica") (m. 15 aprilie 1765)

1812 – S-a născut Franz Adalbert Kuhn, lingvist si mitologist german (m. 5 mai 1881)

1828 – A încetat din viaţă compozitorul austriac Franz Schubert. A compus peste 600 de lieduri, organizate în ciclurile „Frumoasa morăriţă", „Călătorie de iarnă", „Cântecul lebedei". (n. 31 ianuarie 1797)

1831 – S-a născut James Garfield, om politic, preşedinte al SUA (1880-1881), al doilea preşedinte, după Abraham Lincoln, asasinat, la 19 septembrie 1881

1837 – S-a născut Aron Densuşianu, critic şi istoric literar, folclorist şi poet, membru al Societăţii Academice Române (lucrarea „Istoria limbei şi literaturei române", apărută în 1885, este considerată prima lucrare serios documentată, de acest gen, din cultura română) (m. 2 septembrie 1900)

1900 – S-a născut scriitoarea germană Anna Seghers (romanele „A şaptea cruce", „Traversarea") (m. 1983)

1917 – S-a născut Indira Gandhi, om politic, prim ministru al Indiei în perioada 1966-1977, 1980-1984 (m. 31 octombrie 1984)

1919 – A încetat din viaţă Alexandru Vlahuţă, scriitor si publicist, unul dintre teoreticienii sămănătorismului, membru de onoare post-mortem al Academiei Române (romanul „Dan", opera memorialistică „România pitorească") (n. 5 septembrie 1858)

1921 – S-a născut scriitorul Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat; deţinut politic între anii 1959-1964 şi implicat, alături de alţi intelectuali români în „procesul Noica-Pillat", ultimul mare proces politic din timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu Dej (m. 6 decembrie 1975)

1923 – S-a născut Monica Lovinescu, critic literar, eseist; în 1948 a cerut azil politic în Franţa unde a colaborat la revistele publicate de diaspora românească şi la postul de radio „Europa liberă" (o parte din articole fiind reunite în volumul „Unde scurte" publicat la editura Humanitas) (m. aprilie 2008)

1929 – A fost creata Uniunea Internaţională a Teatrelor de Marionete

1946 – Afganistanul este admis în ONU

1946 – Islanda şi Suedia devin membre ale ONU

1946 – Primele alegeri parlamentare postbelice, declarate „libere şi nestingherite", au fost falsificate, cu acordul Moscovei, de guvernul Petru Groza, care a anunţat victoria Blocului Partidelor Democratice; rezultatele reale indicau succesul în alegeri al Partidul Naţional Ţărănesc (72-73%)

1979 – A fost inaugurată prima linie de metrou la Bucureşti, între Timpuri Noi şi Semănătoarea

1979 – La Congresul al XII-lea al PCR s-a produs un incident inedit: Constantin Pârvulescu, fondator al PCR, a protestat în plen împotriva cultului personalităţii creat în jurul familiei Ceauşescu (19-23)

1985 – La Geneva, s-au întâlnit pentru prima oară preşedintele american Ronald Reagan şi cel sovietic Mihail Gorbaciov

1996 – Statele Unite şi-au exercitat dreptul de veto împotriva realegerii secretarului-general al Naţiunilor Unite, Boutros Boutros-Ghali, pentru un al doilea mandat. Toţi ceilali 14 membri ai Consiliului de Securitate au votat în favoarea unei rezoluţii de susţinere a candidaturii acestuia la conducerea Adunării Generale a ONU

1998 – A încetat din viaţă regizorul Alan J. Pakula („Toţi oamenii preşedintelui", „Sophie a ales") (n. 7 aprilie 1928)

2001 – Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a anunţat victoria oficială în primele alegeri libere dupa războiul din fosta Iugoslavie a Ligii Democratice din Kosovo, LDK, şi a naţionalistului albanez moderat Ibrahim Rugova, care a obţinut 46,29 de procente în alegerile legislative

2002 – A încetat din viaţă prinţul Alexandre de Merode, membru al Comitetului Internaţional Olimpic din anul 1964. Alexandre de Merode a creat Comisia medicală a CIO în anul 1967, al cărei preşedinte a fost până la moartea sa. (n. 24 mai 1934)

2004 – A încetat din viaţă John Robert Vane, laureat al premiului Nobel pentru Medicină

2005 – Albert al II-lea este proclamat principe al Monaco