Tiganu' când a ajuns împărat, întâi pe ta-su la spânzurat! Găinarul.

La câteva ore după ce a fost ales președinte al PNL, Florin Cîțu îl atacă fără menajamente pe Ludovic Orban, după ce aceasta a afirmat că nu va mai avea niciun parteneriat cu președintele Klaus Iohannis. Sper că au fost vorbe spuse la supărare, îl voi chema să ne lămurească ce a vrut să pună, altfel lămurim noi situația.

Vizionează „Congresul PNL. Ce nu au arătat televiziunile: Masca opțională, îmbulzeala și scandalul regizat” pe YouTube

Se poate și în România? Surpriză, surpriză!

https://www.facebook.com/100000829794680/posts/4261613280542956/?sfnsn=mo

Haiducii guvernamentali ne atacă la buzunare.

Ieri s-a mai înființat încă o nouă agenție. Statul român nu avea suficiente.

În timp ce atenția publică este atrasă de crose de golf și congrese de partid, sistemul continuă să găsească noi moduri de a ne toca banii. Astăzi, de exemplu, s-a mai înființat încă o nouă agenție. Pe lângă sutele înființate deja de statul român, care au devenit aspiratoare de sinecuri politice.

Guvernul Cîțu a dat ordonanța de urgență 104/2021 privind înființarea Directoratului Național de Securitate Cibernetică. Pentru că era o adevărată urgență națională să înființăm încă o nouă agenție.

Această agenție se înființează pe baza uneia vechi, CERT-RO. Vestea proastă este că numărul de posturi crește de peste 8 ori, de la 149 la 1.250 posturi.

Ne dăm seama ce succes garantat va avea noua agenție din blabla-ul tipic politician prin care e motivată. Conform site-ului CERT-RO, noua agenție este mai bună decât cea veche pentru că va avea „acel ceva”. Este un citat exact. Efectiv au scris că noua agenție va avea „acel ceva”. Ce exact este „acel ceva”?

Scrie și asta și ar fi de râs dacă n-ar fi toată distracția pe banii noștri. Printre motivele aiuristice se regăsește și „Atractivitate pentru noua generație de talente și competențe cyber, dar și pentru femeile care activează în această profesie”, de unde înțelegem că femeile nu fac parte din noua generație de talente. Citiți și minunați-vă https://bit.ly/3EPxV7m.

Nu mai zicem că printre motive se află și o minciună. De fapt e o insinuare că noua agenție s-ar putea autofinanța integral. Ar fi fost o veste bună, dar, în OUG-ul dat de guvernul Cîțu scrie clar încă din primul alineat al primului articol că agenția va fi finanțată „integral din bugetul de stat”.

Deci factura tot la noi ajunge. Să tot plătim taxe și impozite. În timp ce facturile la electricitate și gaz explodează, conducătorii statului sunt mai preocupați să înființeze noi sinecuri și agenții pentru ei.

Și doar ca să se știe, după ce a înființat agenția, guvernul deloc liberal Cîțu a mai făcut ceva. A eliminat pragul maxim de posturi din aparatul de lucru al guvernului (OUG 103/2021). Înainte era de 950 de posturi. Acum va fi nelimitat. Fără număr. Din moment ce e finanțat de contribuabili, de ce să nu crească angajările la stat cât vor?

Doar ca să se știe. Asta nu este liberalism. Asta nu e România Liberală. Asta e România cât se poate de socialistă.

Prostocratia

Prostocrație, dex= Conducerea de către proști 

Prost=prost

-CRÁT, -CRAȚÍE, elem. „Putere, conducere”. (cf. fr. -crate, -cratie, cf. gr. kratos)

• sursa: MDN '00 (2000)
 

Prostocrația ca regim politic

Atunci când am semnalat „trecerea la prostocrație" în România actuală („Cotidianul", 3 mai 2020) au fost reacții diferite.

Mulți au îmbrățișat o diagnoză ce se confirmă cu fiecare zi. Ea a fost preluată în volumul cu titlul omonim (Trecerea la prostocrație, Editura Cotidianul, București, 2021), în care personalități reflexive și cu simțul răspunderii civice și-au spus cuvântul. Cine, fiind de bună credință, poate contesta degradarea și că decidenții sunt la origine?

Au fost, cum era de așteptat, și reacții pornite din voința de escamotare a realității. De pildă, unii au replicat că proști au fost la decizie tot timpul, alții că au fost mereu după 1989. Și unii și alții eludând, de fapt, unicitatea situației de azi! Desigur, proști au fost – de la Zăroni la Postelnicu și mai încoace. Dar niciodată nu au fost aduși sistematic la decizii, ca în ultimii ani.

Au fost, în reacție, și insinuări ieftine gen „prostocrația" ar fi o diversiune – fără să se spună la ce. Unii pun fenomenul în seama educației actuale, ignorând că prostocrația este rezultat al selecției decidenților într-un regim, că educații sunt mult mai numeroși decât cei selectați, iar regimul de azi are în față absolvenți banali de dinainte de 1989. Nu educația este de vină, ci selecția decidenților. Desigur, și dascălii ar trebui să se întrebe: de ce mediocrii sunt preferați absolvenților străluciți? Ce resorturi există?

Elocvent este faptul că nimeni nu a susținut, sub semnătură proprie, că diagnoza „prostocrației" ar fi greșită. Nimeni nu a contrazis-o cu probe factuale.

Ca să lămurim, totuși, ceea ce s-a scris negru pe alb, subliniez că diagnoza regimului actual ca regim prostocratic nu este figură de stil. Cine citește își dă seama că este o noțiune riguroasă, cu sferă și conținut. Cornel Nistorescu a sesizat cât de extinsă este aria ei de aplicare, Octavian Știreanu a observat că este vorba de o noțiune la nivelul altor termeni („crațiilor", de la grecescul „kratos"), Gheorghe Piperea a văzut exact malformările juridice, Adrian Severin a propus echivalentul „reziduocrației" (accesul la decizii al rămășițelor din distrugerea unor partide), iar mulți au captat aspecte importante.

Din capul locului, diagnoza prostocrației nu înlocuiește explicații date de concetățeni – „capitalism de cumetrie", „capitalism periferic", „stat securist", „stat milițienesc", „regim colonial", „democrație în comă", „dictatură prostească". Acestea rămân valabile!

Numai că realitatea ne obligă să prindem în noțiuni o situație nouă, fie ea și dezagreabilă. În definitiv, este prostocrația un tip de regim?

Nu perorațiile pot da răspunsul. Acesta ține efectiv de științele sociale. Să-l rezumăm, în spațiul aflat la dispoziție.

Să ne amintim, bunăoară, că Aristotel a reflectat asupra regimurilor politice punând două întrebări: dacă cei care ajung să conducă „urmează binele comun" sau numai „avantajul propriu" (Politica, III, 6, 1279a) și care-i efectivul celor care iau deciziile în stat. Regimurile care urmează „binele comun" sunt „drepte", în vreme ce restul sunt numai „desfigurări". Răspunzând la a doua întrebare, Aristotel a distins: a) regimul în care unul decide sau „monarhia", ce poate lua forma „tiraniei" sau a dominației unuia singur în folosul său; b) regimul în care puțini decid sau „aristocrația", ce poate lua forma „oligarhiei" sau a dominației în folosul celor bogați; și c) regimul în care decid toți cei recunoscuți ca cetățeni, sau “timocrația", ce asigură egala îndreptățire a cetățenilor.

Lui Aristotel nu-i erau străine formele de democrație, dar democrația el o asimilează în mare „demagogiei". Plecând de aici, Polybius a vorbit de „ochlocrație" – acel regim al „mulțimii" ce nu mai gândește și care se comportă ca un fel de „gloată".

Montesquieu a distins și el trei regimuri: a) „despoția" sau regimul în care „un individ decide totul, fără reguli și lege, conform voinței și simțurilor propri"; b) „monarhia" sau regimul în care „decide un om, dar după legi stabilite și făcute publice"; și c) „republica" sau regimul în care „poporul, ca întreg, respectiv o parte a poporului posedă puterea suverană" (De l’esprit des lois, II). Montesquieu a mai distins și două forme ale „republicii". Una este „democrația", în care poporul („cetățenii înstăriți") are sub control deciziile, alta este „aristocrația", în care acestea aparțin unei părți a poporului.

În „democrație", „este necesară o forță motoare suplimentară: virtutea" celui care ajunge la decizie. Omul virtuos este acela care iubește legile țării sale și acționează din iubire față de popor. Monarhia presupune onoare, aristocrația moderație, iar democrația virtute.

A rămas actuală observația lui Montesquieu că regimurile depind de „caracterul" persoanelor care ajung la decizii. Există „o corelație nemijlocită între caracteristicile individuale, pe de o parte, și structura și felul de funcționare al formei de stat" (vezi Manfred G. Schmidt, Demokratietheorien, Leske+Budrich, Opladen, 2000, p. 80). Statul depinde de valoarea decidenților.

Cu această observație, venim în realitate. Din capul locului, prostocrația nu se referă la vreun popor! În fapt, orice popor este, și numeric, mereu mult mai mult decât decidenții lui. De altfel, sub aspectul potențialului de normalitate, toate popoarele sunt la fel.Ele diferă uneori sub aspectul criteriilor prin care se stabilesc decidenții lor și al vieții pe care aceștia le-o imprimă.

Mecanismele selectării decidenților sunt, din capul locului, problema. În orice caz, situația în care a fost adusă România obligă la punerea unei întrebări noi privind regimurile politice: Ce valoare au cei ajunși să decidă?

Dacă întrebarea nu se pune în țară, ea este deja pusă în influente cercuri de decizie. Și la Bruxelles se vorbește deja de „prostiile" și slaba calificare pentru decizii ale decidenților din România!

Azi știm că, în lumina acestei întrebării, sunt trei feluri de regimuri. Sunt „meritocratice" regimurile în care, în accesul la decizie, contează meritul cetățeanului în satisfacerea interesului public. Sunt „mediocratice" regimurile care selectează decidenții după fidelitatea față de politici existente. Există și regimuri „stupidocratice" sau, pe românește, „prostocratice", în care se plasează la decizii persoane fără valoare profesională, civică și morală și necompetitive în societate.

Din nefericire, țara noastră a fost adusă în această ultimă situație. După 1989, România a îmbrățișat democrația, și-a dat o nouă Constituție (1992) și a înaintat în democratizare. Procesul a ținut până spre 2005. Apoi, urmare a „caracterului" decidenților, s-a luat calea declinului.

Instituțiile, știm prea bine, afectează esențial viața oamenilor. De aceea, pas cu pas – precum dublarea procuraturii cu DNA, transformarea procurorilor în magistrați, acceptarea unui MCV fabricat în București ca instrument contra rivalilor, trecerea la decizii unipersonale, instrumentalizarea justiției și a serviciilor secrete, transformarea președintelui în „șef de stat", protocoale de „cooperare" judecători-procurori-noua Securitate, instalarea ilegitimă a „guvernului meu" în loc de guvern al țării – statul a fost avariat. Politica s-a înțeles vulgar, ca aranjament cu orice mijloc, iar în selectarea pentru funcții în stat nu a mai contat valoarea persoanelor.

S-a și apelat la falsuri ca la nimeni în Europa. În 2004, s-au și câștigat alegeri cu „lupta împotriva comunismului", care era mort demult, iar, în 2014, cu „lupta contra penalilor" a unor inși care s-au dovedit a fi și mai penali. În loc să integreze democratic societatea în vederea dezvoltării, politica a devenit „luptă" plecând de la „distincția amic – inamic", cu care Carl Schmitt a subordonat-o dictaturilor. România a fost adusă la a o aplica, iar acum plătește costurile!

Să ne amintim, spre a face intuitivă situația, observația lui Seton Watson (Eastern Europe between the Wars. 1918-1941, Cambridge University Press, 1945), că elita interbelică a României a fost briliantă, dar, în loc să se ocupe de necazurile oamenilor, căuta favoruri la vârful puterii. Printre decidenții de acum nu se pot indica brilianți. Nu se poate indica în România de azi vreo instituție neafectată de parveniri dubioase.

O asemenea degradare s-a mai semnalat în istorie când s-a vorbit de ascensiunea neisprăviților. Thomas Mann a văzut, însă, cel mai clar, pe cazul țării sale, a anilor treizeci, ce catastrofă pregătește parvenirea „celor mai slabi (die Untersten)" profesional, civic, moral. România actuală se află într-un asemenea punct mort.

Istoricul Carlo M. Cipolla a atras atenția, în vremuri mai apropiate de noi (Le leggi fondamentali della stupidita umana, 1976), asupra ascensiunii a ceea ce în românește redă cuvântul “prostie". El ne-a lăsat și criteriul: „prostul este o persoană care cauzează pierderi unei alte persoane sau unui grup de persoane, în vreme ce el însuși nu derivă câștig și nici măcar nu-și poate compensa pierderile".

Evident, când vorbim de prost nu diplomele contează. Câți nu sunt în jur pricepuți și devotați, fie și fără diplome? Câți nu sunt proști având titluri pompoase? Prostul de care facem vorbire nu ține nici de extracția socială. El ține de mecanismele parvenirii, înainte de orice.

O rafinare a definiției se impune, însă. Faptele atestă că sunt în România actuală inși care cauzează pierderi altora, în timp ce ei nu pierd decât ceva ce îi lasă reci, precum onoarea, sau ceva ce nu au avut, de pildă, demnitatea. S-au înmulțit cei care au dus în jos instituții sau au făcut pagube, în timp ce și-au însușit case, fabrici, comenzi de la stat, posturi bugetate, rezerve din bănci sau au înstrăinat bunuri publice, aruncând pe alții în necazuri. De aceea, diagnoza prostocrației își asumă că prost este cel care luptă cu orice mijloc să intre în funcții publice, dar care, odată ajuns, depășit fiind, cauzează, prin ce face sau nu este capabil să facă, pierderi celorlalți.

Nu cumva prostul se confundă, cum se crede prea des, cu abilul? S-ar confunda dacă ar lăsa ceva pozitiv în urmă. Or, cum se observă, nu este cazul. Prostul se vede în promisiuni fără pricepere, în incapacitatea de a proiecta și în palavre.

Să sintetizăm. Prostocrația este regimul în care, într-un stat, cineva ajunge la decizie, mai mult sau mai puțin întâmplător sau împins din culise, pentru ca, apoi, combinând nepriceperea cu sărăcia minții, să încalce legile și să desemneze în funcții inși de nivelul său, pentru a se sprijini reciproc, cu efectele de rigoare. Prostocrația poate fi în orice regim. De aceea, nu lipsesc pe lume autoritarisme meritocratice, nici democrații mediocratice sau chiar prostocratice.

Desigur, fenomenul nu ar fi posibil fără „statul paralel" al serviciilor secrete, care asigură „aranjarea" ocultă a funcțiilor în stat. Cum remarca istoricul care a făcut bilanțul Centenarului țării, România nu și-a lămurit nici acum rolul Securității. „Statul paralel" nu este, desigur, nou în istorie. Carol al II-lea l-a folosit copios, regimul comunist la fel, dar, după 2005, acest „stat" mai mult decât păgubos a devenit covârșitor.

Nu avem aici spațiu pentru exemplificări. Volumul Ieșirea din prostocrație (2021), le oferă, în opticile diferențiate ale multor autori. Mă limitez însă la a reține (detaliat în A. Marga, Statul actual, Meteor Press, București, 2020), câteva fapte caracteristice.

S-a creat în România ultimilor ani un cerc vicios. În mod tot mai evident, la decizie a ajuns o persoană nepregătită, fără cultură și fără percepția interesului public. Aceasta a încălcat legi, a irosit ocazii și a desemnat abuziv în funcții inși de același calibru. S-a creat astfel cercul vicios – „eu vă numesc, voi mă susțineți și așa controlăm restul" – ce este, cum se vede, nu doar primitiv, ci și fatal țării. Excluși, cetățenilor le rămâne să înghită sau să vorbească zadarnic. Ca și cum ar fi o țară pentru o coterie, nu funcții în slujba cetățenilor!

„Președintele" a intrumentat, prin mecanismul ilegal al desemnărilor unipersonale și în pofida Constituției, justiția, armata și serviciile secrete. Azi se și spune, cu argumente, că noua Securitate a colonizat însăși Parlamentul (care nu i-a putut examina de ani rapoartele!) și conducerea partidelor (care votează cam ce li se cere!). „Sufrageriile" pentru măsluirea alegerilor, „protocoalele secrete" ale justiției și Securității – fapte extrem de grave în orice democrație – spun totul. Paralizia instituțiilor este rezultatul.

Pe tot ce a pus mâna regimul prostocratic din România s-a stricat. Când revista „Der Spiegel" a titrat „Diletantul", iar „Le Figaro" a observat că nu se înțeleg chestiunile, unii au zâmbit. Când din anturaj se șoptește că nu se pricep noțiunile Constituției și alte noțiuni se zâmbește.

S-au irosit de fapt șapte ani, în care România produce mai elementar, vinde mai ieftin și importă mai mult din ceea ce făcea odinioară. Un demnitar al unei țări vecine a și propus – „dați-ne nouă gazele, căci voi nu știți face decât un foc mare!". Desemnările personale au înlocuit concursurile. O dictatură obtuză a înlocuit consultarea democratică. S-a oprit până și aplicarea legilor privind indemnizații de copii, salarii și pensii. Acum se vrea eliminarea omului simplu de la îngrijire medicală. După ce s-a subminat pluralismul, acum a ajuns caricatură și liberalismul. Desconsiderarea valorilor și scăderea profesionalismului înaintează. La ultimele două Olimpiade țara a ajuns la cele mai slabe rezultate. Politica externă s-a descompus în excursii.

A sporit, în schimb, securismul. România deține recordul de servicii secrete în Europa. Generalii sunt mai mulți acum decât în SUA, iar finanțarea instituțiilor de forță este dintre cele mai înalte pe continent. Lupta de azi a coteriilor pentru numirea procurorilor și judecătorilor este indiciu al degradării justiției. Pe bună dreptate, oamenii acuză lipsa de pregătire juridică și, tot mai mult, fabricarea organizată a probelor.

Nu se cunoaște istoria și se suscită antagonizări etnice ce nu folosesc nimănui. Cum spunea liderul UDMR, „președintele nu este normal și răspândește ura". În afara țării, el agită pericole închipuite: „extremismul", „ieșirea din Europa", „antisemitismul".

În fapt, România nu are de a face azi cu așa ceva. Iar dacă ar avea – ceea ce, se înțelege de la sine, nu ar fi acceptabil – atunci nu „președintele" ar fi voce credibilă. Când subminezi prostește bruma de democrație și ai spus ce ai spus despre Europa și despre evrei, îi lași pe alții să vorbească! În plus, nici Europa și nici evreii nu sunt monedă de schimb! „Președintele" declara că România nu este capabilă să exercite președinția rotativă a Uniunii Europene, iar acum „primul său ministru" cere țărilor să recunoască „pericolele" din România. Dacă pe față se falsifică, ce se petrece la spate?

Regimul a plasat România pe o direcție anormală și o fixează la coada Europei. Faptele arată că alegerile organizate de „guvernul meu" („prezidențiale", „europarlamentare", „parlamentare", „locale" etc.) au fost desfigurate de la început și fraudate. Nici o alegere curată nu legitimează regimul prostocratic. Nici un decident al regimului nu este vârf al promoției sale și nicio personalitate nu este în siajul regimului.

Devizele sesizabile ale regimului prostocratic sunt „să fim în parteneriat cu șeful" și, mai nou, „să punem repede mâna pe bani", fie și într-o îndatorare fără precedent a țării. Maxima „cu cât scoaterea din joc a Constituției și răul sunt mai extinse, cu atât putem frauda mai ușor" a prins. Mințirea populației este luată ca politică, iar papagalismul vulgar al noilor cațavenci se dă drept cultură. Toate acestea în vreme ce în alte țări funcționează valori etice și civice și idealuri de dezvoltare socială.

Formatul rudimentar al decidenților a sporit suferințele. Sărăcia cea mai extinsă în Europa, emigrația cea mai mare dintr-o țară a lumii în timp de pace, cel mai mic consum de carte pe locuitor, analfabetismul funcționat cel mai lățit, fuga tinerilor de sistemul propriu de educație, desconsiderarea creației indigene exprimă concludent situația în care a fost adusă România.

Mulți mă întreabă: ce-i de făcut? Pentru că se cuvine ca cetățenii să dea răspunsuri, abordez, la rândul meu, într-un articol următor, ieșirea din regimul prostocratic și, cu aceasta, din crizele actuale.

Andrei Marga

O poveste pe care mulți dintre noi ar putea să o rescrie cu fapte asemănătoare, din jurul nostru.

Poveste cu tâlc!

O lecție de viață ...

...✍️

Azi la un supermarket, se înghesuiau vreo 11 persoane în vârstă la raftul cu produse care urmează să expire...

Un tablou foarte, foarte trist.

De durere și tristețe profundă, nu am mai făcut poză.

Ajuns la casă, un bătrân trecut de 70 de ani, care luase numai 3 cutii de lapte redus cu 30%, constată că reducerea nu e valabilă.

- Vă rog să nu vă supărați, domnișoară, pe lapte scrie că intră cu 2 lei 80.

Mă duc să le duc înapoi...

- Luați-le domnule, le achit eu, spun cu un mare nod în gât.

Se uită îndelung în ochii mei preț de câteva secunde și-mi mulțumește de patru ori.

Când așeza grijuliu în brațe cutiile cu lapte, i-au căzut câteva lacrimi fără să le poată stăpâni. Și-a dat jos de pe nas masca veche și a mai mulțumit încă o dată, stergându-și lacrimile.

Alt tablou trist sunt încălțările acestui bătrân. Câteva duminici la rând a venit cu ele la biserică.

Oare cum dorm "mai-marii" când știu muritori de foame bătrânii acestei țări?

Preluat,

( O viață)

P. S. Am o rugăminte la semenii noștri, românii din țară și din afara țării, nu vă ignorați între voi, creați comunități solide de susținere reciprocă. Luați exemplu de la evrei, unguri etc. Personal, am admirat aceste comunități când am fost în misiune diplomatică externă, într-o țară europeană.

Un grup de cititori români.

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=4259309480773336&id=100000829794680&sfnsn=mo

De citit! Cu dedicație, haiducilor guvernamentali. Dacă aș putea să vă povestesc, de la locul crimei, cum a plătit împușcatul datoria României!

Și mâine e o zi! Oare cine vor câștiga, românii sau haiducii? Înțelegeți voi ce vreau sa spun! Isărescu dă cu barda! Oare sunt printre ultimele lui lecții de guvernare? 

O lecție din Curs de guvernare

"Guvernatorul BNR: sectorul guvernamental crează tot deficitul extern

Sectorul guvernamental este cel care creează deficitul extern în totalitate, a declarat vineri guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu.

Remarca a fost făcută, potrivit Agerpres, la dezbaterea “Pandemia, schimbarea climatică şi societatea", organizată pe tema cărţii academicianului Daniel Dăianu, menţionând că în 2020 acest sector era în surplus cu 4 procente.

“Ce zice despre pandemie (autorul Daniel Dăianu – n.red.)? Zice un lucru cam în felul următor: nu am scăpat de ea. Să fim serioşi. Şi o spune când a scris articolele, în primăvară…Nu am scăpat de ea şi nu îi ştim costurile. Hai să vedem cum o rezolvăm. Cum rezolvăm şi asta şi problema spinoasă a corecţiei, a corecţiei bugetare. De ce e spinoasă? Pentru că o corecţie ca aceasta se face în câţiva ani buni. Şi de fiecare dată din considerente electorale, şi nu e numai la noi chestia asta. La noi e mai mult, cliclul electoral fiind de numai patru ani, când se ajunge înaintea alegerilor nu mai dă niciun fel de corecţie. Faci politici macroeconomice prociclice. Păi de câte ori nu a încercat Banca Naţională să arate cât de periculoase sunt politicile prociclice? Că nici cel puţin proverbul românesc nu-l respecţi, că îţi faci vara sanie şi iarna car. Apar alegerile, gata. Am ajuns cu Florin Georgescu ministru de finanţe şi vicepremier şi la deficit extern şi la deficit bugetar, nu rezonabil, extraordinar, înainte de 2015. S-a apropiat ciclul electoral, s-a ales praful. S-a ales praful de tot efortul făcut între 2010 şi 2014 pentru corecţie", a afirmat Mugur Isărescu.

Guvernatorul BNR a subliniat că şi o reducere echivalentă a uni procent din PIB a deficitului se face foarte greu “pentru că trebuie să strângi cureaua într-un fel, şi să vezi cine o strânge, la ce nivel o strânge, cum se strânge".

“Este foarte greu de făcut (corecţia – n.red.). Mai ales dacă ai de strâns 5-6 procente din PIB şi o întinzi pe câţiva ani. Foarte bine că o întinzi, că altfel creezi o recesiune şi deficitele vor fi mai mari. Spune el (autorul n.r.), dar spun şi eu. Ăsta este adevărul. Se faci o corecţie? Se pare, hai mă, mai reduci din deficit! Sau ştii ce înseamnă asta? Îi ştii consecinţele? Eşti economist sau eşti visător să crezi că lucrurile se fac uşor? Nu se fac deloc uşor. Păi, nu, lăsăm inflaţia…Cum să lăsăm inflaţia? Ce, dacă lăsăm inflaţia ce face? Cine plăteşte nota? Tocmai cei săraci. Nu sunt destul de sărăciţi? Ai o viziune asupra costurilor sociale? Poate societatea să facă aşa ceva? Şi apoi hai să fim oameni serioşi, credeţi că funcţionează? Dacă inflaţia creşte, credeţi că presiunea salarială nu vine imediat pe locul imediat din urmă şi anulează orice corecţie pe care poate să o facă inflaţia? Şi până la urmă intri într-un fel de spirală. De câte ori trebuie să dăm cu capul de o asemenea chestiune? Lăsăm cursul. Lăsăm cursul şi facem corecţia deficitului extern. Zău? Cum facem corecţia? Păi ştiţi, stimulează exporturile, descurajează importurile. Credeţi că numai acolo e problema? Vă dau două cifre: în 2020 deficitul extern 5%, deficit bugetar la 9%. Ce spune asta? Că sectorul guvernamental este cel care creează deficitul în totalitate. Mai mult decât atât, înseamnă că sectorul neguvernamental e în surplus, de la 5 la 9%, cu 4 procente. Cifra e clară. Deficitul de cont curent este egal cu deficitul sectorului guvernamental, suma algebrică plus situaţia sectorului neguvernamental. Şi atunci ce fac? Sper că depreciind cursul mai pot să stimulez surplusul neguvernamental? Că nu se împacă deficitul balanţei de plăţi cu deficitul sectorului privat. Acesta poate să fie în surplus. Înseamnă că deficitul şi ăla comercial e dat în special de cheltuielile guvernamentale", a explicat într-o manieră personală Mugur Isărescu.

În opinia sa, plata datoriei externe se face în valută şi în acest fel nu se micşorează deficitul de cont curent, iar soluţia în acest caz este corecţia bugetară.

“Să fie foarte clar şi aşa o spun mereu şi în calitate de guvernator, nu se face uşor, inclusiv datorită acestor situaţii politice, uneori de neînţeles şi a ciclului electoral. ciclu electoral care la patru ani, chiar dacă ai făcut un efort, din experienţa de 30 ani, vine să ne lovească an de an", a transmis Mugur Isărescu."

Mă recunoaște cineva?

La ceas de noapte sub acoperire. 

 Din A n a n  d e  A m i r a n d a - T r i s t a  Ţ a r ă auto-portret (o poezie naivă) 

 am să te love- /s.c. /

io nu ţ /i-am dat n1m1c/ de înţe less/ doar off-tez/ i-n-t-r-a-u-u-u-u-t-e-r-i-n /din gând în gând/ mai plicură /câte 0 scris-oare? 

fak catrene / fak ca trenu'

Știți ce fac italienii cu bani? - Fug în România. Știți ce fac nemții cu bani? - Fug în Elveția.

Milionarii germani își mută banii în Elveția temându-se că stânga va câștiga alegerile de duminică

O posibilă victorie a stângii la alegerile care vor avea loc duminică în Germania i-a speriat pe milionarii din această ţară care vor să îşi mute activele în Elveţia, susţin bancherii şi avocaţii specializaţi în taxe, consultaţi de Reuters.

Dacă la alegerile de duminică social democraţii, partidul de extremă stânga Die Linke sau ecologiştii vor veni la putere, introducerea unei taxe pe avere şi înăsprirea legislaţiei cu privire la moşteniri ar putea fi incluse pe agenda politică.

„Pentru cei super-bogaţi, acesta este un subiect fierbinte. Familiile antreprenoriale sunt îngrijorate", spune un avocat german specializat în taxe şi care are operaţiuni extinse în Elveţia.

Aceste transferuri arată că mulţi oameni bogaţi văd în continuare Elveţia drept un loc atractiv pentru a-şi depozita avuţia, în pofida eforturilor autorităţilor din ţara cantoanelor să îşi schimbe imaginea de paradis fiscal pentru miliardari.

Nicio altă ţară din lume nu are atât de multe active offshore ca Elveţia iar intrările s-au accelerat în 2020, un fenomen de care au beneficiat marile bănci elveţiene precum UBS, credit Suisse şi Julius Baer.

Tensiunile geopolitice şi îngrijorările referitoare la consecinţele economice ale pandemiei de COVID-19 au crescut atractivitatea oferită de stabilitatea politică din Elveţia. Datele publicate de Banca Reglementelor Internaţionale arată că depozitele constituite de gospodăriile şi companiile germane la băncile din Elveţia au crescut cu aproape cinci miliarde de dolari, până la 37,5 miliarde de dolari, în primul trimestru din 2021, iar aceste cifre nu includ acţiunile, obligaţiunile sau produsele financiare.

Cifre mai recente nu sunt disponibile însă sursele susţin că intrările au continuat. „Mulţi oameni bogaţi, în special antreprenori, se tem că va exista o alunecare spre stânga în Germania, indiferent care va fi rezultatul alegerilor", spune Florian Dürselen, director pentru Europa la firma de gestionare a averii LGT Switzerland.

Potrivit rezultatelor unui sondaj de opinie publicat joi, social-democraţii se menţin pe primul loc cu 25% din preferinţe, fiind urmaţi de blocul conservator CDU/CSU cu 21% din intenţiile de vot, iar Verzii se situează pe locul trei, cu 14%.

SPD vrea să reintroducă o taxă pe avere şi să majoreze taxa pe moşteniri în timp ce Verzii, un posibil partener de coaliţie pentru social-democraţi, vrea să taxeze mai mult averile. Deşi ambele partide vor să crească taxele pe venit pentru cei cu câştiguri mari, o taxă pe active ar strânge mult mai mulţi bani, susţine un avocat german specializat în taxe.

Acesta a dezvăluit că a primit un număr crescut de solicitări pentru consiliere din partea clienţilor, în special din partea unor antreprenori, care vor să se protejeze prin realizarea de noi investiţii via o companie din Elveţia sau prin transferul unor active spre o fundaţie din Liechtenstein.

Simplul transfer de numerar către un cont bancar din Elveţia nu mai funcţionează. Ca urmare a presiunilor internaţionale, autorităţile elveţiene au acceptat să facă schimb de informaţii referitoare la conturile bancare cu autorităţile fiscale din ţările unde îşi au domiciliul clienţii băncilor elveţiene.

"Un fenomen pe care puţini l-ar fi crezut posibil ia amploare în aceste zile în Italia. Grupuri din ce în ce mai mari de italieni, în special antreprenori, pleacă definitiv din peninsulă pentru a se stabili în România, nemulţumiţi că sunt obligaţi să se vaccineze.

Proprietara unei agenţii de turism din oraşul italian Pisa (Toscana) a scos la iveală un fenomen care tinde să ia amploare în Italia. Mai multe persoane şi-au rezervat un bilet doar pentru dus  cu destinaţia România şi au decis să părăsească peninsula după ce autorităţile au impus, începând 15 octombrie, obligativitatea prezentării certificatului Covid-19 în toate sectoarele de activitate. Permisul verde este deja obligatoriu în transporturi (avioane, trenuri, autobuze, care fac legătura între regiuni), în şcoli, pentru accesul în sălile de sport, restaurante, baruri, precum şi la spectacole şi muzee. Măsurile sunt valabile până pe 31 decembrie 2021, când se va sfârşi starea de urgenţă în Italia. „Cererea pentru unele zboruri doar dus m-a alarmat”, a declarat proprietara agenţiei de turism Kantika Travel din Pisa, conform publicaţiei La Nazione. Sunt doisprezece persoane, majoritatea antreprenori, care şi-au rezervat un bilet doar pentru dus, spre oraşul Braşov. „Primii care au cerut un zbor doar pentru dus, pentru a părăsi Italia din cauza trecerii la obligativitatea permisului verde au sosit. Nu mi-a venit să cred, dar în schimb…”, a scris Vanessa Piampiani pe profilul ei de Facebook. „O femeie în vârstă de vreo 40 de ani s-a prezentat şi mi-a cerut informaţii pentru a rezerva câteva zboruri doar dus către oraşul Braşov, din Transilvania”, spune proprietara agenţiei de turism.

 Nu vor să se vaccineze. 

Cererea a intrigat-o pe proprietara agenţiei de turism din Italia, care a încercat ulterior să afle mai multe amănunte. „Clienta mi-a explicat că face parte dintr-un grup care se organizează să părăsească Italia”. Misterul plecărilor în grup a fost lămurit după alte câteva întrebări. „Mi-a spus că această decizie a fost luată pentru a evita vaccinarea şi pentru a nu fi nevoiţi să se supună obligaţiei de a deţine un Green Pass”, a afirmat proprietara agenţiei de turism. Iniţial, cele 12 persoane „no green pass” intenţionau să se mute în Anglia dar, în urma restricţiilor impuse de guvernul britanic, atenţia lor s-a îndreptat spre Europa de Est. Văd România ca o ţară fără restricţii  România, la fel ca ţările învecinate, este în prezent una dintre ţările europene cu cel mai mic procent de persoane vaccinate, iar certificatul verde nu este obligatoriu decât în situaţii speciale. Pentru străinii care provin din aşa-numitele „zone verzi”, cum ar fi Italia, nu există obligaţia prezentării certificatului verde la intrarea în ţară şi nici nu este impusă carantina. Italienii văd România ca o ţară unde nu există restricţii de niciun fel, iar revenirea la normalitatea vieţii de dinainte de pandemie se va face în curând, potrivit sursei citate. „Am încercat să-i explic clientei mele că oraşul Braşov are şi aspectele sale negative, iarna este dură şi temperatura scade sub zero grade”, a mai adăugat Vanessa Piampiani. Cu toate acestea, grupul nu s-a lăsat descurajat, iar cei 12 italieni vor pleca spre Braşov până la sfârşitul lunii septembrie.

Citeste mai mult: adev.ro/qzw38b