27 Martie, 2021. La țară-Poienarii Rali

Infernul bucureștean a rămas departe.

„CUCUL | Cantecul RELAXANT si MINUNAT al cucului | Relaxing sound of nature!!!” pe YouTube

Exodul românilor

Banii nevăzuți care ne pleacă din țară și care nu interesează pe nimeni. Despre exodul de creiere și posibile soluții pentru a-l stopa

De câțiva ani încoace, un sfert de milion de români preferă să părăsească România anual. Circa un sfert dintre ei au cel puțin studii superioare, iar în cazul medicilor, exodul a creat mari dificultăți. Potrivit datelor Eurostat, față de 2008, numărul românilor care au cel puțin o facultate și care trăiesc într-un alt stat a crescut cu 144%. De asemenea, numărul absolvenți de liceu sau școală profesională din România care trăiesc într-o altă țară a UE a crescut de la 806.000 persoane în 2008 la 1.437.000 persoane, arată un studiu publicat zilele trecute.

Din punct de vedere financiar, pentru fiecare migrant care a absolvit o universitate, România pierde aproximativ 50.000 de dolari/ persoană, mai arată documentul. Această sumă reprezintă costul a 16-20 de ani de școlarizare, bani care nu pot fi recuperați de societatea românească. Paradoxal, la nivel guvernamental, nu se acordă nicio importanță acestui subiect, fiind în general dezbătut ca parte a problemei deficitului de forță de muncă, se mai arată în studiul citat.

Numărul emigranților români din ultimii 8 ani:

Dintre românii plecați în străinătate, un sfert sunt cu studii superioare, confirmă un raport al Băncii Mondiale. Exodul de creiere poate avea consecințe grave pentru dezvoltarea viitoare a României, iar orașe ca București, Cluj, Iași și Timișoara resimt această presiune de pe piața muncii.

În domeniul asistenței medicale, scurgerea de creiere a devenit o reală urgență, profesioniștii calificați devenind din ce în ce mai greu de găsit. De exemplu, în 2017, rata de neocupare a locurilor de muncă în sectorul sănătății a fost mai mult decât dublă față de media economiei.

• Practic, unul din patru medici a plecat să lucreze în străinătate. Între anii 2000 și 2013, numărul medicilor români care au părăsit țara a crescut cu peste 650 la sută, depășind 14.000 în 2013 (peste 25 la sută din totalul medicilor români). Ca urmare, multe zone rurale sunt lăsate fără asistență medicală, agravând situația celor mai săraci români.

Termenul "exod de creiere" a fost menționat prima oară de către Societatea Regală Britanică pentru a se referi la emigrarea oamenilor de știință și tehnologilor din Regatul Unit în Statele Unite și Canada. În zilele noastre, sintagma este folosită pentru a descrie emigrarea persoanelor cu calificări înalte- ingineri, medici, oameni de știință și alți profesioniști cu înaltă calificare.

Cele mai recente statistici ale Organizației Națiunilor Unite arată că în 2019, în întreaga lume trăiau 272 de milioane de migranți, ceea ce reprezintă aproximativ 3,5% din populația globală.

Motivele pentru care are loc exodul creierelor sunt diverse: lipsa de locuri de muncă, subdezvoltarea economică, salariile mici, subutilizarea specialiștilor, lipsa de finanțare a cercetării, discriminarea în muncă, lipsa tradițiilor științifice sau motive care țin de birocrație ori de dorința de recunoaștere profesională, după cum arată un alt studiu.

Emigranții români după județul de proveniență:

Până în 2006, migrația românească era mai mult una temporară, reprezentată de persoane cu studii medii care mergeam să muncească în afara țării pentru a strânge nișe bani. Odată cu aderarea României la UE la 1 ianuarie 2007, profilul migranților s-a schimbat din nou, migrația persoanelor cu înaltă calificare devenind tot mai consistentă.

În România, cea mai mare rată a migrației externe a fost înregistrată în 2008, când aproximativ 2% din întreaga populație a părăsit România. Datele arată că această tendință de emigrare este în creștere.

Soluțiile pentru a contrabalansa migrația celor mai valoroși oameni (fie prin încurajarea lor de a rămâne aici fie prin motivarea re-întoarcerii acasă), trebuie să vizeze eliminarea cauzelor care îi determină să plece. Cum s-ar putea face asta?

Prin investiții consistente în educație în general și în învățământul superior în special, prin creșterea finanțării acordate cercetării. Prin discutarea acestui subiect în cadrul Comitetului European al Regiunilor ( organism consultativ al UE format din reprezentanți din cele 28 de state membre, aleși la nivel local și regional). Prin CoR, aceștia își pot exprima direct opiniile cu privire la legislația UE care are un impact asupra regiunilor și orașelor. Importanța CoR este vitală – subiecte precum exodul creierelor în România ar putea fi dezbătute din mai multe perspective, cu implicații naționale și comunitare.

În anii 1990 - 2000, peste 900.000 de persoane cu studii superioare au intrat pe piața muncii din SUA ca urmare a unui program temporar de acordare a vizelor. Germania a adoptat un sistem de permise de muncă care permite imigranților educați și familiilor acestora să rămână în țară timp de 5 ani. Un astfel de program ar putea fi inițiat în România pentru specialiști din alte țări.

Citește aici studiul "Impactul exodului creierelor în România. Soluții posibile.

Circula pe net, 2

Conceptul de „societate deschisă” și teoretizarea sa au fost făcute de către Karl Popper, un filozof de origine austro-evreu. Lucrarea de bază și care cuprinde filozofia „societății deschise” este „Societatea Deschisă și Adversarii ei”, publicată la Londra în 1945.

Este o lucrare vastă, documentată, scrisă de un om cu minte ascuțită, o lucrare „revoluționară” și care se aseamănă în multe feluri, nu prin concluzii, dar prin scopul final, cu lucrarea lui Karl Marx, „Capitalul”.

În linii mari, lucrarea lui Karl Popper caută să acrediteze câteva idei esențiale. El este un adversar feroce al „istoricismului”. Prin „istoricism”, el înțelege dezvoltarea popoarelor și societăților pe temeiul moștenirii istorice, progresului din generație în generație. Fiind împotriva „istoricismului”, Karl Popper este implicit împotriva a tot ce el înseamnă: tradiție, credință, identitate și mândrie de Neam. Toate acestea, Karl Popper le consideră stări care pot genera „totalitarism”. În susținerea acestei abordări, hai să-i zicem, cu totul noi, el introduce termenul de „posibilă falsificare”. Adică, el spune că orice condiție, considerată reală și stabilă, în esență poate fi un fals și poate fi falsificată. Concluzia acestei încercări de demonstrație este afirmarea că toate stările, toate credințele și toate concepțiile sunt relative și pot fi înlocuite. De fapt, Karl Popper chiar asta susține, înlocuirea tuturor trăsăturilor care definesc starea de om și persoană și creare unui „om nou”. În acest context, cuvinte aspre și amenințătoare are Karl Popper pentru „teism”. Spunea el, „teismul este mai periculos decât a admite un eșec, căci dă impresia că a atins o explicație finală”. Deci a crede în Dumnezeu, după Karl Popper, este un pericol social, cel mai grav, căci stă antitetic, fundamental opus, relativismului absolut propovăduit de el. Dar încă mai vehement este Karl Popper în ce privește „religia organizată”, mai simplu spus, Biserica. Aceasta ar trebui „izolată” cu vehemență, în opinia lui.(Rusia bolșevică ne-a arătat cum s-a făcut și prin ce mijloace, această „izolare”!)

Redusă la esențial, lucrarea lui Karl Popper propovăduiește un relativism absolut, înlăturarea tuturor moștenirilor istorice (până și amintirea lor), divizarea cât mai profundă a comunităților, iar aceasta el numește „democrație liberală”. Dar Karl Popper stabilește o limită privind „libertățile”, el spune că „nu poate fi acceptată toleranța pentru intolerant”. Aici este marele „caveat”, avertisment care ar trebui să ne facă să luăm mare aminte. Ce este și cine definește „intoleranța”. Căci limpede rezultă că în „societatea deschisă”, Biserica, identitatea națională, familia sunt considerate stări „intolerante”. Un prim avertisement despre ce înseamnă această nouă ideologie ne este oferit de „cazul” poetului Ezra Pound.

Ezra Pound, unul dintre cei mai remarcabili poeți americani de la sfârșitul veacului al XIX-lea și din veacul al XX-lea, a fost profund afectat de milioanele de morți din Primul Război Mondial. El a învinuit de această conflagrație ordinea statală din acea vreme și sistemul „cămătăriei”. În ce privește caracterul său, este de amintit că, atunci când l-a cunoscut la Paris, Ernest Hemingway l-a caracterizat pe Ezra Pound „cel mai bun om pe care l-am cunoscut”. În aceste condiții, între 1924 și 1945 el a fost redactorul emisiunilor de radio din Italia adresate lumii anglo-saxone. Ezra Pound nu a ascuns sentimentele lui pozitive pentru Mussolini. În 1945, el a fost arestat de către Poliția SUA și anchetat cu o sălbăticie teribilă. Câteva săptămâni el a fost ținut într-o cușcă, în aer liber, în căldura din sudul Italiei din toiul verii. (Deci practicile Guantanamo nu sunt inovații, sunt experiență veche.) Atunci, Ezra Pound a „căzut”, a acceptat să admită tot ce îi cereau anchetatorii să spună. În concluzie, a fost declarat nebun și ținut, până în 1958, într-un ospiciu, fără drept de a fi vizitat, de a citi sau scrie și ținut într-o celulă în care era observat tot timpul de către doisprezece „psihologi”. Un sistem de exterminare. Abia în 1958 a fost eliberat, la insistențele lui Ernest Hamingway, proaspăt laureat al Premiului Nobel, și a putut să revină în Italia, unde a și murit. Era un prim avertisment despre „libertățile” „societății deschise”.

Pentru o vreme, proiectul „societatea deschisă” a fost amânat. Era vremea „războiului rece” și toate resursele, inclusiv o propagandă dezlănțuită, erau folosite pentru a înfrânge țările răsăritene. După căderea acestora, proiectul a fost reluat cu furie. În fruntea lui,ca aplicant, se găsește evreul-maghiar Soros Gyorgy.

El a întemeiat „Fundația pentru o societate deschisă” în 1993. Acea fundație are birouri în 37 de țări și circa 15 miliarde de dolari americani s-au cheltuit pentru promovarea ideilor „societății deschise”. Este un proiect care pune în practică „filozofia” lui Popper și modul de acțiune, modus operandi, este de a înființa „Organizații Ne-Guvernamentale” „specializate” și „direcționate”. În prealabil, terenul a fost pregătit de intelectuali care s-au vândut pentru treizeci de arginți. Intelectuali care au deplâns „decăderea” Românilor, „înapoierea” lor, naționalismul lor (unul dintre ei, Horia Roman Patapievici, declarând direct că „Românii sunt buni doar ca să te piși pe ei”), declarând că Eminescu și Caragiale sunt „scheletele din dulapul Românilor”. Sunt intelectuali care au fost Iude și soarta lui o vor avea. Fiecare ONG are în grijă un proiect și o instituție. Ele mai ales promovează „drepturile” tuturor minorităților: sodomiții, etnia romă (țiganii), etc. Când se cere, ONG-urile aplică „militarizarea”, adică își cheamă în stradă membrii pentru a acționa în interesul „globalist”. Dar, în esență, organizațiile patronate de către „Fundația pentru o societate deschisă” militează pentru distrugerea Credinței, Tradiției, moștenirii istorice, împotriva „mormintelor strămoșilor” (pe care au crescut toate marile civilizații). Divizarea se face și printr-o cât mai amănunțită separare a oamenilor, tineri, adolescenți, maturi, femei, bărbați. O divizare care transformă persoana în individ, egoist morbid, fiecare este împotriva tuturor, realmente „câini turbați”. Iar acestora toate li se aplică principiul „tolerăm orice, dar nu intoleranța”. Evident, „intoleranța” este definită de promotorii „societății deschise”. Aici vedem fața hâdă și tenace a „șarpelui celui bătrân”, a negativității pure.

În condițiile în care tot și toate sunt declarate ca fiind „relative”, iată că unele nu mai sunt chiar așa de „relative” sau, parafrazându-l pe Orwell, „toate sunt relative, dar unele sunt mai relative ca altele”.

Spre exemplu, dacă cineva se îndoiește de acuratețea fenomenului „Holocaust”, îl „relativizează”, este trimis în închisoare, pus „la adăpost de furia poporului”. În Elveția, recent, s-a legiferat ca rezervele exprimate față de sodomie, „relativizarea” ei, să fie pedepsite cu închisoarea. Iată, deci, că principiul „tolerăm tot, dar nu intoleranța” este foarte selectiv și are dinți aprigi. În mai multe feluri, „tolerăm totul, dar nu intoleranța” este înlocuitorul sloganului „luptei de clasă”, cel care a făcut cu putință lagărele și temnițele bolșevice.

Personal, cred că, în fapt, Karl Popper este Karl Marx al noii ideologii, Soros Gyorgy este „Leninul” ei, iar „comisarii” de la Bruxelles vestesc pe Stalin al vremi noastre. Să nu ne amăgim! Divizarea este calea prin care fiecare putem fi „luați”. Să ne amintim de spusele pastorului Martin Niemoeller, referitor la teroarea Gestapo: „Întâi au venit și i-au luat pe socialiști / iar eu am tăcut,căci nu eram socialist / Apoi i-au luat pe sindicaliști / iar eu am tăcut, căci nu eram sindicalist / Apoi i-au luat pe evrei / iar eu am tăcut, căci nu eram evreu / Apoi m-au luat pe mine și, atunci, nu mai era nimeni care ar fi putut vorbi în apărarea mea”.

Vremi periculoase ne stau în față. O perioada de teroare de plumb, tip cheka, Gestapo și Guantanamo ne stă înainte. Mai avem încă putință să luptăm și să alegem între „globalism”, cu „societatea deschisă” și nativismul și dragostea de Credință, loc, Neam și Familie. Fiecare voce are importantă, fiecare gest are consecințe. Să ne aducem aminte că Domnul era gata să cruțe Sodoma, dacă în ea ar fi fost zece drepți. Să ne străduim să fim unul dintre acești „zece drepți”. Dumnezeu să aibă milă de noi toți!

Circul pe net.

Cat o fi de real?

Amintiri din '89

REVOLUŢIE ?

UITE ce declara şeful Contraspionajului Român!

Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.

Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie."

Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989 ?

Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul anilor '70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.

În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?

P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambaccian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.

R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?

P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.

Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional.

Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi lcureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.

R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât în legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?

P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui '89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României , dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite.

Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.

R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă ?

P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist.

De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honecker a plecat, Brejnev a plecat, Jivkov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea Congres.

Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa Pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând:

"Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!"

... Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: "Să vedem dacă mai apuci!...".

R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 1989?

P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara. Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti.

Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.

R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?

P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria.

Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezil e au ars.

Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul.

Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

In Romania a fost lovitura de stat, principalii organizatori si coordonatori fiind Iulian Vlad, Victor Atanasie Stanculescu caruia uni ii zic Hari Leibovici, Silviu Brucan fost informator sub comanda lui Cristescu pâna dupa razboi si multi altii.

Argumente :

In Ungaria, la Bicske in 1988-1989 a functionat o tabara de pregatire paramilitara condusa de un fost angajat al lui Iulian Vlad, Manea Traian si sotia sa, antrenând pe cei din tabara pentru lupte de strada. In decembrie 1989, dupa ce Iulian Vlad a preluat si granicerii, Manea Traian cu cei antrenati la Bicske a trecut granita fara probleme. Ei au spart vitrinele magazinelor in Timisoara, au dat foc, au impuscat persoane civile de aproape si au atacat unitati militare. La Timisoara, Manea Traian s-a intilnit si cu Hari Leibovici, stabilind strategii. 42 dintre oamenii lui Manea au fost impuscati si trimisi la crematoriul din Bucuresti. Dan Voinea, cel care a devenit general si procuror raspunzator de dosarele revolutiei a fost martor la imbarcarea cadavrelor spre Bucuresti, stiind foarte bine circumstantele, dar dezinformând, asa cum incalcând prevederile legale a judecat strâmb si la ordin legislatia Romaniei pentru a-i asasina pe Ceausesti.

La evenimentele din Timisoara, au avut o participare semnificativa si membrii clanului Cîrpaci, informatori ai securitatii

Participind la intilniri ale Vetrei Romanesti, dar si ale Academiei Daco Romane, condusa de unul dintre cei care l-au impuscat pe gen. Milea l-am vazut de mai multe ori pe Manea Traian, care era angajat al unei fundatii din str Walter Maracineanu, condusa de Gheorghe Ungureanu si incercind sa racoleze persoane ca cele antrenate la Bicske.

Invitat la o adunare a Academiei Daco Romane, cineva l-a intrebat inainte de inceperea sedintei pe Manea Traian daca a fost in Ungaria, iar el a replicat ca "fara el nu ar fi fost revolutie". Actualmente, conform spuselor lui Gheorghe Stroe ,Manea Traian se ocupa de agricultura in jud Buzau.

In 21 dec 1989, când erau adunati in fata CC al PCR diversi salariati, pe Calea Victoriei, prin dreptul Pietei Amzei s-au adunat un grup numeros de persoane, intre care si Nica Leon. Membrii acelui grup aveau fiecare câte un mic pachetel si formulare pentru colete postale (in caz de esuare a operatiunii. Dupa ce au trecut prin trei cordoane de militieni, care nu i-au intrebat nimic, ajunsi in dreptul bisericii Cretulescu, au aruncat petarda care a creat panica. Intre ei, (toti facusera armata la securitate si erau in continuare colaboratori sub comanda unor ofiteri) era si “revolutionarul” Vasile Morosanu, figurant in filmele lui Sergiu Nicolaescu. A fost sfatuit de Mario Bocicor, cu asociatia de revolutionari cuprinzând pe asasinii Ceausestilor sa nu vorbeasca despre aceste lucruri. Acelasi V M a participat si la incendierea parlamentului din Chisinau, când s-a incercat inlaturarea lui Voronin. Si de acolo are un Certificat de revolutionar. Dan Voinea, procurorul ce s-a ocupat de dosarele revolutiei acopera aceste evenimente.

In ziua de 22 dec 1989, la poarta D a CC al PCR, unde actualmente este intrarea la Ministerul Sanatatii, pe la orele 16, a oprit un ARO plin ochi cu lazi din lemn; au fost descarcate lazi de munitie si mitraliera. Seara de pe acoperisul CC al PCR se tragea cu trasoarele descarcate din ARO, la ordinal lui Ion Caramitru, asa cum se convenise. Caramitru zicea “nu trageti in biblioteca” si trasoarele se duceau in biblioteca, “nu trageti in muzeu, ca muzeul….” Si trasoarele se duceau in muzeu“ etc. Intrebati pe Gheorghe Cernat de la Regimentul de Garda care a aprovizionat si a coordonat grupul de tragatori , intre care si Dumitru Furdea si el revolutionar . Ei au ramas in CC pâna in martie. In afara de impuscatii ce urcasera pe acoperisul Muzeului de Arta.

Furdea, Pluto si altii au facut cu rândul la paza camerei tezaurului, in care se aflau peste 4.000.000 usd si alte valori, dupa ce a fost impuscat trezorierul institutiei. In acea camera au fost depuse si trei mape din piele ce contineau CONTURILE SECRETE ALE ROMANIEI IN STRAINATATE. La scurta vreme dupa ce au fost depuse a venit Petre Roman, care a cerut cele trei mape dim piele si a plecat. La scurta vreme a revenit si a cerut celor prezenti sa nu pomeneasca vreodata de cele trei mape, amenintându-i cu moartea.

Inainte cu doar doua zile de evenimentele din Bucuresti, aghiotantul lui Vasile Milea a fost schimbat cu subofiterul Stroe. In 22 dec 1989 dimineata, trebuia sa-i faca insulină lui Ceausescu, prof Iulian Mincu. Milea a iesit din sedinta CEPEX fara centura si pistol, dar la un semn al lui Stanculescu, care astepta pe hol, s-a luat dupa Milea Pîrcalabescu, inarmat. Ajuns in biroul in care era si Stroe, cei doi l-au impuscat pe Milea, fara a sti ca lasasera urme si erau martori. Stanculescu a preluat prerogativele lui Milea. La 25 dec. Stroe a fost facut capitan .

Petre Roman a facut toate demersurile pentru a se imbogati si a dat ordin personal sa fie eliminati potentialii opozanti, eliminindu-i fizic .El a dat ordin, dupa ce a pus mâna pe conturile secrete ale Romaniei sa fie asasinati unii directori si gestionari ai unor intreprinderi de stat  din tara si strainatate, care se opuneau instrainarii bunurilor statului.

Petre Neulander a instrainat mai intâi catre rudele sale din Spania, intreprinderi ale statului, cum au fost cele mai mari depozite frigorifice din Europa, aflate pe ţărmul spaniol al Atlanticului construite si administrate  de IDERMAI, desfiintat ulterior de Emil Constantinescu (Cazbici). Tot el a anulat contractul cu Airbus pentru 10 avioane cu plata in barter, pentru un nou contract pentru 4 avoiane, dar cu un commision personal de 3,5%, adica 4.000.000 usd. Etc…Corpul de control al guvernului a monitorizat  cea mai mare parte a faradelegilor lui .  Verificati in arhive.

Vasile Conta

Vești deloc îmbucurătoare. Imagini dintr-un Spital COVID-19, cutremurătoare.

Primăvara asta parcă-i mult mai ciufută decât cea din 2020!

Boleșnița și-a făcut de cap! Cifre tot mai mari de morți. Spitalele COVID-19 sunt supraaglomerate.

Am mai scris. Am văzut moartea cu ochii mei la Institutul de Boli Infecțioase " Matei Balș".

Să nu ajungeți în Secțiile de Gardă! Oameni veniți de acasă în toiul nopții cu paturi, perne, înghesuiți pe băncile de așteptare pentru consult. Medici puțini, superstresați, dar care-și fac treaba cu mult profesionalism. O liniște de înmormântare. Se consultă, se fac analize, EKG, CT, sânge, urină, tensiune, saturație oxigen. Pacienți cu duiumul. Salvările vin, pleacă.

Totul pare că-i într-un Combinat al Luptei pentru Viață. Din nefericire aici se moare. Cifrele sunt alarmante. Veștile circulă cu viteza sunetului. Tot personalul medical costumat ca astronauții. Gata de decolare!

Televiziunile tembelizează poporul. Cazurile Șoșocă, Groșan, fac rating. Aduc din greu bani petru unele lanțuri de televiziune. Gurile cască dau crezare tuturor știrilor false gen oxigenul omoară în spitale. Nu dați crezare unor astfel de neisprăviți.

Nimic nu-i perfect în lumea asta. Personal nu am încredere în tot ce ne spun multinaționalele despre medicamentele, vaccinurile lor care le aduc profituri colosale. Am cunoscut unele multinaționale la ele acasă. Multele vizite și discuții cu conducerile unor concerne care produc medicamente, m-au convins că lupta lor pentru distribuția produselor este colosală. Pe lângă efectul benefic există un interes pecuniar foarte mare. Fac orice pentru promovare, marketing. Câștigurile sunt fabuloase, de ordinul sutelor de miliarde de dolari. 

Multe din medicamente dau și chix. Sunt retrase de pe piață în liniște. Nimeni nu comentează nimic. Banul să iasă! 

Da asta-i numai o părere! 

Asa cum spune sirianul Arafat: dacă aveți simptome de boală consultați un doctor. Deciziile ulterioare vă aparțin.

Moartea nu iartă nici pe cei proști, nici pe cei deștepți!

Nu sunt adeptul lui Arafat dar luați în considerare sfatul lui. Eu era să o mierlesc dacă mai rămâneam acasă doua, trei zile, bolnav fiind de COVID-19 de care nu aveam cunoștință.

Arafat: Multă lume vine într-o stare destul de gravă la spital. Dacă simţim că ceva nu e în ordine, avem greutate în respiraţie, tuse - trebuie consultat medicul imediat

Secretarul de stat Raed Arafat atrage atenţia asupra faptului că în această perioadă mulţi pacienţi ajung la spital în stare gravă cu infecţia cu SARS-CoV-2, el arătând că sunt situaţii în care oamenii se testează singuri acasă şi fie au teste pozitive, dar nu merg la medic, fie le ies testele negative, deşi sunt infectaţi. În acest context, medicul face apel la pacienţi să se adreseze doctorilor dacă prezintă simptome specifice infecţiei, notează News.ro.

"Ce ne spun colegii noştri şi observăm pe teren este că multă lume vine într-o stare destul de gravă de acasă la spital. Comparativ, situaţia de acum cu situaţia de acum câteva luni este că mai multe persoane se testează, ştiu că sunt pozitivi, rămân acasă. Astăzi ni s-a atras atenţia că sunt unii care poate se testează cu teste antigen, nu le fac bine, ies negative, cred că sunt negativi, dar ei sunt cu simptome respiratorii şi ajung la spital tardiv, unde în final se dovedeşte că sunt pozitivi. Deci acest lucru trebuie populaţia să fie foarte atentă la el. Revenind la aspectele care sunt foarte importate, şi anume să nu asculte recomandări, să nu asculte afirmaţii care nu sunt bazate ştiinţific şi care nu vin din partea unor autorităţi abilitate şi din partea unor medici care se ocupă direct de aceste cazuri şi care sunt împreună cu părerile lor care vin pe bază ştiinţifică", a declarat Raed Arafat, miercuri seară, la Antena 3.

El a afirmat că medici de la Oradea au constatat că unii pacienţi refuză tratamentul cu oxigen, iar în acest context Raed Arafat a făcut un apel la toţi care au acasă pulsoximetre să se adreseze medicilor atunci când constată că saturaţia de oxigen începe să scadă.

"Aceste situaţii pun viaţa oamenilor în pericol. Dacă simţim că ceva nu e în ordine, avem greutate în respiraţie, sunt probleme, tuse, trebuie consultat medicul imediat. Cei care măsoară oxigenarea şi au pulsoximetre, în momentul în care văd că pulsoximetria scade şi ajunge la 93, 92, să se consulte cu medicul, să nu stea acasă până ajunge la 80, să nu stea acasă până ajunge la 70, pentru că atunci ajung prea târziu la spital şi ajung imediat într-o stare gravă care necesită internare direct în terapie intensivă sau pe secţiile care au oxigen ca să fie trataţi acolo şi pierd o fereastră importantă unde pot să primească tratamente şi medicamente la momentul potrivit", a adăugat medicul.

Arafat a subliniat importanţa respectării regulilor de protecţie sanitară.

"România a mers foarte bine cu campania de vaccinare, dar asta nu înseamnă că am ajuns la mal, că totul e foarte bine şi că situaţia e rezolvată. (...) În acest moment avem două fronturi: frontul vaccinării şi frontul protecţiei împotriva răspândirii virusului, acestea trebuie abordate foarte serios", a adăugat şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă.

Mor oameni vaccinați. Cifre de groază? Oare situația nu e cumva mult mai gravă? Nu doresc nimănui să treacă printr-un spital COVID-19.

Valeriu Gheorghiţă: „Vorbim de 89 de decese înregistrate la pacienţii diagnosticaţi cu COVID şi care fuseseră vaccinaţi”

în rândul celor care au fost diagnosticaţi cu COVID şi nu erau vaccinaţi, rata de fatalitate a fost de 2,4%, practic mai mult de două persoane din o sută diagnosticate cu COVID au decedat, iar în cealaltă parte, uitându-ne la rata de fatalitate la persoanele care erau diagnosticate cu COVID şi fuseseră şi vaccinate, această rată de fatalitate este de 0,02%", a explicat el. Gheorghiţă a subliniat că beneficiile vaccinării sunt indiscutabile.

 

Valeriu Gheorghiţă a fost întrebat, miercuri seară, la B1 Tv, despre decesele a 89 de persoane care au fost vaccinate, unele cu o doză, iar altele cu ambele 

 

"Avem aceste analize detaliate efectuate de colegii noştri de la Institutul de Sănătate Publică. (...) De la debutul campaniei de vaccinare, din 27 decembrie şi până astăzi, au fost diagnosticate cu COVID-19 peste 299.000 de persoane, deci aproape 300.000 de persoane, cu o medie zilnică de circa 3.400 de cazuri de COVID-19. Numărul de decese înregistrate în aceeaşi perioadă de timp, din aceste cazuri, a fost de circa 7.471, practic cu o medie zilnică de 85 de decese, de la debutul campaniei de vaccinare. Din toate aceste decese - 7.471, 89 sunt la persoane diagnosticate cu COVID şi care aveau în istoricul recent vaccinarea. Uitându-ne la aceste cazuri, 89 de decese, 77 erau persoane care aveau doar o singură doză primită, iar timpul de la prima doză până la diagnosticul de COVID era de 12 zile, deci, practic, diagnosticul a fost stabilit înainte de cele 14 zile în care încep să apară anticorpii, începe să apară răspunsul imun protector. Celelalte 12 cazuri erau la persoane care aveau ambele doze primite, iar timpul mediu de la cea de-a doua doză şi până la diagnosticul de COVID era de 10 zile, practic, înainte ca beneficiile maximale de după vaccinare să apară", a explicat Gheorghiţă.

 

El a menţionat că vârsta medie a persoanelor decedate era 72 de ani şi, de asemenea, toate aveau comorbidităţi.

 

"Însă dacă ne-am uitat şi am analizat rata de fatalitate la persoanele care au fost diagnosticate cu COVID care au fost vaccinate, respectiv persoane nevaccinate, practic, în rândul celor care au fost diagnosticaţi cu COVID şi nu erau vaccinaţi, rata de fatalitate a fost de 2,4%, practic mai mult de două persoane din o sută diagnosticate cu COVID au decedat, iar în cealaltă parte, uitându-ne la rata de fatalitate la persoanele care erau diagnosticate cu COVID şi fuseseră şi vaccinate, această rată de fatalitate este de 0,02%, adică două persoane din 10.000. Deci beneficiile vaccinării sunt indiscutabile. Din păcate, sigur, nu putem vorbi de o protecţie de 100%. Sunt cazuri şi au mai fost menţionate, circa 5% din populaţia oricărei ţări nu dezvoltă răspuns imun protector nici după boala naturală, nici după vaccinare", a adăugat Valeriu Gheorghiţă.

 

El a reiterat că vaccinarea unei persoane aflate în perioada de incubaţie a virusului sau cu o infecţie asimptomatică nu influenţează evoluţia bolii.

 

"Ce trebuie menţionat este că vaccinarea la o persoană care se află în perioada de incubaţie sau cu o infecţie asimptomatică la momentul în care este vaccinată nu influenţează în niciun fel evoluţia naturală a bolii şi nici conduita terapeutică. Practic, diagnosticul, tratamentul este similar şi evoluţia bolii este cea care este dictată mai degrabă de factorii de risc individuali ai pacientului: de vârstă, de bolile cronice asociate, de tipul tulpinii, mai nou vorbim de tulpina britanică care se pare că se asociază cu o creştere a agresivităţii şi cu o creştere a mortalităţii", a afirmat el.

 

Întrebat dacă vaccinarea în sine ar fi putut interveni în evoluţia stării de sănătate a pacienţilor, el a spus: "Vorbim de 89 de decese înregistrate la pacienţii diagnosticaţi cu COVID şi care fuseseră vaccinaţi. Vorbim, în total, de peste 1.800.000 de persoane vaccinate, în momentul de faţă, în România. Dacă analizăm cele două categorii mari de pacienţi - cei cu COVID nevaccinaţi care au avut evoluţie nefavorabilă şi au decedat, respectiv cei cu COVID vaccinaţi şi care au avut, la fel, o evoluţie nefavorabilă, diferenţa este de cel puţin 100 de ori rată de fatalitate mai mare la cei nevaccinaţi. Deci în niciun caz nu putem să emitem această supoziţie, este hazardat să facem acest lucru, tocmai pentru că nu avem semnal că în rândul celor vaccinaţi avem o creştere a ratei de mortalitate comparativ cu cei nevaccinaţi. Repet, acest diagnostic de COVID a fost stabilit în primul rând înainte ca beneficiile vaccinării să ajungă la valoarea scontată, la ceea ce ne doream, practic, înainte de apariţia anticorpilor şi majoritatea persoanelor vedem că erau persoane care primiseră o singură doză", a conchis Valeriu Gheorghiţă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Blsgoveștenia, Ziua cucului, Buna Vestire

Tradiţii de Buna Vestire sau Blagoveştenia. Obiceiuri pentru a alunga energiile negative din casă

BUNA VESTIRE 2021. Buna Vestire este o sărbătoare creştină care se celebrează pe data de 25 martie a fiecărui an în amintirea momentului anunţării Fecioarei Maria de către Arhanghelul Gabriel că va concepe şi va deveni mama lui Iisus din Nazaret.

Tradiţia spune că de Buna Vestire oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat. Străbunii credeau că cine se ceartă în această zi va avea necazuri tot anul. 

În Bucovina nu se pun ouă la cloşcă de Buna Vestire, deoarece se consideră că puii ar putea ieşi cu două capete şi patru picioare.

Ziua cucului

În calendarul popular, Blagoveştenia (denumirea slavonă a sărbătorii) este cunoscută sub numele de ziua cucului, pentru că pasărea care vesteşte lucruri importante pentru viaţa oamenilor cântă pentru prima dată în acel an. Cântecul lui va răsuna până la sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pave şi îndeplineşte multe misiuni.

Dar atunci, el se îneacă cu orz şi nu mai poate cânta şi se transformă în uliu, până la sărbătoarea Bunei Vestiri din anul următor. Cântecul cucului anticipează un eveniment important pentru oricine-l aude.

Cântecul cucului este aşteptat cu nerăbdare de oameni. Din vechime, de Buna Vestire, când cucul cânta pentru prima dată în acel an, oamenii se pregătesc pentru acest eveniment. Profeţia cucului se împlineşte dacă cel care-i ascultă cântecul îndeplineşte mai multe condiţii: este îmbrăcat în haine de sărbătoare, nu este supărat, flămând şi are bani buzunar.

Se spune că, dacă auzi primul cu-cu din spate sau din partea stângă, este semn rău. De asemenea, dacă auzi cântecul cucului când eşti nemâncat şi fără nici un ban în buzunar este un semn de rău augur. Dacă eşti îmbrăcat cu haine de sărbătoare şi auzi cântecul cu-cu ce vine din faţa ta este un semn că în acel an vei avea bucurii. În acelaşi timp, în unele zone rurale, bătrânii respectă tradiţia şi se adresează cucului, pentru a şti cât mai au de trăit: „ Cucule, Puiucule! /Câţi ani îmi vei dărui /Până ce eu voi muri? Atunci când cântecul cucului răsună din spatele acelei persoane, care i-a adresat cucului o întrebare, este un semn de rău augur :"Cucu-n spate mi-a cântat şi moartea m-a săgetat!".

În orice context, pentru vârstnicii care aşteaptă un răspuns referitor la câţi ani mai au de trăit, fiecare cântec cu-cu echivalează cu un an de viaţă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Știrul. Întoarcerea la natură.

Buruiana-minune din România care ne vindecă de cele mai crunte boli. „Va fi hrana viitorului“

Considerat de mulţi doar o buruiană bună de dat la porci, ştirul, o specie de amarant, este de fapt o plantă foarte bogată în vitamine şi minerale. Este un medicament natural, un aliment gustos şi hrănitor. Populaţiile străvechi ale Asiei menţionau această buruiană ca având rangul de regină a nemuririi, aztecii o socoteau hrană a imortalităţii, iar grecii antici o denumeau „amaranthus“, adică planta care nu moare.

Dintre cele peste 60 de specii de amarant existente în lume, la noi cresc câteva, în flora spontană, iar una dintre ele este ştirul. Este o plantă salbatică cu flori verzi-galbene mărunte şi reunite ca într-un spic, care este folosită mai mult ca nutreţ pentru porci.Strămoşii noştri foloseau ştirul în alimentaţie dar şi pentru tratarea unor afecţiuni. În prezent, această plantă este folosită mai rar în mâncăruri, bătrânii din anumite zone ale ţării fiind cei care încă mai păstrează reţete ale unor ciorbe ţărăneşti sau mâncăruri prăjite pe bază de ştir.

De la ştir se consumă partea verde, tânără, şi foarte tânără, dar şi seminţele. Din frunzele tinere pot fi preparate salate, tocăniţe şi ciorbe.

Amarantul poate fi confundat cu spanacul. Se folosesc frunzele tinere la mâncarea de ştir, reţetele fiind exact ca cele în care este folosit spanacul.

Gustul însă este mai puţin înecăcios, dar e bine de ştiut că trebuie pus un ou prăjit lângă mâncarea de ştir cu usturoi şi ceapă sau o bucată de omletă, pentru un plus de savoare.

Bunicile noastre mai folosesc ştirul ca medicament tradiţional, tonic, astringent, în scop nutritiv, în combaterea diareei, sau a scaunelor cu sânge. Infuzia de ştir se foloseşte prin gargară şi ameliorează dureri de gât sau afta bucală, precum şi pentru spălarea eczemelor de tot soiul, dar în special a celor provocate de alergii.

Numeroase vitaminele, precum A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E se regăsesc în această plantă-minune. De asemenea, ştirul mai conţine riboflavină, acid folic şi folat, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc.

Potrivit specialiştilor, ştirul va fi una dintre sursele de hrană ale viitorului, chiar dacă încă este considerat ca fiind hrana porcilor şi a săracilor. Producţia poate atinge 10 tone de plantă verde comestibilă la un hectar, la fiecare recoltare după o perioadă de 30-40 de zile. Deja, peste 50 de ţări tropicale cultivă amarantul ca resursă alimentară, în cantităţi foarte mari.

În America de Sud, această buruiană este folosită ca aliment zilnic de mai bine de 7000 de ani, fiind considerat mai hrănitor decât grâul sau porumbul. În Asia, consumul de amarant este foarte răspândit, în China, Hong-Kong, Taiwan şi în India.

În Grecia bucătarii prepară o salată tradiţională de ştir, numită vleeta, făcută din soiul Amaranthus blitum. În Mexic se consumă alegria, o băutură alcoolică din ştir, iar din seminţele pisate prepară un fel de bragă, denumită atole. În Ecuador se fierb florile şi rezultatul, combinat cu rom, este băutura tradiţională aquardiente.

Sursa: adevarul.ro

Cu ceva timp în urmă am scris un articol despre păpădie. O plantă minune ce o veți găsi în săptămânile viitoare în grădinile voastre, pe pajiști de la câmpie până la munte. Nu o ocoliți! 

https://amateescu.blogspot.com/2020/04/verificat-pe-propria-piele-ceaiul-de.html

În același context și ținând cont de stresul orașului, acutizat și de măsurile draconice luate de guvernanți, vă indemn să vă îndreptați către satele românești, locuri încă nedistruse de hoardele politice. Am făcut-o cândva și nu regretăm :

https://amateescu.blogspot.com/2020/09/viata-la-tara-toamna-2020.html