Program de distrugere a unei economii, a unei țări. Roman, lancea distrugerii.

ISTORIE

CEL MAI NAIV POPOR.

Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite.

Când s-au dus anii?

Actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul să pună

degetul pe multe dintre rănile care ne dor de 25 de ani.

În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa.

Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată...

Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?

În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa:

· exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare;

· autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau

patente germane;

· avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi;

· locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian;

· la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania;

. centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada.

Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm

acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară

din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru

autobasculante de peste 110 tone.

Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia.

Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.

În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman

de fiare vechi".

Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?

A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care

ne urmăreşte până azi.

Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim

ministru Petre Roman dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani.

Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii:

· România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane;

· producea 400.000 tone de aluminiu, azi produce pe jumătate;

· în 1980 ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, niciunul azi;

· ieşeau 71.000 de tractoare niciunul azi (am construit fabrici de

tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în

România au murit);

· în 1984 fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, azi, niciunul.

Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an; Azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi

vândute la fier vechi în ultimii ani).

În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna.

Industria sticlăriei e prăbuşită. Industria cosmetica (săpun,

deodorante, creme) a dispărut.

Potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost exportate

50 de milioane de tone de „fier vechi",„deşeuri" de cupru, aluminiu

şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro!

Am exportat lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro! Ca cea mai ordinara tara COLONIALA!

Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă!

Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică! Ameţitoare cifre...

Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?

România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai...6 milioane azi.

Suspect?! Cineva nu raportează corect.

Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă

toate sondele au contoar.

Au contor, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6?

Cu cât păgubeşti statul?

Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări.

De aici,

deduceţi consecinţele.

Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină şi acum

mai producem doar 2 milioane,

produceam 10 milioane de tone de păcură

si nu mai producem nimic; produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic.

Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noastră.

Cine măsoară producţia?

Cine măsoară distribuţia?

După 1990, s-a schimbat peisajul industrial.

S-a creat o falie între marea şi mica industrie.

De ce s-a întâmplat acest fenomen?

Au venit „sfaturi" de la competitorii noştri europeni:

faceţi IMM-uri (întreprinderi mici şi mijlocii), daţi afară muncitorii din marile

uzine, închideţi mamuţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare.

Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere;

Guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu

exces de zel.

Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul

pe bază de program, o teorie a conspiraţiei.

UE a fost creată pe baza Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului.

Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel.

A trebuit lichidată, ca un „bonus" pentru admiterea în UE.

Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma

cărora s-a dat startul la jaful naţional?

Prima mare eroare a fost restituirea „părţilor sociale", o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o renaţiona-lizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine.

A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă", fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma.

Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014!

S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza.

Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de

consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat controlul

total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii.

Practic, economia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de

„neguvernare", program de HOTIE.

A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje

(filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de

pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat).

A fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr,

fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse

lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.).

Nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi

mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a

medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al

exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.

S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare

a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea

majoritate a institutelor de cercetare-proiectare.

Au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină,

optică, automatizări, etc.

Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost

pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de

seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice,

legume etc.

A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de

irigaţii (construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială

!), pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost

abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).

Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi

lăsată fără nicio logică structurală.

Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj

apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?

Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile,

construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu.

Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii - de fapt,

microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000

înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat!

Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de

subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!)

şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă,

pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă.

Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii.

Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români.

Nici după 25 de ani, clasa politică - veritabil detaşament al legiunii

străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei

reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din

salariu în compania proprie.

Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a

salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să

fie scutite de impozite şi contribuţii.

A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent, de dezvoltare?

Fireşte că nu a existat!

Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au

ocupat numai de FURTURI si protejarea aşa-zişilor investitori strategici,prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite.

Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România,

pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i

angaja la negru, din raţiuni de competitivitate.

„Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!".

Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani.

Doamne!

Cifre mici dar cazuri grave. Izrael

Raport: 73 de cazuri de paralizie facială şi 7 de şocuri anafilactice după vaccinarea cu serul Pfizer, în ţara care are cea mai mare rată de imunizare din lume

• 153 de persoane (0,0032%) din mai mult de 4,7 milioane care au primit un prim vaccin Pfizer au avut efecte secundare grave.
• Aproximativ 62 de persoane au fost spitalizate după ce au primit prima doză.
• 75% dintre aceştia aveau afecţiuni medicale înainte de a primi serul, în timp ce 42 de persoane au fost spitalizate după rapel.

Printre știri cu iz de Jilava, una care ne descrețește frunțile.

România se află printre primele ţări producătoare de vin din UE. Secretele îmbutelierii şi depozitării vinului

Plin de savoare şi cu o istorie fascinantă în spate, vinul este una dintre cele mai consumate băuturi alcoolice din lume. Licoarea bahică, ce datează din cele mai vechi timpuri, nu este folosită doar pentru a ne delecta cu gustul şi aroma ei la petreceri, ci şi în ritualurile religioase. În România se face vin de trei mii de de ani. Însă, pentru a se păstra mai bine este important cum şi în ce este îmbuteliat vinul. Până acum trei secole se ţinea în butelci, burdufuri şi butoaie din lemn. 

Descoperirile arheologice arată că istoria vinului pe teritoriul şării noastre datează de aproape trei mii de ani. Geto-dacii apreciau această băutură şi chiar dacă Burebista ordona arderea viilor, strămoşii noştri tot se delectau cu licoarea bahică pe ascuns. Acum România se află printre primele ţări producătoare de vin din Uniunea Europeană.

Însă calitatea unui vin bun constă şi în modul în care este îmbuteliat. Deşi există sute de tipuri de sticle de vin, cei mai mulţi producători folosesc trei forme: sticla burgundă, sticla riesling şi cea bordoleză.

Expert: Aceasta este o sticlă folosită pentru vinuri roze şi albe. Se vede foarte bine culoarea, se evidenţiază nuanţele frumoase de roz sau galben-auriu. Sau această sticlă superbă care este folosită pentru vinurile de cea mai înaltă calitate. Sticlele cele mai uzuale sunt cele de tip burgund albe şi respectiv uvag.

Chiar dacă este o invenţie veche, sticla de vin nu intră decât cu trei secole în urmă pe marea scenă a comerţului mondial.

Ioan Buia: De-a lungul timpului vinul a fost îmbuteliat, păstrat în diferite moduri. Prin sec 17-19 s-a ajuns la concluzia că cu cât este mai ermetic închis vinul, cu atât se poate păstra mai bine, se poate transporta mai bine.

Sticla de vin de 750 de mililitri este considerată un etalon în majoritatea ţărilor. Iar în spatele acestei alegeri sunt mai multe legende.

Ovidiu Negrea Oprean, producător vin: Legenda spune că în trecut, atunci când voiai să cumperi un pământ sau să faci o tranzacţie comercială întotdeauna exista cumpărătorul, exista vânzătorul şi mai trebuia să existe şi cea de-a treia persoană, un martor sau un notar, iar la final ca petleciuire pentru înţelegerea făcută se consuma un pahar cu vin. Bineînţels trebuiau să fie 3 pahare pline, care erau băute până la fund pt ca acea înţelegere să fie respectată. De asta, sticla, practic, are 750 de ml, înseamnă însumarea celor 3 pahare.

La ora actuală România are peste 180.000 de hectare cultivate cu viţă-de-vie.

Unele curviștine ajung generali la Interne, Armată sau te miri unde, altele primele doamne din stat, ea, de, la închisoare!

Ce pedeapsă a primit o profesoară de 35 de ani din Marea Britanie care s-a iubit cu elevul ei de 15 ani

Conform

Daily Star

, profesoara i-a trimis elevului poze topless şi chiar un video în care se autosatisfăcea, în speranţa că acesta va da curs unei relaţii, lucru care s-a şi întâmplat. 

 

Elevul a căzut în mrejele profesoarei supraveghetoare şi cei doi au ajuns să se iubească nebuneşte pe un câmp, în ciuda faptului că femeia era şi măritată.

 

În cele din urmă, povestea dintre cei doi a ieşit la iveală, chiar dacă profesoara l-a ameninţat pe elev că va avea şi el de suferit dacă se află despre relaţia dintre cei doi. Mai mult, ea l-a minţit pe adolescent, spunându-i că este însărcinată şi că nu ştie dacă copilul este al lui sau al soţului ei, de asemenea, în încercarea de a-l manipula.

 

 Cadrul didactic a fost găsit vinovat de către magistraţii de la Curtea Coroanei din Aylesbury, care au  condamnat-o la şase ani şi două luni de închisoare pentru infracţiunea de corupere a minorului. 

 

După ce va fi eliberată din închisoare, Kandice trebuie să înştiinţeze în permanenţă autorităţile în legătură cu locul în care se află, numele ei va fi trecut într-un registru al prădătorilor sexuali şi va avea interzis să mai lucreze cu minori sau cu tineri vulnerabili.

 

Magistraţii au decis să ia o măsură drastică în cazul profesoarei pe motiv că "avea misiunea să ajute elevii să ia deciziile corecte şi ea i-a ajutat să ia cele mai greşite decizii". De asemenea, magistraţii au notat că femeia a folosit un copil de care trebuia să aibă grijă pentru satisfacţia personală.

 

Va plac infractorii?

Polițistul-interlop Șeicaru, care a răpit și torturat oameni, a protestat recent pentru un salariu mai mare! Prieten al Guvernului Tudose, inamic al Guvernului Cîțu

By Robert Mateescu

sâmbătă, 6 martie 2021

Viorel Șeicaru și portavocea sindicală

Viorel Constantin Șeicaru este unul dintre cei trei polițiști de la Secția 16 București aflați în arest preventiv după decizia de vineri a instanței. Șeicaru este considerat de procurori ca fiind principalul instigator al grupului de 9 polițiști care în septembrie 2020 au răpit și torturat doi bărbați care i-au întrebat de ce nu poartă mască.

În calitatea de prim-vicepreședinte al Sindicatului Național al Agenților de Poliție (SNAP), înființat și controlat de Iulian Surugiu, Viorel Șeicaru a participat recent la mai multe proteste ale polițiștilor împotriva Guvernului Cîțu.

Șeicaru a postat pe contul său de Facebook mai multe fotografii de la mitingurile din ianuarie, din Piața Victoriei și de la sediul Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Trecuseră doar 4 luni de bătăile și tortura aplicate de același Șeicaru, în cel mai pur stil interlop, unor oameni nevinovați.

Pe 13 ianuarie, Șeicaru publica poze din fața Palatului Victoria, cu specificația: La Guvernul României. Alături, polițistul-sindicalist scria: „Când dialogul eșuează, protestul primează!
În ziua de vineri, 29.01.2021, la ora 09.00, în fața sediului MAI așteptăm să ni se alăture orice polițist, indiferent de sindicatul din care face parte. Nu suntem cerșetori! Ne cerem doar drepturile prevăzute de lege”.

Concret, „drepturile prevăzute de lege” însemnau salarii mărite și sporuri umflate, în condițiile în care România se sufocă sub presiunea crizei medicale și a celei economice.

BALOISE SESSION

Viorel Șeicaru, mândru că a scos polițiștii în stradă

Pe 23 ianuarie, Viorel Șeicaru promova încă o dată protestul programat a avea loc 6 zile mai târziu. Liderul sindical atașa un colaj de fotografii de la un al protest, desfășurat anterior la Palatul Parlamentului.

„29.01.2021 – ora 09.00, în fața M.A.I. Protestam față de decizia Guvernului Cîțu de a îngheța salariile polițiștilor. Ne dorim un salariu minim corelat cu creșterea prețurilor de consum. De asemenea, solicităm abrogarea art. 7 din OUG 226/2020 care anulează indexarea pensiei militare cu rata inflației.”

Și a venit ziua de 29 ianuarie. Viorel Șeicaru s-a pozat mândru în fața polițiștilor aduși în fața sediului MAI și a mesajului de pe o pancartă: „Suntem prizonierii incompetenței voastre”.

Asta cu „prizonierii” sună ciudat în preajma lui Șeicaru, cel care cu câteva luni în urmă luase prizonieri doi cetățeni…

Cu portavocea sindicală în mână, Șeicaru e urmat de polițiștii care afișează mesaje de genul: „Legea trebuie respectată, nu prin ordonanțe mutilată”.

Una dintre victimele polițiștilor conduși de liderul sindical Viorel Șeicaru a anunțat, prin intermediul avocatului său, că în urma torturii și a umilințelor la care a fost supus va cere daune morale de 500.000 de euro.

Mândru că a sta la masă cu PSD-istul Tudose 

Pe 7 aprilie 2019, când România era condusă formal de Guvernul Dăncilă și efectiv de Liviu Dragnea, iar ministru de Interne era Carmen Dan, Viorel Șeicaru a postat pe Facebook două fotografii mai vechi, de la o întâlnire a sa cu premierul Mihai Tudose (PSD), cel care condusese Guvernul în perioada 29 iunie 2017 – 29 ianuarie 2018.

Ca aghiotant al liderului sindical Iulian Surugiu, Viorel Șeicaru făcea parte din delegația sindicală primită la Palatul Victoria de premierul Tudose.

De observat că sindicatele polițiștilor, ca majoritatea sindicatelor din România, se agită la mitinguri și proteste doar când nu se află PSD la guvernare.

Asta-i Poliție?

Poliţiştii-torţionari de la Secţia 16, filmaţi în timp ce strâng de gât un bărbat în timpul unui interogatoriu, în 2018 - VIDEO

Imaginile au fost surprinse chiar de camerele de monitorizare din secţie şi au fost difuzate de

Antena 3.

Victima din imagini a ajuns obiectul furiei poliţiştilor după ce a avut, pe stradă, o altercaţie cu două persoane care s-ar fi drogat. Bărbatul povesteşte că a anunţat situaţia la numărul 112. Însă unul dintre cei care, aparent, se drogau a sunat şi el la poliţie şi a spus că este fiul unui poliţist. Dus la secţie, bărbatul care a sesizat incidentul la 112 a fost supus brutalităţilor în mai multe reprize.

Incidentul care a dus la brutalizarea bărbatului din imagini în secţia 16 de poliţie s-a petrecut în anul 2018. Însă aceasta nu este singura „ispravă" de acest gen în care au fost implicaţi aceşti poliţişti.

Florin Vîlnei, preşedintele Federaţiei Poliţiştilor „Sed Lex", a confirmat, pentru sursa citată, că o parte dintre cei care apar în imaginile video sunt aceiaşi din dosarul deschis de procurori pentru sechestrare şi tortură într-un caz petrecut în septembrie 2020.

În acest dosar au fost arestaţi, joi, trei poliţişti. Alţi trei au fost puşi sub control judiciar iar în cazul unui alt poliţist nu s-a dispus nicio măsură.

Printre cei arestaţi se află şi Viorel Constantin Şeicaru, vicepreşedintele unei alte organizaţii sindicale, Sindicatului Naţional al Poliţiştilor.Alături de Şeicaru au fost aresaţi poliţiştii Răzvan Viorel Lupu şi Dorin Nine.

„Unul dintre cei din imagini este lider de sindicat naţional. Este prim-vicepreşedinte. Nu la mine. Acum 2 ani, când am luat atitudine cu privire la ce s-a întâmplat acolo, cunoscând destul de bine secţiile din Bucureşti, discuţiile erau destul de aprinse cu privire la comportamentul acestor indivizi, că nu pot să-i numesc colegi, şi am avut o atitudine destrul de acidă. N-au ce căuta şi nu trebuie să tolerăm astfel de comportamente. Am luat atitudine încă de atunci. Cei de la Secţia 16 mi-au transmis, subliminal, să ne vedem, fiecare, de treaba noastră", a spus liderul Sed Lex, Florin Vîlnei.

Trei dintre poliţiştii de la Secţia 16 din Capitală au fost arestaţi preventiv pentru 30 de zile. Alţi trei au fost plasaţi sub control judiciar, iar unul a fost lăsat în libertate, fără nicio măsură, în dosarul în care sunt acuzaţi de sechestrarea şi torturarea a doi bărbaţi care le-au atras atenţia că nu poartă mască de protecţie.

Iniţial, opt agenţi de la Secţia 16 Poliţie din Capitală au fost reţinuţi miercuri de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi tortură, fiind acuzaţi că au bătut în luna septembrie anul trecut doi tineri în zona Eroii Revoluţiei.

Ulterior, trei dintre aceştia au fost arestaţi preventiv pentru 30 de zile, iar pentru alţi trei s-a impus măsura controlului judiciar. Alţi doi dintre poliţişti erau deja puşi sub control judiciar de către procurori.

În septembrie 2020, doi tineri au reclamat faptul că au fost bătuţi de poliţişti în zona Eroii Revoluţiei din Capitală, după ce le-au atras atenţia agenţilor că nu poartă mască de protecţie şi dau amenzi fără temei.

Ambii au fost încătuşaţi şi loviţi, unul dus pe un câmp de lângă Bucureşti şi lăsat acolo, iar al doilea abandonat într-o zonă rău famată din oraş.

„Prietenul meu le-a spus de mască, de ce nu poartă mască, după care un poliţist în vârstă a adresat injurii, şi eu am adresat, am fost pus la pământ, mi-au pus cătuşele, m-au băgat în maşină, mi-au pulverizat spray paralizant şi mi-au închis uşile.

După care m-au dus pe câmp. Mi s-au dat doi pumni în coaste, după care am fost pus la pământ, cu faţa în jos, m-au bătut cu bastoanele", spune una din victime.

Cel de-al doi bărbat a spus: „Mi-au pus cătuşe, m-au pus pe bancheta din spate, mi-au dat cu spray în ochi, după care pe mine m-au dus undeva în Ferentari."

Tradiții de Moșii de iarnă

Tradiţii la Moşii de iarnă, ziua în care sufletele răposaţilor coboară pe pământ. Ce e interzis să faci

În fiecare primăvară, în acest an la începutul lunii martie, credincioşii aduc la biserică ofrande pentru sufletele celor dragi. La Moşii de iarnă, sărbătoare celebrată de creştinii ortodocşi în acest an pe 6 martie, în sâmbăta dinaintea Lăsatului sec de carne, tradiţia populară spune că nu e bine să lucrezi pentru că rişti să înnebuneşti sau să tremuri. 

 

“Sfinţii Părinţi au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos", explică părintele Ramon Eugen Ilie, paroh la biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. În tradiţia populară există credinţa că pe 6 martie sufletele morţilor coboară pe pământ, de aceea se dă de pomană mâncare gătită. 

 

Aşa cum la Moşii de vară s-au păstrat din bătrâni o serie de superstiţii pentru liniştea răposaţilor, şi la cei de iarnă, cinstiţi  în acest an în luna martie, se respectă datinile populare. În această perioadă nu se circulă noaptea, pentru că sufletele morţilor colindă neîncetat. Cel mai periculos este să mergi în noaptea din ajun şi de Mosi, când sufletele se întorc la mormite şi aşteaptă să meargă la cer. Tot de Moşi, gospodinele nu dau cu mătura ca să nu ridice praful în  ochii răposaţilor, nu spală şi nu aruncă gunoiul ca să nu ajungă în mâncarea morţilor.

 

 

În tradiţia ortodoxă, în ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfinţite, coliva, prescurea şi o sticlă de vin. De asemenea, se sfinţesc vase cu mâncare şi pachete cu alimente pe care rudele celor adormiţi le împart după slujba de pomenire.

Tradiţia creştină spune că ofrandele oferite de sufletul celor adormiţi au putere de mijlocire pe lângă Dumnezeu pentru iertarea păcatelor săvârşite de către ei, cu gândul sau cu fapta, în timpul vieţii. În amintirea celor adormiţi, urmaşii merg la cimitir pentru a le curăţa mormintele şi a le aşeza flori şi lumânări aprinse la căpătâi.

 

 „În afară de faptul că în calendarul nostru creştin fiecare sâmbătă este considerată zi de pomenire a morţilor cele mai cunoscute sâmbete sunt: Moşii de vară - în sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt şi Moşii de iarnă - în sâmbăta dinaintea Înfricoşatei Judecăţi", a precizat pr. lect. dr. Marian Mihai - Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, citat de basilica.ro. Simion Florea Marian menţiona în lucrarea "Trilogia vietii", "că pe tot parcursul anului, în spaţiul românesc există 20 de zile de Moşi". Cuvântul "moşi" vine de la "strămoşi", şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice.

 

Americanii sunt contraziși

Cercetătorii japonezi îi contrazic pe cei americani: simulările făcute de un supercomputer arată că purtarea a două măști nu este cu mult mai eficientă în împiedicarea răspîndirii virale decât o singură mască purtată corespunzător.

Supercomputerul Fugaku a modelat fluxul de particule virale pentru un purtător care utilizează diferite tipuri și combinații de măști faciale, potrivit unui studiu publicat de Universitatea Kobe.

Folosirea unei singure măști de tip chirurgical, dar nu din material textil, are o eficiență de 85% în blocarea particulelor atunci când este purtată strâns în jurul nasului și feței. Adăugarea unei măști poliuretanice deasupra acesteia îi crește eficiența, dar la numai 89%.

Purtarea a două măști netextile nu este utilă, deoarece acestea acumulează rezistență la trecerea aerului și provoacă scurgerea fluxului pe margini.

În general, măștile N95 de calitate profesională s-au dovedit cele mai eficiente în protecția împotriva infecțiilor, urmate de măștile netextile, apoi cele de pânză. Cele mai puțin eficiente măști sunt cele de poliuretan, a arătat studiul japonezilor, care contrazice astfel recomandările CDC (din SUA) de a purta două măști suprapuse. Simulările americanilor arătau că purtarea unei măști de pânză pe sub una profesională (N95) ajută mai mult izolarea feței.

Sursă: Reuters

Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.

Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.

Susține echipa Biziday

Ce spun nutriționiștii?

Porc, pui sau branzeturi: ce trebuie sa mananci, de fapt, daca vrei sa slabesti

Carne sau brânzeturi? Carne - spun nutriționiștii, daca vreți să slăbiți. Și o salată. Cantitatea de grăsime e controlabilă.

Brânzeturile îngrașă și conțin, de fapt, mai multa grăsime decât ceafa de porc.

Dr. Laura Ene, medic primar boli de nutriție: „Foarte multă lume se păcălește dând la o parte carnea de porc și puiul cu piele, e același lucru din punct de vedere al cantității de colesterol, sau alegând brânzeturi în locul cărnii. Dar dacă alegem brânzeturi maturate foarte tari, ne alegem și cu multe grăsimi saturate".

Brânzeturile maturate tari au peste 45% grăsimi saturate. O felie subțire conține peste 300 de kilocalorii. Daca vă doriți pierdere ponderală, brânzeturile maturate se exclud o perioadă în favoarea cărnii cu legume.

Dr. Laura Ene, medic primar boli de nutriție: „Proporția între carne și legume ar tebui să fie foarte importantă, obișnuim să mâncam 2/3 carne și 1/3 legume, ar trebui inversată. În orice alegere alimentară să fie 1/3 carne și 2/3 legume."

La o palmă de carne, adică 150 de grame de carne, în farfurie e recomandat să fie cel puțin 300 de grame de legume. Legumele au fibre care oferă rapid senzația de sațietate. Și vin la pachet cu puține calorii.

Pe de altă parte însă, brânzeturile maturate, în cantitate infimă, sunt recomandate iarna. Bacteriile din acestea, odată ingerate, își fac loc în tubul digestiv uman. Și împiedică fizic bacteriile care determină boli să adere la intestin. Ideal.

Culturile vii de probiotice, precum cele din brânza maturata, ajung lejer în intestine fară să fie distruse de mediul puternic acid al stomacului. Aceasta spre deosebire de capsulele de la farmacie cu probiotice, care au nevoie de micro-încapsulare. Ca să nu fie inactivate de stomac.