joi, 8 octombrie 2020
Ăștia-s profesori sau rumegători cu diplomă?
Vloggerul Selly, ironizat de profesori când a anunţat că se va întâlni cu ministrul Anisie. „Un puştiulică cu ifose şi tupeu“ VIDEO
„Îi voi cere doamnei ministru să pună bazele unei schimbări reale în educaţie, pentru că ştim că de 30 de ani s-au schimbat doar miniştrii şi companiile care fac manualele.
La ultimele teste PISA, România a obţinut cele mai slabe scoruri ale sale din ultimii 9 ani, aşa că e clar că lucrurile merg în jos. Avem 44% analfabeţi funcţionali, iar dacă nu schimbăm acum direcţia greşită în care ne aflăm o să fie foarte grav, pentru că dintr-o educaţie precară pleacă toate problemele acestei ţări.
Absolut totul pleacă din educaţie, iar noi trebuie să arătăm mai mult ca oricând că nu mai suntem dispuşi să tolerăm acest sistem învechit care e orientat spre trecut şi nu spre viitor", a spus Selly într-un mesaj postat pe canalul său de Youtube.
Vloggerul a anunţat că întâlnirea va avea loc vineri, 9 octombrie, ora 15 şi se va transmite live.
Informaţia a fost preluată de profesorul Ovidiu Kerekeş din Mediaş şi postată pe Grupul Profesorilor din România. Dascăli din toate colţurile ţării au început imediat să comenteze.
"Un pustiulică cu ifose şi cu tupeu. Partea nasoală este că i se dă apă la moară", a scris Augusta Augustus, o profesoară de geografie din Slobozia.
"E timpul "ne-chemaţilor", cum bine spunea cineva, să-şi dea cu părerea", a scris şi Constantin Drăguşanu, profesor în Braşov.
"Ce a mai ajuns educaţia în ţara asta! Fiecare îşi dă cu părerea şi devine, in anumite medii, formator de opinie.", a comentat la rândul său Rusu Bogdan din Cluj-Napoca.
"Băi copile nu crezi că ai prea mult tupeu? De când la şcoală evaluează elevul profesorii şi nu invers????", a fost comentariul Doinei Sbarcea.
"Cine il validează ca formator de opinii, ca deschizător de drumuri ? Ca analist social ? Presa ? Internetul ? Ca doar nu are vreo diploma universitara sau, statut de academician ...", a fost mesajul lui Laurenţiu Iorga, proaspăt absolvent al Facultăţii Dunărea de Jos din Galaţi.
"Baiatul are vise. E liber să viseze. După absolvirea unei facultăţi şi după ce trece un examen de titularizare, altfel va vedea lucrurile. Mai cu seamă după un an la catedră", a fost părerea Mariei Dinu, profesor de religie în Constanţa.
"Cine-i ăsta?", a întrebat ironic Maria Andriţa.
Autorul postării a fost şocat că vede doar astfel de comentarii.
"Prea multe reacţii hazlii. Ar trebui să ne fie ruşine cu un asemenea ministru. Nu o să fie deloc amuzant pentru doamna ministru în această dezbatere televizată, ''neexperimentatul'' Selly este cu mult peste nivelul ei de inteligenţă, educaţie, capacitate şi viziune", a scris profesorul Ovidiu Kerekeş.
"Despre dezbaterea televizată ce va fi, vă pot spune doar atât: Când FUNCŢIA se întâlneşte cu OMUL", a mai scris profesorul Kerekeş.
"Postare de rahat!", a concluzionat profesorul Ionut Lakotoş din Râmnicu Vâlcea, fost director de şcoală gimnazială.
miercuri, 7 octombrie 2020
Multe cuvinte... Poate ii adormiți pe români...!... Totul până la bani...
Alegeri SUA 2020. Românii ar trebui să țină cu Joe Biden sau cu Donald Trump?
În perspectiva alegerilor din SUA, din 3 noiembrie 2020, Hotnews va publica o serie de interviuri și articole despre relațiile din ultimii ani dintre SUA și România, importanța alegerilor din Statele Unite, sistemul de vot american și alte teme de interes.
Primul interviu din această serie este cu Antonia Colibășanu, analist geopolitic la Geopolitical Futures și lector universitar la SNSPA. Temele abordate în interviu au fost legate de ce au însemnat pentru România cei patru ani de mandat ai lui Donald Trump la Casa Albă, de ce românii au nevoie în continuare de vize pentru a merge în SUA, cum decurg relațiile economice dintre cele două state, ce ar înseamna pentru noi o schimbare a administraței la Casa Albă și multe altele.
În 2016, s-a schimbat administrația americană de la una democrată, la una republicană. Administrația Trump a fost percepută drept una mai pragmatică, mai puțin idealistă. Cum credeți că s-a resimțit această schimbare în relația cu România? Cum s-ar traduce la București pragmatismul lui Trump?
Antonia Colibășanu: "Pragmatismul" lui Trump nu știu cât de mult a fost resimțit la București – însă, cu siguranță, a fost resimțită din plin strategia SUA de "retragere" din rolul de polițist global (începută de altfel de administrațiile democrate care i-au precedat celei republicane), concomitentă cu "focusul" pe zone de importanță strategică.
Astfel, Marea Neagră este mult mai menționată la Washington decât în trecut – și cu asta, România este pusă pe harta strategico-militară a SUA. În primele luni ale administrației Trump, a părut că dimensiunea economică, afacerile, vor domina discursul parteneriatului cu SUA. Administrația republicană a fost atunci vocală prin susținerea pe care a dat-o conferințelor referitoare la proiectele economice aferente platformei "Inițiativa celor trei mări".
Acestor evenimente –precum Summit-ul organizat la București în 2018 – le-au urmat atât inițiative economice concrete (cu participarea sau fără participarea unei părți americane - de exemplu BRUA), dar, poate mai important, s-au transmis semnale de importanță strategică în domeniul economic – până atunci inexistente.
Totuși, dimensiunea militară a parteneriatului strategic a rămas prioritară, fapt impus și de evenimentele din regiune. Alături de exerciții comune pe flancul de est al NATO, s-au concretizat și schimbări logistice operaționale, ca parte a parteneriatului strategic. Astfel, baza militară Kogălniceanu din Constanța – inițial bază logistică de tranzit pentru armata americană are astăzi statut strategic.
De asemenea, cea mai recentă etapă a "pragmatismului" american sunt negocierile care au urmat deciziei de retragere și relocare a trupelor americane din Germania – negocieri care continuă să se desfășoare. Mai mult, noua lege a apărării dezbătută acum în Congres vizează alocarea resurselor pe flancul estic necesare descurajării și apărării în regiunea Mării Negre.
Cu alte cuvinte, evoluția strategică a SUA a determinat o abordare mai clară față de România, relațiile bilaterale fiind facilitate nu atât de pragmatismul președintelui cât de orientarea politicii externe americane.
Mesajele anticorupție de la Ambasada SUA și războiul comercial cu China
Ambasadorul SUA la București, Adrian Zuckerman
Mult timp, românii au remarcat faptul că de la Ambasada SUA din România au pornit poate cele mai importante semnale externe referitoare la necesitatea luptei anticorupție. Chiar în discursul politic din România, în perioada lui Liviu Dragnea, ambasada SUA a fost acuzată că "intervine în treburile interne ale României". Acum, cel puțin la nivel de percepție publică, Ambasada SUA pare mai degrabă angajată în războiul comercial cu China, decât în sprijinirea luptei anticorupție din România (o temă poate mai apropiată de preocupările românilor de rând decât China). Este vorba despre o schimbare a intereselor americane în relația cu România, de schimbare a priorităților? Este aceasta o caracteristică a "pragmatismului" administrației Trump?
Percepția publică este setată de o serie de factori între care problemele socio-economice și chestiunile legate de politica internă sunt cei mai importanți. Societatea românească dezbate și are astăzi alte probleme decât avea în 2016 (după tragedia Colectiv) și în anii următori, în perioada guvernărilor PSD.
Agenda publică s-a schimbat. Așa cum s-a schimbat și agenda publică în Statele Unite. Ca atare, ceea ce este discutat și mai ales ceea ce este perceput din ceea ce spune ambasada Americii (sau orice altă ambasadă), trebuie considerat prin prisma agendei publice a părților implicate.
Astfel, ambasada SUA vorbește astăzi despre combaterea crimei organizate – cumva o evoluție a ceea ce înseamnă corupția dar și o preocupare ținând cont de riscurile sociale aferente pandemiei actuale.
În ceea ce privește China, subiectul a fost pe agenda ambasadei de ceva vreme – nu atât de vizibil ca acum, ce-i drept, și din cauza războiului comercial, cum bine menționați și – tot la nivel perceptual, din cauza pandemiei. Dar, și acum cinci-șase ani de pildă, de fiecare dată când se discuta despre potențialul investițiilor chineze în economia românească, reprezentanții ambasadei americane găseau destule mijloace de a încerca să atragă atenția guvernanților – fără excepție, indiferent de culoarea politică.
Sigur, investițiile chineze nu s-au realizat și nici una dintre promisiunile Beijing-ului nu s-a concretizat – și asta nu din cauza Americii. Ci a modului în care au evoluat relațiile bilaterale ale Chinei cu România (și vice-versa, ale României cu China), în primul rând. În concluzie, schimbarea, la nivel perceptual, a discursului ambasadei nu e legată de prioritățile americane vis-a-vis de România (ele rămân neschimbate), ci de evoluțiile notate pe agenda publică a celor două state, a evenimentelor care atrag atenția și care sunt discutate de marea masă, cu prioritate, la un moment dat.
Acum ne preocupă și pe noi și pe americani pandemia, cu riscurile aferente în zona socio-economică, între care creșterea criminalității și crimei organizate ocupă un loc important. De asemenea, atât pe americani cât și pe europeni, pe români, îi mai preocupă și ce se întâmplă cu China – dacă pandemia o întărește ca putere globală, sau dimpotrivă. Sigur, perspectiva diferă.
Pentru foarte mulți români, principala amenințare externă o reprezintă Rusia, iar America este văzută ca aliatul care ne poate proteja de această amenințare. Credeți că scandalurile din America referitoare la relația lui Trump cu Putin, la interferența rușilor în alegerile din 2016 (care l-ar fi favorizat pe Trump) au scăzut încrederea românilor în aliatul american în relația cu Rusia? Care ar fi contraargumentele la această percepție?
Nu am văzut date care să confirme faptul că percepția românilor s-ar fi schimbat cu privire la rolul Americii vis-a-vis de Rusia, din 2016 până în prezent. Mai mult, cred că ceea ce a transmis America prin fapte a susținut ideea că aceasta ne poate fi aliat în asigurarea protecției față de această amenințare.
Aș menționa aici toate dezvoltările ce țin de apărarea flancului estic al NATO și al regiunii Mării Negre în special, de la exerciții comune, prezență a trupelor americane pe teritoriu. De asemenea, Congresul american a adoptat în noiembrie 2018 rezoluția nr. 709 cu privire la acțiunile Rusiei în Strâmtoarea Kerci, ceea ce aduce Marea Neagră în prim planul tactic al armatei americane, subliniind relațiile antagonice dintre Rusia și America.
În același timp, comunicările referitoare la cooperarea dintre armata română și cea americană cred că au ajutat la menținerea încrederii publicului în alianța strategică dintre cele două state.
Sistemul de rachete Patriot
Tot la nivel de percepție publică, parteneriatul SUA-România pare a fi unul care funcționează mai bine din punct de vedere militar (tocmai am plătit 910 milioane dolari pentru primul sistem Patriot, din 2020 vom aloca peste 2% din PIB pentru Apărare, așa cum a cerut Donald Trump etc), decât economic (investițiile americane în România sunt pe locul 16). De ce nu vin mai multe companii americane să investească în România?
Aș face o precizare legată de alocarea a 2% din PIB pentru apărare: angajamentul respectiv a fost asumat de toate țările membre NATO la Summit-ul din septembrie 2014, iar în ianuarie 2015 factorii politici din România au semnat un acord politic național care prevederea atingerea acestui nivel până în 2017, deci înainte de venirea la Casa Albă a lui Donald Trump.
În definitiv, investiția în apărarea națională reprezintă o dovadă de responsabilitate pentru cetățenii proprii. Referitor la parteneriatul bilateral în domeniul economic: sigur că la nivel declarativ, întotdeauna "mai mult" e mai bine. Realitatea este că sunt companii americane cu investiții serioase în România și am vrea mai multe.
Căutând cifrele, am observat că cel mai recent raport al BNR (referitor la anul 2019) plasează SUA pe locul 5 din punct de vedere al soldului investițiilor străine directe, deci nu pe locul 16. Comparativ, la sfârșitul anului 2016, Statele Unite se afla pe locul 13.
Raportarea respectivă folosește drept criteriu țara de origine a investitorului final, adică locația în care se ia și se controlează decizia de investiții și privește soldul investițiilor, ceea ce oferă o imagine mai aproape de realitate, referindu-se inclusiv la durabilitatea relației bilaterale, a interesului investitorului pe termen lung.
Altfel, companiile americane pot folosi, spre exemplu, filialele lor europene pentru a investi. De fapt, raportarea statistică standard va considera de cele mai multe ori fluxul de investiții - și deci statul care transmite (sau prin care se transmit) fondurile de investit este privit drept sursă de investiții, fără a ține cont de decizie sau control.
Deci, în cazul în care se folosesc filialele companiilor americane în Europa, statistic, investiția poate fi raportată ca aparținând statului european și nu celui în care s-a luat decizia de investiție.
De ce unele companii americane preferă să vină în România așa, folosindu-se de filialele lor europene? Din același motiv pentru care alte companii nu vin – impredictibilitatea mediului de afaceri românești. O companie de talie mare poate va prefera să-și folosească filiala sa europeană pentru a evita unele din barierele netarifare impuse de România investitorilor și ca să se poată proteja mai bine în cazul unei fiscalizări nefavorabile ulterior sau pur și simplu în cazul unor schimbări imprevizibile a cadrului legislativ și fiscal.
În cazul unei companii de talie mijlocie sau mică este cu atât mai dificil să intre pe o piață unde schimbarea normativă frecventă este o realitate a mediului de afaceri.
Sunt sigură că printr-o cercetare amănunțită a cazuisticii putem vedea și alte aspecte care răspund la întrebarea "ce împiedică americanii să investească în România?". Nu mă îndoiesc că aceeași cercetare va aduce în prim plan și povești de succes: avem până la urmă destule companii americane prezente pe piața românească – cel puțin judecând după mărcile prezente și nu neapărat după statistică.
Cred că o analiză fundamentată și pe realitățile din teren, în care să se discute și despre aportul acestor investiții la dezvoltarea socio-economică și a mediului de afaceri va aduce în prim plan experiențe din care putem învăța mai multe despre evoluția relațiilor bilaterale româno-americane și, în fond, despre noi. Dar, după cum am văzut, chiar și datele statistice oferă o realitate complexă și dacă ne uităm după țara de origine a investitorului final rezultatele sunt mult mai bune, validând ideea că, din punct vedere economic, relația economică cu SUA se află pe un trend foarte bun – a sărit de pe locul 13 pe locul 5 în doar 3 ani.
"Ne trebuie mai mulți români interesați să călătorească în SUA și să facă afaceri și mai puțini susceptibili la emigrare"
Antonia Colibășanu. FOTO via Facebook
De ce mai avem nevoie de vize ca să mergem în SUA, spre deosebire de polonezi care au obținut ridicarea acestora încă de anul trecut?
Nu am expertiză în acest domeniu, așa că voi comenta din ceea ce știu. Statele Unite permit statelor cu o rată de refuz (procentul celor refuzați din totalul cererilor de viză din țara respectivă) mai mică de 3% intrarea în programul "visa waiver". Rata de refuz din Polonia a scăzut sub pragul respectiv și astfel a intrat în program, potrivit reglementărilor americane – pentru România, rata de refuz este de aproximativ 9%.
Așa că...ne trebuie mai puțini români refuzați la viză de către Ambasada SUA, mai mulți români interesați să călătorească și să facă afaceri și mai puțini susceptibili la emigrare, un element sensibil pentru Statele Unite (și nu doar pentru administrația republicană).
Sigur, lucrurile trebuie privite și contextual. Din punctul meu de vedere, Polonia și România nu ar trebui să fie comparate, chiar și în contextul parteneriatului strategic cu Statele Unite. Politic vorbind, Polonia se bucură de avantajul unei comunități poloneze locale în Statele Unite, care contează în alegerile americane. Polonia plătește, suplimentar, pentru lobby - susține, inclusiv financiar, activități și evenimente organizate de think tank-uri din Washington, de exemplu.
Însă aceste aspecte nu sunt legate neapărat de programul de acordare de vize, ci de întreaga activitate prin care se susține și negociază termenii parteneriatului cu Statele Unite. Suntem state diferite, cu priorități și caracteristici diferite, așa ca nu prea putem compara experiențele fără contextualizare și onestitate.
Credeți că diplomația românească a făcut tot ce trebuia făcut pentru a obține ridicarea vizelor și pentru a atrage mai mulți investitori americani în România?
Nu am abilitatea de a judeca diplomația românească. După cum spuneam, rata de refuz rezultă obiectiv din respingerile solicitanților de viză. Diplomația românească – ambasada noastră sau MAE- nu poate controla cine cere viză și procesul de acordare a vizei. Altfel, pentru accesul în programul "visa waiver", am văzut că diplomația românească a susținut permanent acest obiectiv.
Spre exemplu, în august 2019, declarația comună adoptată de cei doi președinți include un asemenea punct, e o asumarea la cel mai înalt nivel american; însă am văzut eforturi dincolo de aceasta, nu doar prin angajarea executivului american, ci și a Congresului și a altor medii (cum ar fi centre de reflecție importante), și la mai multe nivele.
Personal, cred că diplomația, ambasada au avut o activitate comprehensivă pe acest subiect – dacă aceasta este întrebarea. Pentru atragerea investițiilor, există o activitate pe zona de dezvoltare relațională, de promovare a României ca destinație de business, spre exemplu și prin intermediul Consiliului de Afaceri Americano-Român (AMRO), dar și prin interacțiunea la nivelul statelor americane în funcție de specificul local.
În 2017, împreună cu Departamentul Comerțului al SUA, România a co-generat un eveniment major la București - Trade Winds 2017. A fost principalul eveniment al de acest tip al Departamentului Comerțului, care a avut un rol de hub regional, cu centrul, evident la București. Apoi, dacă ne uităm la trendul relațiilor economice bilaterale observăm o creștere substanțială în ultimii ani, o creștere importantă pe zona de exporturi românești, dar și per ansamblu.
Există premise pentru continuarea acestui trend – sigur, considerând faptul că pentru mediul de afaceri credibilitatea unei destinații de afaceri este mai mult decât un efort al diplomației de a prezenta acea destinație posibilului investitor, trebuie gândit ce putem face, la nivelul politicii economice și al mediului de afaceri românesc pentru a susține ideea de credibilitate pentru partenerii noștri – fie că sunt americani sau nu.
Creșterea predictibilității cadrului normativ, profilarea unei viziuni clare asupra structurii strategice economice românești sunt elemente cheie – elemente care susțin evenimentele de promovare diplomatică și asigură seriozitate, promovare reală.
"Avem acum vizite ale oficialilor de la Pentagon cam o dată la cinci luni"
Mike Pompeo, într-o vizită în Japonia. FOTO: Kiyoshi Ota/ AFP/ Profimedia
În ultimii patru ani nu am avut vizite la nivel înalt din SUA în România. De exemplu, Mike Pompeo a fost în Europa Centrală și de Est, dar nu și în România. De ce credeți că am fost ocoliți de aceste vizite?
Ca analist geopolitic mă uit mai puțin la personalitățile care vizitează și comentează politic despre o anumită zonă – pentru că unul din principiile de bază ale analizei geopolitice este să cauți dincolo de declarații, având în vedere că, de cele mai multe ori, aparențele vocale ascund dezinteresul real.
Ca atare, pot nota faptul că deși Mike Pompeo nu a vizitat România, avem acum vizite ale oficialilor de la Pentagon cam o dată la cinci luni, în contextul negocierilor cu privire la relocarea trupelor americane și nu numai. Sunt, de asemenea, și vizite notabile ale membrilor Congresului SUA în România și întrevederi cu aceștia la Washington care cred că au ajutat în plasarea României pe harta intereselor strategice în ultimii ani.
De asemenea, îmi amintesc că Secretarul pentru Energie Rick Perry a vizitat România ca invitat al Bucureștiului într-un moment cheie, pentru a participa la Summit-ul "Inițiativei celor Trei Mări", în care a avut și o primă luare de poziție tranșantă cu privire la gazoductul Nord Stream 2, poziție menținută de SUA până în prezent, de altfel.
Din punctul meu de vedere, parteneriatul strategic evoluează – chiar dacă nu neapărat în sfera relațiilor publice. Sigur, la capitolul vizite – deși cu sens invers, din România spre Statele Unite, îmi amintesc articolele din presa vecinilor din regiune care notau, cu invidie vizibilă uneori, că președintele Iohannis a fost primul președinte din regiune invitat la Casa Albă în 2017.
S-a vorbit mult în presa internațională despre vizita respectivă, având în vedere că președintele Trump a afirmat pentru prima dată angajamentul SUA pentru art. 5 din tratatul NATO – surprinzând în stilul său propriu audiența, care nu se aștepta la asta atunci. Sigur, e notabil și faptul că în 2019 cei doi președinți au adoptat declarația pe care o menționam mai sus.
Unde ați vedea România, printre țările din centrul și estul Europei, într-un top al intereselor americane în această zonă? Suntem importanți economic, militar pentru SUA? Care ar fi atuurile României, dar și dezavantajele?
Suntem importanți strategic – adică și economic și militar pentru SUA, fiind într-o locație cheie pe continentul Euro-asiatic, într-unul din nodurile globale. Din perspectiva Statelor Unite, Rusia este o amenințare directă în condițiile în care, din cauza instabilității sale provoacă instabilitate în Europa.
În același timp, retragerea din rolul de "polițist global" al SUA înseamnă retragerea din Orientul Mijlociu, fapt ce înseamnă că Turcia (și Iranul) își vor crește ambițiile și își vor testa puterea de influență, atât în regiune, cât și în zonele periferice ale Europei (mai precis în Caucaz și Balcani).
China, care propunea, printre altele, construirea unui nou drum al mătăsii, devine amenințarea prezentului pentru Statele Unite. Economic vorbind, noul drum al mătăsii nu ocolește Marea Neagră, chiar dacă nu este una dintre rutele principale. Același proiect nu ocolește nici Asia Centrală, unde China îi este un competitor redutabil Rusiei sau Caucazul – unde Beijingul întâlnește toate puterile regionale, inclusiv Rusia și Turcia.
Sigur că nu știm care va fi evoluția Chinei și nici evoluția conflictului comercial dintre Beijing si Washington, considerând prezentul afectat de pandemie. Totuși, având în vedere evoluția accelerată a geopoliticii în geoeconomie, precum și locația geografică a României, se poate observa destul de ușor că România se află în toate geografiile de rețea care contează, pe termen lung, pentru Washington în Estul Europei. Ca atare, România este în prim-plan în ceea ce privește strategia SUA în regiune.
Ce ar însemna pentru România o schimbare a administrației la Casa Albă cu una democrată, condusă de Joe Biden?
Nu multe lucruri – strategia SUA va rămâne aceeași, așa cum s-a întâmplat și în cazul tranziției de la o administrație democrată la una republicană. Poate doar unele nuanțe se vor schimba, pe care sigur diplomații sunt mai în măsură să le comenteze...îmi imaginez că schimbarea administrației înseamnă contacte cu persoane noi, stabilirea de noi relații și așa mai departe.
Exercițiu militar NATO în Marea Neagră. FOTO: DOD Collection/ Alamy/ Profimedia Images
Cât credeți că mai cântărește acum politica externă în decizia alegătorului american de a-și alege președintele? Sau altfel spus, mai este alegătorul american interesant în acest moment de ce face țara sa la Marea Neagră (de exemplu) atunci când își votează președintele?
E posibil ca acum să știe de Marea Neagră – înaintea acestui sezon de alegeri nu auzise de ea cu siguranță. Serios vorbind, alegătorii din Statele Unite sunt mult mai preocupați de problemele interne cu care se confruntă. Ca și la noi, și în SUA, alegătorii vorbesc despre problemele economice, despre sistemul de sănătate și despre sistemul de educație, despre modul în care administrația locală și cea centrală îi ajută în gestionarea evenimentelor de zi cu zi, mai ales în contextul pandemiei.
Restul lumii e departe pentru o populație care, în majoritatea sa, nu consideră necesar să aibă pașaport. Cu toate acestea, securitatea zilnică le este esențială – și prin asta se înțelege securizarea granițelor, care, în cazul SUA implică și securizarea țărmurilor celor două oceane: Atlantic și Pacific.
Așa că noțiunea de teatre de operațiune, asociată acum potențial și Mării Negre, îi este cunoscută alegătorului american – care vrea, mai mult decât oricând, ca implicarea Americii să fie limitată doar în zonele de strictă necesitate din punct de vedere strategic. Iar Marea Neagră e acum pe lista acestor zone, chiar dacă nu pariez că majoritatea alegătorilor știu unde e pe hartă.
Pragmatic vorbind, românii ar trebui să țină cu cineva în alegerile americane: cu Donald Trump sau cu Joe Biden?
Nu. Oricare dintre cei doi va continua aceeași strategie cu prea puține nuanțe tactice și tehnice ca să fie sesizabile pentru români.
Mulți se întreabă ce face guvernul cu miliardele de euro împrumutate într-o veselie. Priviți cu atenție pozele!
FOTO VIDEO Scorpionii Roşii, primii înzestraţi cu transportoare blindate Piranha V. Ce performanţe au şi cât costă vehiculele de luptă
Cu o întârziere de mai bine de un an, primele 36 de blindate Piranha V echipate de americanii de la General Dynamics la Uzina Mecanică Bucureşti (UMB) vor ajunge în dotarea Armatei Române şi vor fi operate de Brigada Multinaţională Sud-Est, o unitate la standarde NATO care are sediul la Craiova. Totul după ce s-a încheiat etapa de recepţie a primului lot de astfel blindate de luptă care intră în dotarea Armatei Române.
Din cauza acestor întârzieri, producătorul american a şi plătit către Ministerului Apărării Naţionale (MApN) penalizări de peste 8 milioane de euro. Conform părţii americane, livrările au fost întârziate de problemele unui telecomandat UT-30 Mk2 de 30 de milimetri, dar şi de unele imperfecţiuni descoperite de specialiştii MApN la sistemele de comunicaţii.
„Primele transportoare blindate Piranha V vor pleca în zilele următoare spre beneficiarii finali, Scorpionii Roşii de la Craiova, după ce au trecut cu bine de etapa recepţiei calitative. Sunt încrezător că acestea vor trece şi de testarea operaţională, şi se vor integra foarte bine în unităţile Forţelor Terestre, care au mare nevoie de un vehicul care să le asigure mobilitate, putere de foc mărită, dar şi protecţie sporită atunci când îşi îndeplinesc misiunile", a declarat ministrul Apărării, Nicolae Ciucă.
FOTO MApN
Militarii care luptă sub denumirea Scorpionii Roşii fac parte din prima unitate NATO multinaţională de pe teritoriul României. Structura multinaţională a atins standardele şi cerinţele Alianţei Nord-Atlantice în ceea ce priveşte resursele şi performanţele, în urmă cu doi ani. Aceasta este echipată şi pregătită să execute misiuni în condiţiile articolului 5 – apărare colectivă – din Tratatul NATO. Concret, misiunea Brigăzii Multinaţionale Sud-Est este să contribuie, într-un mod rapid de răspuns, la securitatea teritorială şi a populaţiei din sud-estul continentului european.
Blindatele Piranha V pentru MApN vin în şase configuraţii diferite (vehicul de luptă, punct mobil de comandă, MEDEVAC, CBRN etc.). În varianta principală, cea de luptă, capacitatea transportatorului Piranha V este de 3 membri ai echipajului şi 8 militari total echipaţi. Blindatul este pus în mişcare de un motor Scania de 600 de cai putere care este cuplat la o cutie de viteză automată. Are o rază operaţională de 1.000 de kilometri, iar viteza maximă se ridică la 100 de kilometri pe oră.
FOTO MApN
Piranha V dispune de un blindaj la standardul STANAG 4569, Nivelul 4 / 4b) care protejează militarii împotriva muniţiei perforante. În plus, Piranha V oferă o protecţie totală în cazul în care o masivă mină antitanc de 10 kilograme explodează sub podeaua blindatului.
Transportoarele Piranha V care ar urma să îndeplinească rolul de vehicul de luptă sunt echipate cu turele UT-30 cu tun de 30 de milimetri şi mitralieră calibru 7,62 milimetri produsă de israelienii de la Elbit chiar în România, la o nouă fabrică deschisă în 2018 la Măgurele. Transportoarele care vor avea rol de derivate (punct mobil de comandă, MEDEVAC, CBRN) vor avea o o turelă telecomandată cu mitralieră de calibru 12,7 milimetri.
În afară de aceste categorii de armament, conform unor surse militare, ulterior, blindatele vor fi dotate şi cu performantele sisteme de rachete antitanc ghidate Spike. Acestea pot distruge cu mare precizie blindate sau tancuri inamice aflate la o distanţă cuprinsă între 200 şi 4.000 de metri. Viteza rachetei este între 130 şi 180 de m/s, iar ţinta poate fi observată şi angajată atât pe timp de zi, cât şi noaptea şi în condiţii meteo nefavorabile. Sunt fabricate de israelienii de la Rafael Advanced Defense Systems şi au fost utilizate cu succes în mai multe conflicte.
După primul lot de 36 de blindate, UMB ar urma să fie mai implicată în procesul de asamblare a noilor blindate pentru Armată, planul celor de la General Dynamics fiind ca pe viitor operaţiunile complexe de sablare, vopsire şi asamblare finală a tuturor componentelor să fie făcute în fabrica din Bucureşti, în timp ce carcasa şi sistemul de tracţiune să fie în continuare realizate în uzina din Elveţia.
Reamintim că Ministerul Apărării Naţionale a semnat cu compania GDELS-Mowag (General Dynamics European Land Systems - Mowag GmbH) un acord-cadru pentru furnizarea a 227 de transportoare blindate pentru trupe şi derivate pe platforma Piranha V şi a suportului logistic iniţial, iar valoarea totală a acordului-cadru este de aproximativ 868 de milioane de euro. Preţul unitar al unui Piranha V este de aproxilmativ 2 milioane de euro.
Spania şi Danemarca au ales şi ele platforma construită de General Dynamics. În 2017, danezii au comandat peste 300 de Piranha 5. Un an mai târziu, spaniolii au comandat un prim loc de 348 de blindate, parte a unui preces de înlocuire a 1.200 de vehicule. În fine, armata elveţiană a comandat câteva zeci de Piranha 5.
Adevărul.ro
A apărut Avramescu!
Cătălin Avramescu, fost şef al Cancelariei prezidenţiale în mandatul lui Băsescu, deschide lista PMP pentru Diaspora
La Camera Deputaţilor în Diaspora candidaţii PMP sunt: Constantin Codreanu, Alexandru Leşco din Republica Moldova - membru al grupului Ilaşcu, întemniţaţii la Tiraspol Republica Moldova, Constantin-Dorin Coman - secretar general al Organizaţiei Diaspora, inginer, Italia şi Celilia Jora - antreprenor din Belgia. La aceştia se adaugă şi 2 supleanţi.
La Senat lista este deschisă de profesorul şi filosoful Cătălin Avramescu, în vârstă de 53 de ani, care a fost şi consilier de stat în Cancelaria fostului preşedinte Traian Băsescu, în anul 2008. Cea de-a doua candidată a PMP în Diaspora este Loretta Handrabura din Republica Moldova - fost ministru al Tineretului şi Sportului, fost viceministru al Educaţiei. Ea a fost şi negociatoare a Acordului de Asociere Republica Moldova - UE. Lista e completată şi la Senat de 2 supleanţi Spania şi Austria.
București, miros de Europa.
Cum va circula trenul dintre Gara de Nord şi Aeroportul Otopeni: ore de plecare, durata călătoriei şi opriri
Trenuri Siemens Desiro, cunoscute drept Săgeata Albastră, vor parcurge ruta ferată între Gară şi Aeroport, arată proiectului privind Mersul Trenurilor decembrie 2020-decembrie 2021, apărut pe forumul Asociaţiei Pro Infrastructură.
Primul tren din zi va pleca la ora 5 dimineaţa de la Gara de Nord spre Aeroportul Otopeni, iar următoarele plecări sunt din oră în oră, în timp ce întoarcerile de la Aeroport spre Gară se fac la 05:30, 06:30, etc. Ultima întoarcere este programată la ora 23:30.
În mod normal trenurile dintre Gară şi Aeroport vor face 23 de minute, având opriri la Parc Mogoşoaia şi patinoarul lui Ion Ţiriac. După ora 18:00, însă, aceste opriri nu vor mai avea loc, aşa că durata călătoriei va fi scurtată la 21 de minute.
Noul Mers al Trenurilor 2020-2021 va intra în vigoare din 12 decembrie.
Covidioții
De ce românii mor de Covid când alte naţii supravieţuiesc?
Greu să dai iar vina pe popor pentru pandemie după ce l-ai chemat la vot „în număr cât mai mare" şi tocmai te pregăteşti să-l chemi din nou. Aşa că se caută urgent un noi suspecţi de serviciu să plătească pentru incompetenţa administrativă: chelneri, cârciumari, artişti... orice, numai să nu zică lumea că nu luăm chiar nici o măsură.
Dar totuşi... chiar nu merge aşa! Adică tot în punctul zero suntem?
În primăvară, poporul a acceptat tot felul de restricţii, majoritatea bezmetice, în ideea că sistemul sanitar se va pregăti. Probabil singura care a avut şi efecte, evacuarea bolnavilor ne-critici din spitale ca să nu se îmbolnăvească acolo, a asigurat câteva luni de acalmie. Timp în care trebuia să cumpărăm ce-i de cumpărat şi să învăţăm ce-i de învăţat - fie din experienţa proprie fie din a altora care au trecut prin asta puţin înaintea noastră.
Acum, aflăm că paturile ATI tot nu sunt destule şi vedem că mortalitatea a scăzut mult mai lent decât în alte părţi şi a ajuns astfel aproape pe primul loc în Europa.
Mai aflăm (din date care au început să fie publicate abia în urmă cu trei săptămâni) ce era uşor de intuit de la început - că majoritatea focarelor sunt în „centre rezidenţiale pentru copii sau vârstnici" (49 de focare cu 1200 de cazuri confirmate doar în ultimele două săptămâni) şi în „unităţi medico-sanitare" (46 de focare cu aproape 500 de cazuri confirmate).
Chiar şi între judeţe, diferenţele sunt uriaşe. Avem 5000 de decese din 137 de mii de cazuri depistate, ceea ce înseamnă o mortalitate de 3,7%. Însă la Cluj cifra coboară la 1,3% pe când la Bistriţa ea ajunge la 6,8%.
Ceva nu e în regulă! Sunt locuri unde lucrurile merg rău sau foarte rău şi nici cârciumile închise, nici măştile purtate în aer liber, nici dojana permanentă la adresa unor oameni care chiar fac ce li se spune - nimic din toate ăstea nu rezolvă problema. Ne aflăm aici: tot mai mulţi infectaţi...
Alt loc unde graficele arată un val doi foarte modest este Belarus.
Ce concluzii se pot trage din comparaţiile de mai sus?
Unele lucruri probabil că nu se vor putea lămuri convingător prea curând. Altele încep să se limpezească.
Omenirea a fost luată pe nepregătite de o viroză nouă, atipică şi care omora în feluri noi. Dintre epidemiologi, unii s-au repezit cu prognoze catastrofale, ca să fie acoperiţi pentru orice scenariu (să ne amintim cum şi la noi dr. Streinu-Cercel prognoza până la două milioane de români morţi de gripă aviară sau cel puţin „un mizilic" de 20.000 de morţi de gripă porcină). Dintre medici, unii şi-au folosit tot arsenalul logistic fără discriminare, ajungând adesea să facă mai mult rău - cum a fost cazul cu ventilaţia mecanică, un malpraxis la scară mare (iatrogenie în termeni riguroşi). Politicienii cuprinşi de panică au deschis manualul de comunicare de criză la capitolul „dă vina pe popor".
În timp, însă, lucrurile au început să se aşeze. Au fost izolate persoanele vulnerabile din centrele de îngrijire. Medicii au învăţat din experienţa proprie şi a altora, au îmbunătăţit protocoalele de tratament, au cerut şi primit ce le trebuia. Politicienii au citit şi notele de subsol din manualul de spin-doctoring, unde scrie clar că tacticile de eschivare funcţionează doar pe termen foarte scurt după care trebuie să-ţi asumi responsabilitatea şi să asiguri resursele necesare rezolvării problemei. S-ar fi putut mai bine, mai repede, dar până la urmă s-a rezolvat cumva.
Pe când ai noştri... „s-ar putea să fim rugaţi să luăm măsuri mai dure"
Când tot ce ai e un ciocan, vezi peste tot numai cuie!
marți, 6 octombrie 2020
Aveți grijă de copii! Limitați-le timpul de joacă la calculator!
Un copil de 12 ani a murit de infarct după ce a jucat ore în șir, fără pauză, un joc video
Salarii nesimțite
Salarii şi sporuri nesimţite la Primăria Capitalei. Cât câştigă un stenodactilograf sau un bufetier
Un muncitor necalificat era încadrat la un salariu de bază de 3.725 de lei şi primea un spor de condiţii vătămătoare de 476 de lei. Un muncitor calificat primea un salariu de bază 3.988 şi un spor de condiţii vătămătoare de 510 lei.
Dacă în cazul muncitorilor sporul ar putea fi justificat prin natura meseriei, nu acelaşi lucru se poate spune despre alte categorii de angajaţi.
De exemplu, un şofer era încadrat la un salariu de 4.093 de lei şi un spor de condiţii vătămătoare de 523 de lei, deşi meseria lui presupune să îi transporte pe oficialii PMB acolo unde au treabă.
În organigrama PMB intră posturi pe care în secolul XIX le mai găsim doar în nomenclatorul meseriilor. Este vorba despre dactilografii si operatorii care se ocupă cu prelucrarea textelor. Un stenodactilograf, secretar-dactilograf sau dactilograf la PMB este plătit cu un salariu de bază cuprins între 3.000 şi 4.300 de lei, dar şi spor de condiţii vătămătoare între 400 şi 500 de lei.
Un îngrijitor avea un salariu de 4.093 de lei, iar unul debutant 3.069 de lei. Ambii primeau sporuri de 523, respectiv 392 de lei.
Portarii, paznicii, pompierii, curierii sau bufetierii erau încadraţi la salarii de bază cuprinse între 3.283 şi 4.093 de lei. Ei luau sporuri de condiţii vătămătoatre între 420 şi 523 de lei.
Un casier sau un magaziner la PMB lua 4.229 de lei şi un spor de 540 de lei, pentru condiţii vătămătoare.
Tot din acelaşi motiv erau suplimentate şi salariile şefilor de depozit, ale administratorilor sau ale secretarilor. Salariile lor de bază au fost stabilite în jurul sumei de 4.000 de lei, iar sporurile de condiţii vătămătoare sunt de circa 500 de lei.
Funcţionarii publici şi personalul contractual pot beneficia de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat.
Sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase şi condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, ce se eliberează pe baza următoarelor criterii:
- înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a activităţii desfăşurate la locul de muncă;
- gradul de creştere a indicilor de morbiditate la locurile de muncă respective;
- înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de ordonatorul principal de credite, având la bază buletinele de determinare sau expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.
Adevărul.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Aur, aur, aur! Barca de 8 plus 1 aduce al treilea succes al României la Jocurile Olimpice, după 20 de ani După 4 medalii la Jocurile Olimpic...
-
România strigă hoții la Paris: Sabrina Voinea, declarații disperate, cu lacrimi în ochi Gimnasta Sabrina Maneca-Voinea a declarat că se simt...
-
Biserica Ortodoxă, reacție virulentă, după imaginile revoltătoare de la Jocurile Olimpice: Este de natură demonică! Purtătorul de cuvânt al ...
