vineri, 31 iulie 2020

Unii au putrezit demult, alții își termină studiile universitare la vârste înaintate.

"Acum sau niciodată": La 96 de ani cel mai bătrân absolvent universitar din Italia a crescut în timpul Marii crize și a luptat în al Doilea Război Mondial

La 96 de ani, Giuseppe Paterno s-a confruntat cu multe provocări de-a lungul vieții: sărăcie în timpul copilăriei, război și, mai recent, pandemia cauzată de noul coronavirus. Însă acum a trecut examenul care l-a consacrat drept cel mai în vârstă absolvent universitar din Italia, relatează Reuters.

Fost muncitor la căile ferate, Paterno a pășit săptămâna aceasta pentru a-și primi diploma și tradiționala coroană cu lauri acordată studenților italieni la ceremonia de absolvire în aplauzele familiei, profesorilor și celorlalți studenți mai tineri decât el cu peste 70 de ani.

"Sunt o persoană normală, ca multe altele", a declarat acesta când a fost întrebat cum este să termini studiile universitare atât de târziu în viață, adăugând că "în ceea ce privește vârsta i-am depășit pe toți ceilalți dar nu am făcut-o de dragul acestui lucru".

Cu 90 de ani deja împliniți când s-a înscris la Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității din Palermo, bărbatul a relatat că a crescut iubind cărțile dar că nu a avut niciodată ocazia de a studia.

"Am zis că e acum sau niciodată așa că în 2017 m-am hotărât să mă înscriu", a declarat acesta pentru Reuters din confortul apartamentului său din orașul sicilian Palermo pe care acum rareori îl mai părăsește datorită fragilității sale.

"Am înțeles că e puțin cam târziu să urmez o linie de studiu de trei ani dar mi-am spus hai să văd dacă o pot face", a adăugat acesta.

Miercuri, acesta a absolvit cu onoarea suplimentară de a fi primul din clasa sa.



Marea Recesiune, apoi războiul


Crescând într-o familie săracă din Sicilia în anii de dinaintea Marii crize economice, Paterno a primit doar o educație de bază la școală. Acesta s-a alăturat marinei italiene și a luptat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial înainte de a lucra la căile ferate, acesta însurându-se apoi și crescând doi copii.

Într-o societate concentrată pe reconstrucție după război, munca și familia au fost prioritățile sale dar Paterno a vrut să învețe și a terminat liceul la vârsta de 31 de ani, dorindu-și mereu să meargă mai departe.

"Cunoașterea este ca o valiză pe care o car cu mine, este o comoară", a declarat acesta.

Ca student, a scris eseuri la mașina de scris pe care mama sa i-a făcut-o cadou când a ieșit la pensie de la căile ferate în 1984. A ignorat Google și a evitat petrecerile aruncate de colegii săi în vârstă de 20 de ani care l-au aplaudat călduros la ceremonia de absolvire.

Paterno a mărturisit că s-a simțit puțin neliniștit din cauza apelurilor video care au înlocuit cursurile în persoană la universitate după izbucnirea pandemiei dar a afirmat că boala în sine nu l-a speriat după ce a luptat în război și toate celelalte prin care a trecut.

"Toate acele lucruri ne-au făcut mai puternici, toți din grupul meu care sunt încă în viață", a declarat acesta, adăugând că "nu ne-a speriat prea tare".

În ceea ce privește planurile de viitor acesta a declarat că nu urmează să se oprească acum că a absolvit.

"Proiectul meu pentru viitor este să mă dedic scrisului și vreau să revizitez toate textele pe care nu am reușit să le explorez", a declarat Giuseppe Paterno.

joi, 30 iulie 2020

Prăbușirea economiei germane

Prăbuşire fără precedent a economiei germane

Este o cifră ca un bubuit de tunet: minus 10, 1 la sută! Niciodată în istoria postbelică a Germaniei economia ţării nu s-a prăbuşit atât de adânc ca în al doilea trimestru al anului 2020. Este deci o zi istorică, fiindcă peste mulţi ani încă, de acum înainte, această cifră va fi luată drept una de referinţă, atunci când economia va fi iarăşi în recul. Aşa cum, până acum, au fost cele minus 7,9 la sută, înregistrate în al doilea trimestru al anului 2009, când, ca urmare a crizei financiare, economia mondială se afla pe buza prăpastiei.

Acest rezultat nu-i de mirare, atunci când fabricile nu mai produc nimic, navele nu se mai încarcă cu mărfuri şi nu se mai prestează servicii. Când târgurile se contramandează şi restaurantele rămân închise. De azi se cunoaşte răspunsul la întrebarea dacă reculul a depăşit 10 la sută sau nu. Şi, desigur, augurii dau in corpore buzna să afirme că trebuie privit înainte, că după lockdown-ul de mai bine de două luni motorul economic a repornit şi ce a fost mai greu a trecut.

"Cu siguranţă" economia va creşte iar în trimestrul al treilea, chiar substanţial, semnalizează prognozele. Unele dintre ele anticipează chiar "un salt razant" înainte, pe banda creşterii economice. Altele consemnează "o estompare palpabilă a pesimismului" în întreprinderi. Pentru toate acestea nu este nevoie de o cunoaştere profundă a materiei. La urma-urmei, guvernul german a alcătuit cel mai amplu pachet posibil pentru stimularea conjuncturii economice, care a dat rapid primele roade. Apoi, cine se ridică din tenebrele adâncului la lumină, zăreşte foarte repede primele raze de soare.

Economie planificată în locul economiei de piaţă?

Vestea proastă este că veştile bune se opresc aici pentru moment. Fiindcă, oricât de binecuvântate ar fi miliardele pachetelor de salvare din fonduri publice şi reglementările pentru vremuri excepţionale, ele nu fac decât să cosmetizeze problemele pe care numeroase firme le aveau deja înainte de coronavirus. Acest virus ticălos nu doar că-i îmbolnăveşte sau chiar răpune pe unii oameni, dar scoate la lumină, fără menajamente, şi problemele unor întreprinderi. Cu alte cuvinte, cine reuşea, cu chiu cu vai, să se menţină la suprafaţă înainte de Corona, aceluia poate îi mai sunt de ajutor banii puşi la dispoziţie de guvernul de la Berlin. Dar când aceste proptele de sprijin vor dispărea (şi asta se va întâmpla curând), situaţia multora va deveni de-a dreptul sumbră.

În prezent se impun răspunsuri la următoarele chestiuni: Cât timp poate menţine statul umbrelele de salvare deschise? Cât timp mai poate statul salva de la faliment firmele? Cât timp mai poate statul interveni în piaţă? Faptul că firme apar şi dispar fiindcă nu pot rezista în faţa furtunii provocate de criză face parte din viaţa de zi cu zi a unei economii de piaţă. Iar felul în care iau sfârşit economiile planificate, în care statul organizează viaţa economică, s-a putut vedea în urmă cu trei decenii, la dispariţia Republicii Democrate Germane.  

Totuşi, numai fiecare a cincea companie germană îşi vede periclitată existenţa din pricina coronavirusului, potrivit unui sondaj realizat de institutul de studii economice Ifo din München. Dar asiguratorul de credite Euler Hermes anticipează "un val de falimente fără precedent", care se îndreaptă şi spre Germania. Lovită poate fi în context orice branşă economică. Deosebit de periclitate sunt transportul aerian de pasageri şi turismul. De asemenea, branşe care suferă de mai multă vreme, cum ar fi comerţul cu amănuntul. Prăbuşirea lentă a lanţurilor de magazine universale cu tradiţie din Germania, ale căror rămăşiţe mai funcţionează azi sub denumirea Galeria Karstadt Kaufhof, este accelerată acum dramatic de coronavirus.

La fel de dramatică este situaţia industriei automobilistice, o adevărată ameninţare pentru piaţa muncii. În industria auto afacerile merg prost de mai multă vreme, de la scandalul Dieselgate şi renunţarea la motoarele cu ardere internă, dar şi aici SARS-CoV-2 are rol de catalizator. Sindicatul IG Metall vede ameninţate în industria auto 300.000 de locuri de muncă. Nu este vorba doar de marile concerne auto, afectate fiind şi firme mici şi mijlocii, furnizoare de subansamble şi utilaje. Dintre acestea mai bine de 6600 la număr, 80 la sută deplâng o "simţitoare sau chiar gravă" reducere a cererii. Pentru a şti despre ce e vorba, această branşă asigură peste un milion de locuri de  muncă, mai multe decât însumează concernele auto propriu-zise.

De parcă n-ar fi suficient, acestor veşti proaste li se adaugă următoarele: economia germană, orientată extrem spre export, va avea cu atât mai mult de suferit, cu cât ţări de desfacere importante pentru mărfurile germane, cum ar fi SUA, Brazilia sau India, nu reuşesc să controleze cu adevărat pandemia. Şi mai există o problemă: numărul întreprinderilor care au datorii mari şi câştiguri mici creşte alarmant. Nu doar în Germania. Şi în alte ţări europene şi în SUA situaţia e la fel. Aceasta înseamnă că profiturile nu vor fi suficiente pentru plata dobânzilor. Este un cerc vicios, deşi datoriile în sine nu sunt ceva rău. Volkswagen are 192 de milliarde de dolari americani datorie (fiind numărul unu pe această listă la nivel mondial), dar îşi poate plăti oricând creanţele. Tocmai despre asta e vorba - multe firme nu mai pot face asta, din cauza efectelor pandemiei de coronavirus.

De ce ar fi nevoie acum, în aşa fel încât toamna şi iarna care bat la uşă să nu devină şi mai sumbre, chiar şi din cauza unui eventual al doilea val al pandemiei? Guvernul german trebuie să vadă unde poate oferi ajutoare punctuale şi ce completări trebuie aduse pachetului de stimulare a conjuncturii. Dar mai ales trebuie prelungită perioada de aplicare a reglementării privind Kurzarbeit şi adaptată legislaţia falimentului.

Poate că în curând va exista un vaccin şi va fi iarăşi bine. Dar chiar şi aşa, pentru multe companii cu un model de afaceri greşit, va fi prea târziu.

Henrik Bohme - Deutsche Welle

miercuri, 29 iulie 2020

De ce să vorbim o limbă străină?

5 raisons de parler une autre langue

Apprendre une langue n’est pas une chose facile, pourtant cela pourrait changer votre vie!

Partir en vacances et parler quelques mots de la langue locale, c’est bien! Mais apprendre une nouvelle langue pour développer ses connaissances ou encore augmenter ses chances de trouver un emploi, c’est mieux!

Parler une langue pour s’exporter

En effet, l’un des principaux avantages à parler une seconde ou plusieurs autres langues résident dans l’avantage de pouvoir vivre où travailler dans d’autres pays pour développer ses compétences, sa carrière professionnelle ou encore vivre une nouvelle expérience.

parler plusieurs langues

Tomber amoureux à l’étranger

C’est arrivé plus d’une fois ! Partir en vacances et tomber amoureux n’est pas rare car malgré la barrière de la langue, les sentiments sont souvent plus forts. Pourtant, il est important de communiquer et l’un ou l’autre devra apprendre une seconde langue pour permettre à la relation d’évoluer.

Gérer une urgence

Imaginez partir aux USA et tomber malade ! Sauriez-vous exprimer vos douleurs ? Votre vocabulaire médical en anglais est-il suffisant pour vous faire comprendre auprès des médecins ? Rassurez-vous ! Il existe des services de traduction de documents en ligne si vous n’avez pas le niveau nécessaire pour vous exprimer ou encore comprendre un rapport médical.

Regarder un film en V.O.

Et c’est tellement mieux ! En général, quand les films sont traduits, quelque chose change au niveau du son, de la sincérité du jeu des actrices et acteurs. En apprenant une autre langue, vous serez en mesure de regarder des séries dans la langue originale des comédiens et vous verrez que cela fait une grande différence.

Aider les autres

Oui ! Combien de fois ai-je remarqué en France des touristes totalement perdus et nos compatriotes souvent incapables de les aider? En parlant anglais par exemple, vous serez en mesure d’aider l’un(e) de nos millions de touristes (64 millions par an) qui visitent notre beau pays. Une direction, un conseil, ou un simple bonjour, vous voilà ambassadeur de notre grand pays.

Nicolas Sarkozy

Nicolas Sarkozy, en séance dédicace à Ajaccio la semaine dernière.
Nicolas Sarkozy, en séance dédicace à Ajaccio la semaine dernière.Pascal POCHARD-CASABIANCA / AFP

«Le temps des tempêtes», dernier livre de Nicolas Sarkozy, sorti le 24 juillet, rencontre le succès : 40 000 exemplaires se sont écoulés en quatre jours, confie la fondatrice des éditions de l’Observatoire. 

Nicolas Sarkozy prend goût aux succès en librairie. Son dernier ouvrage «Le temps des tempêtes», paru le 24 juillet aux éditions de l’Observatoire, s’est écoulé à 40 000 exemplaires en quatre jours, indique à Paris Match l'éditrice Muriel Beyer. Long de 807 pages, écrites à la main par l’ex-chef de l’Etat pendant le confinement, il est tiré à 170 000 exemplaires.


Nicolas Sarkozy revient sur les deux premières années de son quinquennat, en 2007 et 2008. «C’est d’abord l’histoire d’une vie partagée avec les Français. C’est ensuite celle du pouvoir et c’est enfin la mienne. C’est mon dixième livre, mais c’est la première fois que j’ai trouvé le titre avant de commencer à écrire», confie Nicolas Sarkozy à Paris Match, rencontré en vacances en Corse.

"C’est d’abord l’histoire d’une vie partagée avec les Français"

«Les tempêtes ont été le fil conducteur de ma vie : j’ai connu des drames, des échecs, des affrontements, des crises, et puis parfois des succès… de la prise d’otages à la maternelle de Neuilly jusqu’à l’Elysée. L’existence de chacun est une succession de hauts et de bas : la maladie, les divorces, les ruptures professionnelles, les problèmes avec les enfants… Celle d’un président aussi, à bien des égards, avec sans doute l’intensité en plus, et des responsabilités écrasantes. Au fond, si on n’aime pas les tempêtes, il vaut mieux ne pas vouloir le pouvoir», ajoute-t-il.

A lire aussi : Nicolas Sarkozy, mémoires de tempêtes

Avant «Le temps des tempêtes», «Passions», publié en juin 2019, s’est lui vendu à plus de 300 000 exemplaires.

Lire aussi notre entretien avec Nicolas Sarkozy «Peut-être que j’aurais été meilleur au second quinquennat»

Retrouvez l'intégralité de la grande confession de Nicolas Sarkozy dans le numéro 3717 de Paris Match, en vente dans les kiosques et sur iPad.

Anarhie?

COLAPSUL MENTAL SI EPOCA ANARHIEI


În ultimele săptămâni s-a produs un colaps mental în rândurile occidentalilor.

 

Nedumerirea, dezorientarea, inabilitatea de a face o diagnoză a evenimentelor, ni se par evidente.

 

Și nu e de mirare, având în vedere viteza cu care se petrec, în zilele acestea, evenimente istorice extrem de radicale și cu consecințe la fel de radicale.

 

Agresiune si eradicarea istoriei

 

 

 China elimină autonomia fostei colonii Hong Kong, fără ca Occidentul să reacționeze ori presa din Marea Britanie să sufle o vorbă.

Dimpotrivă, Occidentul își are ochii ațintiți asupra Americii, prevestindu-i colapsul.

Privește exact în direcția în care China dorește, dându-i ei oportunitatea de a agresa fosta colonie britanică.

 În SUA, evenimentul brutal din mai 25 s-a transformat în anarhie, o anarhie nemaicunoscută din anii 60.

Ea s-a extins și în Europa.

Manifestări și acțiuni anarhiste se produc în Marea Britanie, Belgia, Franța, iar mai nou și în Australia.

Ele sunt atât de radicale și de numeroase, încât dau impresia unui colaps civilizațional.

 Statuia lui Churchill a fost dărâmata, temporar, de anarhiști pe motiv că ar fi fost rasist.

Alte statui au fost dărâmate în Marea Britanie, Belgia, Franța și în alte locuri cu scopul de a eradica „trecutul rasist” al Occidentului.

 Cele mai radicale acțiuni, însă, s-au petrecut, tot de unde au pornit, Minneapolis. În Minneapolis consiliul municipal a decis desființarea poliției. Fabricile incendiate din oraș au anunțat că nu se vor mai redeschide și că se vor muta în alte state.

 În Buffalo, New York, 57 de polițiști și-au dat demisia după ce 2 dintre ei au fost suspendați din funcție pentru că au îmbrâncit un protestatar în vârstă. În New York, poliția cere simpatie din partea presei pentru a-și putea face treaba fără a fi demonizată în permanență, dar fără succes.

În Atlanta, un grup de polițiști și-a dat si ei demisia.

 




 Vandalism

 

 

 În California, steagul american e ars, în unele orașe din Old South statuile confederale au fost dărâmate de anarhiști, iar în Seattle, unul din cele mai „progresiste” orașe din lume (și orașul în care locuiește Bill Gates), mii de anarhiști au ocupat primăria, au silit consiliul municipal să elimine poliția, și au silit și pe primar (unul dintre cei mai „progresiști” primari ai Americii) să-și dea demisia.

 

 

 Profesori universitari conservatori din diverse universități americane au fost destituiți din funcție peste noapte. Unele biserici tradiționale au primit ordin de a părăsi clădirile în care se întâlnesc, fiind acuzate de „rasism”.

 Unele biserici au fost incendiate. Memorialul Comemorării Victimelor Comunismului din Washington, D.C., a fost vandalizat. Tot mai multe străzi din America au primit nume noi, „George Floyd”. Unele străzi, numite după figuri istorice „rasiste” au fost redenumite.

Anarhiștii cer schimbarea numelor monumentelor istorice americane, a bazelor militare americane și a navelor americane de război, pentru a elimina numele persoanelor „rasiste” pe care le poartă pe moment.

 O inchiziție nemaiîntâlnită în America din anii 50 se derulează sub ochii noștri.

Flăcările continuă să ardă, vitrinele continuă să fie sparte, cetățenii continuă să urmărească cu oroare derularea crimelor anarhiste în America pe ecranele televizoarelor.

 Dar ceva și mai grav se petrece în America, și, prin extensie în Occident:

se produce un gol mental, un colaps mental la cetățenii lor.

Nici chiar mințile oamenilor cu judecată nu mai pot procesa toate aceste evenimente grave și implicațiile pe care ele le impun.

 

Deciziile devin tot mai greu de luat.

Fiecare mișcare politică, afirmație a Casei Albe, proiect legislativ, toate au fost politizate.

 

 

 Acuzatii de rasism

 

 

 „Ești rasist” e acuzația favorită a anarhiștilor la adresa persoanelor albe în aceste zile.

 

Anarhiștii din Seattle nu mai cer doar „reformarea” forțelor de ordine, ci „abolirea” în totalitate a forțelor de ordine, reeducarea în masă a tuturor angajaților de stat, a învățătorilor și a profesorilor universitari, pentru a elimina din ei „rasismul”.

 

Cer o amnistie generală pentru toți infractorii și închiderea închisorilor.

 

Cer „dreptate rasială” ca principiu suprem după care să fie reconfigurată întreaga societate americană.

 Există precedent periculos: revoluția culturală a lui Mao care a ucis 30 de milioane de oameni.

 

Cei 30 de milioane au fost oameni care nu au putut fi „reeducați” ori „reabilitați”.

 

Există, însă, un precedent istoric și mai periculos: confiscarea puterii politice de către comuniști în Uniunea Sovietică.

 

Anul 1917 a fost greu pentru Rusia. Sleită de puterea militară, într-o stare de colaps economic și politic, într-o stare haotică, oamenii au ieșit cu miile în stradă cerând schimbări.

 

În mințile lor era un vid enorm.

A fost exact momentul în care Germania l-a transportat pe Lenin din Elveția, cu trenul, până la St. Petersburg. A ajuns acolo la timp.

Mii de oameni demonstrau pe străzile celui de-al doilea oraș ca mărime al Rusiei.

Lenin s-a alăturat grupurilor de anarhiști pe străzi, devenind pentru ei un „mesia” al momentului.

Știm cu toții cum s-a terminat istoria începută în St. Petersburg în toamna lui 1917.

E posibil ca ceva asemănător să se întâmple azi în Occident?

Am îndrăzni să spunem ca nu e exclus. E chiar posibil să fi pășit deja din era post-COVID 19 în era anarhiei globale.

 

Fiii și fiicele Iluminismului devin anarhiști

 

Fiii și fiicele Iluminismului ne numesc „iraționali”, în timp ce pe ei se numesc „raționali” și „iluminați”. E posibil ca adevărul sa fie chiar invers.

 

Scriam mai sus despre colapsul mental în rândurile occidentalilor și că pășim, voit ori nu, în epoca anarhiei.

 

Dădeam exemple specifice luate din presa americană și occidentală.

 

Comportamentul irațional al anarhiștilor continuă, atât a celor care demolează civilizația, istoria, democrația și statul de drept în stradă cu cărămizi și frânghii, cât și al celor mai „cu clasă”, care le demolează din sălile parlamentelor, a consiliilor municipale, din birourile președinților de universități, ori din sălile de conferințe ale imenselor agenții de presă și ziare.

 

 Practic, e imposibil să cunoști ori să citești despre toate acțiunile anarhiste care se petrec zilnic în Occident.

 

Ele toate însă au aceeași temă în comun: persoanele de descendență europeană și Occidentul în general sunt rasiști, fie că recunosc ori nu, istoria lor e o istorie a exploatării rasiale, și tot ce a fost clădit în Occident în ultimii 2000 de ani a fost clădit prin exploatarea tuturor raselor, cu excepția celei europene.

 

 Mai nou, anarhiștii au dărâmat cu frânghiile o statuie a lui Cristobal Colon (Cristofor Columb) in America, amplasată cu aproape 100 de ani în urmă de imigranții italieni.

Încă nu au dărâmat statuile lui Abraham Lincoln, dar unele dintre ele au fost vandalizate. În Marea Britanie anarhiștii au făcut la fel cu statuia lui Cecil Rhodes. Au dărâmat-o.

 În America, 19 personalități au fost destituite din funcție ori au demisionat din cauza unor afirmații „nepotrivite” la adresa evenimentelor zilei pe care le-au făcut, ori pentru că au refuzat să promoveze perspectivele oficiale ale organizațiilor din care fac parte privind subiectul.

Printre victime se află un editor de la New York Times și actori de la Hollywood.

Unor poeți li s-au retras din același motiv premiile acordate cu ani în urmă.

Unele desene animate au fost interzise după ce au fost etichetate „rasiste” ori că normalizează violența poliției.

Showurile „rasiste” și polițienești au fost scoase de pe ecrane.

 William Jacobson, unul din cei mai influenți profesori de drept din SUA, a fost atacat într-o scrisoare deschisă de către colegii lui de universitate datorită pozițiilor lui conservatoare privind evenimentele zilei și rolul poliției în societate.

 

Conform unei declarații făcute de el, „people live in fear on compus / oamenii trăiesc în frică în campusul universitar”.

 Președintele Trump continuă să fie atacat si el pentru că refuză să schimbe numele mai multor baze militare americane, pe motiv că persoanele după care au fost numite au fost rasiste.

 

 Panica și frica de noul val anarhist a intrat și în rândurile politicienilor și, din nefericire, a unor lideri religioși.

 

Democrații din Congresul SUA au „îngenuncheat”( ????) în semn de solidaritate cu puscariasul George Floyd, iar unele biserici și lideri confesionali din America emit „declarații” oficiale să dea de înțeles că nu sunt rasiști, iar grupurile lor confesionale nu sunt rasiste.

 Extremisti radicalizati in universitati

 Cine sunt acești anarhiști care în aceste zile „smell blood / simt mirosul sângelui” cum se spune în engleza? Ce știm despre ei?

 Sunt tineri radicalizați vreme de decenii, dar mai ales în cei 8 ani ai administrației Obama.

 

Sunt tineri care au fost educați într-un spirit ateu, hedonist, cu dispreț față de America, de Occident în general, de creștinism, de credință, de descendenții europeni. Au fost învățați să urască.

 

Au fost educați în marxism și neo-marxism.

 

În ura de clasă.

 

Că unele grupuri din societate sunt bune și altele rele.


Hanul tankuței






Un cetățean moldovean a fost prins de Poliția italiană în timp ce construia un tanc pentru o grupare secesionistă venețiană. Stai să vezi cînd vor afla prusacii, genovezii, Imperiul Rus și Imperiul Otoman…Știau ei ce știau cînd au zis că nu-i bine să ai încredere în moldoveni nici cînd îți fac tancuri.

Village Break pe pământul sfânt al patriei: Poieni


Zoom Village Break: Poieni

Din Lacu Roșu village break-ului de data trecută, strîngem cortul și o luăm la vale pe ruta Bicaz–Piatra Neamț–Moinești–Comănești–Onești ca, după vreo două ore de drum continuu, să facem o pauză mai lungă pe Valea Trotușului, în Poieni. Un sat desfășurat sub dealurile nord-estice ale Masivului Nemira, pe malul drept al unuia dintre cei mai importanți afluenți ai Siretului, cartierul rural al orășelului Tîrgu Ocna prin dreptul căruia trenul trece, traversînd, ca-n basme, patru poduri și-un tunel, fără să oprească.

Noi ne-am oprit, pentru că e una din cele mai frumoase zone ale Moldovei subcarpatice de la granița muntoasă cu Ardealul. Și pentru că, dincolo de obiectivele turistice ușor accesibile automobilistului de pe DN 12A Comănești-Onești care străbate Poieniul (cimitirul eroilor celebrei bătălii de la Cireșoaia și, vizavi, pe malul Trotușului, schela primei sonde de forare mecanică cu prăjini din lemn din România – 1861), călătorul îndrăgostit de natură care vrea să rămînă cîteva zile aici poate descoperi mult mai mult decît atît.

Pornit pe drumurile către sondă ale petroliștilor ce brăzdează dealurile împădurite de deasupra satului, urci lăsînd în urmă căbănuțele localnicilor și ajungi fără prea mare efort într-una dintre multele poieni din numele localității sau pe o colină dintre brazi cu vedere spre orașul rămas în vale, la niște locuri de pus cortul istorice. Chiar acolo unde, acum mai bine de o sută de ani, făceau tabără soldații frontului Oituz-Coșna-Cireșoaia: în tranșeele înierbate rotunjite de trecerea timpului, dar încă vizibile, oasele combatanților își dorm somnul de veci alături de căști de neamț și tuburi ruginite de cartușe. Pe Cireșoaia, în zona numită de bătrîni Masa Reginei, o cruce de piatră marchează locul în care, pe 6 august 1918, Regina Maria îmbărbăta trupele și spunea rugăciunea unui prînz-parastas pentru sufletele foștilor camarazi căzuți în luptă. Nu departe, pe Măgura, dealul învecinat orașului, li s-a ridicat, cîțiva ani mai tîrziu, un monument-muzeu din piatră în care steagurile cu stema regală a batalioanelor de vînători de munte amintesc de cele 14.000 de vieți pierite doar aici în hecatomba primului război mondial, al căror mesaj pentru posteritate e afișat pe frontispiciul clădirii:Spuneţi generaţiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria.

După drumețiile off-road din jurul cortului, de la reședința temporară de vară poți pleca în micile excursii în împrejurimi ale turismului mainstream: să cobori în oraș, în Tîrgu Ocna, și sub oraș, 240 de metri în adîncul fostei exploatări a salinei amenajate pentru vizitare la Orizonul 9 al minei (3-4 kilometri), să faci o degustare de apă minerală, la izvoarele din Slănic Moldova (circa 18 kilometri), să te plimbi prin parcul dendrologic și la Palatul Ghica de la Dofteana (vreo 5 kilometri), să postezi pentru prietenii virtuali selfie-urile cu fosta rafinărie din Dărmănești și barajul de la Valea Uzului (cam 25 de kilometri, pe șosea, vreo zece, călărind munții).

Dacă ți s-a făcut foame, pe lîngă ciupercile la grătar și zmeura meniului frugal de picnic ad-hoc în natură, ai varianta clasică a unui prînz pe terasa pensiunii lui nea Costică din Poieni, unde se mănîncă bucate moldoveneşti puse acum o sută de ani și pe masa Reginei: borşul de măruntaie cu smîntînă, sarmalele în foi de varză sau viţă, puiul la ceaun cu hribi, mămăligă şi mujdei, cîrnaţii trandafir cu scrob și murături, plus o ţuică de prună la butoi de dud, înainte,și un pahar de căpșunică,vinul local din vița cățărată boltă peste curte, după. Cît îți faci siesta, la umbră, o să-ți amintești de copilăria vacanţelor la țară, la bunici, savurînd în tihnă atmosfera plăcută, de familie, a agroturismului adevărat, total diferit de cel industrializat de Valea Prahovei, care livrează rural contrafăcut ţăranului de oraş.

Cațavencii.ro 

Moșule ce tânăr ești!




Traian Băsescu e în stare de șoc: Vor să ne desființeze! Le arăt eu


Autor: Leonard Bădilă29 iulie 2020


    Conform celor spuse de fostul președinte Traian Băsescu, acesta nu a glumit când a anunțat că ar putea candida la funcția de primar general al Capitalei. „În ceea ce privește anunțul, nu l-am făcut în glumă, pentru că este o necesitate politică”, a spus acesta.


„Am câștigat de două ori Primăria Capitalei și am lăsat ceva în urmă. Am găsit un București cu 47.000 de chioșcuri, cu câini peste tot. Am lăsat un București contorizat, cu punctele termice modernizate, cu linia 41 și multe altele. În ceea ce privește anunțul, nu l-am făcut în glumă, pentru că este o necesitate politică.


Niște domni s-au hotărât să-și bată joc de dreapta. Le-am propus și am susținut varianta Nicușor, să-l susținem toți. Vin acum și spun ‘da, să-l susținem toți, dar fără liste comune’. Păi cum poate fi susținut Nicușor fără liste comune? Iar ultima comunicare pe care i-a făcut-o domnul Ludovic Orban președintelul PMP, lui Eugen Tomac, este că nu fac alianță cu PMP pentru că nu vrea USR-ul”, a declarat Traian Băsescu la B1 TV.


Decizia este să jucăm, dacă vor să jucăm. Jucăm politic


Traian Băsescu a spus că va juca politic iar „una din opțiunile posibile sau foarte posibile” este ca el însuși să candideze.


„Foarte bine, asta e decizia lor, dar nu pot cere PMP-ului să-l voteze pe Nicușor și să-și vadă de drum. Și atunci, decizia este să jucăm, dacă vor să jucăm. Jucăm politic. PMP nu e acceptat de partidele care se revendică a fi de dreapta și PMP va candida cu candidat propriu.


Una din opțiunile posibile sau foarte posibile este ca eu să candidez. Dacă partidul, în structura lui de conducere, va spune că e de acord, eu voi candida și voi da confortul de la Bruxelles pentru a relua ce a rămas neterminat”, a adăugat fostul președinte.


Avertizarea lansată de Băsescu


„Acest refuz de a accepta PMP este un alt semnal pe care eu știu să-l citesc. Știu toți că dacă refuzi un partid la alianță, partidul acela se va duce singur.


Deci cineva îl sabotează deliberat pe Nicușor. PMP nu poate rămâne în afara competiției, fără candidat, și doar să-i dea voturile lui Nicușor”, a transmis Băsescu când a fost întrebat dacă intrarea sa în cursa electorală nu va duce la câștigarea unui nou mandat de către Gabriela Firea.


De asemenea, Traian Băsescu a spus și că intuiește calculul celorlalte formațiuni de dreapta, cărora le-a transmis astfel, că se înșală dacă se gândesc că pot „înghiți” PMP-ul după alegeri.


„Eu intuiesc calculul. Îmi permit să spun care este socoteala. Eu am fost cel care a lasat ideea să-l susținem toți pe Nicușor. Au acceptat toți ideea, numai că, în afară de organizația de București, alții ar vrea ca Nicușor să nu câștige.


Mai mult decât atât, îi pică mănușă și PNL-ului, care face presiuni pe candidații noștri prin teritoriu „veniți la noi, că și așa se desființează PMP-ul după alegerile astea”. O să le arăt că nu se deființează. Și dacă obiectivul lor a fost să țină PMP-ul la margine pentru ca după un rezultat slab să-l poată înghiți, s-au înșelat”, a conchis fostul președinte.


Băsescu versus Firea


Traian Băsescu s-a declarat dispus să candideze la Primăria Capitalei pentru a salva PMP-ul.


„Nu omule, pe Firea o bat eu, cu Nicușor e mai greu. Sunt de acord ca intrarea mea in competitie i-ar diminua sansele lui Nicusor. Sunt gata să renunț la confortul mandatului de la Bruxelles pentru a continua ce am mai făcut prin București” a declarat Traian Băsescu pentru Realitatea Plus.


Capital.ro


Și simbolurile mint

Simona Halep, făcută praf! „De ce minți Îți era rușine că o să știe lumea“

Simona Halep, făcută praf! „De ce minți Îți era rușine că o să știe lumea"


Simona Halep a participat, duminică seara, la o nuntă a cărei desfășurare a fost întreruptă de polițiști din cauza faptului că nu era respectată regula distanțării sociale. În presă s-a relatat că mireasa ar fi fost chiar o verișoară de-a sportivei, iar marele eveniment a avut loc pe terasa unui restaurant din municipiul Constanţa. Ce gafă a facut jucătoarea și cum au taxat-o fanii, aflați în paragrafele următoare.




Simona Halep, la o nuntă oprită de polițiști

Sportiva noastră a fost invitată, duminică seara, la o nuntă cu cca. 200 de invitați, care s-a desfășurat în orașul Constanța. Oamenii legii au intervenit și au oprit nunta întrucât invitații nu respectau măsurile de distanțare socială impuse pentru a limita răspândirea virusului. Protagonista marelui eveniment ar fi fost chiar verișoara Simonei, după cum s-a relatat în presă.

Pe terasa restaurantului s-au prezentat 28 de polițiști de ordine publică, criminalistică şi rutieri pentru efectuarea primelor verificări, în urma primirii unui apel la numărul unic de urgență 112, potrivit Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Constanţa.

„Poliţişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Constanţa s-au autosesizat în urma unui apel la 112, efectuat în jurul orei 20.00, cu privire la un eveniment festiv preconizat a avea loc la un restaurant din municipiul Constanţa. Astfel, la faţa locului s-au deplasat 28 de poliţişti de ordine publică, investigarea criminalităţii economice, criminalistică şi rutiera pentru efectuarea primelor verificări“, a informat IPJ.

În comunicatul IPJ se mai specifică următoarele: „S-a constatat faptul că operatorul economic nu respectă măsurile de diminuare a impactului riscurilor prevăzute de Legea 55/2020, prin faptul că pe terasa localului respectiv mesele nu erau poziţionate cu respectarea distanţei de 2 metri, iar numărul invitaţilor depăşea 50 de persoane“.

„Era la nuntă și posta că este la București și citește o carte“

Simona Halep a postat o fotografie pe Instagram în care apare stând în pat, cu o carte în mână. În descriere aceasta a notat următoarele: „Duminică noapte… Răcorindu-mă… Carte bună… Acasă“.

Văzând informațiile în presă și necondordanța dintre ce spune și ce face, de fapt, fanii au taxat-o imediat pe sportivă.

„Pai bre, restricțiile nu sunt pentru machedoni și mai ales Halep. Cât despre Simonica… Ce să mai spunem… I s-a lungit puțin nasul. Era la nuntă și posta pe Facebook că este la București și citește o carte. Pai mai Simonico, restricțiile de COVID nu se aplică și în cazul vostru? De ce minți? Iți era rușine că o să își dea lumea seama că faci un mare pipi pe legile din țara noastră?“, a scris un internaut.

În cauză a fost deschis un dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, potrivit art. 352 din Codul Penal.

Playtech.ro 

Iată bogăția mea!